TRATAT nr. 0/1930

Inaltele Părţi Contractante se angajează, sub rezerva derogarilor prevăzute la art. 8 din prezenta Convenţie, sa nu pună piedici la ieşirea supusilor respectivi, doritori de a merge dintr'una din cele doua tari în cealaltă, pentru a lucra; li se vor face în acest scop toate înlesnirile administrative atît lor, cat şi celuilalt soţ, ori copiilor lor cari i-ar intovarasi sau vor veni în urma la

1. ei) Li se vor libera, în special, piesele de identitate şi pasapoartele necesare. În mod reciproc nici o autorizaţie specială nu va fi cerută la ieşirea din ţara de reşedinţa pentru lucrătorii străini sau familiile lor, în momentul reintoarcerii lor în ţara de origina.

Cele doua Înalte Părţi Contractante se angajează a autoriza operaţiunile de recrutare pe teritoriul lor, pe contul întreprinderilor situate în cealaltă ţara, în condiţiile indicate mai jos.

Nu vor putea fi recrutati decât emigrantii cu destinaţie pentru teritoriul metropolitan al Inaltelor Părţi Contractante. Recrutarile cu destinaţie pentru alte teritorii depinzand de Inaltele Părţi Contractante, nu vor putea avea loc decât în urma unui acord special între administraţiunile competente ale celor două tari.

Guvernul tarii unde se efectuează recrutarea îşi rezerva dreptul de a determina regiunile unde recrutarea va fi autorizata, acela al tarii unde se găsesc patronii rezervandu-şi dreptul de a determina regiunile către care lucrătorii vor putea fi indreptati. Guvernele celor două tari vor fixa de comun acord numărul şi categoriile de lucrători cari vor putea face obiectul unei recrutari, în asa fel încît sa nu vatame desvoltarii economice a uneia din cele doua tari şi nici lucrătorilor naţionali ai celeilalte. Ele vor constitui în acest scop o Comisiune care se va întruni la Paris sau la Bucureşti cel puţin odată pe an.

Recrutarea colectivă va fi efectuată în limitele indicate mai sus şi sub controlul administraţiei competente a tarii unde are loc, prin organele oficiale a acestei tari. În România ea va fi asigurata exclusiv prin intermediul Ministerului Muncii Roman. În Franţa aceasta recrutare va fi îndeplinită exclusiv de Oficiile Publice de Plasare ale Ministerului Muncii. Totus lucrătorii astfel recrutati vor fi înainte de plecarea lor, acceptaţi şi clasaţi sau refuzati, fie de o comisiune oficială a Guvernului tarii pe teritoriul căreia ei urmează să fie intrebuintati, fie de reprezentantul unei organizaţii profesionale, cari vor trebui într'unul sau în celălalt din aceste ultime cazuri, să fie agreati de cele doua Guverne. Un exemplar al cererii corespunzînd fiecărei operaţiuni de recrutare numerică va fi supus de către patron vizei administraţiei competente tarii unde lucrătorii vor fi intrebuintati şi transmis de aceasta administraţiei competente a tarii pe teritoriul căreia se face recrutarea. Cererea vizata, transmisă astfel autorităţii competente a tarii unde recrutarea trebuie să se efectueze, va trebui sa conţină indicatiunea numărului şi categoriei de lucrători ceruti şi, dacă e locul, numele reprezentantului însărcinat cu acceptarea, clasarea sau refuzarea lucrătorilor recrutati în condiţiile prevăzute de alin. 2 al prezentului articol. Dacă e vorba de reprezentantul unui patron lucrand pe contul acestuia, numele acestui reprezentant va fi menţionat în cerere şi viza data de către autorităţile indicate la articolul precedent va echivala cu o agreare din partea acestor autorităţi.

Autorităţile locale vor da concursul lor reprezentanţilor misiunii oficiale sau acelora ai patronilor, mai ales pentru a le permite asigurarea colectionarii lucrătorilor din punct de vedere al aptitudinilor lor fizice şi profesionale.

