CONSTITUȚIE nr. 0/1938

Regatul României este un Stat Naţional, unitar şi indivizibil.

Teritoriul României este inalienabil.

Teritoriul României nu se poate coloniza cu populatiuni de semintie străină Titlul II Despre datoriile şi drepturile Românilor

Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică şi credinţa religioasă, sînt datori: a socoti Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor în viaţa, a se jertfi pentru apărarea integrităţii, independentei şi demnităţii ei; a contribui prin munca lor la inaltarea ei morala şi propăşirea ei economică; a îndeplini cu credinţa sarcinile obşteşti ce li se impun prin legi şi a contribui de buna voie la împlinirea sarcinilor publice, fără de care fiinta Statului nu poate vietui.

Toţi cetăţenii români, fără deosebire de origine etnică şi credinţa religioasă, sînt egali înaintea legii, datorandu-i respect şi supunere. Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinţei sale religioase sau de orice altfel.

Nu se admite în Statul Roman nici o deosebire de clasa socială. Privilegiile în aşezarea darilor sînt oprite. Micsorarile şi maririle de impozite nu pot fi decât generale şi statornicite prin legi.

Nu este ingaduit nici unui Roman a propovadui prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernamant a Statului, împărţirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasa.

Este oprit preoţilor, de orice rit şi credinţa religioasă, a pune autoritatea lor spirituală în slujba propagandei politice, atît în locasurile destinate cultului şi funcţiunilor oficiale, cat şi în afară de ele. Propaganda politica, în locasurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestatiunilor religioase, nu este ingaduita nimănui. Orice asociaţiune politica pe temeiuri ori pretexte religioase este oprită. În afară de persoanele, de condiţiunile şi de formele prevăzute în legi, nimeni nu poate lua ori presta juraminte de credinţa.

Romanul care, fără prealabilă autorizaţie a Guvernului, va intră în orice serviciu al unui Stat străin, sau se va alătură pe lîngă o corporatie militară străină, pierde de plin drept cetăţenia română. Supunerea, pentru oricât timp şi din orice fapt ar rezultă ea, la vreo protecţie străină, trage după sine pierderea de plin drept a cetateniei române. Naţionalitatea română pierdută în condiţiunile aici arătate nu se poate redobândi decât prin naturalizare.

Românii se bucura de libertatea conştiinţei, de libertatea muncii, de libertatea învăţămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile din care decurg drepturi în condiţiunile statornicite prin legi.

Naţionalitatea română se dobîndeşte prin căsătorie, prin filiatiune, prin recunoaştere şi prin naturalizare. Naturalizarea se acordă prin lege în mod individual; ea nu are efect retroactiv. Sotia profita de naturalizarea soţului şi copiii minori de aceea a părinţilor.

Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziţionat, decât în cazurile şi după formele stabilite de lege. Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat şi comunicat în momentul arestării, sau cel mai târziu în 24 ore după arestare. În caz de vina vădită ori de urgenta, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite şi comunică în 24 ore, conform alineatului precedent.

Nimeni nu poate fi sustras, în contra voinţei sale, de la judecătorii pe care îi da legea.

Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente, în cazurile şi potrivit formelor stabilite de lege.

Pedeapsa cu moartea se aplică în timp de război potrivit codului de justiţie militară. Consiliul de Miniştri va putea decide aplicarea dispoziţiunilor din alineatul precedent şi în timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Sefilor Statelor străine şi demnitarilor Statului din mobile în legătură cu exerciţiul funcţiunilor ce le sînt încredinţate, precum şi în cazurile de tâlhărie cu omor şi asasinat politic.

