RAPORT nr. 82550/1943

Articole

RAPORT nr. 82.550 din 21 iunie 1943 d-lui ministru al justiţiei către d-l Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului EMITENT MINISTERUL JUSTIŢIEI Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 22 iunie 1943 Domnule Mareşal, Alături de reforma justiţiei aţi înscris în programul Domniei Voastre pentru conducerea tarii: desăvârşirea unificării legislative pe tot cuprinsul României, cu adanca credinţa ca unitatea politica a neamului se reazima şi pe unificarea vieţii noastre juridice. Aceasta desăvârşire a constituit de multă vreme o problemă pe care numai dorinţa de a i se da soluţia cea mai buna şi momentul cel mai potrivit au amânat-o pînă acum. În Basarabia s'a extins legiuirea Vechiului Regat în anul 1928, în Bucovina în 1938, iar dreptul public s'a unificat pe întregul teritoriu al tarii, punându-se în anul 1937 în aplicare peste tot textele noilor coduri: penal şi de procedura penală. Singura partea de peste Carpaţi, a rămas supusă normelor de drept privat asa cum s'au găsit în aplicare la data unirii, de aceea astăzi cînd tot neamul românesc vibreaza de atîta vieata naţionala şi de un insufletit ideal naţional, nu se mai putea lasă nici acolo teritorii întregi româneşti, supuse legislatiilor străine. Generatiile de jurişti, crescute 25 de ani în ştiinţa dreptului românesc la facultăţi române, nu cunosc şi nici nu au invatat acest drept şi-ar fi lipsit de sens şi de posibilitate de urmare ca sa impunem continuu acestei lumi juridice noi ca să aplice de pe scaunul judecaţii sau la bara avocaţilor dreptul străin în locul dreptului românesc, pe care l'au invatat. Din punct de vedere juridic desăvârşirea unificării asigura în sfîrşit deplina unitate de jurisprudenta în Stat şi face ca sa dispara situaţia nepermisă în care ceea ce constituia un drept pentru un locuitor dintr'o parte a tarii, sa nu constitue drept pentru cel din altă parte iar justiţia însăşi să fie framantata de o serie de conflicte de drept interprovincial, consecinţa fireasca a menţinerii legislaţiei ei străine. În faţa acestor situaţii, întârzierea desavarsirii unificării legislative nu mai putea aştepta. Pentru realizarea ei va propunem extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi. Acest sistem legislativ, elaborat în spaţiul latin, se aplică de aproape opt decenii în ţara la noi, se găseşte astăzi în vigoare pe restul, adică pe cea mai mare parte a tarii şi s'a dovedit propriu conceptiilor poporului român. Modificările ulterioare ale codurilor le-a adaptat nevoilor evidentiate de experienta, iar jurisprudenta a lămurit normele de drept pozitiv şi le-a acomodat succesiv diferitelor situaţii. O veche dorinţa a unei părţi din lumea noastră juridică era ca unificarea să se facă prin punerea în aplicare a codurilor noi. În afară de avantajele arătate mai sus, care impun fără rezerva situaţia extinderii legislaţiei actuale, trebuie adăugat ca, în vremurile de azi, unificarea, prin extindere este mai uşoară, faţă de unificarea prin noui, neexperimentate. Jurisprudenta desvoltata în aplicarea actualelor coduri ce se extind şi doctrina ce avem, asigura o aplicare normală a lor pe teritoriul asupra căruia se extind. În vremurile de pace, mai prielnice, care vor urma, se va face desigur revizuirea şi definitivarea codurilor noui, potrivit ideilor timpului şi va veni, fără indoiala, vremea învăţării, a pregătirii şi a acestor coduri noui. Pînă atunci, de acord cu aproape unanimitatea lumii juridice, ramanem la soluţia propusă. Pentru a nu face totuşi tranzitia anevoioasa între vechea şi noua situaţie juridică, am socotit sa pastram o mica parte din instituţiile dreptului local. Se păstrează astfel instituţia cărţii funciare şi actuala situaţie în materie de tutela şi curatela, întru cat o parte din populaţie fiind plecata dela casele lor, constituirea consiliilor de familie ar fi greu de realizat. În fine, s'a păstrat dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. Păstrând aceste instituţii, dintre care unele sînt pe cale de a fi organizate pe întreg teritoriul Statului, cum e cartea funciară, trecerea dela legislaţia locală la acea extinsă, va fi mai usurata. Proiectul de decret-lege, pe care am onoarea a vi-l prezenta, cuprinde trei capitole: dispoziţiuni generale, dispoziţiuni cu privire la legile locale ce rămîn în vigoare şi dispoziţiuni transitorii. În primul capitol am arata legile Vechiului Regat, care se vor aplica, de aici înainte, pe tot cuprinsul Tarii. Odată cu legile, am extins şi regulamentele lor, care formează un singur corp cu ele. În acest capitol am reglementat în mod special trimiterile ce se fac dela o lege sau dispoziţiuni, la alte, pentru cazul cînd legea la care se face trimiterea se abroga. În al doilea capitol, am reglementat dispoziţiunile din legile locale, menţinute în vigoare pînă la revizuirea codurilor. Am menţinut special dispoziţiunile privitoare la cartea funciară, la structura şi modul sau de funcţionare, pînă la punerea în aplicare a Legii de unificare din 27 Aprilie 1938. Spre a concilia dispoziţiunile din codurile extinse, cu normele din cartea funciară, am prevăzut ca, numai prin înscriere în cartea funciară se pot constitui, transmite, modifica sau stinge drepturile reale; dispoziţiunile din codurile extinse, derogatorii acestei preciziuni, care prevăd constituirea de drepturi reale numai prin consimţământ, urmând