COD JUSTIȚIE MILITARĂ nr. 0/1937

Instanțele penale militare sînt următoarele: 1. Consiliile de judecată; 2. Tribunalele Militare; 3. Curtea Militară de Casare și Justiție. Toate aceste instanțe, funcționează și se convoca, în conformitate cu dispozițiunile acestui cod.

Pe lîngă fiecare regiment, precum și pe lîngă fiecare batalion, divizion sau orice unitate echivalenta, făcînd corp aparte, va funcționa câte un Consiliu de judecată.

Consiliul de judecată se compune din: Președinte: un ofițer superior. Doi judecători: unul cu gradul de căpitan sau locotenent, iar celălalt egal în grad cu inculpatul. Un comisar special: căpitan sau locotenent. Un grefier: subofițer, toți combatanti din corpul de trupa respectiv. Președintele, ofițerul judecător, comisarul special grefierul sînt numiți prin ordin de zi, de către comandantul corpului de trupa pe lîngă care funcționează consiliul, pe termen de 1 an, începînd dela 1 Ianuarie. Judecătorul grad inferior va fi numit tot prin ordin de zi, pe termen de 3 luni, dintre militarii cu grade corespunzătoare din unitatea respectiva.

Comisarul special îndeplinește funcțiunile ministerului public, iar grefierul are sarcina întocmirii, redactarii și conservării scriptelor.

În caz de lipsa a președintelui sau a vreunui judecător din consiliul de judecată, a comisarului special ori a grefierului, înlocuirea acestora se va face, prin ordin de zi, cu alți militari cu grade corespunzătoare. La prezentarea titularilor, aceștia își reiau funcțiunile fără alta formalitate.

Dispozițiunile prevăzute la art. 19, 20, 21 și 22, privitoare la incompatibilitate și jurământ, sînt aplicabile și pentru consiliile de judecată, cu excepția condițiunii de vîrsta, în ce privește pe judecătorul grad inferior.

Militarii din corpurile de trupa mai mici decât un batalion sau divizion, precum și acei din diferite alte servicii sau stabilimente, sînt justițiabili de consiliul de judecată ce se va desemna, la începutul fiecărui an, de comandantul diviziei respective sau de comandantul regiunii militare, pentru trupele neindivizionate. Dacă eventual un consiliu de judecată nu s'ar putea constitui din lipsa de ofițeri în corp, cu gradele prevăzute de art. 3, atunci consiliul se va completa provizoriu, prin ordin de zi, cu ofițeri de același grad, luati din corpurile de trupa aflate în aceeași garnizoana sau, dacă nu sînt, din alta garnizoana, desemnată de comandantul diviziei sau regiunii militare, pentru trupele neindivizionate, în urma raportului scris ce i se va adresa de comandantul respectiv.

La reședința fiecărei regiuni militare, funcționează un tribunal militar, cu una sau mai multe secții. Se vor putea înființa tribunale militare, la reședința oricărui comandament unde nevoia va cere. Tribunalele militare se înființează prin decret, în care se vor fixa și circumscripțiile jurisdicționale. Înființarea unei a doua sau mai multor secții se face prin decizie ministerială.

Tribunalul militar pentru judecarea crimelor se compune din: Președinte: un ofițer superior sau general magistrat; Patru judecători: unul ofițer magistrat, iar ceilalți trei ofițeri combatanti, toți avînd cel puțin gradul de căpitan. Tribunalul militar pentru judecarea delictelor și contraventiunilor se compune din: Președinte: un ofițer superior sau general magistrat; Doi judecători: capitani sau maiori combatanti. Președintele titular al tribunalului poate delega, în caz de lipsa sau împiedicare, un ofițer superior magistrat, care să prezideze completul de judecată, dintre judecătorii de ședința sau judecătorii de instrucție. Se vor putea forma, în cadrul aceleași instanțe, după trebuințele serviciului, mai multe complete, care să judece în aceeași zi, concomitent sau succesiv. Tribunalul Militar cu aceasta, compunere judeca toți infractorii militari activi, pînă la gradul de căpitan inclusiv, pe asimilații lor activi și pe toți nemilitarii justițiabili de Tribunalele militare, oricare ar fi gradul pe care aceștia îl au în rezerva sau retragere la data judecării. Cînd tribunalul militar va avea mai multe secțiuni, cel mai vechi în grad dintre presedinti va purta titlul de prim președinte. Primul președinte va putea prezida ori care dintre secțiuni. Pentru judecarea recursurilor, tribunalul militar se compune din: Președinte: un ofițer superior magistrat; Judecători: doi ofițeri superiori sau capitani magistrați. În caz de evocarea fondului, compunerea va fi aceea arătată mai sus, pentru judecarea fondului. Pe lîngă fiecare tribunal militar, vor funcționa:

1. a) Un procuror militar șef, cu unul sau mai mulți procurori. Cînd tribunalul militar. va avea mai multe secțiuni, cei mai vechi în grad procuror militar șef va purta titlul de prim-procuror militar;
2. b) Unul sau mai mulți judecători de instrucție militari;
3. c) Unul sau mai mulți grefieri, cu ajutoarele lor, secretari de parchet, arhivari și impiegatii necesari. La tribunalul militar din Capitala tarii, funcțiunile de prim-președinte și prim-procuror militar vor fi îndeplinite de ofițeri cu gradul de general magistrat sau colonel magistrat.

Ofițerii magistrați care intră în compunerea tribunalului sînt permanenți și se numesc dintre ofițerii magistrați, după cum urmează: Președintele și judecătorii magistrați: prin decret. Ceilalți judecători se numesc prin decizie data de comandantul circumscriptiunii, pe lîngă care funcționează tribunalul militar. Ei sînt luati prin tragere la sorți de președintele instanței, asistat de procuror, din tabelul ce se întocmește de comandament la 1 Noemvrie și 1 Mai al fiecărui

1. an) Aceasta operațiune se constata, prin proces-verbal. În acest tabel, se trec ofițerii generali, superiori și capitanii activi combatanti, inclusiv ofițerii de marina și aeronautica, pe grade și vechime, din circumscripția jurisdicțională a tribunalului, tabel ce se va afișa la grefa tribunalului și care va intră în vigoare la datele arătate în alineatul precedent. Numirea judecătorilor nepermanenti se face pe 6 luni. În tabelul ce se întocmește de comandamentul pe lîngă care funcționează tribunalul militar din Capitala Tarii, se vor trece toți ofițerii generali din întreaga armata.

În caz de absenta, judecătorii magistrați ai tribunalului se înlocuiesc prin judecători de instrucție militari, desemnați de președintele titular. În aceste cazuri, magistrații militari inlocuitori nu vor mai depune un nou jurământ. Cînd președintele titular lipsește, atribuțiunile lui vor fi îndeplinite de cel mai vechi ofițer superior magistrat, judecător de ședința, iar în lipsa de un asemenea ofițer, de cel mai vechi ofițer magistrat judecător de instrucție. Cînd judecătorii combatanti lipsesc, ei vor fi înlocuiți după procedura prevăzută la art. 10.

Judecătorii trebuie să fie cel puțin egali în grad și funcțiune cu inculpatul.

În caz de neajungere în circumscriptiune de ofițeri sau magistrați militari pentru compunerea unui complet de judecată, președintele de tribunal va cere, prin Ministerul Apărării Naționale, ofițerii sau magistrații militari necesari.

În cazul cînd inculpatul are gradul mai mare decât căpitan, compunerea tribunalului militar arătată la art. 9, se modifica prin deciziunea generalului comandant al circumscriptiunii jurisdicționale, data prin ordin de zi, astfel ca președintele să fie cel puțin în grad imediat superior inculpatului, iar judecătorii cel puțin egali în grad cu inculpatul. Pentru judecarea generalilor compunerea tribunalului se va modifica prin decizia Ministerului Apărării Naționale.

Dacă sînt mai mulți inculpați de diferite grade, compunerea tribunalului va fi determinata după gradul celui mai mare.

Procurorul militar șef și procurorii funcționează în mod permanent. Numirea procurorului militar șef se face prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naționale, dintre ofițerii superiori sau generalii magistrați. Procurorii se numesc cu aceleași forme ca și procurorul militar șef, dintre ofițerii magistrați. Dacă inculpatul are un grad mai mare decât procurorul militar titular, acest oficiu va fi îndeplinit de un procuror militar special, numit prin decizie ministerială, de preferinta dintre ofițerii magistrați. În cazul cînd procurorul militar special nu e ofițer magistrat, el va fi asistat de procurorul titular.

Judecătorii de instrucție militari funcționează în mod permanent. Numirea lor se face prin decret, după propunerea ministrului apărării naționale, dintre ofițerii magistrați. În caz de lipsa a unui judecător de instrucție militar, el este înlocuit cu un alt judecător de instrucție militar, desemnat de președintele tribunalului. Dispozițiunile ultimelor doua alineate din articolul precedent, se aplică și judecătorilor de instrucție militari.

Grefierii și ajutorii de grefieri se numesc prin decizie ministerială. Un regulament va statornici condițiunile ce trebuiesc întrunite pentru numirea funcționarilor judecătorești și organizarea grefelor dela instanțele militare.

Nimeni nu poate face parte dintr'un tribunal militar, sub orice titlu, dacă nu este cetățean român și dacă nu are vîrsta de cel puțin 25 ani împliniți. Ajutoarele de grefier trebuie să aibă 23 ani împliniți.

Rudele și afinii, pînă la gradul de unchiu și nepot inclusiv, nu pot lua parte la compunerea aceluiași tribunal militar, ca judecători, nici a îndeplini funcțiunea de judecători de instrucție militari, procurori militari sau grefieri.

Nimeni nu poate lua parte ca judecător, nici a îndeplini funcțiunea de judecător de instrucție militar, într'o cauza supusă tribunalului militar:

1. a) Dacă este ruda sau afin cu inculpatul în linie directa, sau colaterală, pînă la gradul al 4-lea inclusiv, sau dacă tine în căsătorie pe sora sotiei uneia dintre aceste persoane, ori dacă el, sotia, părinții, sau copiii săi sînt direct sau indirect interesați în proces;
2. b) Dacă a adus plângeri, sau dacă a dat ordin a se face cercetări sau urmăriri, ori a depus ca martor în cauza, sau a servit ca expert sau arbitru;
3. c) Dacă în curs de 5 ani, ce a precedat darea în judecata, a figurat ca parte într'un proces al inculpatului, el, sotia, părinții, sau copiii săi;
4. d) Dacă a luat parte mai înainte, în aceeași cauza, ca membru aI unui tribunal militar, ca judecător de instrucție militar, ca procuror militar, sau ca apărător;
5. e) Dacă a fost sau este tutore, curator sau consilier al inculpatului;
6. f) Dacă a dat sfaturi sau și-a exprimat părerea asupra cauzei care se judeca. Nu intră în cadrul acestui articol acei care s'au mărginit a îndeplini o simpla formalitate ierarhica, prin transmiterea actelor.

La intrarea în funcțiune, președintele și judecătorii vor depune, în ședința publică, jurământul, după formula următoare: "Jur de a fi credincios poporului, de a aplica legile Republicii Populare Române și de a îndeplini fără ura și fără partinire funcțiunea ce mi s'a încredințat". Același jurământ îl vor depune procurorul militar șef, procurorii, judecătorii de instrucție militari și grefierii cu ajutoarele lor, odată pentru totdeauna, la intrarea lor în funcțiune. Judecătorii din compunerea obișnuită a tribunalului, cînd sînt înlocuiți provizoriu, pentru absente temporare, își reiau, la întoarcere, de drept, funcțiunea lor, fără a mai depune alt jurământ.

În Capitala Tarii funcționează o Curte Militară de Casare și Justiție.

Curtea se compune din:

1. a) Un președinte magistrat militar;
2. b) Patru consilieri magistrați militari.

Președintele și consilierii sînt numiți prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naționale.

Președintele este general magistrat, iar cei patru consilieri sînt coloneli magistrați.

Curtea Militară de Casare și Justiție judeca, în acest complet, toate recursurile împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele militare.

Cînd președintele lipsește, el este înlocuit cu un alt general magistrat numit provizoriu de Ministerul Apărării Naționale, sau în lipsa cu cel mai vechiu colonel magistrat consilier.

Cînd unul din consilieri lipsește, el este înlocuit de drept prin alt colonel magistrat, luat de pe tabelul întocmit de Ministerul Apărării Naționale, conform articolului următor.

Ministerul Apărării Naționale întocmește în fiecare an, în luna Noemvrie, un tabel, în care vor fi înscriși în ordinea vechimii, generalii și colonelii din Capitala Tarii. Asemenea, întocmește un tabel de generalii și coloneii magistrați.

Ministerul public de pe lîngă Curtea Militară de Casare și Justiție, se compune din:

1. a) Un procuror militar general, cu gradul de general magistrat sau colonel magistrat;
2. b) Unul sau mai mulți procurori militari, cu gradul de ofițeri superiori magistrați. Numirea lor se face prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naționale.