Proprietatea de orice natura, precum şi creanţele atît asupra particularilor cat şi asupra Statului, sînt inviolabile şi garantate ca atare. Oricine poate dispune liber de bunurile ce sînt ale lui, după normele prevăzute în legi. Bunurile care fac parte din domeniul public sînt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor, afară de cazurile de înaltă trădare şi delapidare de bani publici. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică şi după o dreapta şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie conform legilor. Prin cauza de utilitate publică nu se poate înţelege decât aceea care este de natura a folosi în acelaşi timp tuturor şi fiecăruia în mod actual ori eventual. În afară de cazurile de utilitate publică pentru apărarea naţionala, pentru lucrările de interes militar, sanitar, cultural, pentru cai de comunicaţii terestre, nautice ori aeriene, pentru pieţe şi lucrări publice prevăzute în legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decât prin legi votate de ambele Adunări cu majoritate de două treimi.

Zacamintele miniere precum şi bogăţiile de orice natura ale subsolului sînt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcţii şi depozitele de turba, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele şi condiţiunile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel puţin 50% din redeventa şi din preţul la hectar al concesiunii şi va arata, totodată, putinta şi măsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogatii. Drepturile câştigate în favoarea Statului pe baza actelor de concesiune încheiate pînă în prezent se respecta.

Drumurile mari şi mici, uliţele care sînt în sarcina Statului, Judeţelor, Municipiilor şi Comunelor, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal şi locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spaţiul atmosferic, apele producătoare de forte motrice de folos obştesc şi în deobste toate bunurile care nu sînt proprietate particulară, sînt considerate ca dependinţe ale domeniului public.

Libertatea conştiinţei este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi protectiune, întru cat exerciţiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi Siguranţei Statului. Biserica ortodoxa creştină şi cea greco-catolica sînt biserici româneşti. Religia creştină ortodoxa fiind religia marei majorităţi a Românilor, biserica ortodoxa este biserica dominantă în Statul Roman, iar cea greco-catolica are intaietate faţă de celelalte culte. Biserica ortodoxa română este şi rămîne neatarnata de orice chiriarhie străină, pastrandu-şi însă unitatea, în privinta dogmelor, cu biserica ecumenica a Rasaritului. Chestiunile spirituale şi canonice ale bisericii ortodoxe române ţin de o singura autoritate sinodala centrala. Raporturile dintre diferitele culte şi Stat sînt de domeniul legilor speciale.

Actele stării civile sînt de atributia legii civile. Întocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasă, care este obligatorie pentru toţi membrii cultelor.

Învăţămîntul este liber în condiţiunile stabilite prin legi speciale şi întru cat nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice şi intereselor de Stat. Învăţămîntul primar este obligator. În şcolile Statului acest învăţămînt va fi gratuit.

Constituţia garantează fiecăruia, în limitele şi condiţiunile legii, libertatea de a comunică şi publică ideile şi opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.

Secretul scrisorilor, telegramelor şi convorbirilor telefonice este inviolabil. Se exceptează cazurile în care justiţia e datoare să se informeze conform legii.

Cetăţenii români au dreptul a se aduna pasnici şi fără arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformându-se legilor care regulează exerciţiul acestui drept. Întrunirile, procesiunile şi manifestatiile pe căile publice ori în aer liber, sînt supuse legilor şi oranduirilor poliţieneşti.

Oricine are dreptul a se adresa prin petitiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autorităţile publice, însă numai în numele celor subscrisi. Autorităţile constituite au singure dreptul sa adreseze petitiuni în nume colectiv.

Cetăţenii români au dreptul a se asocia, conformându-se legilor. Dreptul de libera asociaţiune nu implica dreptul de a crea persoane juridice. Condiţiunile în care se acordă personalitatea juridică se stabilesc prin lege.