Cererile numerice, adică cererile de lucrători neindicati nominal, vor fi prevăzute cu viza autorităţilor abilitate de către Ministerele competente ale fiecărei din cele doua tari şi vor fi apoi adresate autorităţilor competente ale celeilalte tari. Cererile nominale de lucrători vor fi vizate de aceleaşi autorităţi şi restituite patronului care le va face sa parvina direct lucrătorilor ceruti. Contractele de muncă propuse de către patroni şi cererile de lucrători prezentate de ei vor fi conforme contractelor-tip şi cererilor-tip, stabilite pe cale de acord între administraţiile calificate ale Frantei şi ale României. Ele nu vor putea conţine nici o stipulaţiune contrară dispoziţiunilor prezentei Convenţii.

Lucrătorii emigranti, fie ca au făcut obiectul unei recrutari, fie ca au fost angajaţi în virtutea unui contract nominal individual, vor trebui să prezinte, la plecarea din ţara lor de origina şi la sosirea la frontiera, un contract de angajament, vizat după cum s'a arătat mai sus. În afară de aceasta ei vor trebui să fie prevăzuţi cu un certificat sanitar, eliberat de un medic acreditat în acest scop de către Consulatul Frantei sau atasat pe lîngă misiunea oficială, certificat care va trebui să fie prezentat de către lucrator la intrarea sa în Franţa. Pasapoartele lucrătorilor în posesiunea pieselor lor de identitate vor fi stabilite pe cheltuiala acestora, de către autorităţile competente ale celor două tari în termen de 4 zile dela data prezentării acestor acte de identitate la aceste autorităţi.

Lucrătorii imigranti vor primi la munca egala un salariu egal cu acela al lucrătorilor de aceeas categorie, intrebuintati în aceeas întreprindere, salariul normal şi curent al lucrătorilor de aceeas categorie din regiune. Guvernul tarii de imigrare îşi ia angajamentul de a veghea ca pe teritoriul sau să fie observata egalitatea de salariu a lucrătorilor imigranti cu acel al celor naţionali.

Supusii fiecărei Înalte Părţi Contractante se vor bucura pe teritoriul celeilalte de protectiunea acordată naţionalilor şi de egalitatea de tratament cu aceştia din urma în tot ceea ce priveşte aplicarea legilor, reglementand condiţiunile de muncă şi asigurând igiena şi siguranţa lucrătorilor. Aceasta egalitate de tratament se va întinde de asemenea asupra tuturor dispoziţiunilor care ar putea fi promulgate în viitor, în aceasta materie, în cele doua tari.

În cazul cînd lucrătorii uneia din cele doua State, admişi în regula sa stea în celălalt Stat, s'ar găsi fără de lucru, ei vor trebui să se adreseze serviciului public de plasare cel mai apropiat de reşedinţa lor. Aceşti lucrători vor beneficia de avantajele acordate de institutiunile de asigurare sau de ajutor în caz de şomaj, în aceleaşi condiţiuni ca şi supusii Statului de reşedinţa.

Sînt ridicate pentru lucrătorii români restrictiunile prevăzute de art. 3 din legea franceza din 9 Aprilie 1898, relativă la repararea accidentelor cărora cad victima lucrătorii în timpul lucrului, în ceea ce priveşte lucrătorii străini şi moştenitorii sau reprezentanţii cari nu locuesc sau au încetat de a mai locui pe teritoriul francez. Ca măsura de reciprocitate, restrictiunile prevăzute de legea română din 1912, privitoare la organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoresti, în ceea ce priveşte lucrătorii străini victime ale accidentelor în România, vor fi ridicate pentru lucrătorii francezi şi pentru moştenitorii sau reprezentanţii lor cari nu stau sau au încetat sa mai stea pe teritoriul român. Măsurile de aplicare ale prezentei dispoziţiuni vor fi reglementate printr'un angajament special.

Supusii români, cari din cauza de boala au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în Franţa, în aceleaşi condiţiuni ca şi francezii, de dispoziţiunile legii din 15 Iulie 1893, conform ultimului paragraf al art. 1 din zisa lege. Supusii francezi, cari din cauza de boala au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în România, în aceleaşi condiţiuni ca şi românii, de dispoziţiile legii din 1912, privind organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor sociale, în ceea ce priveşte lucrătorii din Vechiul Regat şi din Basarabia, a legii maghiare XIX din 1907 pentru lucrătorii din Ardeal şi a legii austriece din 1888 pentru lucrătorii din Bucovina.

Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, supusii români cari din pricina alienaţiei mintale au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în Franţa, în aceleaşi condiţiuni ca şi francezii, de dipozitiile legii din 30 Iunie 1838. Sub rezerva dispoziţiunilor art. 17, supusii francezi cari din cauza alienaţiei mintale au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în România, în aceleaşi condiţii ca şi românii, de dispoziţiile legii meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoresti din 1912 pentru lucrătorii din Vechiul Regat şi din Basarabia şi pentru lucrătorii din Ardeal, numai pentru acei cari sînt membri ai caselor fratesti care funcţionează pe lîngă marile întreprinderi de cărbuni şi metalurgice.

Sub rezerva dispoziţiunilor art. 17, supusii români deveniti infirmi sau incurabili, vor beneficia în Franţa în aceleaşi condiţiuni ca şi francezii de dispoziţiile legii din 14 Iulie 1905. Sub rezerva dispoziţiunilor art. 17, supusii francezi deveniti infirmi sau incurabili, vor beneficia în România în aceleaşi condiţiuni ca şi românii de dispoziţiile legii meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoresti din 1912, pentru lucrătorii din Vechiul Regat şi din Basarabia, şi pentru lucrătorii din Ardeal, numai pentru acei cari sînt membri ai caselor fratesti care funcţionează pe lîngă marile întreprinderi de cărbuni şi metalurgice.

Cheltuelile de asistenţa făcute de Statul de reşedinţa în virtutea articolelor precedente nu vor da loc la nici o rambursare din partea tarii de origina, afară de cazul prevăzut la art. 17.

Statul de reşedinţa dacă socoteşte ca nici un motiv de umanitate, provenind mai ales din situaţia familiei celui interesat, nu se opune la o repatriere, va putea notifica tarii de origina sa repatrieze pe cheltueala sa pe supusul ei, cînd se va fi constatat printr'un certificat medical emanând dela un medic desemnat de serviciile de asistenţa, fie ca este atins de o boala sau de o infirmitate incurabila, fie ca este tratat de mai mult de un an pentru alienatie mintală şi ca într'un caz şi în celălalt este transportabil. Dacă asistatul nu este repatriat, ţara de origina va fi obligată sa ramburseze tarii de reşedinţa cheltuelile pe care aceasta le-a făcut în favoarea asistatului, cu începere din ziua cînd certificatul prevăzut la aliniatul precedent a fost adus la cunoştinţa Guvernului străin.

Toate reclamaţiile lucrătorilor, mai ales în ceea ce priveşte condiţiunile de muncă şi de asistenţa, care le-ar fi procurate de către patroni, vor fi adresate sau transmise în limba tarii de reşedinţa sau în aceea a lucrătorului, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor diplomatice sau consulare, autorităţilor competente ale tarii unde stau. Administraţiunea competenţa a acestei tari va avea singura calitatea de a proceda la anchetele necesare şi de a interveni în vederea unei solutiuni amiabile. Prin stipulatiunile prezentului articol nu se aduce nici o modificare atributiunilor Consulilor, asa cum ele rezultă din tratate şi convenţiuni şi din legile tarii de reşedinţa.

Administraţiile competente ale celor două tari vor hotărî de comun acord măsurile de detaliu şi de ordin necesar pentru executarea dispoziţiunilor prezentei Convenţii care necesita cooperarea serviciilor lor administrative. Ele vor determina de asemenea cazurile şi condiţiile în cari serviciile vor putea corespunde direct.

Prezenta Convenţiune va fi ratificată şi ratificarile vor fi schimbate la Paris imediat ce va fi posibil. Ea va intra în vigoare de îndată ce ratificarile vor fi fost schimbate. Ea va avea o durată de un an şi va fi reînnoită în mod tacit din an în an dacă nu va fi denunţată. Denunţarea va trebui să fie notificată cu trei luni înainte de expirarea fiecărui termen. Toate dificultăţile relative la aplicarea prezentului Tratat vor fi regulate pe cale diplomatică. În cazul cînd nu va fi fost posibil de a se ajunge pe aceasta cale la o soluţie, Inaltele Părţi Contractante îşi iau angajamentul sa supună diferendul judecaţii unuia sau mai multor arbitri desemnaţi de comun acord şi cari vor avea misiunea de a-l rezolva după principiile şi spiritul prezentei Convenţiuni. (ss) Gabriel Puaux, (L.S.) (ss) Ion Raducanu, (L.S.) PROTOCOL 28/01/1930