Grefa Curții Militare de Casare și Justiție se compune din:

1. a) Un prim-grefier;
2. b) Unul sau mai mulți grefieri;
3. c) Personalul inferior necesar Curții, parchetului și grefei.

Primul-grefier și grefierii sînt admiși, potrivit regulamentului grefelor instanțelor militare, dintre licentiati sau doctori în drept, iar personalul inferior, potrivit condițiunilor ce se vor stabili prin regulament.

Numirea primului grefier și a grefierilor se face prin decizie ministerială după propunerea Inspectoratului General al Justiției militare. În caz de lipsa de personal civil, primul grefier poate fi ofițer superior magistrat, iar grefierii ofițeri magistrați.

Articolele: 20, 21 și 22, ale acestui cod sînt aplicabile și la Curtea Militară de Casare și Justiție. Titlul II Marina militară Instanțele militare

Instanțele penale militare, în timp de pace și mobilizare, pentru marina, sînt: 1. Consiliile de Justiție de bord. 2. Consiliile de judecată. 3. Tribunalele militare. 4. Curtea Militară de Casare și Justiție.

Consiliile de justiție de bord funcționează în timp de pace pe navele de război, fie ca s'ar găsi în mers, fie stationand în apele naționale sau străine.

Consiliul de justiție de bord se compune din:

1. a) Președinte: un ofițer superior sau căpitan;
2. b) Doi judecători: capitani sau locotenenti;
3. c) Comisar special: locotenent sau sublocotenent, toți ofițeri combatanti, dela bordul navei respective;
4. d) Grefier: subofițer sau maestru militar:

Numirea lor se va face prin ordin de zi, de către comandantul navei sau grupului de nave.

În caz de lipsa sau împiedicare justificată a unora din aceștia, înlocuirea se face cu aceleași formalități și cu ofițeri de același grad aflați disponibili la bordul navei. La neajungere se vor numi ofițeri de pe alte nave, făcînd parte din același grup de nave, după alegerea comandantului grupului, în urma cererii motivate a comandantului navei.

Cînd pe o nava numărul ofițerilor disponibili nu este suficient pentru a se putea constitui consiliul de justiție de bord, toate infracțiunile de competența acestui consiliu se judeca de către consiliul de justiție de bord, al unei nave din același grup, hotarita prin ordinul de zi al comandantului grupului de nave.

În caz, cînd un vas navighează izolat și nu are numărul suficient de ofițeri pentru compunerea consiliului de justiție de bord, infractorii se judeca la înapoierea navei în portul de reședința de către consiliul de justiție de bord al unei alte nave, cum se arata în articolul precedent sau, în lipsa, de tribunalul militar competent.

Dispozițiunile art. 3, alin. penultim se aplică și Consiliilor de justiție de bord, cu deosebire ca, prin comandant de corp, se înțelege comandantul navei respective.

Consiliile de judecată ale marinei militare au aceeași compunere, competența și procedura ca acelea arătate la art. 3, din codul de fața.

Câte un Consiliu de judecată va funcționa pe lîngă fiecare divizie de marina.

Comandantii diviziilor de marina sînt investiti cu toate atribuțiunile date în aceasta privinta comandantilor de regimente.

Președintele, judecătorii, comisarul special și grefierul, vor fi numiți sau înlocuiți, în caz de împiedicare, în conformitate cu dispozițiunile art. 3 și 5.

Cererile de dare în judecata, pentru gradele inferioare, aparținînd celorlalte unități ale marinei, neindivizionate, se vor adresa de către șefii respectivi, comandamentului marinei, care va hotărî Consiliul de judecată unde se vor judeca.

Tribunalele militare pentru marina sînt cele prevăzute în prezentul cod pentru armata de uscat, cu modificările arătate în art. 51.

Cînd un tribunal militar judeca pe un marinar sau funcționar al marinei, compunerea completului de judecată va fi aceea prevăzută de art. 9 sau 14, după caz.

Tribunalul militar cînd judeca pe ofițeri sau pe alți justițiabili de tribunalele militare pentru infractiunele prevăzute la cartea IV, titlul III, capitolul IX, se compune astfel încît judecătorii nemagistrati să fie luati din marina militară. Se exceptează infracțiunile date în competența consiliilor de justiție de bord conform art. 114 al codului de fața.

Curtea Militară de Casare și Justiție pentru marina este aceea prevăzută de art. 23 din prezentul cod. Titlul III Organizarea instanțelor militare pentru timp de război Instanțele militare în timp de război Dispozițiuni generale

În timp de război justiția militară se împarte de: 1. Pretorii militari; 2. Curțile Martiale; 3. Curtea Militară de Casare și Justiție.

În zona armatei funcționează un mare pretor militar și un pretor militar pe lîngă Marele Cartier General, precum și unul sau mai mulți pretori, militari pe lîngă Cartierele Armatelor, Corpurilor de Armata, Diviziilor și ori unde necesitatea va cere.

Funcțiunea de mare pretor militar este îndeplinită de către inspectorul general al jandarmeriei. Funcțiunile de pretori militari se îndeplinesc de către ofițerii activi sau de rezerva, din Corpul Jandarmeriei, de preferinta licentiati în drept, precum și ofițeri de rezerva care să aibă cel puțin gradul de căpitan și sa fi funcționat ca magistrați civili sau militari, cel puțin 5 ani, sau sa fi exercitat efectiv profesiunea de avocat cel puțin 5 ani.

Numirea marelui pretor militar și a pretorilor militari se face prin ordinea de bataie. Aceste numiri se pot face, în tot cursul războiului, după necesitate și de către Comandamentele marilor unități, dintre ofițerii disponibili și în conformitate cu prevederile articolului precedent.

În zona interioară pot funcționa pretori militari pe lîngă marile unități operative, centre de internare, lagare de prizonieri și oriunde necesitatea cere.

Numirea pretorilor militari din zona interioară se face prin ordinea de bataie, în aceleași condițiuni ca și pentru cei din zona armatei. Numirile se pot face, la necesitate, pe tot timpul războiului, de către Ministerul Apărării Naționale.

Marele pretor militar are direcțiunea, supravegherea și controlul asupra pretorilor militari din zona armatei și cea interioară, putând el însuși instrumenta și judeca în aceasta calitate, oricînd și oriunde necesitatea cere, după o prealabilă înțelegere cu comandantul respectiv al marei unități.

Pretorii militari au atributiuni de poliție administrativă și judiciară, cum și aceea data lor, ca instanța de judecată și exercită aceste atributiuni pe toată zona afectată marei unități pe lîngă care funcționează.

Pretorii militari, în atribuțiunile judecătorești, sînt asistați de grefieri. Aceștia vor fi ofițeri, pentru marele pretor militar și grade inferioare pentru pretorii militari, mobilizati sau rechizitionati, de preferinta dintre licentiatii în drept sau grefieri de profesiune. Ei vor fi prevăzuți în ordinea de bataie pentru timp de război sau, în cazul articolelor: 56, 57 și 58, numirea lor se va face de către aceleași autorități. Articolul 62 - Pretorii militari și grefierii, înainte de intrarea lor în funcțiune, vor depune jurământul prevăzut de art. 22 din acest cod; marele pretor militar și pretorii militari înaintea comandantului marei unități pe lîngă care funcționează, iar grefierii înaintea marelui pretor militar, sau a pretorilor militari respectivi.

La Marele Cartier General al Armatei, la Cartierele Armatelor și Corpurilor de Armata și, la nevoe, la Cartierele Diviziilor și la orice detasament operativ de forta unei brigazi mixte, va putea funcționa câte o Curte Martiala. De asemenea, va putea funcționa câte o Curte Martiala pentru fiecare localitate pusă în stare de război, sau teritoriu investit în zona de operațiuni. În zona interioară, va putea funcționa câte o Curte Martiala pe lîngă fiecare comandament teritorial de regiune Militară, precum și pe lîngă orice alt comandament, unde nevoia va cere. Aceste instanțe se vor înființa prin decizie ministerială, care va fixa și circumscripțiile jurisdicționale pentru cele din zona, interioară.

Curtea Martiala pentru judecarea ofițerilor superiori și asimilatilor lor se compune din: un general președinte, și doi ofițeri superiori, cel puțin egali în grad cu inculpatul, ca judecători. Pentru judecarea ofițerilor inferiori și asimilatilor lor, la gradelor inferioare, precum și a tuturor celorlalți justițiabili de Curtea Martiala, aceasta se va compune din: un ofițer superior președinte, și doi judecători, ofițeri superiori sau capitani. Președintele și unul dintre judecători se vor lua dintre ofițerii magistrați din activitate sau din rezerva și, numai în lipsa, dintre ofițerii combatanti. Celălalt judecător va fi ofițer combatant de preferinta din activitate. Primul-Președinte al Curții Martiale din Capitala Tarii va fi general magistrat sau colonel magistrat.

Ofițerii generali se judeca de Curtea Martiala din Capitala Tarii.

În cazul art. 65, în zona armatei ordinul de urmărire și dare în judecata va fi dat de comandantul de căpetenie sau de inlocuitorul sau, iar în zona interioară, de către Ministrul Apărării Naționale. Pentru coloneli, acțiunea penală se deschide atît în zona de operații, cat și în zona interioară, de către generalul comandant al marii unități, pe lîngă care funcționează Curtea Martiala competența.

Pe lîngă fiecare Curte Martiala va funcționa un procuror militar șef, care va îndeplini și funcțiunea de judecător de instrucție militar. El va fi ajutat de unul sau mai mulți procurori. Primul-Procuror instructor militar de pe lîngă Curtea Martiala din Capitala Tarii va fi general magistrat sau colonel magistrat. Prin excepție dela art. 19, relativ la vîrsta și art. 69 din prezentul cod, grefierii la Curțile Martiale, se pot lua și dintre ofițerii inferiori activi sau de rezerva fosti în justiția militară sau dintre ofițerii inferiori de rezerva, de profesiune avocați sau magistrați, care au împlinit vîrsta de cel puțin 40 ani, ori dintre cei care, indiferent de vîrsta, din cauza bolilor sau rănilor primite, nu mai sînt apți pentru serviciul frontului, fiind clasați ca atare de comisiile medicale legale.

În zona armatelor de operații, numirea și înlocuirea membrilor Curților Martiale, a procurorilor instructori militari și a grefierilor, se face de către comandantii marilor unități, pe lîngă care sînt instituite acele Curți, dintre ofițerii comandamentelor acelor mari unități dacă aceste numiri nu vor fi fost făcute prin ordinea de bataie. În zona interioară, numirea și înlocuirea ofițerilor combatanti se face de către comandantii marilor unități, dintre ofițerii comandamentelor acelor mari unități, iar a celorlalți, de către Ministerul Apărării Naționale.

Regulile referitoare la naționalitate, vîrsta, etc., prevăzute de art. 19, 20, 21 și 22, pentru timp de pace, se aplică în totul și Curților Martiale.

Cauzele pendinte la tribunalele militare în timp de pace și cele dela Consiliile de judecată, vor fi instruite și judecate de Curțile Martiale respective din zona interioară, care vor aplica pedepsele din timp de pace.

Curțile Martiale încetează de a mai funcționa din ziua ce se va fixa prin decretul pentru trecerea armatei pe picior de pace. Toate afacerile, pendinte înaintea acestor Curți Martiale, precum și toate infracțiunile săvîrșite pe timpul stării de război, dar descoperite după trecerea armatei pe picior de pace, vor fi repartizate pentru instruire și judecata instanțelor militare din timp de pace, hotărîte prin decretul pentru trecerea armatei pe picior de pace. Aceste tribunale aplica, în aceste cazuri, pedepsele prevăzute în prezentul cod pentru starea de mobilizare și de război, afară de pedeapsa cu moartea, care este înlocuită cu munca silnica pe vieata.

Curtea Militară de Casare și Justiție în timp de pace și mobilizare continua sa funcționeze și în timpul războiului. Dacă nevoia cere, Curtea poate avea doua secțiuni: una pentru zona armatei și alta pentru zona interioară, încadrarea lor putându-se face și cu ofițeri magistrați de rezerva.

Instanțele militare pentru marina, în timp de război, sînt aceleași ca pentru armata de uscat. Consiliile de justiție de bord continua a funcționa. Titlul IV Organizarea corpului magistraților militari și a comitetului consultativ al justiției militare Corpul magistraților militari activi

Ofițerii magistrați constituiesc un Corp aparte, cu ierarhie proprie și cu gradele enumerate mai jos: Locotenent magistrat; Căpitan magistrat; Maior magistrat; Locotenent-colonel magistrat; Colonel magistrat; General de brigada magistrat; General de divizie magistrat.

În afară de funcțiile judecătorești, magistrații militari mai pot îndeplini, prin delegație, următoarele funcțiuni:

1. a) Director superior și director, șefi de serviciu de secție, de birou sau ofițeri subalterni la Direcția Superioară a Justiției Militare și la Direcția Contenciosului din Ministerul Apărării Naționale, numiți de Ministru, dacă au cel puțin 5 ani stagiu efectiv la o instanța militară;
2. b) Consilieri juridici, pe lîngă Inspectorate, Direcții sau Comandamente, avînd gradul de ofițeri superiori și fiind numiți de Ministrul Apărării Naționale.