Numai cetăţenii români sînt admisibili în funcţiunile şi demnităţile publice, civile şi militare, ţinându-se seama de caracterul majoritar şi creator de Stat al Naţiunii Române. Supusii străini nu pot ocupa atari funcţiuni, decât în cazurile statornicite prin legi. Străinii aflatori pe pământul României se bucura de protectiunea data de legi persoanelor şi averilor în genere. Numai Românii şi cei naturalizati români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Decoratiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui. Insignele, emblemele, medaliile, precum şi uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fără legiuita încuviinţare. Titlul III Despre puterile Statului

Toate puterile Statului emana de la Naţiunea Română. Ele însă nu se pot exercita decât prin delegaţiune şi numai după principiile şi regulile aşezate în Constituţia de faţa.

Regele este Capul Statului.

Puterea legislativă se exercită de Rege prin Reprezentatiunea Naţionala care se împarte în doua Adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor. Regele sancţionează şi promulga legile. Înainte de a i se da sancţiunea regala, legea nu e valabilă. Regele poate refuza sancţiunea. Nici o lege nu poate fi supusă sancţiunii regale, decât după ce va fi fost discutata şi votată de majoritatea ambelor Adunări. Promulgarea legilor votate de ambele Adunări se va face prin îngrijirea Ministrului de Justiţie care este şi pastratorul Marelui Sigiliu al Statului. Iniţiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunări pot propune din iniţiativa proprie numai legi în interesul obştesc al Statului. Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare. Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generală sau comunală nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publică în chipul hotărît prin ele.

Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită prin Guvernul Sau în modul stabilit prin Constituţie.

Puterea judecătorească se exercită de organele

1. ei) Hotărîrile judecătoreşti se pronunţa în virtutea legii. Ele se executa în numele Regelui.

Puterile constituţionale ale Regelui sînt ereditare în linie coboritoare directa şi legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitura şi cu excluziunea perpetua a femeilor şi coboritorilor lor. Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti în religiunea ortodoxa a Rasaritului.

În lipsa de coborîtori în linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vîrsta dintre fraţii Săi, sau coboritorilor acestora, după regulile statornicite în articolul precedent. Dacă nici unul din fraţi sau coboritorii lor nu s-ar găsi în viaţa, sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Naţionale data în forma prescrisă de art. 36. Dacă nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

În caz de vacanta a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într-o singura Adunare chiar fără convocare şi, cel mai târziu pînă în opt zile de la întrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala. Prezenta a trei pătrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunări şi majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi sînt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. În caz cînd Adunarea nu se va fi făcut în termenul mai sus descris, atunci în a noua zi la amiaza Adunările întrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numărul membrilor prezenţi şi cu majoritatea absolută a voturilor. Dacă Adunările s-ar afla dizolvate în momentul vacantei Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor. În timpul vacantei Tronului, Adunările întrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pînă la suirea Regelui pe Tron. În toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

La moartea Regelui Adunările se întrunesc chiar fără convocare, cel mai târziu zece zile după declararea morţii. Dacă din întâmplare ele au fost dizolvate mai dinainte şi convocarea lor a fost hotarita în actul de dizolvare, pentru o epoca în urma celor zece zile, atunci Adunările cele vechi se aduna pînă la întrunirea acelora care au a le înlocui.

De la data morţii Regelui şi pînă la depunerea Jurămîntului succesorului Sau la Tron, puterile constituţionale ale Regelui sînt exercitate în numele Naţiunii Române de Miniştrii intruniti în consiliu şi sub a lor responsabilitate.

Regele este major la vîrsta de 18 ani împliniţi. La suirea Sa pe Tron El va depune mai întîi în sanul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: lt; lt;Jur a păzi Constituţia şi legile Naţiunii Române, a menţine drepturile ei naţionale şi integritatea teritoriului gt; gt;.

Regele poate numi un Regent şi doi Supleanţi care, după moartea Lui, sa exercite puterile Regale în timpul minorităţii succesorului Sau. Aceasta numire se face cu primirea Reprezentatiunii Naţionale, data în forma prescrisă de art. 36 din Constituţia de faţa. Regentul va exercita totodată şi tutela Regelui minor. Dacă la moartea Regelui, Regentul nu s-ar găsi numit şi succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi pe Regent şi pe cei doi Supleanţi, procedând după formele prescrise de art. 36 din Constituţia de faţa. Regentul şi supleanţii Săi nu intră în funcţiune decât după ce vor depus înaintea ambelor Adunări întrunite, jurământul prescris de art. 39 din Constituţia de faţa. În caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai în vîrsta îi va lua de drept locul, procedându-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.

