Legea nr. 478/1938

Pe lîngă dispoziţiunile introduse pînă acum în vederea unificării, se extinde, cu începere dela 15 Octomvrie 1938, în tot cuprinsul Bucovinei: Codul civil român din 4 Decemvrie 1864, cu toate modificările ce i s'au adus pînă azi; Codul de procedură civilă din 14 Martie 1900, cu toate modificările aduse pînă azi; Codul comercial din 10 Mai 1887, cu toate modificările aduse pînă azi, precum şi toate legile, regulamentele şi dispoziţiunile civile, comerciale, de procedura şi penale de orice natura, asa cum sînt în vigoare azi în Vechiul Regat, fără nici o excepţie.

Pe aceeaşi dată de mai sus, toate codicele, legile, regulamentele şi dispoziţiunile neunificate şi menţinute pînă azi în vigoare prin art. 98 din Constituţie, precum şi toate dispoziţiunile de orice natura, care ar fi contrarii legilor şi regulamentelor române, arătate mai sus şi extinse în Bucovina, precum şi acestei legi, sînt şi rămîn abrogate.

Prescripţiunile începute înainte de punerea în aplicare a acestei legi, vor fi reglementate după legile locale anterioare celei de faţa.

Actele întărite, potrivit legilor notariale, se vor investi cu formula executorie de judecătoria sau tribunalul din circumscripţia reşedinţei notariale. Acţiunile şi toate cererile introduse pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor fi judecate potrivit normelor procedurale în vigoare la data cererii, iar executările începute vor continua potrivit aceloraşi norme.

Procesele pendinte la punerea în aplicare a acestei legi vor continua a fi judecate de către instanţa înaintea căreia ele se găsesc.

Cărţile funciare se menţin ca registre de publicitate. Constituirea, transmiterea şi stingerea drepturilor reale imobiliare şi a altor drepturi şi acte supuse publicităţii se vor face după dispoziţiunile legislaţiei române introduse.

Pînă la reglementarea definitivă a instituţiei notarilor publici, actualii notari publici vor continua sa funcţioneze în localitatea în care la data punerii în aplicare a legii de faţă îşi au biroul, cu competinţa prevăzută de art. 2 din legea pentru autentificarea actelor. La caz de vacanta, notarii publici vor putea fi transferati, după cerere, de Ministerul Justiţiei, în locul devenit vacant. Atributiunea de grefier va fi îndeplinită de persoana desemnată de Ministerul Justiţiei, după propunerea notarului şi avizul preşedintelui tribunalului circumscripţiei. În caz de lipsa sau împiedicare a notarului, preşedintele tribunalului va desemna, după propunerea acestuia, persoana care să-l înlocuiască; tot astfel se va urma în caz de lipsa sau împiedicare a grefierului. Inlocuitorul notarului public va trebui să fie major şi licenţiat în drept, iar în caz de lipsa de licentiati va putea fi un alt notar public sau o persoană din biroul sau, aprobată de preşedintele tribunalului. Însărcinarea de notar public este incompatibilă cu profesiunea de avocat şi cu orice alta funcţiune publică. Notarul public şi grefierul nu vor putea instrumenta în actele în care ar figura persoanele arătate de art. 274 din procedura civilă. Dosarele şi registrele notarului public vor fi depuse la judecătoria circumscripţiei în care îşi are sediul, la sfîrşitul fiecărui

1. an) Actele autentificate la notarul public vor fi investite cu formula executorie de judecătoria sau tribunalul în circumscripţia cărora notarul îşi are sediul. Preşedintele tribunalului va avea asupra notarilor publici din circumscripţia sa dreptul de privighere. În caz de abateri dela îndatoriri, tribunalul ca instanţa disciplinară, sesizat de minister, va putea sa suspende pe notarul public pe termen de 15 zile, pînă la 6 luni, sau sa retragă notarului dreptul de a funcţiona. În potriva hotărîrilor pronunţate de tribunale ca instanţa disciplinară se poate face apel în termen de 15 zile la Curtea de Apel. Afacerea se va cerceta, atît la prima instanţa, cat şi în apel, în camera de consiliu, cu citarea notarului şi ascultarea Ministerului public. Taxele ce se pot percepe de notarii publici sînt acelea în vigoare la data legii de faţa. Contestaţiile la executare împotriva actelor notariale se vor indrepta la instanţa care a încuviinţat titlul executoriu. Avizul Consiliului Legislativ, secţia II,
2. nr) 23/1938. ---------------