Magistrații militari depind de comandantii marilor unități pe lîngă care funcționează instanța respectiva pentru tot ce privește bunul mers al serviciului și regulele generale de disciplina militară, iar în ce privește atribuțiunile și cunoștințele lor de magistrați, depind de șefii ierarhici din magistratura militară.

Condițiunile pentru ca un ofițer sa devină magistrat militar, sînt următoarele:

1. a) Sa aibă gradul de locotenent sau căpitan activ;
2. b) Sa posede titlul de licențiat sau doctor în drept al unei facultăți juridice din țara sau străinătate, echivalat;
3. c) Sa fi îndeplinit un stagiu în justiția militară, de un an efectiv, la un tribunal militar;
4. d) Sa fi reușit la un examen de capacitate asupra următoarelor materii: Codul justiției militare, dreptul penal și procedura penală și notiuni generale de drept constituțional și drept civil. Examenul se trece înaintea unei comisiuni, compusa din: Directorul Superior al Justiției Militare, președinte; Membri: președintele Curții Militare de Casare și Justiție; doi coloneli magistrați, un magistrat civil, membru al Curții din București, toți numiți de Ministerul Apărării Naționale.

În timpul stagiului, ofițerii vor fi intrebuintati, de preferinta ca grefieri la cabinetele de instrucție sau grefieri de ședința. La sfîrșitul anului de stagiu, președintele tribunalului pe lîngă care a funcționat, va întocmi un raport asupra cunoștințelor și aptitudinelor profesionale ale ofițerului respectiv, luînd și avizul scris al tuturor sefilor, sub care ofițerul a servit în timpul stagiului. Aceste rapoarte sînt trimese comitetului consultativ al Justiției Militare, pentru a hotărî, în fiecare an, asupra ofițerilor stagiari, care urmează să fie admiși la examenul de capacitate, prevăzut de art. 77 din prezentul cod.

Ofițerii reusiti la examen vor fi propuși Ministerului Apărării Naționale pentru a fi confirmati ca magistrați militari, în ordinea vechimii, la locurile vacante. Confirmările în magistratura militară se fac pe promotii de examen și în ordinea vechimii.

Ofițerii stagiari care vor cere, sau acei care nu vor fi fost admiși de către comitetul consultativ al justiției militare, pentru a trece proba de capacitate prevăzută mai sus, sau care nu vor fi reușit la această probă, se vor înapoia în arma lor, pastrandu-și toate drepturile în arma.

Ofițerii stagiari nereusiti la proba de capacitate de sub art. 77, pot cere sa mai facă un an stagiu în magistratura și sa mai treacă odată proba de capacitate. Ministrul Apărării Naționale, cu avizul prealabil al Comitetului consultativ al justiției militare și al Consiliului superior al armatei, va decide.

Înaintarea în grad a magistraților militari se face după aceleași norme ca și a ofițerilor combatanti. Stagiile magistraților militari se vor efectua la instanțele militare, în condițiunile arătate de legea inaintarilor în armata și regulamentul

1. ei) Timpul servit în funcțiunile de director superior al justiției militare și director al contenciosului Ministerului Apărării Naționale se considera ca stagiu. Stagiile magistraților, chiar cu întreruperi, se vor socoti împlinite.

Magistrații militari sînt notati de comandantii ierarhici și de șefii lor, din magistratura militară. Fiecare magistrat va avea o nota asupra conduitei în serviciu și în afară serviciului, întocmai ca ofițerii combatanti și a doua nota de specialitate. Toți ofițerii unei instanțe sînt notati, din ambele puncte de vedere de președintele instanței, iar acesta de către generalul comandant. Ofițerii inferiori și superiori, notati de președinte, vor primi o a doua nota dela generalul comandant. Directorul superior al justiției militare va nota, în fiecare an, pe presedinti și șefii de parchete, iar pe ceilalți ofițeri magistrați, în anii cînd sînt propozabili. Consilierii și procurorii Curții Militare de Casare și Justiție sînt notati de președinte și de directorul superior al justiției militare. Președintele Curții Militare de Casare și Justiție este notat de Directorul superior al Justiției Militare și de Ministrul Apărării Naționale, iar Directorul superior al Justiției Militare, de Ministerul Apărării Naționale.

Propunerile de inaintare se fac de către șefii ierarhici, care noteaza pe ofițeri, în condițiunile legii, și regulamentului inaintarilor în armata.

Incadrarile și mutarile magistraților militari se fac pe baza avizului prealabil al comitetului Consultativ al justiției militare.

Comandantii Marilor Unități pot face propuneri de mutare, în interesul disciplinei, sau de oprire la inaintare, pentru magistrații militari din circumscriptiunea lor. Aceste propuneri se fac prin rapoarte motivate, adresate Ministerului Apărării Naționale, care hotărăște după ce va fi luat avizul comitetului consultativ al Justiției Militare și Direcției superioare a Justiției Militare. Ofițerii care se vor dovedi neapti de a mai fi magistrați militari, după propunerea sefilor ierarhici și avizul comitetului consultativ al Justiției Militare, vor fi mutati din cadrele justiției militare la alte servicii în legătură cu aceasta specialitate, după încheierea Consiliului Superior al Armatei.

Înaintarea celorlalți ofițeri din serviciul Justiției militare, care nu sînt confirmati ca magistrați militari, precum și a funcționarilor civili, se face după normele generale prescrise de legea asupra inaintarilor în armata sau de alte legi. Magistrații militari se bucura, în ce privește condițiile cerute de legea avocaților, de aceleași drepturi ca și magistrații civili.

Rezerva ofițerilor magistrați cuprinde pe toți ofițerii de rezerva magistrați de cariera sau profesori la Facultățile de Drept, care au gradul cel puțin de locotenent de rezerva și au împlinit etatea de 40 ani.

Trecerea în corpul ofițerilor magistrați de rezerva se face pe bază de cereri, adresate Ministerului Apărării Naționale. Aceste cereri vor fi supuse comitetului consultativ al Justiției Militare, care va recomanda ministerului pe cei ce pot fi admiși. Aceasta admitere este provizorie și trebuie urmată de un stagiu de o luna în magistratura militară, pe care solicitatorii vor trebui sa-l îndeplinească la una din instanțele militare. După îndeplinirea acestui stagiu, pe baza notelor obținute, dela șefii ierarhici, acești ofițeri vor fi trecuți definitiv, de către minister, în corpul ofițerilor de rezerva magistrați, pe baza unui aviz al comitetului consultativ al justiției militare.

Înaintarea ofițerilor de rezerva magistrați se face după aceleași norme ca și a celorlalți ofițeri de rezerva, cu deosebire ca diferitele stagii și probe de capacitate, cerute pentru ceilalți ofițeri vor fi trecute în condițiunile prescrise pentru ofițerii magistrați din activitate. Pe tot timpul cat magistrații de cariera sînt mobilizati în formațiuni de justiție militară, sînt asimilați după gradul pe care-l au, potrivit prevederilor legii de organizare judecătorească, în următoarele grade din justiția militară: Judecătorii de tribunale, de judecătorii și procurorii: în gradul de locotenent magistrat; Președinții de tribunale, primii presedinti și primii procurori de tribunale: în gradul de căpitan magistrat; Consilierii și procurorii de Curte: în gradul de maior magistrat; Președinții de secție și procurorii generali de Curte: în gradul de locotenent-colonel magistrat; Primii presedinti de Curte și membrii Curții Supreme: în gradul de colonel magistrat.

Tot în corpul ofițerilor magistrați de rezerva vor fi trecuți de drept ofițerii magistrați din activitate de serviciu, cînd vor inceta sa mai facă parte din cadrele active ale armatei.

Toate formațiunile de justiție militară, vor fi încadrate la mobilizare, cu ofițeri magistrați militari activi sau de rezerva, sau alți ofițeri, asa cum se arata Ia capitolele respective.

În timp de război ofițerii de rezerva, magistrații de cariera, avocații cu stagiu de cel puțin 10 ani și profesorii universitari dela facultățile de drept, care, din cauza de boala sau raniri dobândite în timpul războiului, devin improprii pentru serviciu frontului, fiind clasați ca atare de organele medicale legale, pot fi repartizați în serviciul Justiției Militare, oricare le-ar fi vîrsta și gradul. Ei pot fi intrebuintati fie pentru încadrarea instanțelor fie ca apărători din oficiu.

Directorul superior al Justiției Militare, general de divizie magistrat, este organul de conducere tehnica și administrativă din Ministerul Apărării Naționale, în ce privește justiția militară. Pe lîngă alte însărcinări ce i s'ar da prin legi, el este dator: sa inspecteze la intervale cat se poate de apropiate și cel puțin odată pe an, instanțele militare și inchisorile respective, precum și serviciile auxiliare, dependente de ele; sa observe lucrările lor, modul cum magistrații militari și funcționarii judecătorești aplica legile și își îndeplinesc îndatoririle profesionale, notandu-i la memoriile calificative, precum se arata la art. 33 și semnaland greutatile ce s'ar intampina, fie în aplicarea legilor, fie în mersul instanțelor judiciare; sa propună măsurilor de îndreptare ce ar crede necesare; să raporteze Ministerului Apărării Naționale orice abatere dela datorie ar constata din partea personalului Judecătoresc și, în genere să execute orice însărcinare i s'ar da de ministrul apărării naționale, cu privire la autoritățile judiciare.

Pe lîngă Ministerul Apărării Naționale va funcționa un comitet consultativ al justiției militare care se compune după cum urmează:

1. a) Directorul superior al justiției militare;
2. b) Președintele Curții Militare de Casare și Justiție;
3. c) Procurorul general militar dela Curtea Militară de Casare și Justiție;
4. d) Un consilier magistrat militar, desemnat de președinte;
5. e) Directorul contenciosului din Ministerul Apărării Naționale;
6. f) Primul președinte al Tribunalului Militar din Capitala tarii. Un ofițer superior magistrat este șef al cancelariei și secretar permanent al comitetului, cu ajutoarele și secretarii necesari.

Comitetul este prezidat de ministrul apărării naționale, ori cînd va crede de cuviință sau în lipsa, de către directorul superior al justiției militare.

Comitetul consultativ va fi convocat de ministru sau, prin delegație de directorul superior al justiției militare, oridecateori va fi nevoie. Comitetul nu va putea tine ședințe decât cu cel puțin cinci membrii și nu va putea aviza valabil decât cu cel puțin patru voturi. Hotărîrile comitetului consultativ vor fi motivate în procese-verbale încheiate în ședința și trecute într'un registru special.

Atribuțiunile comitetului consultativ al justiției militare sînt următoarele:

1. a) Sa facă, potrivit dispozițiunilor prezentului cod, recomandările privitoare la înaintarea magistraților militari;
2. b) Sa dea aviz ministrului, cînd va fi cazul, asupra abaterilor săvîrșite de judecători;
3. c) Sa dea aviz asupra lipsurilor constatate și a modificărilor de adus legilor penale și legilor de organizare a instanțelor militare, precum și asupra bunului mers al justiției militare;
4. d) Sa întocmească și sa recomande ministrului diferite deciziuni, instrucțiuni și ordine cu caracter permanent, referitoare la administrarea justiției în armata;
5. e) Să-și dea avizul în toate cazurile în care va fi consultat de ministru. Cartea II Competența instanțelor militare Titlul I

Sînt supuși jurisdicțiunii instanțelor militare:

1. a) Militarii activi, pentru toate infracțiunile;
2. b) Nemilitarii, pentru toate infracțiunile prevăzute de prezentul cod, precum și pentru cele prevăzute de art. 267 din codul penal, săvîrșite pe timp de război, mobilizare sau pe un teritoriu în stare de asediu. Instanțele militare se pronunța numai asupra acțiunii penale. Ele pot sa dispună, prin aceeași hotărîre, restituirea către partea vătămată a lucrurilor care sau format obiectul infracțiunii, precum și a pieselor de convingere. De asemenea, pot dispune confiscarea obiectelor, în cazurile și în condițiunile prevăzute de codul penal și alte legi.

Acțiunea pentru despăgubiri civile nu poate fi urmărită decât înaintea instanțelor civile, exercițiul ei rămîne însă suspens pe timpul cat nu s'a dat o hotărîre definitivă și irevocabilă, asupra acțiunii penale, intentată, mai înainte sau în timpul acțiunii civile.

Cînd un nemilitar, justițiabil de instanțele militare, este urmărit în același timp pentru infracțiuni de competența instanțelor militare și pentru alte infracțiuni de competența instanțelor ordinare, el va fi judecat pentru toate infracțiunile de instanțele ordinare. Cînd infracțiunile de drept comun sînt de competența judecătoriei, el va fi judecat pentru toate infracțiunile de tribunalul militar.