Dacă Regele se afla în imposibilitate de a domni, Principele Moştenitor major, singur, ia de drept Regenta. În cazul în care Principele Moştenitor ar fi minor, Consiliul de Miniştri, după ce s-a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoacă îndată Adunările Legiuitoare reunite pentru a decide.

Nici o modificare nu se poate face Constituţiei în timpul Regentei.

Regele nu va putea fi totodată şi Şeful unui alt Stat fără consimţămîntul Adunărilor. Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, dacă nu vor fi prezenţi cel puţin două treimi din membri care le compun şi hotărîrea nu se poate lua decât cu două treimi din voturile membrilor de faţa.

Persoana Regelui este inviolabilă. Miniştrii Lui sînt răspunzători. Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta însăşi, devine răspunzător de ele. Se exceptează numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnata.

Regele convoacă Adunările Legiuitoare cel puţin odată pe an, deschizand sesiunea prin mesaj, la care Adunările prezintă răspunsul lor. Regele pronunţa închiderea sesiunii. El are dreptul de a dizolva ambele Adunări de odată sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie să conţină convocarea alegătorilor şi a noilor Adunări. Regele poate amana Adunările. Ele se întrunesc de plin drept la împlinirea unui an de la data amânării, dacă între timp nu au mai fost convocate.

Regele numeşte şi revoacă pe Miniştrii Săi. El are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statorniceste în privinta Ministrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau judecării, nici a interveni prin nici un mod în administrarea justiţiei. El numeşte sau confirma în funcţiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o noua funcţiune fără o lege specială. El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată modifica legile şi scuti pe cineva de executarea lor. El poate, în timpul cînd Adunările Legiuitoare sînt dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmează a fi supuse Adunărilor spre ratificare la cea mai apropiată a lor sesiune. El este Capul Ostirii. El are dreptul de a declara războiul şi de a încheia pacea. El conferă gradele militare în conformitate cu legea. El conferă decoratiunile române. El acreditează Ambasadorii şi Miniştrii Plenipotentiari pe lîngă Şefii Statelor Străine. El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale. El încheie, cu Statele Străine, tratatele politice şi militare. Convenţiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi altele asemenea de El încheiate, pentru a avea putere de lege în interior trebuie să fie însă supuse Adunărilor Legiuitoare şi aprobate de ele.

Lista civilă se hotărăşte prin lege.

Membrii Adunărilor Legiuitoare reprezintă Naţiunea şi nu-şi exercită mandatul decât după depunerea legiuitului jurământ.

Fiecare Adunare determina prin regulamentul sau modul după care se constituie şi îşi exercită atribuţiunile.

Validarea alegerilor pentru ambele Adunări şi verificarea titlurilor membrilor aparţinînd fiecăreia din ele, se face de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, înainte de data fixată pentru întrunirea Adunărilor.

Nimeni nu poate fi totodată membru al uneia şi al celeilalte Adunări.

Deputaţii şi Senatorii, numiţi de puterea executivă într-o funcţiune salariata pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanţi ai Naţiunii. Aceasta dispoziţiune nu se aplică Ministrilor şi Subsecretarilor de Stat.

Membrii Adunărilor Legiuitoare nu pot apara interese particulare împotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administraţie ale întreprinderilor care au contractat cu Statul, Judeţele sau Comunele.

Orice hotărîre se ia cu majoritate absolută a voturilor afară de cazurile statornicite în altfel prin Constituţie. În caz de paritate a voturilor, propunerea în deliberare este respinsă. Adunările ţin şedinţe cu jumătate plus unul din numărul membrilor înscrişi în apelul nominal.

Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresa Ministrilor întrebări la care aceştia sînt obligaţi a răspunde în termenul prevăzut de regulament.

Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit pentru opiniunile şi voturile de el emise în cursul exerciţiului mandatului.

Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie urmărit sau arestat pentru vine penale, decât cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de flagrant delict. Detenţiunea sau urmărirea vreunuia din membrii Adunărilor este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

Fiecare din Adunări deliberează şi hotărăşte separat, afară de cazurile anume arătate în Constituţia de faţa.

Poliţia Adunărilor se exercită de Preşedintele fiecăreia din ele care, singur, după încuviinţarea Adunării, poate da ordine gărzii respective.

Diurnele Deputaţilor şi Senatorilor se stabilesc prin lege.

Adunarea Deputaţilor se compune din Deputaţi aleşi de cetăţenii români, care au vîrsta de 30 ani împliniţi şi practica efectiv o îndeletnicire intrand în vreuna din următoarele trei categorii: 1. Agricultura şi munca manuală; 2. Comerţul şi industria; 3. Ocupatiuni intelectuale. Alegerea se face cu vot secret, obligator şi exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscriptiuni care să asigure reprezentarea felului de îndeletnicire a alegătorilor. Legea electorală va fixa circumscriptiunile şi va statornici după normele mai sus impuse, condiţiunile cerute pentru a fi alegator, pentru bărbaţi şi femei, incapacităţile, decăderile, incompatibilităţile, procedura votării şi garanţiile libertăţii alegerilor precum şi numărul deputaţilor. Durata mandatului este de şase ani.

Spre a fi eligibil în Adunarea Deputaţilor se cere:

1. a) A fi cetăţean român;
2. b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice şi a practica efectiv îndeletnicirea respectiva a uneia din cele trei categorii arătate în articolul precedent, pe ai carei alegatori urmează a-i reprezenta;
3. c) A avea vîrsta de 30 ani împliniţi;
4. d) A avea domiciliul în România. Incapacităţile, decăderile temporare ori definitive şi incompatibilităţile, se vor stabili prin legea electorală.

Senatul se compune din Senatori numiţi de Rege, din Senatori de drept şi din Senatori aleşi cu vot obligator, secret şi exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite în Stat, în numărul şi condiţiunile, pentru alegatorii şi eligibilii, bărbaţi şi femei, ce se vor stabili prin legea electorală. Proporţia Senatorilor numiţi în raport cu cei aleşi este de jumătate.

Sînt de drept membri ai Senatului, în virtutea înaltei lor situaţiuni în Stat şi Biserica:

1. a) Moştenitorul Tronului de la vîrsta de 18 ani împliniţi;
2. b) Toţi Principii Familiei Regale, majori;
3. c) Patriarhul şi Mitropolitii Tarii;
4. d) Episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe române şi greco-catolice, întru cat vor fi aleşi conform legilor Tarii;
5. e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, câte unul de fiecare confesiune, întru cat sînt aleşi sau numiţi conform legilor Tarii şi reprezintă un număr de peste 200.000 credinciosi;
6. f) Actualii Senatori de drept recunoscuţi pînă la data promulgării prezentei Constituţii. Mandatul Senatorilor de drept, enumerati la paragrafele a - e inclusiv, încetează odată cu calitatea sau demnitatea în virtutea căreia îl deţin. Durata mandatelor Senatorilor numiţi şi aleşi va fi de noua ani. Mandatele Senatorilor aleşi se reînoiesc din trei în trei ani de la data depunerii jurămîntului prevăzut de art. 48 din Constituţie, în proporţie de o treime. Ultima treime neiesita la sorţi pentru reînnoire păstrează mandatele pînă la expirarea termenului de noua ani. Pentru mandatele ieşite la sorţi se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

Guvernul se compune din Miniştri şi Subsecretari de Stat. Miniştrii exercita puterea executivă în numele Regelui, în condiţiunile stabilite de Constituţie şi pe a lor răspundere. Miniştrii au răspundere politica numai faţă de Rege.