să fie modificate în sensul că aceste drepturi nu iau naştere decât prin înscrierea în cartea funciară. Tot asa, ori de câte ori legile extinse prevăd obligaţiunea înscrierii sau transcrierii drepturilor şi sarcinilor reale sau a măsurilor de asigurare, sau executare asupra imobilelor, acestea se vor face numai în cartea funciară. Tot aici se vor înscrie acţiunile a căror afişare este prevăzută în legile extinse, cînd se referă la bunuri imobile, precum sînt arătate enunciativ dispoziţiunile din art. 285 c. civ. şi art. 630 pr. civ. Convenţiunile care se referă la imobile, prin înscrierea în cartea funciară vor dobândi o siguranţa deplina în raport cu terţii. Readucerea sau dobândirea unor bunuri imobile anume prevăzute se va face cu respectarea sarcinilor şi instrainarilor înscrise de proprietarul tabular. Am păstrat sistemul legilor locale cu privire la introducerea din oficiu a procedurii succesorale, spre a se putea tine la curent cartea funciară cu situaţia reală a bunurilor. Executarea silită asupra imobilelor şi căile de atac în materie executionala, fiind în strânsă legătură cu regimul cărţilor funciare, vor continua să fie guvernate de normele prevăzute în legea execuţiei silite. Spre a inlatura controversele am prevăzut dispoziţiunile legiuirilor locale menţinute în vigoare, se aplică persoanelor care au domiciliul real pe teritoriul de aplicare al acestei legi, precum şi bunurile aflate pe acel teritoriu. Cu acest sistem se inlatura situaţiunea dăunătoare de a vedea în cuprinsul aceleiaşi provincii, persoane de acelaşi neam, carmuite de legi personale deosebite, după locul lor de origine. În sfîrşit, am menţinut dispoziţiile legii privitoare la tutela şi curatela. În al treilea capitol am prevăzut dispoziţiuni transitorii de natura a face trecerea între noul şi vechiul sistem legislativ şi adaptarea situaţiei judiciare existente la noile principii de drept. În cadrul principiilor clasice, am socotit ca această lege nu poate avea efect retroactiv în ce priveşte condiţiunile de validitate efectele şi mijloacele de probaţiune ale actelor juridice, care s'au încheiat, avându-se în vedere reglementarea altor legi; în aceeaşi situaţie vor fi şi raporturile, patrimoniale dintre soţi. De asemeni, faptele producătoare de prejudicii îşi vor produce efectele potrivit dispoziţiunilor din legea sub care au fost săvîrşite. Prescripţiile rămîn carmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de legea sub care au început, cu excepţia cazului cînd legea noua prevede un termen mai scurt. Cazurile de suspendare şi întreruperea prescripţiunii sînt acele pe care le prevede legea extinsă. Secţiunea a doua cuprinde dispoziţiuni de drept comercial. Am fixat data de 1 Ianuarie 1944 pînă la care comercianţii trebuie să se pună la curent cu cerinţele noului cod de comerţ, în ceea ce priveşte ţinerea registrelor comerciale. Societăţile pe acţiuni îşi vor pune statutele în concordanta cu legile extinse, pînă la data de 1 Ianuarie 1945, prelungire determinata de situaţia excepţionala de azi. În ceea ce priveşte procurile comerciale, date şi înscrise în registrul comerţului, mai înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, le-am păstrat efectele prevăzute în legile sub care au fost întocmite. Secţiunea a treia cuprinde câteva dispoziţiuni procedurale. Spre a inlatura eventualele incertitudini, acţiunile şi orice fel de cereri introduse înaintea instanţelor judecătoreşti, pînă la punerea în aplicare a acestor legi, se vor judeca potrivit normelor în vigoare la data introducerii lor şi de către instanţa căreia se găsesc; căile de atac vor fi cele prevăzute de legea sub care au putut fi utilizate. Perimarea acţiunilor şi a căilor de atac, care se găsesc în nelucrare sau sînt suspendate, va continua să se facă din oficiu şi în termenul prevăzut de legea locală. Am reglementat anumite situaţii care fac ca sa nu se poată determina deocamdată instanţa competenţa a judeca o cerere. În acest caz, la cererea oricăreia din părţi, Înaltă Curte de Casaţie va putea indica instanţa competenţa. Printr'un articol cu dispoziţiuni finale, sînt considerate ca abrogate orice dispoziţiuni de drept pozitiv sau cutumiar, contrarii atît legilor şi regulamentelor extinse, cat şi prezentei legi. În fine, am prevăzut ca data de punere în aplicare a acestor legi ziua de 15 Septemvrie 1943, ziua începerii noului an judecătoresc. Proiectul, asa cum se prezintă, a fost întocmit cu colaborarea reprezentanţilor magistraturii de aici şi din Ardeal cu a reprezentanţilor barourilor de acolo, cu profesorii universitari dela Facultăţile de drept din Sibiu-Cluj, cu reprezentanţii Consiliului Legislativ şi cu preşedintele Uniunii Notarilor Publici din România. Punerea în aplicare, în anul cînd numaram un sfert de veac dela întregirea României în hotarele ei îndreptăţite, a decretului pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi, reprezintă nu numai o împlinire de drept, dar şi o manifestare istorica de voinţa şi de unitate naţionala. Dacă şi Domnia Voastra impartasiti punctul nostru de vedere, în baza dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940, avem onoarea a va supune pentru aprobare şi semnare alăturatul decret-lege pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi. Primiţi, va rog, Domnule Mareşal, asigurarea deosebitei mele consideratiuni. Ministrul justiţiei, Ion C. Marinescu -------