Cînd la săvîrșirea unei infracțiuni au participat militari și nemilitari, în orice calitate, toți vor fi judecati de instanțele ordinare competente, afară de infracțiunile prevăzute de acest cod, de infracțiunile contra siguranței exterioare sau interioare a Statului, precum și de infracțiunile în legătură cu purtarea războiului, încetarea ostilităților și încheierea păcii, prevăzute de orice lege, cînd toți se judeca, de instanțele militare. În același mod se va proceda și în caz de tainuire de bunuri și favorizare a infractorilor.

Dacă un militar a comis, pe cînd se afla în serviciu sub arme, vreo infracțiune pentru care nu a fost judecat pe cînd era în serviciul activ, sau descoperită după încetarea serviciului sub arme, el va fi judecat de instanțele penale militare, iar pedeapsa se va executa în inchisorile civile.

Militarul este mai înainte de a fi inrolat în armata, ar fi comis o infracțiune prevăzută de legile penale ordinare, va fi judecat de tribunalele ordinare. În caz de condamnare la o pedeapsă care nu ar atrage îndepărtarea din armata, pedeapsa se va executa la inchisorile militare.

Sînt socotiți militari activi în înțelesul prevederilor acestui cod: 1. Ofițerii de toate gradele și asimilații lor. 2. Subofiterii, maiștri militari și asimilații lor și toate gradele inferioare. 3. Elevii din institutiunile și școlile pregătitoare de ofițeri, subofiteri sau asimilați, activi sau de rezerva care au împlinit 18 ani.

Cei prevăzuți la art. 105, sînt socotiți militari activi cînd se afla în unul din următoarele cazuri:

1. a) La corpul sau serviciul lor, sau în detașare individuală sau colectivă;
2. b) Gradele inferioare lăsate la vatra ca prisos de efectiv și chemate sub arme, dela data fixată prin ordinul de chemare adus la cunoștința lor personal, sau în orice alt mod;
3. c) Cînd sînt internati în spitalele militare sau civile, ori cînd călătoresc sub paza;
4. d) Cînd sînt arestați în inchisori militare sau civile fie preventiv, fie în executarea unei hotărîri definitive;
5. e) Cei prevăzuți la punctul 3 de sub art. 105, sînt considerați ca fiind militari activi, pînă la terminarea școlii.

Sînt de asemenea justițiabili de instanțele militare, pentru infracțiunile săvîrșite pe timpul sau cu ocaziunea serviciului lor, cînd aceste infracțiuni sînt în legătură cu acest serviciu, fie ca infracțiunea este prevăzută de acest cod, fie de codul penal:

1. a) Profesorii, maistrii civili, instructorii, supraveghetorii, pedagogii civili dela instituțiile ori școlile militare;
2. b) Personalul eclesiastic angajat în serviciul armatei;
3. c) Orice funcționar sau impiegat civil sub orice denumire, precum și maistrii, lucrătorii, lucratoarele și orice meserias, angajat cu ziua, luna, anul sau în orice alt mod, în serviciul armatei.

Sînt justițiabili de instanțele militare, ținerii recrutati care, dela data încheierii operațiunilor de recrutare și pînă la încetarea obligațiunilor militare chiar cînd nu sînt sub arme, se vor fi făcut cu intentiune, improprii serviciului militar, prin sine sau prin altul, în total sau în parte, fie temporar, fie pentru totdeauna. Sînt, de asemenea, justițiabili de instanțele militare, toți ofițerii și subofiterii de rezerva și gradele inferioare de rezerva sau militie cînd, imbracati fiind în uniforma se fac vinovați de ofensa și lovirea superiorului sau de rebeliune, aceasta fără prejudiciul pedepsei ce li s'ar cuveni în caz de port ilegal de uniforma.

Orice persoană care săvârșește un delict sau crima de audienta în fața unei instanțe militare, se judeca de către aceasta cu excepțiunea dela art. 260.

Ofițerii și gradele inferioare din corpul jandarmeriei, sînt justițiabili de instanțele ordinare pentru infracțiuni săvîrșite în exercițiul funcțiunii lor, relativ la poliția judiciară, numai cînd lucrează ca auxiliari ai autorităților administrative sau judecătorești civile.

Justițiabilii instanțelor militare sînt supuși jurisdicțiunii instanțelor ordinare, cînd savarsesc un delict de audienta în fața unei asemenea autorități judecătorești.

Infractorii justițiabili de tribunalele militare pot fi judecati de instanța pe teritoriul căreia s'a comis faptul, sau de aceea pe teritoriul căreia a fost prins ori de aceea a unității din care infractorul făcea parte. Cînd însă mai multe tribunale militare au o egala competența, afacerea se retine de cel care a deschis primul acțiunea penală. Titlul II Competența diferitelor instanțe în timp de pace și în caz de mobilizare

Sînt justițiabili de consiliile de judecată, gradele inferioare pînă la gradul de sergent inclusiv, din activitate, rezerva sau militii, afară de elevii școlilor militare, numai pentru următoarele infracțiuni:

1. a) Părăsirea de post, prevăzută de art. 495, pct. 3;
2. b) Adormirea în post, prevăzută de art. 497, pct. 3;
3. c) Călcarea de consemn, prevăzută de art. 506, alin. 1 și 2;
4. d) Abuzul de autoritate, prevăzută de art. 514;
5. e) Nesupunerea, prevăzută de art. 516 și 517;
6. f) Dezertarea, prevăzută de art. 519, 520, 522, alin. 3 și art. 523, pct. 1 și 2;
7. g) Risipirea sau degradarea de efecte militare, prevăzută de art. 533;
8. h) Punerea în gaj, prevăzută de art. 534;
9. i) Abaterile dela regulile privitoare la pregătirea mobilizării, prevăzută de art. 543, pct. 1.

Sînt justițiabili de consiliile de justiție de bord maistrii militari sau civili, gradele inferioare, elevii școlilor de marina și toți acei ce nu au gradul de ofițer și care fac parte din marina militară, pentru infracțiunile prevăzute la cartea IV-a, titlul III, capitolul IX, cînd pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mare ca un an închisoare. Tot de consiliile de justiție de bord se judeca și orice nemilitar, care ar comite vreuna din infracțiunile prevăzute la cartea IV-a; titlul III, capitolul IX și pedepsite pînă la un an închisoare.

Tribunalele militare judeca pe toți justițiabilii de instanțele militare, enumerati la cartea II, titlul I din acest cod, cu excepțiunea celor dati în competența consiliilor de judecată și a consiliilor de justiție de bord. Tribunalul militar din Capitala tarii judeca și pe ofițerii generali. Ca instanțe de recurs, ele judeca recursurile împotriva sentințelor pronunțate de consiliile de judecată și de consiliile de justiție de bord.

Curtea Militară de Casare și Justiție judeca: 1. Recursurile făcute în contra hotărîrilor date de tribunalele militare. 2. Cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor instanțelor militare în cazul art. 386. În caz de hotărîri care nu se pot concilia, cînd una din hotărîri ar emana dela instanțele ordinare, cererea de revizuire se judeca de Curtea Suprema. 3. Conflictele de competența ivite:

1. a) Între doi sau mai mulți judecători de instrucție militari, lucrand în baza unui ordin de urmărire și aparținînd la tribunale militare deosebite, care ar instrumenta în aceeași afacere;
2. b) Între doua sau mai multe instanțe militare aparținînd la circumscriptiuni diferite; 4. Cererile de strămutare pentru suspiciune legitima, formulate de Ministerul public sau de partea interesată, împotriva unui judecător de instrucție sau a unei instanțe; 5. Crimele și delictele săvîrșite de membrii Corpului magistraților militari și de judecători, cu ocazia exercițiului funcțiunii lor judecătorești; 6. Crimele și delictele săvîrșite în cursul audientelor acestei Curți de către oricine; 7. În cazurile prevăzute la punctele 5 și 6 de sub prezentul articol, Curtea judeca ca instanța de fond; 8. Curtea Militară de Casare și Justiție este chemată a se pronunța și în cazurile cînd cursul justiției este întrerupt din orice cauza.

Curtea Suprema este chemată a se pronunța: 1. În recursurile contra deciziunilor date de Curtea Militară de Casare și Justiție, în cazurile prevăzute de art. 116, pct. 5 și 6 și art. 258, pct. 4, cînd va statua și asupra fondului. 2. În recursurile contra hotărîrilor pronunțate de instanțele militare, fără competența, împotriva unor infractori, care nu ar fi militari și nici asimilați cu militarii sau cînd infracțiunea imputată acestora nu ar putea atrage, prin natura ei, competența instanțelor penale militare. În aceste cazuri, recursul poate fi introdus numai după ce se va fi făcut recurs la Curtea Militară de Casare și Justiție și aceasta va fi pronunțat deciziunea

1. ei) 3. Asupra cererii Ministerului public, în cazul unui conflict de jurisdicțiune între un judecător de instrucție militar sau orice instanța militară, deoparte și un judecător de instrucție nemilitar sau instanța judecătorească nemilitara, de orice grad, de altă parte. 4. Asupra cererilor de revizuire, în cazurile art. 116, pct. 5 și 6, în care caz, va statua și în fond. Titlul III Competența celorlalte instanțe pentru timp de razboiu

Pretorii militari, pe lîngă atribuțiunile de poliție, au competența de a judeca infracțiunile prevăzute mai jos, săvîrșite de următorii infractori pe teritoriul sau în zona căreia își exercită autoritatea lor: 1. Corespondenții oricăror publicațiuni periodice, furnisorii, fotografii și orice altă persoană autorizata a urma armata: 2. Prizonienii de război grade inferioare. 3. Vagabonzii. 4. Internatii civili. Toți aceștia în cazul cînd au comis vreuna din următoarele infracțiuni:

1. a) Abateri la ordonanțele date de comandamentele militare, conform art. 461, alin. 2 și a căror pedepse nu ar trece peste un an închisoare și 10.000 lei amenda, sau una din ele;
2. b) Infracțiunile prevăzute de toate legile penale, săvîrșite în zona armatei și pedepsite pînă la un an închisoare și 10.000 lei amenda, sau una din ele;
3. c) Contraventiuni polițienești prevăzute de toate legile;
4. d) Cereri de daune, pînă la suma de 10.000 lei, cînd acestea ar rezultă din vreuna din infracțiunile prevăzute în acest capitol.

Pretorii militari mai au puterea de a judeca abaterile dela alin. a, articolul precedent, săvîrșite de orice altă persoană (exceptând pe militari), aflată pe teritoriul unde își exercită autoritatea lor. În mod excepțional ei vor judeca și contraventiunile polițienești comise de aceste persoane, însă numai atunci cînd instanțele penale ordinare vor fi încetat de a funcționa.

Pentru toate infracțiunile date în competența lor, pretorii militari au căderea de a judeca și pe infractorii care s'ar afla pe acel teritoriu deși infracțiunile s'ar fi comis în altă parte.

Sînt supuși jurisdicțiunii Curților Martiale pentru toate infracțiunile: 1. Toți cei justițiabili în timp de pace și mobilizate de tribunalele militare și consiliile de judecată; 2. Prizonierii de război, internatii civili și parlamentarii inamici, cu escorta lor; 3. Toți acei care urmează armata, în baza unei autorizatiuni.

Tot de Curțile Martiale vor fi judecati, dar numai pentru faptele săvîrșite în timpul sau cu ocazia serviciului lor, sau care ar aduce atingere armatei: 1. Cei ce se găsesc în orice fel de serviciu al armatei, sub orice formă, denumire, însărcinare, prestare de serviciu, sau alte asemenea, sau care au un serviciu public de îndeplinit în operațiunile de mobilizare, ori în celelalte operațiuni ale armatei, precum și întregul personal al căilor ferate, al serviciului de comunicații pe apa, al direcției generale a postelor, telegrafelor și telefoanelor al tezaurului public, al Siguranței Generale a Statului și a tuturor serviciilor publice al căror personal este mobilizat pe loc în interesul armatei. 2. Funcționarii, specialisiii, meseriașii, lucrătorii și în genere întregul personal al acelor stabilimente industriale, comerciale, fabrici, exploatări și alte asemenea, care vor fi rechiziționate de autoritatea militară, sau care au fost trecute sub control militar.

De asemenea, sînt supuși jurisdicțiunii Curților Martiale: 1. Toți cei justițiabili de pretorii militari, potrivit art. 118 și 119, cînd pedeapsa este mai mare de 1 an închisoare cu excepția alin. d din art. 118. 2. Toți cei care vor fi săvârșit, în timp de război, vreuna din crimele sau delictele contra siguranței interioare sau exterioare a Statului, precum și acelea care produc pericol public, prevăzute de codul penal sau orice alta lege.

Intra în competența Curților Martiale a diviziilor sau celorlalte comandamente, prevăzute la art. 63, cu excepția Marelui Cartier General și Comandamentelor de Armata, toți ofițerii inferiori, subofiterii combatanti, necombatanti sau asimilați și gradele inferioare, care țin organic sau în orice alt mod, de acele comandamente, precum și întreg personalul civil, mobilizat sau rechizitionat, care depinde de ele. În localități sau teritorii investite, Curțile Martiale prevăzute la alin. precedent, vor putea judeca și pe ofițerii superiori combatanti, necombatanti sau asimilați.