Miniştrii intruniti alcătuiesc Consiliul de Miniştri, care este prezidat de acel care a fost însărcinat de Rege cu formarea Guvernului şi care poarta titlul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri. Departamentele Ministeriale şi Subsecretariatele de Stat nu se pot înfiinţa şi desfiinta decât prin lege.

Nu poate fi Ministru decât cel care este român de cel puţin trei generaţii. Se exceptează acei care au fost Miniştri pînă acum.

Membrii Familiei Regale nu pot fi Miniştri.

Miniştrii şi Subsecretarii de Stat care nu sînt Membri ai Adunărilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunările pot cere prezenta Ministrilor la deliberările lor. Dezbaterile nu pot începe fără prezenta unui Ministru.

Regele şi fiecare din Adunări poate cere urmărirea Ministrilor şi trimiterea lor în judecata Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, singura, în secţiuni unite, este în drept a-i judeca. În ceea ce priveşte exerciţiul acţiunii civile a părţii vătămate şi în ceea ce priveşte crimele şi delictele comise de ei afară de exerciţiul funcţiunii lor, sînt supuşi regulelor de drept comun. Punerea sub urmărire a Ministrilor de către Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de două treimi a membrilor de faţa. Instrucţiunea se va face de o comisie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie compusa din cinci membri traşi la sorţi în secţiuni unite. Aceasta comisiune are şi puterea de a califica faptele şi de a decide sau nu urmărirea. Acuzarea înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se va susţine de Ministerul Public. Legea responsabilităţii Ministeriale determina cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile Ministrilor. Miniştrii de Justiţie iesiti din funcţiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data iesirii. Miniştrii iesiti din funcţiune nu pot face parte din consiliile de administraţie ale întreprinderii cu care au încheiat contracte în cei trei ani următori.

Orice parte vătămată în drepturile sale printr-un decret sau dispoziţiune semnată de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constituţiei ori legilor în vigoare, poate cere Statului despăgubiri băneşti pentru paguba suferită, conform dreptului comun.

Consiliul Legislativ funcţionează pe baza legii sale organice. Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atît înainte cat şi după amendarea lor în comisiuni, afară de cele care privesc creditele bugetare. Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fără consultarea prealabilă a Consiliului Legislativ, afară de cazul prevăzut la alineatul următor pentru proiectele de legi. Adunările Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fără a mai aştepta aprobarea Consiliului Legislativ, dacă acesta nu-l da în termenul fixat de legea sa organică.

Nici o jurisdicţiune nu se poate înfiinţa decât în puterea unei legi. Comisiuni şi Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire şi nici un cuvânt, în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane. Juriul se desfiinţează.

Pentru întreg Statul Roman exista o singura Curte de Casaţie şi Justiţie.

Numai Curtea de Casaţie şi Justiţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea care sînt potrivnice Constituţiei. Judecata inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat. Curtea de Casaţie şi Justiţie se va rosti asupra conflictelor de atributiuni. Dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional.

Judecătorii sînt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială care va interveni cel mai târziu în termen de şase luni de la promulgarea prezentei Constituţii. În acest rastimp sancţiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.

Justiţia militară se organizează prin lege.

Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti, potrivit legii speciale. Puterea judecătorească nu are cadere sa judece actele de guvernamant precum şi actele de comandament cu caracter militar.

Institutiunile administrative sînt statornicite prin legi. Titlul IV Despre Finanţe

Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili şi percepe decât pe baza unei legi. Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, Judeţelor, Comunelor şi Institutiunilor Publice indeplinind un serviciu de Stat.