Intra în competența Curții Martiale a Armatei ofițerii superiori, combatanti și asimilații lor din Corpurile de Trupa și Serviciile care compun armata respectiva, precum și ofițerii, subofiterii combatanti și asimilați, gradele inferioare și întreg personalul civil mobilizat sau rechizitionat care nu aparțin, sub nicio forma, vreunei divizii sau Corp de Armata din acea armata. Intra în competența Curților Martiale din zona interioară toți justițiabilii de instanțele militare, pentru toate infracțiunile săvîrșite pe teritoriul respectiv.

Intra în competența Curții Martiale a Marelui Cartier General, ofițerii de toate gradele afară de generali, subofiterii combatanti și asimilați, gradele interioare și întreg personalul civil mobilizat sau rechizitionat, care țin organic sau în orice alt mod de Marele Cartier General.

Infractorii justițiabili de Curțile Martiale, atrag în competența acestor Curți pe toți acei care au participat la comiterea infracțiunii, ca: autori principali, coautori, instigatori, complici, tainuitori și favorizatori.

Infractorii nemilitari, cînd sînt trimiși în judecata Curților Martiale, se judeca de către Curtea Martiala care a instrumentat în cauza, sau în caz de mișcare în alta regiune, de către Curtea Martiala cea mai apropiată de locul unde s'a comis infracțiunea.

Competența din timp de pace se menține întocmai și pentru timp de război, la următoarele instanțe:

1. a) Consiliile de justiție de bord;
2. b) Curtea Militară de Casare și Justiție, care va mai judeca și toate recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de Consiliile de justiție de bord și de pretorii militari, precum și cele aflate În curs înaintea Tribunalelor Militare, la data începerii stării de război. Cartea III Procedura înaintea instanțelor penale militare Titlul I Poliția judiciară și deschiderea acțiunii penale

Poliția judiciară militară cercetează infracțiunile comise de justițiabilii instanțelor militare, adunand probele și indiciile, pe care le preda autorității însărcinate cu deschiderea acțiunii penale: Ofițerii poliției judiciare militare exercita atribuțiunile lor, pe teritoriul circumscriptiunii ce le aparține, sau, în mod excepțional și pe teritoriul altei circumscripții, în care caz, vor fi obligați sa anunțe, în prealabil, Ministerul public al acelei circumscriptiuni. Procurorii militari delegați în mod special de Ministru își exercită atribuțiunile pe întreg cuprinsul tarii. Actele încheiate vor fi trimise Ministerului public de pe lîngă instanța competența sa judece.

Poliția judiciară militară se exercită prin:

1. a) Ministerul public de pe lîngă instanțele militare, numai în caz de flagrant delict;
2. b) Judecătorii de instrucție militari;
3. c) Comandantii de piața și ajutoarele lor;
4. d) Comandantii de garnizoana și delegații lor;
5. e) Comandantii de corpuri, șefii de servicii, directorii de stabilimente, fabrici, depozite, comandantii de nave sau alte organizațiuni militare, precum și delegații lor, clar numai în raza comandamentului, unității sau serviciului lor;
6. f) Inspectorii și comandantii cercurilor teritoriale și delegații lor, în raza circumscriptiunii respective și numai în sfera atributiunilor lor;
7. g) Comandantii de detasamente și șefii de posturi izolate; numai în raza în care se întind atribuțiunile lor
8. h) Delegații Țărilor Comandamente, însă numai cu împuternicire specială și în circumscriptiunea teritorială respectiva, atunci cînd Parchetul Militar nu fusese sesizat, precum și delegații Ministerului Apărării Naționale, în tot cuprinsul tarii;
9. i) Ofițerii de intendenta și controlorii militari, pentru infracțiunile comise în materie administrativă, sau pentru alte fapte constatate cu ocazia verificării sau controlului ce fac;
10. j) Toți acei care au calitatea de ofițeri de poliție judiciară militară, atribuită lor prin diverse legi.

Ofițerii de poliție judiciară militară primesc denunturile și plângerile ce le sînt adresate. Ei primesc, fără prestare de jurământ, declarațiunile persoanelor prezente sau ale acelora care ar avea cunoștința despre infracțiuni. În materie de infracțiune flagrantă, ofițerii de poliție judiciară militară pot face orice descinderi, perchezitii domiciliare, sau constatări la fața locului, dictate de nevoia descoperirii adevărului. În materie de infracțiuni neflagrante, aceștia nu pot face asemenea constatări, decât cu autorizațiunea Ministerului public, sau a judecătorului de instrucție, prin intermediul Ministerului public. Ministerul public și judecătorul de instrucție militar, cînd instrumenteaza sau dau autorizatiuni ofițerilor de poliție judiciară în acest scop, raportează aceasta în scris generalului comandant, pe lîngă care funcționează.

În cazul articolului precedent, ofițerii poliției judiciare vor face o descriere amănunțită a locului, precum și a dovezilor de culpabilitate găsite sau ridicate, alăturând la nevoie schite desenuri; planuri sau fotografii. Ei vor ridica armele, efectele, hârtiile, lucrurile, valorile și în genere orice ar putea servi pentru constatarea infracțiunii, dând pentru aceasta dovada, celor dela care s'au ridicat, dacă, sînt de fața. Aceste corpuri delicte se vor eticheta, data și sigila: cu sigiliul ofițerului de poliție judiciară sau al unei autorități apropiate, va constata în scris ca aceste corpuri delicte au fost ridicate de el, arătând cui aparțin, spre a se stabili astfel perfecta identificare și schimbare a lor: Aceasta constatare, va fi certificată de către acel dela care obiectele s'au ridicat; sau în lipsa acestuia; de una din persoanele prezente. Cercetarea se face atît asupra împrejurărilor care apasa asupra învinuitului, cat și asupra celor ce ar veni în descărcarea lui.

Cînd va fi necesar ofițerii poliției judiciare militare vor putea lua cu dânșii, în calitate de experți; una sau mai multe persoane cunoscute prin profesiunea lor ca fiind în măsura de a aprecia natura și circumstanțele în care s'a comis infracțiunea.

În caz de moarte violenta, sau de moarte a carei cauza este necunoscută sau banuita, ei vor cere asistența unuia sau mai multor medici legisti sau chimisti. Aceștia vor constata starea și leziunile ce prezintă cadavrul și vor proceda la autopsie, cu autorizația Ministerului public militar cel mai apropiat, după care vor depune concluziunile lor.

Experții vor putea cere a li se da piesele de comparatiune sau convingere ce vor crede necesare pentru facerea expertizei, eliberand chitanța despre primirea lor.

Experții sînt datori să-și motiveze concluziunile printr'un raport pe care-l vor inainta Ministerului public competent, fie prin ofițerul poliției judiciare militare care a făcut cercetarea, fie direct.

Înainte de a începe lucrările lor, experții vor depune în fața ofițerului de poliție judiciară, care i-a chemat, următorul jurământ: "Jur ca-mi voi îndeplini însărcinarea de expert cu toată constiinta și nepărtinirea, unui om de onoare". Prestarea acestui jurământ nu este necesară pentru medicii legisti.

Cînd invinuitul sau cei care trebuiesc ascultați ca avînd cunoștința despre infracțiune nu știu limba română, ofițerul poliției judiciare militare va desemna un interpret, care trebuie să fie major, cu știința de carte și care va depune următorul jurământ: "Jur de a traduce întocmai din cuvânt în cuvânt, cele expuse de....... fără a omite sau a adauga ceva și fără a schimba înțelesul lor". Cînd exista un interpret permanent pe lîngă un tribunal militar, el va fi întrebuințat ori de câte ori va fi nevoe. Asemenea interpreți nu vor mai depune jurământul, dacă, l-au depus la intrarea lor în funcție.

Pentru cei în neputință de a auzi sau răspunde, din cauza unei infirmități oarecare, declarațiunile lor se vor face, pentru cei care știu carte în scris și semnate de ei, iar pentru cei care nu știu carte se va recurge la un interpret; pentru care se vor, observa prescripțiunile de mai sus.

Toate actele aflate la dosar, scrise în limba străină vor fi traduse prin intermediul unui traducător major, observându-se prescripțiunile prevăzute mai sus pentru interpret; aceste traduceri vor fi certificate prin semnatura sa.

Experții, interpreții sau traducatorii se vor desemna pe cat va fi posibil dintre persoanele militare active sau de rezerva, ori dintre experții acreditați pe lîngă instanțele penale militare sau civile. Incompatibilitățile prevăzute la art. 19, alin. 1, art. 20, 21 sînt aplicabile și acestora.

Citarea experților, interpreților sau traducatorilor se va face, conform prescripțiunilor art. 204 și următorii. Dacă ei nu ar răspunde citațiunii; sau ar refuza sa conlucreze la cererea ce se face; sînt pasibili de penalitățile, prescrise de art. 499, dacă sînt justițiabili de instanțele militare.

Toate lucrările despre care se vorbește în articolele: 132, 133 și 147, se vor face în prezenta învinuitului sau a împuternicitului sau; în lipsa acestora, în prezenta rudelor majore, ori a reprezentantului unei autorități publice, sau în lipsa acestora, a doi asistenți majori. Despre toate acestea se va încheia un proces verbal detaliat, care se va semna pe toate paginile de ofițerul poliției judiciare. Acesta este dator sa citească persoanelor care au fost ascultate, depozitiunile făcute, pentru a se convinge ca le-a scris întocmai cum s'au arătat. Cei ascultați își vor semna depozitiile lor pe toate paginile, iar în cazul cînd sînt în imposibilitate sau refuza de a o face, se va consemna aceasta în procesul-verbal. Cînd cei ascultați nu știu carte, vor imprima, în locul semnăturii, degetul cel mare dela mana dreapta, muiat în tus de ștampila. Procesul-verbal va fi încheiat cu subscrierea ofițerului de poliție judiciară care a făcut cercetarea.

În cazul cînd ofițerii poliției judiciare, prevăzuți la art. 131, au cunoștința de vreo crima și o comunică Ministerului public militar respectiv, acesta este obligat ca în 24 ore sa răspundă dacă ofițerul poliției judiciare poate continua cercetarea, dându-i și indicatiunile necesare, sau dacă trebuie să-l aștepte pe dânsul, sau pe delegatul sau pentru continuarea cercetărilor. Ofițerul poliției judiciare, totuși va lua toate măsurile ca sa nu dispara invinuitul, sau dovezile necesare pentru descoperirea adevărului.

Ofițerii de poliție judiciară militară nu pot intră în cercetarea infracțiunilor comise de un superior al lor, decât dacă este vorba de o infracțiune flagrantă.

În caz de crima sau delict flagrant, ofițerii poliției judiciare pot sa ridice și să depună provizoriu pe toți infractorii, oricare ar fi calitatea lor, cînd sînt împreună cu militarii. Ei vor încheia un proces-verbal, în care vor arata: numele, pronumele, gradul sau profesiunea, precum și semnalmentele celor deținuți provizoriu; vor face de asemenea o descriere pe scurt a faptului imputat, anuntand de îndată pe procurorul militar respectiv.

Invinuitul mai poate fi depus provizoriu:

1. a) Cînd a fugit sau a încercat sa fuga din fața justiției;
2. b) Cînd a căutat sa schimbe sau sa tainuiasca dovezile infracțiunii;
3. c) Cînd interesul Siguranței Statului și al disciplinei în armata cer aceasta;
4. d) Cînd nu are domiciliu sau e străin, ori nu-și poate stabili identitatea sau nu are mijloace regulate de existenta;
5. e) Dacă invinuitul este infractor din obiceiu, ori recidivist;
6. f) În caz de crima;
7. g) În caz de delict, cînd acesta a fost săvârșit prin mijloace terorist sau cu ferocitate;
8. h) Dacă în cursul cercetărilor deschise contra lui, a comis o noua crima sau un nou delict. În cazul cînd ofițerul poliției judiciare va găsi ca este loc a se face uz de dispozițiunile articolului de fața, va încheia un proces-verbal motivat, care se va comunică, în copie directorului arestului.

Aceasta deținere provizorie poate dura cel mult 24 ore, odată pentru toată durata cercetărilor preliminare, chiar dacă ele ar fi executate, de diferiți ofițeri ai poliției judiciare.