Nu se pot înfiinţa monopoluri decât prin lege şi numai în folosul Statului, Judeţelor şi Comunelor.

Fonduri de pensiuni sau gratificatiuni în sarcina tezaurului public nu se pot înfiinţa decât în virtutea unei legi.

În fiecare an Adunările Legiuitoare încheie socotelile şi votează bugetul fără a putea spori cheltuielile propuse. Toate veniturile şi cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget şi socoteli. Dacă bugetul nu se votează în timp util, puterea executivă va face faţa necesităţilor serviciilor publice aplicând bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuielilor Statului se va exercita de Înaltă Curte de Conturi, care va supune în fiecare an Adunărilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnaland neregulile ce ar fi săvîrşite de Miniştri în aplicarea lui. Regularea definitivă a socotelilor trebuie să fie prezentată Adunărilor Legiuitoare cel mai târziu în termen de doi ani de la încheierea fiecărui exerciţiu. Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea şi examina legalitatea şi corectitudinea executării gestiunilor în toate serviciile publice. Acest corp va funcţiona pe lîngă Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi va lucra după ordinele Şefului Guvernului.

Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

Pentru toată România exista o singura Curte de Conturi.

Delapidarea de bani publici se califica crima şi se pedepseşte ca atare. Titlul V Despre Ostire

Toţi cetăţenii români sînt datori a face parte din unul din elementele ostirei, conform legilor.

Gradele, decoratiunile şi pensiunile militare nu pot fi retrase decât în virtutea unei sentinţe judecătoreşti.

Contingentul ostirii se votează pentru fiecare an de Adunările Legiuitoare.

Nici o trupa armata străină nu poate fi admisă în serviciul Statului şi nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în virtutea unei legi. Titlul VI Dispoziţiuni generale

Culorile drapelului României sînt: Albastru, Galben, Roşu, aşezate vertical.

Reşedinţa Guvernului e în Capitala Tarii.

Limba română este limba oficială a Statului.

Nici un jurământ nu leagă şi nu poate fi impus decât în puterea unei legi, care hotărăşte şi formula lui.

Constituţia de faţa nu poate fi suspendată nici în total nici în parte. În caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generală sau parţială. Titlul VII Revizuirea Constituţiei

Constituţia de faţa nu poate fi revizuită în total sau în parte decât din iniţiativa Regelui şi cu consultarea prealabilă a Corpurilor Legiuitoare care urmează a indica şi textele de revizuit. Consultarea Adunărilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal şi se exprima cu majoritate de două treimi ale Adunărilor întrunite într-una singura sub preşedinţia Preşedintelui Senatului. Rezultatul consultatiunii se aduce la cunoştinţa Regelui de preşedinţii celor două Adunări însoţiţi de o Comisiune specială. Textele noi, urmând a înlocui pe cele revizuite, se votează cu majoritate de două treimi, de fiecare Adunare în parte. Titlul VIII Dispoziţiuni tranzitorii şi finale

Toate pământurile expropriate şi distribuite pe baza legii pentru reforma agrară a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrară din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures din 13 Iunie 1921 şi a legii pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921, sînt respectate ca drepturi câştigate şi vor fi carmuite, pentru orice litigii relative la ele în prezent şi pe viitor, de acele legi. Dispoziţiunile acestor legi introduse în art. 131 din Constituţia de la 1923 rămîn cu caracter constituţional. Toate drepturile politice dobândite în virtutea decretelor-legi ratificate prin art. 133 al Constituţiei din 1923, se respecta. Toate codicele şi legile în vigoare se vor revizui în vederea unificării legislaţiei, punându-se în armonie cu principiile actualei Constituţii. Pînă atunci ele rămîn în vigoare. Din ziua promulgării Constituţiei de faţa sînt desfiinţate acele dispoziţii din legi, decrete, regulamente şi orice alte acte care sînt contrarii celor înscrise în aceasta Constituţie. Se abroga de asemenea din ziua promulgării prezentei Constituţii, Constituţia promulgată cu Decretul Regal

1. nr) 1.360 din 28 Martie 1923. Juriul în materie criminală va mai funcţiona pînă la punerea Codului Penal Carol al II-lea şi al Procedurii Penale în acord cu principiul statornicit în art. 73 al Constituţiei de faţa. Pînă la convocarea Adunărilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fără a mai fi nevoie de ratificarea lor. Statutul Familiei Regale are caracter Constituţional şi nu se poate modifica decât cu procedura pentru revizuirea Constituţiei.