Procurorul militar este dator ca în 24 ore dela primirea înștiințării să se pronunțe dacă aceasta deținere trebuie menținută, comunicând în scris deciziunea

1. sa) La cererea ofițerului de poliție judiciară procurorul militar poate prelungi aceasta deținere provizorie, pînă la maximum 5 zile dela data arestării, în care termen el este dator să-și dea părerea asupra deschiderii acțiunii penale. Dacă procurorul militar găsește că nu este cazul ca deținerea să fie prelungită, el va ordonă în scris punerea învinuitului în libertate. În cazuri excepționale, cînd cercetările preliminare nu pot fi desavarsite în termen de 5 zile dela arestare, procurorul Tribunalului Militar va putea, la cererea motivată a ofițerului de poliție judiciară, sa emita mandat de deținere. Mandatul de deținere are putere 30 zile dela data arestării și poate fi reinoit pentru a durata de încă 30 zile. Punerea în libertate de sub puterea acestor mandate se face numai de către procurorul șef al Parchetului Militar. Delegații Ministerului Apărării Naționale, prevăzuți de art. 131, lit. h, vor putea cere emiterea mandatului de deținere, prevăzut de alineatul precedent, numai procurorului general al Curții Militare de Casare și Justiție, care va dispune singur și asupra punerii în libertate, pe baza unui referat motivat.

Dacă invinuitul nu este prezent, ofițerul de poliție judiciară va putea emite împotriva lui un mandat de aducere, potrivit art. 210. Denunțarea singura nu constitue o prezumție îndestulătoare, spre a motiva darea unui mandat de aducere în contra unei persoane care are domiciliul cunoscut.

Afară de cazurile de crima sau delict flagrant, ofițerii de poliție judiciară militară nu se pot introduce într'o casa sau stabiliment nemilitar, decât asistați de un ofițer al poliției judiciare ordinare, cerând autorizația parchetului civil, iar în comunele neresedinta de județ, dela judecătorie. Asemenea, ofițerii poliției judiciare ordinare nu se pot introduce în casa unui militar activ, într'o cazarma, serviciu sau stabiliment militar, decât însoțiți de un ofițer al poliției judiciare militare. Pentru toate acestea, se va obține autorizația procurorului militar respectiv.

Ofițerii poliției judiciare vor avea în exercițiul funcțiunii lor dreptul de a cere și obține mijlocit ajutorul puterii publice. În caz de refuz din partea acesteia, vinovatul se face culpabil de faptul de refuz de serviciu legalmente datorit.

Orice ofițer al poliție judiciare militare, care în exercițiul funcțiunii sale a luat cunoștința de vreo infracțiune de competența instanțelor penale militare, este dator a informa de îndată pe procurorul militar al instanței militare, în a carei circumscriptiune se va fi comis acea infracțiune, sub sancțiunea pedepsei prevăzute pentru faptul de refuz de serviciu datorit legalmente, din legea penală.

Ofițerii poliției judiciare vor putea sa cheme la cercetarea ce fac pe oricine vor crede în stare sa dea lămuriri pentru descoperirea adevărului. Dacă din cercetare ar reieși indicii de vinovăție în contra vreunuia dintre cei chemați, ofițerul de poliție judiciară îl va putea deține provizoriu.

Ofițerii de poliție judiciară vor putea opri pe oricine de a ieși din casa s'au de a se departa dela locul unde se face cercetarea, pînă după încheierea procesului lor verbal.

Actele și procesele-verbale încheiate de ofițerii poliției judiciare, împreună cu corpurile delicte, se vor inainta de îndată procurorului militar competent.

În caz cînd pentru aceeași infracțiune ar fi sesizati în același timp mai mulți ofițeri ai poliției judiciare militare, se vor observa regulele următoare:

1. a) Cînd ofițerul poliției judiciare aparține aceleași circumscriptiuni, procurorul militar va decide care din ei va continua cercetarea;
2. b) Cînd ofițerii poliției judiciare militare aparțin la circumscriptiuni diferite, cercetarea va fi continuată de ofițerul în circumscriptiunea căreia s'a comis faptul;
3. c) Cînd unii ofițeri din poliția judiciară aparțin instanțelor penale utilitare, iar alții celor ordinare, va instrumenta acela a cărui instanța are competența sa judece pe invinuit sau în caz de conflict, asupra competentei, acela care a fost mai întîi sesizat;
4. d) Cînd cercetarea este începută de un ofițer de poliție judiciară militară și soseste la fața locului procurorul militar, acesta va continua cercetarea;
5. e) Dacă sînt sesizati mai mulți procurori militari dela tribunalele militare deosebite, cel dintâi sesizat va continua cercetările.

Ministrul Apărării Naționale este capul Ministerului public al armatei.

Procurorii militari, avînd calitatea de reprezentanți ai Ministerului public sînt însărcinați cu descoperirea și urmărirea tuturor infracțiunilor care sînt de competența instanțelor pe lîngă care funcționează. În acest scop, ei vor face tot ce este necesar pentru a constata urmele infracțiunii și a lua măsuri în vederea prinderii infractorilor.

Procurorii militari vor pune concluziunile lor ori de câte ori va fi necesar în cursul instrucțiunii, în conformitate cu codul de fața.

Procurorul militar, cînd este anuntat despre săvîrșirea unei infracțiuni, poate proceda personal la cercetare sau, poate da delegație ofițerului de poliție judiciară sau sa continue cercetările începute.

Procurorul militar, primind actele și procesele verbale ale investigatiunilor făcute de ofițerii poliției judiciare, le va putea completa, fie personal, fie insarcinand cu aceasta pe același ofițer al poliției judiciare sau pe un altul. El va trimite generalului comandant aceste acte și procese-verbale, însoțite de părerea sa, consemnată într'un referat motivat în fapt și în drept,

Acțiunea penală se pune în mișcare de către generalul comandant al Marii Unități, pe lîngă care funcționează instanța penală competența sau, în lipsa, de inlocuitorul sau legal. Pentru coloneli și generali sau asimilații lor, acțiunea penală se deschide pe baza referatului direcției Superioare a Justiției Militare, de către ministrul apărării naționale. În același fel, ministrul apărării naționale poate deschide acțiune penală contra oricărui justițiabil de instanțele militare, instiintand despre aceasta pe generalul comandant respectiv, căruia îi trimite și dosarul.

Generalul comandant, luînd cunoștința de actele și procesele-verbale trimise de Ministerul public din subordine, va putea, după caz:

1. a) Sa ordone completarea cercetărilor preliminare;
2. b) Sa claseze afacerea;
3. c) Sa deschidă acțiune penală, emitand ordin de urmărire;
4. d) Sa emita ordin de trimitere direct în judecata pentru orice infracțiuni, oridecateori, potrivit referatului procurorului militar, nu ar mai fi necesar a se proceda la instruirea faptelor, hotarind totodată, asupra trimiterii sub stare de arest sau nu a învinuitului;
5. e) În caz de incompetenta, sa trimită afacerea instanței competente.

În cazurile prevăzute de articolul precedent la alineatul b, cînd generalul comandant este în dezacord cu concluziunile procurorului militar, va fi obligat sa aducă, printr'un raport motivat, cazul, la cunoștința ministrului apărării naționale, care, dacă va găsi de cuviință, poate face uz de prerogativele ce îi sînt conferite prin art. 159 și 164, alin. ultim. Partea vătămată, a carei plângere a fost clasata, se va putea adresa cu o noua cerere ministrului apărării naționale, în termen de 3 luni dela comunicarea, clasarii. Acesta va decide, conform art. 164 și 165.

Ordinul de urmărire va fi semnat de către generalul comandant, sau după caz, de ministrul apărării naționale, și va conține: Numele, pronumele, gradul, funcțiunea sau profesiunea și domiciliul învinuitului, Corpul sau serviciul din care face parte, infracțiunea pentru care este invinuit și calificarea ei legală. Iar cînd acest ordin este emis de ministrul apărării naționale, el va conține și tribunalul militar căruia se trimite.

Ordinul de urmărire odată semnat, va fi trimis Ministerului public, care va repartiza afacerea, unuia dintre cabinetele de instrucție, iar cel dat de ministrul apărării naționale se executa în același mod prin generalul comandant al circumscripției în care se afla tribunalul competent a judeca afacerea.

În cazul deschiderii acțiunii penale, suspendarea din comanda sau funcțiune a militarilor se hotărăște de către generalul comandant ori de către Ministerul Apărării Naționale.

Militarii contra cărora s'a deschis acțiunea penală, nu vor putea fi mutati sau detasati în alte comandamente sau servicii, pînă cînd instructia nu s'a terminat. Titlul II Despre instrucție și judecătorul de instrucție militar

Judecătorul de instrucție militar procedează la instruirea unei infracțiuni, numai pe baza unui ordin de urmărire, transmis lui prin Ministerul public.

Judecătorul de instrucție militar, primind ordinul de urmărire împreună cu dosarul afacerii, procedează, în prezenta grefierului, la luarea interogatorului celui invinuit, intrebandu-l de: nume, pronume, gradul, Corpul sau serviciul din care face parte, vîrsta, locuinta, locul nașterii, profesiunea, cum și domiciliul ce a avut înainte de a intră în armata, despre fapta comisă și toate împrejurările în care ea s'a comis, asa cum i se imputa prin ordinul de urmărire; îi înfățișează toate piesele și actele care pot servi spre dovedirea infracțiunii și îl întreabă dacă le recunoaște. Cercetarea se face, atît asupra împrejurărilor care apasa asupra învinuitului, cat și a acelora care ar veni în descărcarea lui.

Dacă invinuitul ar face declarațiuni referitoare la alte fapte care nu sînt în legătură cu infracțiunile ce se cercetează, judecătorul de instrucție militar le consemnează într'un proces-verbal separat, pe care îl va inainta procurorului militar respectiv.

Interogatorul terminat, se citește învinuitului pentru ca sa declare dacă răspunsurile sale s'au scris întocmai cum le-a arătat și dacă starueste în ele. Fiecare pagina a interogatorului se subscrie de invinuit, de judecătorul de instrucție militar și grefierul care a instrumentat. Dacă invinuitul refuza, sau nu poate subscrie, se face mențiune despre aceasta în josul ultimei pagini din interogator. Aceleași norme se vor observa și pentru procesele-verbale de confruntare.

Cînd sînt mai mulți învinuiți, pentru aceeași infracțiune, fiecare dintre ei va fi întrebat deosebit. După luarea interogatoriului ei vor putea fi confruntati.

Inculpatul va putea comunică cu apărătorul sau ales sau din oficiu, după ce i s'a luat primul interogatoriu, asupra, tuturor faptelor ce i se imputa.

Judecătorul de instrucție militar va putea cita înaintea sa, persoanele care vor fi arătate prin denunțare, prin plângeri, prin actele cercetării preliminare, sau de către procurorul militar ori invinuit, ca avînd cunoștința de infracțiune sau despre împrejurările în care s'a faptuit și pe care va găsi necesar să le asculte pentru descoperirea adevărului. Va putea de asemenea cita înaintea sa pe orice altă persoană ce ar crede ca este folositoare instrucțiunii.

Mai înainte de a fi ascultați, martorii își vor stabili identitatea, fie prin citatiuni, fie prin orice alt act care ar putea servi în acest scop.

Judecătorul de instrucție militar va intreba pe martor despre: nume, pronume, grad sau profesiune, vîrsta și domiciliu, precum și dacă nu se afla în vreunul din cazurile prevăzute de art. 182. După aceasta, martorul va depune următorul jurământ: "Jur ca voiu spune tot adevărul, numai adevărul și că nu voiu ascunde nimic din ceea ce știu".

Depunerea jurămîntului și arătările martorului vor fi constate în scris, pastrandu-se normele prescrise prin art. 171 și următorii.

Judecătorul de instrucție militar, asistat de grefier, va lua depozitia fiecărui martor sau informator, fără ca prevenitul să fie de fața. Aceste depozitii pot fi comunicate învinuitului, dacă judecătorul găsește necesar. Cînd trebuinta va cere, martorii vor fi confruntati între ei, cat și cu prevenitul.

Vor putea fi ascultați, numai ca informatori, fără depunere de jurământ:

1. a) Tatăl, mama sau oricare alt ascendent, fiul, fiica sau oricare alt descendent, frații și surorile, afinii în gradul celor de mai sus, bărbatul sau femeia (chiar după desfacerea căsătoriei), precum și tutorele oricăruia din învinuiți;
2. b) Persoanele în contra cărora s'a comis infracțiunea, precum și rudele lor, în gradele arătate la litera a
3. c) Denuntatorii ale căror denunturi pot fi recompensate în bani după vreo lege;
4. d) Minorii sub 15 ani împliniți;
5. e) Condamnații definitiv pentru crima.

Orice persoană citata, pentru a fi ascultata ca martor sau ca informator, este datoare să se înfățișeze. În caz de împiedicare legitima, ea va incunostiinta pe judecător, înainte de ziua termenului. Dacă persoana chemată nu se va infatisa și nici nu va fi încunoștiințat pe judecător, acesta va da contra ei mandat de aducere, putând pronunța împotriva ei și o amenda dela 500-2.000 lei. Amenda de mai sus se aplică și în caz de refuz nemotivat de a depune ca martor sau de a presta jurământul. Dacă se prezintă ulterior și justifica absenta, cel condamnat poate fi scutit de amenda.

Pentru toți acei care urmează a fi ascultați în timpul instrucției și care nu știu limba română, sau ar fi în neputință de a auzi sau a răspunde, judecătorul de instrucție militar se va conformă art. 139-140.

Cînd se va constata, fie prin atestarea unui medic, sau prin orice mod, ca martorii sînt în neputință de a se infatisa, judecătorul de instrucție militar, va putea merge la locuinta lor, iar dacă locuesc în afară de acea comuna, el va putea insarcina cu ascultarea lor pe ofițerul de poliție judiciară cel mai apropiat de comuna în care locueste martorul sau informatorul.

Dacă martorii locuesc în afară de circumscriptiunea judecătorului de instrucție militar, acesta va putea cere judecătorului instructor militar ori civil, al reședinței lor, să le primească depozitia, prin comisii rogatorii.

Judecătorul de instrucție militar sau ofițerul de poliție judiciară, care va fi primit depozitiunile martorilor și ale informatorilor, conform celor două articole precedente, le va trimite de urgenta, închise și sigilate, judecătorului dela care a primit delegațiunea.

Cînd unul dintre cei citați de judecătorul de instrucție militar ar pretinde ca este în imposibilitate dr a se prezenta și s'ar constata contrariul, fie printr'un ofițer de poliție judiciară, fie printr'un expert anume desemnat, cel chemat va putea fi adus imediat, prin forta publică, aplicându-i-se și o amenda dela 200-4.000 lei. Dacă pentru a justifica nevenirea martorul sau informatorul ar fi prezentat un certificat medical, care s'ar constata de către judecător că nu a fost sincer, atît martorul cat și informatorul vor putea fi pedepsiți de către acesta cu amendă penală dela 500-10.000 lei, iar medicul se va urmări conform dispozițiunilor pentru fals.

Judecătorul de instrucție militar va proceda dacă crede de cuviință la cercetări locale, descinderi, perchezitiuni sau reconstituiri a faptelor conformându-se regulelor prescrise pentru ofițerii poliției judiciare. În asemenea cazuri el este dator sa anunțe în prealabil pe procurorul militar, care va asista, dacă va găsi necesar.

În caz cînd judecătorul de instrucție militar va crede, poate dispune facerea unei expertize pentru a se capata toate lămuririle de care are nevoie, sau va chema pe experții care și-au dat părerea în cursul cercetărilor preliminare, în cazul cînd cu ocazia acelor cercetări s'ar fi făcut apel la luminile unor asemenea experți; de asemenea va putea să se adreseze unei autorități, unui institut sau organ special desemnat pentru aceasta spre a-și da părerea asupra lucrărilor experților. Experții chemați de judecătorul de instrucție militar vor depune jurământul prevăzut de art. 138, iar actele lor vor fi vizate de judecătorul de instrucție militar.

Toate actele aflate la dosar, scrise în limba străină vor fi traduse prin intermediul unui traducător, care va fi numit de judecătorul de instrucție militar, observându-se prescripțiunile de sub art. 141.

În cursul instrucțiunii, invinuitul sau Ministerul public, vor putea sa propună luarea măsurilor ce vor crede necesare pentru descoperirea adevărului. În acest scop procurorul militar este îndreptățit a cere dosarul cauzei dela judecătorul de instrucție militar, care este obligat sa-l remită oricare ar fi stadiul în care se găsește afacerea. În caz cînd se va cere ascultarea de martori, cel ce va face aceasta cerere va preciza punctele asupra cărora vor trebui să fie întrebați martorii propuși. Judecătorul de instrucție militară va fi dator a se pronunța asupra acestor cereri printr'o ordonanța de zi motivată. Articolul 193 - Oridecateori Ministerul public va face uz de articolul precedent, va fi dator sa restituie dosarul în termen de cel mult 4 zile.

Judecătorul de instrucție militar va constata printr'o ordonanța de zi toate actele de instrucțiune ce a efectuat și măsurile ce ar mai trebui luate în interesul instrucțiunii.

Toate actele din cursul instrucțiunii vor fi semnate de judecătorul de instrucție militar și contrasemnate de grefier, chiar în momentul redactarii lor.

Dacă judecătorul de instrucție militar constata ca exista indicii, ca cel pus sub urmărire ar fi săvârșit și alte fapte, le va aduce la cunoștința generalului comandant sau eventual ministrului apărării naționale, prin intermediul procurorului militar, pentru a se da ordin de urmărire suplimentar. După emiterea acestui ordin, el va lua inculpatului un nou interogatoriu, asupra noilor învinuiri. Tot astfel se va proceda și în cazul cînd ar exista indicii ca, în faptul imputat învinuitului ar fi implicate alte persoane justițiabile de instanțele penale militare. Dacă însă judecătorul de instrucție militar constata ca faptul imputat învinuitului întrunește elementele unei infracțiuni calificate altfel decât aceea pentru care este deschisă acțiunea penală, nu va mai fi necesar un nou ordin de urmărire. În acest caz, el va schimba calificarea infracțiunii, printr'o ordonanța de zi, pe care o va comunică autorității care a emis ordinul de urmărire, prin intermediul procurorului militar. Judecătorul va lua apoi un nou interogatoriu învinuitului asupra faptului, asa cum a fost calificat din nou. Dacă judecătorul de instrucție militar, găsește ca infracțiunea nu este de competența sa, restitue dosarul generalului comandant, pentru a fi trimis locului competent care va proceda conform art. 165.

Dacă judecătorul de instrucție militar, din cercetarea ce face va constata alte fapte conexe, va trimite dosarul Ministerului public, spre a interveni pentru ca autoritatea în drept să se pronunțe asupra acțiunii penale, cu privire la aceste fapte conexe constatate. În acest caz, generalul comandant procedează în conformitate cu art. 165 și urm. Ordinul de urmărire va fi dat de generalul comandant unde se găsește dosarul, sau unde a fost trimis spre judecare.

Cînd judecătorul de instrucție va socoti ca instructia este terminată, va trimite dosarul procurorului militar care este dator a-l restitui cu rechizitoriu, în termen de cel mult 3 zile. După primirea dosarului, judecătorul de instrucție militar va încheia ordonanța definitivă în cel mult 5 zile.

Ordonanța definitivă va cuprinde: identitatea învinuitului, antecedentele lui, mențiunea dacă este lăsat liber sau arestat, arătarea ordinelor de urmărire cu precizarea infracțiunii pentru care este pus sub urmărire, expunerea faptelor, probelor adunate în sarcina și în descărcarea învinuitului, discutarea lor cu arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe care se sprijină trimiterea sau netrimiterea lui în judecata și ca urmare, declarațiunea judecătorului de instrucție militar, asupra acestui din urma punct. Totodată, va enumera și descrie: anexele și corpurile delicte, precum și cheltuielile ocazionate de instrucție. Ordonanța definitivă va fi datată și semnată de judecătorul de instrucție militar și contrasemnata de grefier.

Tot prin ordonanța definitivă, judecătorul de instrucție se va pronunța asupra trimiterii în judecata a inculpatului în stare de libertate sau în stare de arest. În acest din urmă caz, dispoziția din ordonanța definitivă va menține puterea mandatului de arestare, pe tot timpul judecații. Împotriva menținerii sub stare de arest, invinuitul va putea face cerere de liberare provizorie la tribunalul militar respectiv, care se va pronunța cu precădere.

Dosarul parafat, numerotat și snuruit va fi înaintat, împreună cu toate corpurile delicte, Ministerului public.

Ordonanța definitivă poate fi atacată cu recurs, înaintea tribunalului militar, în compunerea prevăzută pentru judecarea recursurilor: - de Ministerul public, în toate cazurile; - de inculpat, numai în caz de incompetenta, și atunci cînd prin recurs se cere încetarea sau anularea urmăririi. În caz de admitere a recursului, tribunalul va anula ordonanța definitivă și va decide, după caz, trimiterea în judecata, trimiterea dosarului la instanța competența, încetarea urmăririi, anularea urmăririi sau completarea instrucției.

În cazul cînd judecătorul, de instrucție a decis ca incupatul să fie trimis în judecata în stare de arest, și ordonanța definitivă a fost atacată cu recurs, inculpatul va rămîne arestat pînă la soluționarea recursului. Odată cu hotărîrea asupra recursului, tribunalul va decide și asupra menținerii în stare de arest sau punerii în libertate a inculpatului.

Citatiunea este chemarea facuta de orice ofițer al poliției judiciare militare, sau de judecătorul de instrucție militar, sau de orice instanța de judecată, unei persoane, care urmează a se infatisa înaintea lor.

Citatiunea va cuprinde numele, pronumele și calitatea celui care a emis-o, numele, gradul sau funcțiunea și domiciliul celui chemat în fața justiției, scopul pentru care este chemat, locul, data și autoritatea judecătorească în fața căreia trebuie să se înfățișeze. Citatiunea va fi datată și semnată de acel dela care emana.

Citatiunea va fi emisă astfel, în cat cel chemat să aibă dela primirea ei, pînă la data înfățișării, un termen de cel puțin 48 ore. Acest termen însă poate fi și mai scurt în cazul cînd este posibil ca cel chemat să se prezinte mai curând.

Citatiunea se va preda prin organul polițienesc sau administrativ competent, care este dator a o inmana de îndată persoanei citate, iar în lipsa, unei rude care locueste împreună cu dânsa, ori unui servitor al său iar cînd cel citat locueste la hotel, hotelierului sau portarului. La corpurile de trupa sau servicii înmânarea se va face prin comandantul corpului de trupa sau șeful serviciului respectiv. În lipsa de asemenea persoane, sau dacă ele refuza sa primească citația, sau sa dea dovadă de primirea ei, agentul o va afișa la usa locuinței celui citat, prin încheiere de proces-verbal prevăzut de procedura penală. Aceste operațiuni vor fi constatate printr'un proces-verbal. Dacă, cel citat da dovada de primirea citației, agentul va adeveri semnatura sa, fără a mai dresa proces-verbal. Toate aceste lucrări vor fi înaintate de urgenta celui care a emis citația.

Nimeni nu poate fi ridicat, deținut sau arestat, decât în puterea unui mandat emis conform legii.

Mandatele sînt de 4 feluri:

1. a) mandat de înfățișare;
2. b) mandat de aducere;
3. c) mandat de deținere;
4. d) mandat de arestare.

Mandatul de înfățișare are de scop de a aduce în fața justiției pe invinuit. Mandatul de aducere are de scop de a constrânge pe cel chemat să se prezinte în fața justiției, în cazul cînd nu s'a înfățișat la data și locul fixat prin mandatul de înfățișare sau prin citatiune. Acel adus cu mandat de aducere va fi cercetat de îndată.

Mandatul de aducere are putere pînă în momentul cînd cel chemat a fost adus în fața celui care l-a emis. Ofițerii de poliție judiciară, afară de procuror, se vor conformă prescripțiunilor art. 151, cînd vor emite un asemenea mandat.

Mandatul de deținere are de scop a pune pe invinuit, de îndată, la dispoziția justiției. El se va emite, în cazurile arătate de art. 147, 148 și va avea putere astfel după cum se arata la art. 149 și 150.

Mandatele de aducere și deținere se pot, emite și de către ofițerii poliției judiciare.

Mandatul de arestare are de scop fie punerea sub arest preventiv a unei persoane, în cazurile prevăzute de art. 148, fie executarea unei sentințe rămase definitive.

Mandatele de arestare se pot emite numai de către judecătorul de instrucție militar sau de către Ministerul public, în cazurile prevăzute de lege, sau în executarea hotărîrilor instanței.

Judecătorul de instrucție militar nu va putea emite mandat de arestare contra învinuitului lăsat liber, sau adus cu mandat de aducere, decât după ce îi va fi luat un interogator. În cazul cînd mandatul de aducere nu și-a produs efectul, judecătorul de instrucție militar va putea emite mandat de arestare și dacă cel arătat în mandat va fi adus la închisoarea reședinței judecătorului de instrucție militar, acesta este dator a-i lua interogatorul în termen de 24 ore.

Mandatul va cuprinde: enuntarile prevăzute la art. 205, cauza care determina arestarea, calificarea data faptului, precum și textul de lege care îl pedepsește.

Mandatele de aducere și arestare vor fi executate prin orice agent al forței publice care le vor infatisa de îndată, în original, persoanelor în contra cărora au fost emise. Agentul însărcinat cu executarea mandatului va lua cu dânsul, de va crede de cuviință, ajutorul necesar pentru asigurarea executării lui, adresandu-se în acest scop autorității celei mai apropiate a locului unde trebuie să execute mandatul. Cel care refuza a se supune mandatului sau va incerca sa fuga, va fi constrâns a se supune prin forta publică.

Dacă cel contra căruia s'a emis un mandat nu poate fi găsit, mandatul va fi notificat la ultimul domiciliu, conform prescripțiunilor art. 207. Procesul-verbal, dresat cu aceasta ocazie, va fi vizat de notar în comunele rurale, de comisar sau de subcomisar în comunele urbane, în asistența a doua persoane locuind în apropiere, care de asemenea vor semna. Mandatul va fi înapoiat de urgenta celui care l-a emis.

Cel care în executarea unui mandat de arestare, va aduce pe invinuit la închisoare, va da mandatul în mana directorului închisorii, încheind proces-verbal despre aceasta. Directorul închisorii este dator sa dea o adeverinta celui care a executat mandatul, încunoștiințând în 24 ore pe judecătorul de instrucție militar, care l-a emis, despre executarea lui. Dacă în termenul prevăzut de ultimul alineat al art. 216, cel arestat nu este interogat, directorul închisorii este dator sa încunoștiințeze Ministerul public.

Cei arestați în puterea unui mandat nu pot fi transferati dela o închisoare la alta, decât numai în interesul justiției și în urma ordinului în scris al judecătorului de instrucție militar, sau al Ministerului public, după caz.

Mandatele de arestare emise de judecătorul de instrucție militar sînt supuse confirmării instanței din care face parte; în acest scop, judecătorul va inainta acestei instanțe, în termen de 24 ore dela emiterea unui asemenea mandat, un raport prin care va cere confirmarea lui, împreună cu dosarul cauzei.

Tribunalul, în termen de 24 ore dela primirea acestui raport, va decide asupra confirmării sau infirmarii mandatului, ascultând pe Ministerul public, pe invinuit personal sau prin apărătorul sau.

În cazul cînd judecătorul de instrucție militar va socoti că nu este cazul să se emite mandat de arestare sau ca cel arestat în puterea unui asemenea mandat poate fi pus în libertate, arestarea ne mai fiind necesară, va comunică aceasta procurorului militar care va putea face recurs la instanța respectiva. Instanța se va pronunța, după ce va asculta Ministerul public și pe invinuit, care va putea fi asistat de apărătorul sau. Dacă invinuitul nu se va prezenta, instanța se va pronunța în lipsa lui. Încheierea data nu este supusă nici unei cai de atac. În cazul cînd s'au admis concluziunile procurorului militar, ea înlocuiește mandatul și se va executa de îndată.

Judecătorii care s'au pronunțat asupra confirmării sau infirmarii unui mandat, sau asupra emiterii unui asemenea mandat, vor putea lua parte la judecarea pricinei.

Mandatul de arestare are putere 30 de zile de la confirmare. În caz de nevoie, el poate fi reconfirmat din 30 în 30 zile, pînă la darea ordonanței definitive, cînd se va avea în vedere prescripțiunile art. 200.

Vitiile de care ar fi atins mandatul de arestare se vor propune numai cu ocazia confirmării lui în fața instanței, care va hotărî.

Liberarea provizorie se poate cere în orice stadiu al procesului. Cererea va fi adresată judecătorului de instrucție militar, cat timp instructia este în curs, sau instanței de fond înaintea căreia este pendinte afacerea, care o va cerceta de urgenta, ascultandu-se invinuitul, care va putea fi asistat de apărătorul sau și luându-se și concluziunile Ministerului public.

Cererea de liberare provizorie va cuprinde obligațiunea pentru invinuit de a se prezenta înaintea justiției la orice chemare i se va face. Ea va cuprinde alegerea domiciliului stabil, care va fi obligator pentru toată durata întregii cercetări și judecari.

Contra deciziunii luată de judecătorul de instrucție militar, cu privire la cererea de liberare provizorie, Ministerul public și invinuitul vor putea face recurs, în termen de 24 ore, la instanța din care face parte judecătorul de instrucție militar. Acest termen curge din ziua încunoștiințării facuta de judecătorul de instrucție militar.

Cînd afacerea se găsește în fața instanței de judecată, aceasta se va pronunța asupra liberării provizorii, ascultând pe Ministerul public și pe invinuit. Hotărîrea sa va fi definitivă.

Nu vor putea beneficia de liberare provizorie:

1. a) Cei arestați pentru nesupunere sau dezertare, care nu s'au prezentat la unitate de buna voie;
2. b) Cei care au încercat sa fuga ori au fugit de sub arest în timpul instrucției sau judecării;
3. c) Străinii, cei ce nu au domiciliu și vagabonzii.

Judecătorul de instrucție militar sau instanța de judecată poate revoca măsura liberării provizorie, cînd împrejurările sau motivele care au determinat-o s'au modificat, ori cînd cel liberat nu s'ar fi prezentat la vreo chemare ce i s'ar fi făcut. Judecătorul de instrucție militar va emite în aceste cazuri un nou mandat de arestare în care va specifică consideratiunile ce au motivat emiterea lui. Cînd instanța de judecată revoca punerea în libertate provizorie, aceasta revocare repune de drept în vigoare mandatul de arestare. Titlul III Despre judecata

Toate afacerile trimise instanței penale militare se trec într'un registru general, în ordinea primirii lor. Cînd instanța are mai multe secțiuni, repartizarea afacerilor se face de primul președinte.

Fiecare secție se conduce din punct de vedere administrativ de președintele sau. Acesta fixează termenele de judecată, ținînd seama ca afacerile care interesează siguranța Statului, precum și acelea în care se găsesc arestați, să se judece de urgenta și cu precădere. Tot el convoacă pe judecători.

Președintele, după ce fixează termenul de judecată, dispune citarea învinuitului cu cel puțin 4 zile înainte de judecată. La prezentarea acestuia, îi notifica data fixată pentru judecare și îi face cunoscut faptul pentru care este dat în judecata, precum și lista martorilor, informatorilor sau experților pe care acuzarea cere a fi chemați, intrebandu-l dacă are și el de propus martori, informatori sau experți în descărcare. Martorii, informatorii sau experții vor putea fi și dintre cei care nu au fost ascultați la instrucție. Nu se vor cita decât acele persoane a căror adresa a fost complet arătată, iar lista acestora se va propune la grefa cel mai târziu 2 zile după îndeplinirea de către președinte a formalităților prevăzute în acest articol.

Tot cu aceasta ocazie se comunică inculpatului ca are dreptul să-și aleagă unul sau mai mulți apărători, numindu-i-se și unul din oficiu, pe care președintele îl va înștiința în scris despre ziua judecații. Dacă este arestat, i se mai pune în vedere ca pînă în ziua judecații poate comunică cu apărătorii săi și ca dosarul cauzei le sta la dispoziție.

Îndeplinirea formalităților prescrise la art. 236 și 237 se va constata de către președinte printr'un proces-verbal, toate acestea sub pedeapsa de nulitate.

Lipsa notificării listei martorilor propuși precum și nerespectarea termenului de 4 zile, indreptateste pe invinuit a cere dela instanța de judecată amânarea pricinei, pentru a se îndeplini aceste formalități.

Chemarea despre care se vorbește în articolele precedente se va face pentru cei aflați în stare de arest, prin direcția închisorii respective; pentru cei lasati liberi, prin orice agent al forței publice sau agent administrativ. Dispozițiunile privitoare la forma și modul de predare a citatiunilor și mandatelor sînt aplicabile în cazul art. 236, precum și înaintea instanțelor de judecată.

Dacă cel chemat nu se va prezenta fără a trimite legitima justificare, președintele va trimite contra lui un mandat de aducere pentru a putea îndeplini formalitățile prevăzute de art. 236 și 237; judecarea înaintea instanței se va amana dacă formalitățile nu s'au putut îndeplini în termenul legal. Cînd inculpatul sau acuzatul nu s'a prezentat la termenul fixat pentru judecata, el va fi judecat după caz, în lipsa, sau contumacie, afară de împiedicare justificată pe care instanța o va aprecia. Judecarea în lipsa, sau contumacie se va face potrivit dispozițiunilor prevăzute de art. 338 și următorii.

Dispozițiunile art. 236 se vor îndeplini numai cu ocazia primului termen de înfățișare, în fața instanței. În caz de amânare, inculpatul va lua cunoștința de termen, în instanța, afară de cazul cînd amânarea se face din oficiu și în absenta sa, cînd va fi citat pentru noul termen. Prezentarea inculpatului în instanța, fără a invoca lipsa formalităților prevăzute de art. 236-240, sau viciile în legătură cu aceste formalități, acoperă nulitățile derivând din aceasta procedura.

Pot îndeplini oficiul de apărător înaintea instanțelor militare:

1. a) Avocații înscriși în vreunul din colegiile din țara;
2. b) Ofițerii, subofiterii și maistrii militari din rezerva sau retragere proveniți din activitate, licentiati sau doctori în drept, și care figurează pe tabelul prevăzut la art. 244 la vreunul din tribunalele militare din țara.

Președinții tribunalelor și președintele Curții Militare de Casare și Justiție întocmesc în luna Decemvrie a fiecărui an un tabel de apărători din oficiu în care se va înscrie: 1. Avocații care pledeaza în mod obișnuit în fața tribunalului militar respectiv, cu domiciliul în localitatea de reședința a tribunalului. 2. Cei prevăzuți la alineatul b din articolul precedent care vor face cerere. Ofițerii combatanti din activitate, dela gradul de căpitan în sus, aflați în circumscriptiunea teritorială a tribunalului respectiv.

Acest tabel se afișează la grefa și în sala de ședințe a tribunalului militar, precum și la închisoarea militară respectiva, în a doua jumătate a lunei Decemvrie și intră în vigoare la 1 Ianuarie a anului următor.

Cererile pentru înscrieri pe tabelul aparatorilor se vor adresa, în tot cursul anului, președintelui tribunalului, care va elibera celor prevăzuți în alin. 2 de sub art. 244, câte o carte de apărător militar, în puterea căreia va putea pleda înaintea, tuturor instanțelor militare. În caz de suspendare sau revocare, aceste cărți se ridica sau se anulează, după caz.

Nu pot face oficiul de apărători, în nici un caz:

1. a) Ofițerii reformati prin decret pe baza deciziunii unui consiliu de reforma, chiar dacă sînt avocați;
2. b) Avocații eliminati de pe tabelul colegiilor;,
3. c) Avocații suspendați de pe tabelul colegiilor, pe timpul suspendării lor;
4. d) Cei care au fost condamnați ori sînt puși sub urmărire judiciară, pentru crima sau pentru unul din următoarele delicte: furt, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare de bani publici, fals, jurământ sau mărturie mincinoasă, mituire, sustragere de acte și delict de audienta la vreuna din instanțele militare.

Pentru contravenire la prescripțiile acestei legi, relative la oficiul de apărător, instanța va putea sezisa colegiul de avocați și cere trimiterea în fața, comisiunilor disciplinare respective a avocatului în cauza. Apărători dela art. 243, alin. b, pot fi suspendați, ori revocați de către instanța militară, în urma cererii motivate a Ministerului public. Instanța se va pronunța asupra acestei cereri, în camera de consiliu, după ce se va asculta atît Ministerul public cat și apărătorul a cărui suspendare sau revocare se cere. Deciziunea data nu este supusă la nicio cale de atac și, este executorie pentru toate instanțele militare.

Funcțiunea de apărător din oficiu este obligatorie și gratuita. În caz de împiedicare justificată, apărătorul numit din oficiu va fi dator sa trimeata din vreme președintelui motivele împiedicării; dacă aceste motive vor fi socotite de președinte ca întemeiate, el va fi înlocuit cu un altul. Dacă refuzul de apărător nu este justificat și numitul apărător din oficiu, fiind ofițer din activitate de serviciu, persista în refuz, el va putea fi pedepsit disciplinar de către generalul comandant respectiv, iar dacă au este ofițer din activitate de serviciu se va proceda conform art. 248.

Măsurile prevăzute în articolul precedent, alin. 3, se vor lua contra aparatorilor și în cazul cînd se prezintă în instanța la ziua procesului, dar nu fac apărarea, sau părăsesc pe clientul lor înainte de terminarea desbaterilor. Procurorul militar de ședința este dator să constate faptul prin încheiere de proces-verbal și să se conforme art. 248.

Acuzatul și apărătorul sau au dreptul sa consulte dosarul afacerii numai la grefa, în orele de serviciu. Ei vor putea scoate copii legalizate de pe actele din dosar, cu autorizarea președintelui, care va putea refuza cererea atunci cînd va aprecia ca interese superioare se opun. Cînd președintele va socoti ca interese superioare de Stat reclama păstrarea discretiunii, odată cu autorizarea pentru consultarea dosarului, va cere aparatorului înscris sa declare, pe onoare, că nu va divulga nimic din cele ce va afla, atît din actele din dosar, cat și din dezbaterile orale, cînd ședința ar fi eventual declarata secreta, conform art. 252, aceasta, sub sancțiunea prevăzută de art. 249 al acestui cod și fără prejudiciul altor sancțiuni prevăzute de codul penal, sau alte legi pentru apărătorul culpabil.

Ședințele instanțelor penale militare sînt publice. Dacă publicitatea ar putea primejdui siguranța Statului, ordinea publică, disciplina în armata sau bunele moravuri, instanța poate ordonă ca desbaterile să se facă în secret, în prezenta părților și aparatorilor din proces. Aceasta dispozițiune poată fi luată atît din oficiu, cat și în urma cererii ministerului public sau apărării.