Pentru alegerea Adunărilor Legiuitoare ce urmează a fiinta pe baza prezentei Constituţii, un Decret Regal cu putere de lege, în condiţiunile art. 98, va fixa condiţiunile cerute pentru a fi alegator şi ales, în Camera şi Senat, circumscriptiunile electorale, numărul Deputaţilor şi Senatorilor, normele după care urmează a se face alegerea. Acest decret are un caracter Constituţional şi nu se poate modifica decât cu majoritate de două treimi.

Prezenta Constituţie, după ce va fi edictata de Rege, va fi supusă Naţiunii Române spre lt; lt;buna ştiinţa şi învoire gt; gt;. Un Decret Regal va fixa procedura după care se va urma în acest scop. După terminarea acestei operaţiuni şi a aducerii rezultatului ei la cunoştinţa Regelui de către Preşedintele Consiliului de Miniştri, Constituţia de faţa va fi promulgată şi intră în vigoare. ACT DE CONSTATAREA VOTURILOR DATE DE POPORUL ROMAN ASUPRA PLEBISCITULUI PROPUS LA 20 FEBRUARIE 1938 Noi subscrişii: Alexandru

1. n) Gane, Prim Preşedintele Consiliului Legislativ, Nicolae Badescu-Rosiori, Consilier la Înaltă Curte de Casaţie, Eugeniu
2. p) Banescu, Consilier la Înaltă Curte de Casaţie, Gheorghe Drimba, Consilier la Înaltă Curte de Casaţie, Corneliu Gheorghian, Consilier la Înaltă Curte de Casaţie, care prin Decretul MAJESTATII SALE CAROL AL II-LEA REGELE ROMÂNIEI, cu
3. nr) 902 din 20 Februarie 1938, suntem numiţi Înaltă Comisiune pentru a cerceta votul dat de Poporul Roman asupra plebiscitului ce s-a propus de MAJESTATEA SA prin proclamatiunea de la 20 Februarie 1938, ne-am adunat la Ministerul Justiţiei în zilele de 25 şi 26 Februarie 1938 şi am cercetat listele de votare din întreaga ţara şi din numărul total de 4.303.064 (patru milioane trei sute trei mii sasezeci şi patru) al votantilor am constatat ca 4.297.581 (patru milioane doua sute nouăzeci şi şapte mii cinci sute optzeci şi unu) au primit plebiscitul propus de MAJESTATEA SA şi numai 5.483 (cinci mii patru sute optzeci şi trei) au votat împotriva. Acestea am găsit şi le marturisim Înaintea Natiunei. Făcut la Bucureşti Sambata 26 Februarie anul una mie noua sute treizeci şi opt. Promulgăm aceasta Constitutiune şi ordonăm să fie investită cu sigiliul Statului şi publicată în lt; lt;Monitorul Oficial gt; gt;. Dat în Bucureşti, la 27 Februarie 1938. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Finanţelor şi ad-interim la Departamentul Justiţiei, Miniştrii Secretari de Stat, Ministru Secretar de Stat şi ad-interim la Departamentul Afacerilor Străine, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Industriei şi Comerţului, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii, Domeniilor şi Cooperaţiei Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educaţiei Naţionale şi ad-interim la Culte şi Arte, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Internelor, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Apărării Naţionale şi ad-interim la Aer şi Marina, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor,