CODUL COMERCIAL nr. 0/1887

În comerţ se aplică legea de faţa. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.

Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni care servesc comerţului, se regulează prin legile şi regulamentele lor speciale. Titlul II DESPRE FAPTELE DE COMERŢ DESPRE FAPTELE DE COMERŢ

Legea considera ca fapte de comerţ: 1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerţ; 2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revinzare sau închiriere; 3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind în comerţ; 4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale; 5. Orice întreprinderi de furnituri; 6. Întreprinderile de spectacole publice; 7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; 8. Întreprinderile de construcţii; 9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; 10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decît autorul sau artistul vinde; 11. Operaţiunile de banca şi schimb; 12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale; 13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat; 14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri; 15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas. 16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune; 17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii; 18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei; 19. Depozitele pentru cauza de comerţ; 20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.

Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dinsul.

Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator. Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe necomercianţi, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială. Titlul III DESPRE COMERCIANŢI DESPRE COMERCIANŢI

Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.

Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.

Orice persoană care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.

Abrogat *) ------------ *) Art. 10 a fost abrogat de art. V din Decretul

1. nr) 185/1949 (B.Of.
2. nr) 25 din 30 aprilie 1949). Textul iniţial a fost: "Minorul de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dinsul ca comerciant va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniţi, să fie emancipat, să aibă autorizaţiunea în scris a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil. Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei. Grefierului tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunile s-au făcut. Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau."

Abrogat *) ------------- *) Art. 11 a fost abrogat de art. V din Decretul

1. nr) 185/1949 (B.Of.
2. nr) 25 din 30 aprilie 1949). Textul iniţial a fost: "Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comerţ."

Abrogat *) -------------- *) Art. 12 a fost abrogat de art. V din Decretul

1. nr) 185/1949 (B.Of.
2. nr) 25 din 30 aprilie 1949). Textul iniţial a fost: "Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi înstrăina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo autorizaţiune."

Tatăl sau mama care exercită puterea părintească sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.*) Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 10. ------------ *) În baza dispoziţiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacităţii Civile a femeii măritate, aceasta nu mai are nevoie de autorizarea Consiliului de familie, ambii părinţi fiind supuşi aceluiaşi regim juridic.

Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ.

Abrogat *) ------------ *) Art. 15 a fost abrogat prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate (B.

1. nr) 94 din 20 aprilie 1932).

Abrogat *) ------------- *) Art. 16 a fost abrogat prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate (B.

1. nr) 94 din 20 aprilie 1932).

Când prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rămân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *) ------------ *) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bărbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.

Abrogat *) ------------ *) Art. 18 a fost abrogat de art. V din Decretul

1. nr) 185/1949 (B.Of.
2. nr) 25 din 30 aprilie 1949). Textul iniţial a fost: "Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de către părintele sau, sau de către un tutor în condiţiunile prevăzute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 10. Cu toate acestea, dacă minorul sau femeia începuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie şi pe aceia care le-au retras autorizaţiunea. În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare".

Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial). Ofiţerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 până la 100 de lei; iar dacă omisiunea a fost făcuta cu rea credinţa, la destituire; în amindoua cazurile fără prejudiciul drepturilor părţilor interesate*). ------------ *) Minimul şi maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecătoreşti (M.

1. of) 139 din 18 iunie 1943)

Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dinsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua când şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu*). ------------- *) Textul se aplică ambilor soţi, nu numai bărbatului.

Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10*). Hotărârea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată decît după o luna de zile de la sus zisa publicaţiune. Dacă se admite separaţia, hotărârea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna de la data

1. ei) În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricând interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc. Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, când separatiunea ar fi fost făcuta în frauda drepturilor lor. ------------ *) Dispoziţiile acestui text se vor corobora cu 3 art. (3-6 alin. 2) din Codul familiei. Titlul IV DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR

Registrele obligatorii pentru comercianţi sunt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier.

Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu trecind la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sunt obligatorii.

Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnătura, un inventar de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuvenit. Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna. Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ după preţul curent la epoca facerii inventariului. Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie. Dacă sunt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.

El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.

Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi, afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal. Pe ultima pagina a acestor registre, judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei*). ------------ *) Decretul

1. nr) 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial, publicat în
2. of) 74 din 28 martie 1944.

Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre încheiere şi viza. Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la... anul... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului.... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei. Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute la aceste doua articole*). ------------ *) Decretul 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în

1. of) 74 din 28 martie 1944. ARTICOLUL 1 din Decretul 662 (Legea 165): "Art. 26 din Codul Comercial va avea următorul cuprins: Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul de pace respectiv, în localităţile unde nu exista tribunal. Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei. Formalităţile prevăzute de articolul de faţa se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacă registrele folosite în anul expirat nu au fost încheiate şi vizate, în condiţiile articolului următor". ARTICOLUL 2 din Decretul 662 (Legea
2. nr) 165): "Art. 27 din Codul Comercial va avea următorul cuprins: Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de pace, la finele fiecărui an comercial şi cel mult până la încheierea bilanţului spre încheiere şi viza. Tribunalul sau judecătorul de pace va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la... anul... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului.... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei". ARTICOLUL 3 din Decretul 662 (Legea 165): "Dispoziţiunile adăugate la art. 26 şi 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ".

La fiecare tribunal comercial şi, în localităţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru, în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere şi viza. Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost făcuta de judecătorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.

Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau în una din limbile moderne, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături, dacă aceasta este necesar, se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile.

Comercianţii sunt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite. Asemenea sunt datori a păstra cel puţin până la doi ani facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor.

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părţi decît în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment.

În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordona înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr-însele numai ceea ce este privitor la litigiu.

Când registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.

Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale. Titlul V DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE IN GENERAL DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE IN GENERAL

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dinsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptării după natura contractului. Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dinsul cu condiţiunea ca sa încunoştiinţeze îndată pe acceptant despre aceasta.

Când propuitorul cere executarea imediata a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

Până ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, deşi revocarea împiedica ca contractul sa devie perfect, dacă ea ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi, după ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacă contractul răspunde de daune-interese.

În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia este făcuta.

Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri şi formează o noua propunere.

Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriei, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice fel de proba.

Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile, plata va putea fi făcuta în moneda tarii, după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul plăţii; iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie. Aceeaşi presumptiune exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială. Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care, încât îi priveşte, nu sunt fapte de comerţ.

Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din Codul civil.

Contractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivînd dintr-un fapt comercial.

Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează: Cu acte autentice; Cu acte sub semnătura privată; Cu facturi acceptate; Prin corespondenta; Prin telegrame; Cu registrele părţilor; Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Telegrama face proba, ca act sub semnătura privată, când originalul este subscris de însăşi persoana arătată într-însă ca trimitatorul

1. ei) Ea face aceeaşi proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, când ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însăşi acea persoana. Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă. Data telegramelor stabileşte, până la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.

În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.

În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimţământ, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sunt valabile şi fac proba în justiţie.

Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ. Înscrierea în registre, făcuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi când ar fi făcuta de însuşi stapanul.

Registrele pe care comercianţii sunt obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sunt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut. Neîndeplinirea prescripţiilor legii în aceasta privinţa, poate atrage încă după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.

Registrele comercianţilor, chiar netinute în regula fac proba, contra lor. Partea însă care voieşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor.

Abrogat *) ------------- *) Art. 53 a fost abrogat prin Decretul

1. nr) 205/1950 (M.
2. of) 68 din 12 august 1950). Textul iniţial a fost: "Dacă partea la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectelor contestatiunei".

Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie a se renunţa la această probă în caz când registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi.

Când codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decît în cazurile în care este permisă şi de codul civil.

Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna şi anul. Ea poate fi stabilită, faţa cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46. Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin, precum şi în girurile lor, se considera drept adevărata până la proba contrarie.

Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent. Cheltuielile privesc pe reclamant. În privinţa titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale. Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decît contra aceluia care le-a găsit sau furat şi contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscând viciul cauzei posesiunei.

Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezultă din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante. În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul sau comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului. Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoştinţa părţilor se găsea într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc. Titlul VI DESPRE VÂNZARE DESPRE VÂNZARE

Vânzarea făcuta pe un preţ nedeterminat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.

Vânzarea făcuta pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz preţul se determina conform dispoziţiunilor art. 40. Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrajului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma. Când persoana desemnată sau aleasă nu voieşte sau nu poate primi, părţile trebuie să proceadă la o noua numire. Dacă părţile nu se învoiesc, numirea se face de justiţie.

Când mărfurile vîndute sunt arătate în contract numai prin catime, fel şi calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, în locul şi timpul stipulat, câtimea, felul şi calitatea convenite, chiar dacă mărfurile care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare.

Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condiţiunei sosirii în buna stare a acelui vas. Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vîndute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese. Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vîndute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului. Dacă prin convenţiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie.

Dacă prin contract, sau mai în urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoresc şi termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumpărătorul are dreptul a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori. Când însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei. În caz de întârziere, justiţia ţinând seama de împrejurări, poate fixa un termen, şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca reziliat. În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decît un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile au fost încărcate.

Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vinduta este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.

Avariile intimplate în timpul călătoriei reziliază contractul, dacă mărfurile sunt până într-atât deteriorate încât nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate. În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preţ.

Când, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea convenţiunei, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vîndut sau plata preţului, şi aceasta nu-şi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favoarea părţii care îşi executase obligaţiunea

1. sa) În lipsa de asemenea oferte sau stipulaţiuni exprese, rezilierea contractului se regulează după dispoziţiunile codului civil, privitoare la condiţiunea rezolutorie tacită. În amindoua cazurile cel în culpa răspunde de daunele interese cauzate.

Când cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vîndut la o casa acreditata de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde. Vânzarea se va face prin licitaţie publică, sau chiar pe preţul curent, dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vînzare, precum şi la daune interese. Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte. Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plătit a doua oara şi acela convenit cu primul vânzător, precum şi a cere daune interese, dacă ele se cuvin. Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.

Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzarea unui lucru mobil este esenţial naturii operaţiunii, partea care voieşte executarea convenţiei, fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului. Chiar în acest caz vânzarea lucrului nu se poate face decît a doua zi după încunoştiinţare.

Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de doua zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se afla lucrul vîndut sau persoana cumpărătorului. El este dator sa denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor. O dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vîndut.

Prezidentul tribunalului, şi acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordona, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, cu atât calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vîndut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe care îi va numi din oficiu. Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordona sau sechestrarea lucrului vîndut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-alt loc pe care-l va desemna; şi dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vânzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.

Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul dintre ei se afla în localitate. În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea

1. ei) Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze atât identitatea cît şi viciile mărfii cumpărate de dinsul.

Dispoziţiunile cuprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială. Titlul VII DESPRE REPORT DESPRE REPORT

Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulind în comerţ, şi în revinzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoana a unor titluri de aceeaşi specie. Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report. Proprietatea lor se transfera la cumpărător. Părţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămână în profitul vânzătorului.

Revinzarea titlurilor date în raport poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.

Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferenţele înspre a face separat plăţile lor şi reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report. Titlul VIII DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE DESPRE SOCIETĂŢI Articolul 77-220 Abrogate*) ------------ *) Art. 77-220 au fost abrogate prin Legea

1. nr) 31/1990 privind societăţile comerciale. Dispoziţiuni relative la societăţile cooperative. Articolul 221-235 Abrogate*) ----------- *) Art. 221-235 au fost abrogate prin Legea privind organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modificările ulterioare. (vezi şi art. 226 din Codul Cooperaţiei din 1935). Dispoziţiuni relative la societăţile civile şi la societăţile constituite în tari străine

Abrogat prin art. 225 din Legea

1. nr) 31/1990.

Abrogat *) ------------ *) Art. 237 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Societăţile pe acţiuni şi celelalte societăţi şi asociaţiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite şi având sediul în ţara străină, vor putea să-şi stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România.
2. a) Dacă vor dovedi printr-o declaraţie a guvernului lor, ca în ţara unde sunt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel;
3. b) Dacă vor îndeplini prescripţiile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în ceea ce o priveşte"

Abrogat *) ------------- *) Art. 238 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900) "Societăţile legal constituite în ţara străină, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispoziţiunile prezentului cod în ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte, şi a bilanţurilor; ele sunt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii, sau care reprezintă în orice mod societatea în ţara. Aceste persoane răspunzătoare faţa cu cei de al treilea, ca administratorii societăţilor naţionale. Dacă societăţile sunt altfel decît cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni, şi le sunt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni, relative la aceleaşi societăţi. Publicaţiunile vor trebui sa cuprindă şi arătarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România".

Abrogat *) ------------- *) Art. 239 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Societăţile care, deşi constituite în ţara străină au însă în România sediul şi obiectivul principal al întreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului constitutiv, deşi încheiat în străinătate, la toate dispoziţiunile prezentului cod, raminind supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunii de faţa, pentru a putea funcţiona în ţara".

Abrogat *) -------------- *) Art. 240 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Nici o societatea străină nu va putea face în România operaţiuni la care nu este indreptatita în ţara unde îşi are sediul principal".

Abrogat *) -------------- *) Art. 239 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operaţiunile societăţilor străine".

Abrogat *) -------------- *) Art. 242 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Societăţile străine sunt supuse aceloraşi impozite la care sunt supuse societăţile române de aceeaşi natura".

Abrogat*) ------------- *) (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

Abrogat *) ------------ *) Art. 244 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Societăţile pe acţiuni, legal constituite în ţara străină, nu vor putea să-şi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea prealabilă autorizaţie a guvernului român. Aceasta autorizaţie nu se va putea decît după ce se va lua avizul Camerei de Comerţ din Bucureşti; şi dacă societatea îşi stabileşte sediul într-un alt loc, şi pe acel al Camerei de Comerţ din acea localitate, sau a celei mai apropiate, când n-ar fi Camera de Comerţ în acel loc".

Abrogat *) ----------- *) Art. 245 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) "Cererea de autorizaţie va fi însoţită de următoarele acte: 1) Statutele societăţii autentificate în regula, precum şi orice alte acte dovedind existenta legală a societăţii în ţara unde s-a înfiinţat; şi o declaraţiune formala ca societatea se supune legilor române. 2) Recipisa Cassei de depuneri, constatind depunerea cauţiunei fixată de guvern, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contracta în ţara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 100.000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei până la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte. Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinţa a acţionarilor şi creditorilor din ţara. Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statutului Roman, după cursul zilei când se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societăţii, care singura va fi recunoscută de proprietara. Societăţile care vor înfiinţa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatări de cai de comunicatiuni şi de mine, precum şi băncile, având de obiect operaţiuni financiare şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cauţiuni. 3) O declaraţie a societăţii, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România".

Abrogat *) ------------- *) Art. 246 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900). "Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe care guvernul le va lua după împrejurări, societăţile pe acţiuni străine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale următoare: 1) Societăţile pe acţiuni străine îşi vor alege unul din oraşele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor din ţara. Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală. 2) Societăţile pe acţiuni străine vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din ţara, conform prescripţiilor legii. Asemenea ele vor înainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama şi bilanţurile ce vor publică la sediul lor principal; 3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerţ sa pronunţe retragerea autorizaţiunii în cazurile următoare:
2. a) Când capitalul de acţiuni al societăţii autorizate va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată când s-a făcut cererea de autorizaţiune;
3. b) Când, prin orice împrejurare, s-ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat;
4. c) Când se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevăzute în actul de constituire;
5. d) Când aceste societăţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni;
6. e) Când ar înceta reciprocitatea prevăzută de alin. 1 de sub art. 237;
7. f) Când societatea a încetat de a funcţiona în ţara sa de origine. Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliu, ascultând şi societatea incriminata şi motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decît de apel, în termenul de o luna de la pronunţare. Curtea de apel, ascultând societatea, va statua definitiv. 4) Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci, când se va dovedi că nu mai exista în ţara nici o obligaţiune a societăţii autorizate, sau când o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiţionat pentru societatea străină care va cere liberarea cauţiunei; 5) Acţiunile societăţilor străine funcţionând în ţara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decît după ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, având publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv".

Abrogat *) ------------ *) Art. 247 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supune societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine să poată dobîndi în România alte drepturi decît cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate răspunzătoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii săi, chiar când aceştia prin contractarea lor ar fi depăşit puterile ce li se conferise".

Abrogat*) ------------- *) Art. 248 a fost abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

Abrogat *) ------------- *) Art. 249 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Societăţile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcţionează, precum şi celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-şi regula poziţiunea în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţa".

Abrogat *) ------------- *) Art. 250 a fost abrogat de către ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Persoanele care vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favoarea şi pe seama societăţilor străine, care nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor păgubi printr-aceasta şi pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului Roman prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal". DESPRE ASOCIAŢIUNI Despre asociatiunea în participaţiune

Asociatiunea în participaţiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.

Asociatiunea în participaţiune poate să aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către necomercianţi.

Asociatiunea în participaţiune nu constituie, în privinţa celor de al treilea, o fiinţa juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga decît către acela cu care au contractat.

Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii. Cu toate acestea, întru cît priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, având dreptul, în caz când restitutiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.

Afară de dispoziţiunile articolelor precedente, convenţiunile părţilor determina forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunei.

Asociaţiunile în participaţiune sunt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie să fie probate prin act scris. Despre asociatiunea de asigurare mutuala

Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a împărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociaţiunii. Ea constituie, faţa cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaţilor.

Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris. Ea se regulează prin convenţiunile părţilor.

Asociatiunea se administrează prin asociaţi, care sunt mandatarii săi temporali şi revocabili.

Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altuia dintr-însele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sunt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala. Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147

Asociaţii nu sunt obligaţi să contribuie decît cu partea determinata prin contract; şi în nici un caz nu sunt ţinuţi către cei de al treilea, decît fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociaţiune.

Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociaţiune, rămânându-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.

Asociatiunea nu se dizolva prin interdicţia sau moartea unuia din asociaţi. Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea

1. sa) DISPOZIŢIUNI PENALE ŞI TRANZITORII

Abrogat *) ------------ *) Art. 264 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmind fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acţiuni, sau anuntind publicului, cu rea credinţa, ca interesate în societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obţinut sau au încercat să obţină subscriptiuni sau vărsăminte".

Abrogat *) ------------- *) Art. 265 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) "Se vor pedepsi cu o amenda până la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele prescrise de codul penal: 1. Fondatorii, administratorii, directorii, censorii şi lichidatorii societăţilor, care în relaţiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanţuri sau în situaţiunea acţiunilor societăţii, sau care cu ştiinţa au ţinut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni; 2. Administratorii şi directorii care, cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-însele, sau prin mijlocire de bilanţuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale; 3. Administratorii şi directorii care au emis acţiuni mai jos decît valoarea lor nominală, au cumpărat acţiuni ale societăţii, contrariu dispoziţiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin încălcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174; 4. Administratorii şi directorii care au efectuat reducţiunea capitalului sau fuziunea societăţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197; 5. Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vieţii şi al societăţilor administrative de tontine, care vor fi contravenind dispoziţiunilor art. 147; 6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203. Aceiaşi pedeapsa se aplică censorilor care, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor".

Abrogat *) ------------- *) Art. 266 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Dacă depunerea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor în comandită pe acţiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situaţiunilor lunare şi a bilanţurilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comerţ, după împrejurări, nu s-a făcut în termenele fixate, sau s-a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordona să se facă, se va pedepsi cu o amenda care va putea să se ridice până la cincizeci lei pentru fiecare zi de întârziere".

Abrogat *) ------------ *) Art. 267 a fost abrogat prin Legea cooperaţiei din 1929. Textul iniţial a fost: "Administratorii societăţilor cooperative, având asociaţi cu responsabilitate nemărginită, care nu depun la tribunalul de comerţ, la finele fiecărui trimestru lista prescrisă de art. 229, şi grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului în cele 10 zile următoare vot fi pedepsiţi cu o amenda până la 300 lei".

Abrogat *) ------------- *) Art. 268 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Orice abatere de la dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei".

Abrogat *) ------------- *) Art. 269 a fost abrogat prin ORDONANŢA DE URGENTA

1. nr) 32/1997. Textul iniţial a fost: "Societăţile constituite înainte de punere în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182, precum şi dispoziţiunilor care carmuiesc lichidarea şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor. Societăţilor existente, care ar voi să-şi modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-şi pună statutele în conformitate cu prezentul cod". Titlul IX DESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CEC DESPRE CAMBIE ŞI DESPRE CEC Abrogat *) ------------- *) Dispoziţiile acestui titlu au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgată prin Decretul
2. nr) 1249/1934, publicat în
3. nr) 100 din 1 mai 1934, lege care a dat o alta reglementare cambiei şi biletului de la ordin. Articolul 270-369 Abrogate *) ------------ *) Art. 270-369 au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgată prin Decretul
4. nr) 1249/1934. Textele iniţiale ale acestor articole aratau astfel: "Articolul 270 Cambia cuprinde sau obligaţiunea de a plati sau obligaţiunea de a face să se plătească, la scadenta, o sumă hotărâtă infatisatorului, după formele stabilite în capitolul de faţa. Cambia cuprinzând obligaţiunea de a plati se mai numeşte şi bilet la ordin. Cambia cuprinzând obligaţiunea de a face să se plătească, se mai numeşte şi poliţa sau trata. Condiţiunile esenţiale ale cambiei sunt: 1) Data; 2) Numirea de cambie sau poliţa rostita în textul înscrisului; 3) Numele persoanei sau firma primitorului; 4) Clauza la ordin; 5) Arătarea sumei de plătit; 6) A scadentei; 7) A locului platei; 8) Semnătura tragatorului sau a emitentului, cu numele sau cu firma sa, ori a mandatarului sau special. Cambia care cuprinde obligaţiunea de a face să se platesca (poliţa) trebuie să mai arate: 9) Persoana trasului adică numele sau firma persoanei care are să facă plata. Nu se cere să se arate în cambie valoarea sau cauza, nici tragerea dintr-un loc într-altul.

Scadenta nu poate să fie decât una şi aceeaşi pentru toată suma arătată în cambie, şi poate să fie: 1) la o zi fixa; 2) la vedere (înfăţişare); 3) La un timp anume hotărât după vedere: la una sau mai multe zile, la una sau mai multe luni după vedere; 4) La un timp anume hotărât după ziua emiterii (după data); 5) La un anume balciu; Dacă cambia nu arata epoca platei, ea e plătibilă la vedere (înfăţişare).

Dacă în poliţa locul de plată nu se arata anume, poliţa se va plati la locul arătat lângă numele sau firma trasului. În biletul la ordin, locul emisiunii se socoteşte ca loc de plată şi în acelaşi timp ca domiciliu al emitentului, dacă un alt loc de plată nu s'a arătat.

(Modif.

1. lg) 6 Apr. 1900) Lipsa aratarei numelui persoanei sau firmei primitorului la facerea cambiei, precum şi lipsa vre-uneia din condiţiunile esenţiale arătate în articolele de mai sus, exclude calitatea şi efectele speciale ale cambiei, cu rezerva efectelor ordinare ale obligatiunei, după natura sa comercială sau civilă. Promisiunea de dobânzi cuprinsă în cambie sau renunţarea la prescripţiune se socoteşte ca nescrisa.

Cambia poate să fie trasa asupra unei persoane şi plătibilă la alta. Ea poate să fie trasa în folosul tragatorului. Tragatorul se poate desemna el însuşi ca primitor. Ea poate să fie trasa după ordinul şi în socoteala unui al treilea.

Când cambia e sub semnătura privată şi scrisă de un altul decât debitorul, acesta, dacă nu e comerciant, industrias, plugar, vier, sluga sau lucrator cu mana, e dator sa adauge la semnătura sa cuvintele "bun şi aprobat", arătând în litere suma pentru care se obliga.

Cambia se poate emite şi în forma autentică. Cambia semnată prin punere de deget, cu pecete sau cu alte semne, nu are tărie dacă nu este făcuta în forma prevăzută de legea pentru autentificarea actelor.

1. ii) Despre gir

Proprietatea cambiei, cu toate garanţiile şi drepturile ce decurg din ea, se transmite prin gir. Girantii sunt solidar răspunzători de acceptarea şi de plată cambiei la scadenta.

Dacă tragatorul, purtătorul) sau girantul a interzis transferarea cambiei prin gir, inserand într'însă clauza "nu la ordin" sau o alta clauza echivalenta, girurile făcute contra acestei interziceri produc numai în privinţa celui care a inserat clauza efectele unei cesiuni.

Girul trebuie să fie scris pe cambie, datat şi semnat de girant. Girul este valabil şi când girantul scrie numai numele sau firma sa în dosul cambiei, fără sa arate numele aceluia în ordinul căruia el e făcut (gir în alb). Infatisatorul e în drept sa umple girul în alb.

Girul în care s'a adăugat clauza "pentru încasare", "prin procuraţiune", "pentru mandat", "valoarea în garanţie", sau altele de asemenea, nu transmite proprietatea cambiei, ci împuterniceşte pe infatisator a cere plata cambiei, a o protesta şi a notifica lipsa de plată autorului sau, a cere în justiţie plata, a încasa suma depusa şi a o gira prin procuraţiune. Dacă se adauga în gir clauza "fără garanţie", "fără oblig", sau o alta asemenea, girantul e scutit de obligaţiunea cambiala ce ar putea sa decurgă din girul sau.

Girul cambiei ajunsă la scadenta produce numai efectul unei cesiuni. III. Despre acceptatiune PARAGRAFUL 1 - Dispoziţiuni generale Dispoziţiuni generale

Cambia trasa la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfăţişată pentru acceptare înăuntrul anului dela data sa, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acţiunea sa de recurs în contra girantilor şi în contra tragatorului. Tragatorul şi fiecare din giranti vor putea sa fixeze un termen mai scurt decât un

1. an) În acest caz acela care a stabilit acest termen şi obligaţii cari vin după dânsul vor fi descărcaţi de acţiunea de recurs, dacă cambia nu s-a înfăţişat prin acceptare în termenul fixat de dânşii. Când cambia e trasa dintr-un loc al tarei şi plătibilă într-o ţara străină cu care comerţul se face pe apa, în total sau în parte, termenul indicat în prima parte a acestui articol va fi indoit în timp de rasboiu maritim.

Acceptatiunea trebuie să fie scrisă pe cambie şi semnată de acceptant. Acceptarea se exprima prin cuvântul "accept" sau prin alte cuvinte de asemenea; cu toate acestea, pentru ca o acceptare să fie valabilă, este destul ca acceptantul să semneze numele sau firma sa pe faţa anteriora a cambiei.

Acceptarea unei cambie trasa la o epoca fixa dela înfăţişare trebuie să fie datată. Dacă trasul refuza datarea acceptului sau, sau, în lipsa de accept, a pune pe cambie o viza datată, în acest caz posesorul va trebui să facă să se stabilesca înfăţişarea la timp a cambiei prin un protest de lipsa de datare făcut înăuntrul termenului de înfăţişare. Ziua protestului va tine loc, în acest caz, de data sau de zi de înfăţişare. Dacă nu s'a făcut protest, atunci scadenta în contra acceptantului care a omis datarea, se socoteşte dela cea de pe urma zi a termenului de înfăţişare.

Acceptarea trebuie să fie cerută la domiciliul trasului, chiar când cambia ar arata un alt loc de plată.

Acceptarea cambiei plătibilă într'un alt loc decât acela al reşedinţei acceptantului, trebuie să arate persoana prin mijlocirea căreia urmează să se facă plata. În lipsa unei asemenea indicatiuni, este presupus ca acceptantul voeşte sa platesca el însuşi la locul fixat pentru plata.

Acceptarea trebuie să fie data la înfăţişarea cambiei, sau cel mai târziu în cele 24 de ore dela înfăţişare. Ea nu poate fi revocată după ce cambia a fost înapoiată.

Acceptarea poate să fie restrînsa la o sumă mai mica decât cea însemnată în cambie. Dacă se adauga alte restricţiuni în accept, atunci cambia astfel acceptată se priveşte ca o cambie a carei acceptare s'a refuzat, şi posesorul poate să exercite recursul în garanţie în contra girantilor şi în contra tragatorului; cu toate acestea acceptantul rămâne îndatorat conform regulilor relative la cambie, în limitele acceptului sau.

Acceptarea defectuoasă sau refuzul total ori în parte al acceptarei se constata în chipul arătat în secţiunea VIII a capitolului de faţa.

Acceptantul contractează direct obligaţiunea de a plati cambia. Acceptantul este obligat prin acceptarea făcuta, deşi tragatorul ar fi căzut în faliment înaintea acceptarei fără ca acceptantul sa o fi ştiut. Acceptantul e de asemenea îndatorat conform regulelor relative la cambie către trăgător; el însă nu are în contra tragatorului acţiunea cambiala. PARAGRAFUL 2 - Despre acceptatiunea prin interventiune sau pentru onoare Despre acceptatiunea prin interventiune sau pentru onoare

Cambia pe care trasul nu a acceptat-o poate fi acceptată de persoanele arătate într-însă pentru a o accepta sau a o plati la nevoie.

Cambia care nu e acceptată de tras, nici de persoanele arătate pentru a o accepta sau plati la nevoie, poate fi acceptată de către un al treilea. Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea; cu toate acestea acceptarea celui de al treilea nu lipseşte pe posesor de acţiunea de recurs pentru a dobândi cauţiune, afară numai dacă din actul de protest nu reiese ca posesorul a consimţit la acea acceptare. Pot încă interveni ca persoane de al treilea, trasul sau persoanele arătate pentru a accepta cambia sau a o plati la nevoie, cu toate ca în aceasta calitate ele ar fi refuzat acceptarea.

Acceptantul prin interventiune se obliga conform regulilor relative la cambie către toţi girantii cari succed persoanei în onoarea căreia el a acceptat. Aceasta obligaţiune se stinge când cambia nu se înfăţişează acceptantului pentru onoare în termenul hotărât pentru facerea protestului. Persoana onorata şi girantii anteriori păstrează acţiunea de recurs pentru lipsa de acceptare în contra autorilor lor, deşi cambia a fost acceptată prin interventiune.

Dacă acceptantul pentru onoare a omis sa însemneze în acceptul sau, în onoarea carei persoane anume se face acceptarea, aceasta se socoteşte data în onoarea tragatorului. Între mai multe acceptatiuni pentru onoare, precaderea se cuvine aceluia cari liberează mai mulţi obligaţi, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acţiunea de recurs în contra acelora cari ar fi fost liberaţi.

Acceptantul prin interventiune trebuie să facă a i se înmâna prin posesor protestul pentru neacceptare, şi sa-l remită fără întârziere persoanei onorate.

1. iv) Despre aval

Plata cambiei poate fi garantată prin aval. Avalul e scris pe cambie şi semnat de către acela care îl

1. da) El se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau altele de asemenea.

Datatorul avalului ia asupra-şi îndatoririle persoanei pentru care se face garant şi se obliga conform regulelor relative la cambie, cu toate ca obligaţiunea persoanei pentru care s'a dat avalul nu ar fi valabilă. Dacă nu se arata persoana pentru care se da avalul, el e socotit dat la poliţe, pentru acceptant; iar dacă poliţa nu e încă acceptată, pentru trăgător. La biletele la ordin sau valori cambiale, el e socotit dat pentru emitent. Posesorul cambiei trebuie să îndeplinească în contra datatorului avalului toate actele cari sunt trebuinciose pentru a păstra acţiunea cambiala în contra persoanei pentru care s'a dat avalul.

Datatorul avalului care plăteşte cambia sosita la scadenta, e subrogat în drepturile ce are posesorul în contra persoanei pentru care s'a dat avalul şi în contra obligatilor anteriori.

1. v) Despre duplicate şi copii PARAGRAFUL 1 - Despre duplicate Despre duplicate

Tragatorul sau emitentul cambiei e ţinut a da primitorului, după cererea sa, unul sau mai multe duplicate. Orice alt posesor al cambiei poate de asemenea sa ceara duplicate. El trebuie să se adreseze pentru aceasta la girantul sau nemijlocit, care la rândul sau se adresează la girantul sau nemijlocit, până când cererea ajunge în cele din urma la trăgător.

Orice duplicat trebuie să aibă aceiaşi cuprindere ca şi cambia şi să fie însemnat ca prima secunda etc. În lipsa unei asemenea indicatiuni, fiecare exemplar e socotit ca o cambie deosebită.

Dacă s-a plătit cambia după înfăţişarea unuia din mai multe exemplare emise, celelalte pierd puterea lor. Respunderea de celelalte exemplare are însă loc în cazurile următoare; 1) Girantul care a girat mai multe exemplare ale aceleiaşi cambie la diferite persoane, şi toţi girantii posteriori ale căror semnături se găsesc pe exemplarele neînapoiate în momentul platei, răspund de girurile lor; 2) Acceptantul care a acceptat mai multe exemplare ale aceleiaşi cambii, răspunde de acceptările aflate pe exemplarele neînapoiate în momentul platei; 3) Dacă mai multe exemplare sunt girate către persoane diferite şi toate acceptate, girantul şi acceptantul sunt ţinuţi solidar pentru fiecare gir şi pentru toate acceptele.

Acel care a trimis un exemplar al cambiei pentru acceptare, trebuie să însemneze pe celelalte exemplare persoana la care s'a expediat acest exemplar pentru acceptare; omisiunea acestei însemnări nu exclude efectele cambiei. Depozitarul exemplarului expediat pentru acceptare e dator sa-l înmâneze posesorului duplicatului la a sa cerere. Posesorul unui duplicat pe care este însemnat la cine se găseşte exemplarul expediat pentru acceptare, nu poate să exercite recursul în garanţie pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată, dacă nu dovedeşte în formele stabilite în secţiunea VIII a capitolului de faţa: 1) Ca exemplarul expediat pentru acceptare nu i s-a înmânat de către depozitar; 2) Ca acceptarea sau plata nu sa putut dobândi în temeiul duplicatului. PARAGRAFUL 2 - Despre copii Despre copii

Ori-ce posesor al unei cambie poate să scoată copii pentru trebuinţele sale. Copiile scoase trebuie să fie conforme cu originalul şi sa cuprindă toate girurile şi însemnările ce se găsesc în el, cu adăugirea "acesta e o copie" sau o alta de asemenea.

Acceptarea şi girurile originale scrise pe copie îndatorează pe acceptant şi pe giranti ca şi când ar fi scrise pe cambia originala.

1. vi) Despre scadenta

O cambie la vedere are scadenta la înfăţişarea ei.

Scadenta unei cambii plătibilă la o epoca fixa după vedere, e hotărâtă prin data acceptarei sau aceea a infatisarei constatată în modul prevăzut de Articolul 284.

Dacă termenul e fixat pe zile, scadenta are loc la ultima zi a termenului; în calculul termenului nu intra nici ziua când s-a emis cambia plătibilă după data, sau când s-a înfăţişat pentru acceptare cambia plătibilă după vedere, nici ziua scadentei. Cambia plătibilă la o luna sau mai multe luni, sau la o săptămâna sau mai multe săptămâni după data sau după vedere, e plătibilă la data lunei sau a saptamanei scadentei corespunzătoare cu data emiterii sau a infatisarei. Dacă această dată corespunzătoare nu exista, cambia e plătibilă în ziua cea de pe urma a lunei scadentei. Dacă scadenta este fixată la jumătatea unei luni, ea se împlineşte la 15 ale acelei luni. Scadenta la începutul sau la sfârşitul lunei este la prima sau ultima zi a lunei.

Termenul unei cambii, plătibilă în timpul unui balciu se împlineşte în ajunul spargerei balciului, sau în ziua de balciu dacă balciul nu tine mai mult de o

1. zi) VII. Despre plata PARAGRAFUL 1 - Dispoziţiuni generale Dispoziţiuni generale

Posesorul unei cambie girata dovedeşte ca e proprietarul ei prin seria neîntrerupta de giruri cari au ajuns până la dânsul. Girurile şterse sunt socotite nescrise. Acela care plăteşte nu e îndatorat sa examineze autenticitatea girurilor.

Cambia trebuie să fie înfăţişată pentru plata; plătită la locul arătat într'însă şi la ziua scadentei. Dacă ziua scadentei e o sărbătoare legală, ziua platei e cea dintâi zi de lucru următoare.

Cambia emisă la vedere, sau la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfăţişată pentru plata în termenul şi în modul prevăzut de Articolul 282.

Termene de graţie, de favoare, pentru plata cambiei nu pot avea loc.

Când suma de plătit este scrisă în acelaşi timp în litere şi în cifre, dacă este deosebire, suma cea mai mica va trebui să fie plătită.

Posesorul cambiei nu poate să refuze o plata în parte, deşi cambia ar fi fost acceptată pentru suma întreaga; dar ca să-şi păstreze recursul în garanţie pentru suma neplatita, el va trebui sa dovedească, printr'un protest, lipsa în parte de plată.

Cambia trebuie să fie plătită în moneda arătată într'însă, cu distincţiunile prevăzute de art. 41.

Posesorul cambiei nu poate să fie silit a primi plata înainte de scadenta. Acela cari plăteşte o cambie înainte de scadenta este răspunzător de validitatea platei.

Plata unei cambie făcuta în manele posesorului la scadenta şi fără opoziţiune din partea cuiva, liberează pe debitor.

Posesorul cambiei, ca sa dobândească plata, trebuie să dea adeverinţa pe însăşi cambia şi sa înmâneze debitorului cambia achitată. Dacă debitorul a făcut numai o plata în parte, creditorul trebuie să facă menţiune despre plata în parte pe cambie sau să-i înmâneze o adeverinţa. Dacă plata are loc după protest, actul de protest şi socoteala de intorcere trebuie de asemenea să fie înmânate debitorului care plăteşte.

Lipsa totală sau parţială de plată se dovedeşte în modul stabilit la secţiunea VIII a capitolului de faţa. Protestul pentru neplata trebuie să fie făcut în ziua ce urmează după aceea a scadentei; dacă acea zi este o Dumineca sau sărbătoare legală, protestul se va face în cea dintâi zi de lucru ce urmează.

Dacă plata cambiei nu e cerută la scadenta, acceptantul sau emitentul, după expirarea termenului protestului pentru neplata, are dreptul a consemna suma arătată în cambie la casa de depuneri, şi a depune recipisa la tribunalul locului unde trebuia să se facă plata, fără nici o alta încunoştiinţare, pe rizicul şi cu cheltuiala posesorului.

Debitorul cambiei nu poate fi oprit dela plata ei decât în caz de pierderea cambiei şi de faliment al posesorului. PARAGRAFUL 2 - Despre plata prin interventiune sau pentru onoare. Despre plata prin interventiune sau pentru onoare.

Dacă cambia nu e plătită de către tras, de către acceptant, de către emitent, sau de către persoanele indicate ca sa o platesca la nevoie, ea poate fi plătită de către un al treilea. Plata prin interventiune trebuie să fie declarata în actul de protest.

Acela cari plăteşte o cambie prin interventiune e subrogat în toate drepturile posesorului, în limitele arătate în art. următor.

Dacă plata prin interventiune e făcuta pentru onoarea tragatorului sau a emitentului, toţi girantii sunt liberaţi. Dacă ea este făcuta pentru onoarea unui girant, toţi girantii posteriori sunt liberaţi. Între mai mulţi cari oferă plata prin interventiune, are precădere acela cari operează mai multe liberaţiuni. Un intervenient care plăteşte, cu toate ca se invedereaza din cambie sau din protest ca un altul care ar fi operat mai multe liberaţiuni a oferit sa platesca cambia, nu are recursul în garanţie în contra acelor giranti cari ar fi fost liberaţi prin plata oferită de celălalt.

Dacă trasul care n-a acceptat, se prezintă în aceasta calitate ca sa platesca o cambie protestata, el trebuie să aibă precădere înaintea altora. Când însă trasul se prezintă ca sa plătească prin interventiune, atunci se aplică dispoziţiunile art. precedent. VIII. Despre protest

Protestul trebuie să fie făcut de portărel după cererea posesorului cambiei. Asistenţa de martori nu este necesară. În oraşele neresedinte de tribunal protestul se va face de judecătorul de ocol.

Protestul trebuie să se facă printr-un singur act: 1) La locul însemnat în cambie pentru acceptare sau pentru plata şi, în lipsa de asemenea indicatiuni, la reşedinţa sau la domiciliul trasului sau al acceptantului, sau al emitentului, ori la ultimul sau domiciliu cunoscut; 2) La reşedinţa sau domiciliul persoanelor însemnate în cambie, fie de către trăgător, fie de către girant, pentru a o accepta sau plati la nevoie; 3) La reşedinţa sau domiciliul celui de al treilea care a acceptat cambia prin interventiune. În caz de gresita sau de falsa arătare a locurilor sus numite, portărelul este dator sa consemne în actul de protest cercetările făcute pentru a găsi aceste persoane.

Protestul trebuie să cuprindă: 1) Transcrierea exactă a cambiei, a acceptarei, a girurilor şi a tuturor aratarilor şi insemnarilor cuprinse într'însă; 2) Numele persoanei pentru care şi în contra căreia se face protestul; 3) Somatiunea adresată persoanei în contra căreia se face protestul, obiectul somaţiunei, locul şi data unde şi când s'a făcut somatiunea; 4) Răspunsul obţinut sau arătarea ca persoana în contra căreia e făcut protestul n'a dat nici un răspuns. Protestul trebuie să fie semnat de portărel. Dacă cambia s-a pierdut şi nu exista un duplicat sau o copie, protestul, în locul transcrierei, va trebui sa cuprindă o descriere pe cat se poate de precisa a cambiei.

Portărelul nu va putea să facă acte de protest, în care el singur, rudele sau afinii lui, în linie directa în toate gradele, şi în linie colaterală până la gradul al treilea inclusiv, ar fi părţi interesate. Portărelul va arata în actul de protest mijloacele prin cari s'a încredinţat de identitatea persoanelor contra cărora s'a făcut protestul. Ştersăturile, răsăturile şi orice scriptura între rinduri sau cu semn de trimitere, trebuie să fie aprobate şi semnate de portărel.

Originalul protestului se va aduce la tribunal şi, adeverindu-se de preşedinte sau de către acela care-i tine locul, se va da infatisatorului. Portărelul este ţinut, sub pedeapsa de cheltuieli şi daune-interese către părţi, sa treca toate protestele în întreg, zi cu zi şi după ordinea datei, într'un registru special, numerotat şi parafat de preşedinte, cuprinzând data, natura, specia actului şi numele părţilor. În caz de pierdere dovedită a originalului, el se poate înlocui prin un extract legalizat din registru.

Nici un act din partea posesorului cambiei nu poate să înlocuiască protestul spre a dovedi îndeplinirea actelor necesare pentru a conserva acţiunea cambiala. Cu toate acestea, protestul pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte la acesta, printr'o declarare datată şi semnată de persoana care refuza de a accepta sau de a plati. Aceasta declarare trebuie să fie investită cu data certa în termenul prescris pentru facerea protestului, sau cel mai târziu în cele douăzeci şi patru ore cari vor urma după expirarea acestui termen. Aceasta declarare poate fi făcuta sau pe cambia sau prin act separat. Declararea prin act separat trebuie să cuprindă transcrierea exactă, cerută de aliniatul întâi al art. 328. Formalităţile prescrise în acest articol se vor observa sub pedeapsa de nulitate.

Moartea sau falimentul trasului, sau protestul pentru lipsa de acceptare, nu apara pe posesorul cambiei de îndatorirea de a constata lipsa de plată în chipul arătat în articolele de mai sus.

Clauza "fără protest" sau "fără cheltuieli" apara de protest, dar nu dispensa de înfăţişarea cambiei pentru acceptare sau plata.

Pierderea drepturilor prin nefacerea protestului în termenul prescris de lege, nu are loc când o forta majoră a împiedicat sau întârziat protestul. Forta majoră rămâne însă în sarcina posesorului, dacă el omite să facă protestul îndată ce împrejurările nu se mai potrivesc.

1. ix) Despre contra-cambie

Posesorul cambiei neplatita poate să încaseze suma arătată într'însă, cheltuelile şi desdaunarea pentru preţul schimbului plătit de dânsul, printr'o contra-cambie trasa la vedere asupra tragatorului sau asupra unuia din giranti. Acela care a plătit contra-cambia poate să se despăgubească şi el în acelaşi mod contra obligatilor anteriori.

Contra-cambia va fi însoţită de cambia protestata, de protest, sau de declararea data conform art. 331 şi de o socotela de intorcere. Socotela de intorcere trebuie să arate: 1) Suma în capital a cambiei protestate cu dobânda dela ziua scadentei; 2) Cheltuelile protestului şi alte cheltuieli legiuite, precum: comisioane de banca, plata mijlocitorilor de schimb, timbru şi porto pentru scrisori; 3) Numele persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia; 4) Preţul schimbului cu care s'a negociat contra-cambia.

Preţul schimbului datorit posesorului se regulează după cursul schimbului locului unde cambia era plătibilă asupra reşedinţei persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia. Preţul schimbului datorit girantului care a plătit cambia se regulează după cursul schimbului locului de unde s'a afirmat conform prescripţiunilor art. 4.

Orice girant care a plătit cambia, poate să stearga propriul sau gir şi toate girurile posterioare.

1. x) Despre acţiunea cambiala

Dacă lipsa de acceptare e dovedită în formele prescrise în secţiunea VIII, tragatorul şi girantii sunt solidari şi unul către altul obligaţi a da o cauţiune pentru plata cambiei la scadenta, şi pentru plata cheltuielilor.

Posesorul unei poliţe acceptate va avea dreptul a cere o cauţiune dela giranti şi dela trăgător, dacă acceptantul este în faliment, sau dacă el a suspendat plăţile ori dacă o execuţiune în contra-i a rămas fără efect, dovedind, în formele stabilite în secţiunea VIII, ca cauţiunea n'a fost data de acceptant şi ca o noua acceptare nu se poate dobândi dela persoanele indicate la nevoie. Ori-ce girant poate cere cauţiune în contra obligatilor anteriori, infatisand probele arătate mai sus. Posesorul şi giratarii vor avea acelaşi drept şi în cazul când emitentul unui bilet la ordin a căzut în faliment sau a suspendat plăţile, ori a fost urmărit fără rezultat.

Dacă cambia e plătibilă într'un alt loc decât reşedinţa acceptantului sau a emitentului şi la o altă persoană, lipsa de plată va trebui să fie constatată după regulile stabilite în secţiunea VIII, chiar pentru a se conserva acţiunea în contra acceptantului şi în contra emitentului.

Posesorul cambiei protestate pentru neplata trebuie să înştiinţeze pe girantul sau despre aceasta în cele doua zile dela data protestului sau a declararei de care se vorbeşte în art. 331. Ori-ce girant înştiinţat trebuie să facă aceiasi înştiinţare autorului sau nemijlocit în cele doua zile după primirea înştiinţării, şi asa mai departe până la trăgător sau până la primul girant. Înştiinţarea e socotită data prin predarea la posta, în înlăuntrul termenului de mai sus, a unei scrisori recomandată. Dacă un girant n'a arătat în gir locul domiciliului sau, înştiinţarea despre lipsa de plată trebuie să fie data autorului sau nemijlocit. Acela care omite înştiinţarea sau nu o da autorului sau nemijlocit, e ţinut către toţi girantii anteriori la repararea daunei cauzate prin aceasta omisiune, pierzand încă şi dreptul la dobânzi şi cheltuieli în contra acestor persoane, dela care nu va putea cere decât suma arătată în cambie.

Posesorul cambiei neplatita la scadenta poate să exercite acţiunea cambiala în contra unora din obligaţi sau în contra unui singur dintre ei, fără sa piardă dreptul sau în contra celorlalţi. El nu e ţinut sa observe ordinea girurilor.

Acţiunea posesorului cambiei neplatita la scadenta se margineste la plata sumei indicate în cambie, a dobânzilor şi a cheltuielilor justificate prin socoteala de intorcere după dispoziţiunile art. 336 şi 337. Girantul care a plătit cambia are dreptul sa ceara dela un girant anterior sau dela emitent plata sumei indicată în socoteala de întoarcere cu dobânda dela ziua platei şi plata cheltuielilor şi a preţului schimbului.

Dacă posesorul cambiei exercita acţiunea sa de regres individual contra unuia din obligaţii anteriori, el trebuie s'o intenteze în cele 15 zile de la data protestului, sau a declararei de care se vorbeşte în art. 331. Dacă locul de reşedinţa al debitorului este într'o depărtare mai mare de trei miriametri dela locul unde cambia era plătibilă, termenul va fi sporit cu câte o zi pentru fiecare trei miriametri. Fracţiunile mai mici de doi miriametri nu se vor numara; fracţiunile de doi miriametri şi mai mult vor spori termenul cu o zi.

Dacă cambia este trasa sau emisă în România şi plătibilă în ţara străină, acţiunea de regres în contra obligatilor reşezând în Regat trebuie să fie exercitată în termen: De 60 de zile dacă cambia e plătibilă în Europa, exceptându-se Islanda şi Insulele Feroe, asupra unei pieţe maritime a Asiei sau a Africei pe Mediterana, pe Marea Neagra, pe canalul de Suez sau pe Marea Roşie, sau asupra unei pieţi interioare legate cu una din pieţele maritime sus zise cu o cale ferată. De 120 zile dacă cambia e plătibilă asupra unei pieţi maritime sau legată cu dânsa cu cale ferată a Oceaniei sau asupra unei pieţe a Americeii dincoace de Capul Horn. De doua sute patruzeci zile în celelalte cazuri. Termenele de mai sus vor fi indoite în timp de rasboiu maritim, dacă cambia e plătibilă asupra unei pieţi cu care traficul se face în tot sau în parte pe calea marei.

(Suprimat prin

1. l) din 6 Apr. 1900).

Dacă posesorul exercita acţiunea cambiala, colectiv în contra girantilor şi în contra tragatorului, el se bucura în privinţa fie-căruia din ei de termenul fixat în articolele de mai sus. Girantii au dreptul sa exercite aceiaşi acţiune, sau individual sau colectiv, în aceleaşi termene. În privinţa lor, termenul curge dela data platei sau dela data primirei citatiunei în judecata pentru plata.

(Modif.

1. l) din 6 Apr. 1900). Debitorul unei cambie nu va putea opune decât excepţiunile privitoare la forma titlului sau lipsa condiţiilor necesare pentru exerciţiul acţiunii şi excepţiile personale aceluia care a exercitat aceasta acţiune. Aceste excepţiuni vor trebui să fie propuse la prima înfăţişare. Excepţiunile personale însă nu vor putea întârzia condamnarea la plata, decât dacă ele sunt lichide şi de o grabnica soluţie şi, în toate cazurile, întemeiate pe o proba scrisă. Acţiunile cambiale, fie de competenţa judecătorilor de ocoale, fie de a tribunalului, şi apelurile făcute în contra hotărârilor dela prima instanţa în aceasta materie, se vor judeca în termen de o luna de zile şi cu precădere. Hotărârile date asupra cambiilor, atât la prima instanţa cat şi în apel, vor fi fără drept de opoziţie. Termenul de apel în materie cambiala va curge dela data pronunţării hotărârei dela prima instanţa, judecătorie sau tribunal.

Posesorul cambiei pierde acţiunea în recurs în contra tragatorului şi în contra girantilor după expirarea termenelor de mai sus: 1) Pentru înfăţişarea cambiei plătibilă la vedere sau la o epoca fixa după vedere; 2) Pentru protestul de neplata; 3) Pentru exerciţiul acţiunii de recurs; Girantii pierd de asemenea acţiunea lor de recurs în contra obligatilor anteriori, după expirarea termenilor de mai sus, fie-care în ceea ce-l priveşte. Cererea în judecata, deşi intentată înaintea unor judecători necompetenti, împiedica pierderea acţiunii de recurs.

Cu toată pierderea acţiunii de recurs, tragatorul rămâne obligat către posesorul cambiei pentru suma dela care tragatorul ar avea, în alt chip, un folos nedatorat în paguba posesorului. În cazul prevăzut de art. 341, aceasta dispoziţiune va fi de asemenea aplicabilă acceptantului unei politi şi emitentului unui bilet la ordin.

1. xi) Despre cambie purtând semnătura unor persoane incapabile sau o semnătura falsa ori falsificata

Cambia semnată de persoane incapabile e valabilă în privinţa persoanelor capabile cari au semnat'o. Cambia purtând o semnătura falsa sau falsificata are tărie faţa cu toţi girantii şi cu emitentul ale căror semnături nu sunt false sau falsificate.

Acei care au girat, avalizat sau acceptat o cambie falsa, sunt obligaţi faţa cu posesorul ca şi când ar fi girat, avalizat sau acceptat o cambie adevărata. XII. Despre cambia pierdută sau sustrasa

O cambie pierdută sau sustrasa se poate declara fără tărie faţa cu ori-ce posesor care nu va exercita drepturile sale în termenul hotărât prin dispoziţiunile următoare.

Proprietarul unei cambii pierdută sau sustrasa poate cere anularea ei la tribunalul comercial al locului platei. Dacă prezidentul tribunalului va găsi ca reclamantul a justificat proprietatea şi pierderea sau sustragerea cambiei, el va ordona, prin încheiere, publicarea unei ordonanţe, cuprinzând transcrierea exactă sau o descriere precisa a cambiei pierdute sau sustrase şi invitarea către oricine o poseda, de a o infatisa la grefa tribunalului, înştiinţând ca, în lipsa de înfăţişare ea se va declara fără tărie faţa cu posesorul. Termenul pentru prezentarea cambiei va fi de 40 zile pentru cambiile trase sau emise în ţara; iar pentru cele afară din ţara se vor aplica termenele prevăzute în art. 346. Ordonanţa va trebui să fie afişată în sala tribunalului, în localurile bursei celei mai apropiate şi în sala comunei locului platei. Ea va trebui să fie publicată de asemenea în foaia anunţurilor judiciare ale aceluiaşi loc şi în alte ziare pe cari, după împrejurări, prezidentul le va însemna în încheierea

1. sa) Termenul va curge dela data scadentei cambiei, dacă ea n'a ajuns încă la scadenta, şi în caz contrariu dela publicarea ordonanţei.

În cursul termenului stabilit în articolul precedent, proprietarul cambiei va putea exercita toate actele cari tind la păstrarea drepturilor sale, şi după scadenta el va putea cere plata, dând cauţiune, sau în lipsa de cauţiune, consemnarea sumei. După trecerea acestui termen şi constatându-se ca cambia pierdută sau sustrasa nu s'a prezentat, ea se va declara fără tărie, faţa cu posesorul, prin o hotărâre a tribunalului data contradictoriu cu cei obligaţi. Aceasta hotărâre va descarca cautiunile date.

Posesorul care se va justifica prin o serie neîntrerupta de giruri nu poate fi obligat a înapoia cambia, exceptându-se cazul de rea credinţa sau de greseala mare săvârşită în dobândirea

1. ei) XIII. Despre ordinul în producte sau mărfuri

Ordinul în producte sau mărfuri e o poliţa şi se regulează după dispoziţiunile capitolului de faţa, cu rezerva modificărilor cuprinse în articolele următoare.

Ordinul în producte sau mărfuri trebuie să cuprindă numirea de poliţa sau de ordin în producte sau mărfuri, rostita în textul înscrisului, şi sa arate natura productelor sau mărfurilor de predat, calitatea şi cantitatea lor.

În ordinul în producte sau mărfuri se va hotărî epoca când va trebui să se facă predarea. În lipsa de asemenea lămurire, calitatea de poliţa va fi exclusa, cu rezerva efectelor obligaţiunilor după natura lor civilă sau comercială.

După trecerea termenului fixat în ordin, posesorul va avea facultatea a-l executa sau prin încărcarea marfei pe apa sau pe uscat, sau prin strămutarea acestei marfi în alte locuri de depozit, sau în alte magazii. Dacă posesorul vrea sa o păstreze în depozitele sau în magaziile unde ea se găseşte, după trecerea termenului fixat prin ordin, mărfurile vor rămâne pe socoteala şi în rizicul sau.

În lipsa de convenţiuni speciale, cheltuelile predarei sau, după cazuri, acelea ale mesurarei sau ale cantarirei, vor fi în sarcina aceluia cari trebuie să predea. Cheltuelile primirei vor fi în sarcina creditorului căruia va trebui să se facă predarea.

Preţul marfei nepredate se va regula, întrucât priveşte plata despăgubirilor, după cursul pieţei la locul şi în timpul hotărât pentru predare. Cursul se va regula după dispoziţiunile cuprinse în art. 4. Despre cec

Oricine are sume de bani disponibile la o banca sau la orice persoană, va putea dispune de aceste sume, în tot sau în parte, în folosul unui al treilea, printr'un cec.

Cekul trebuie să arate suma de plătit, să fie datat şi semnat de emitent. El va putea fi emis la infatisator sau în folosul unei persoane numite. Va putea fi plătibil la vedere sau într'un termen care nu va fi mai mare de dece zile dela înfăţişare. El va putea să fie subscris în ordin şi transmis chiar prin gir în alb.

Sunt aplicabile cekului toate dispoziţiunile privitoare la gir, la aval, la semnătura persoanelor incapabile, la semnăturile false sau falsificate, la scadenta şi plata cambiilor, la protest, la acţiunea în contra emitentului şi în contra girantilor, la biletele pierdute sau sustrase.

Posesorul cekului trebuie să-l înfăţişeze trasului pentru plata, în cele opt zile dela data dacă el este emis în locul platei, şi în cele cincisprezece zile dacă el e plătibil într'un loc osebit de acela unde el este emis. Ziua datei nu este cuprinsă în acest termen.

Posesorul cekului care nu-l înfăţişează în termenele de mai sus pierde acţiunea sa în contra girantilor; el pierde chiar acţiunea sa în contra emitentului, dacă suma nu este disponibilă prin faptul trasului, la scadenta termenelor de mai sus.

Acela care emite un cec fără data, sau cu o dată falsa, sau fără sa existe în mâinile depozitarului suma disponibilă, va fi pedepsit cu o amenda egala cu zece la suta a sumei arătată în cec, afară de pedepsele prevăzute în legea penală, dacă va fi caz". Titlul X DESPRE CONTUL CURENT DESPRE CONTUL CURENT

Contractul de cont curent produce: 1) Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit e presupusa făcuta sub "rezerva încasării"; 2) Compensatiunea reciprocă între părţi, până în concurenta debitului şi a creditului respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenţei; 3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, de la data înscrierii. Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părţile nu s-au învoit altfel.

Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.

Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convenţiuni, şi în lipsa la 31 Decembrie a fiecărui

1. an) Dobânda diferenţei curge de la data lichidării. Numai diferenţa (soldul) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă execuţiunei sau opririi în mana unui al treilea, sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimţit o ipoteca prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dinsul, decît până la concurenta soldului final al contului.

Contractul de cont curent e de drept desfiinţat: 1) Prin scadenta termenului convenit; 2) În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din părţi; 3) Prin falimentul uneia din părţi. Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legală a uneia din părţi. Titlul XI DESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION DESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION DESPRE MANDATUL COMERCIAL Despre mandatul comercial în general

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandatului. Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Deşi conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile care nu sunt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat. Dacă mandatarul nu are instrucţiuni decît asupra unor părţi ale afacerii, mandatul se socoteşte liber pentru celelalte. Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire şi pentru toate actele necesare executării lui, chiar când nu ar fi anume arătate.

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat şi sa îngrijească de dânsele în socoteala mandantului, până ce acesta va putea lua măsurile necesare. În caz de întârziere, el va putea încă cere sechestru judiciar şi chiar vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71.

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului, prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului, faţa cu cel ce a făcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71.

Mandatarul este îndatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau a modifica mandatul.

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sunt încredinţate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din viciul sau chiar natura lor.

Mandatarul e ţinut a plati dobânda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Mandatarul, care nu se conformă instrucţiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese.

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului. Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decît cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Mandatarul care schimba destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice alta acţiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda.

Mandatarul este dator să-şi arate mandatul persoanelor cu care tratează, când i se cere. El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceştia aveau cunoştinţa de ele în momentul când obligaţiunea a fost contractată.

Mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convenţiune contrarie.

Suma ce se datoreşte mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convenţiune, de către judecata, după împrejurări.

Mandatarul, pentru tot ce i se datoreşte din executarea mandatului sau şi, chiar pentru retribuţiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandatului, sau care se găsesc la dispoziţiunea sa, în magazinele sale, sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a poliţei de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat. Creanţele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vinzatorului ce revendica, cu toate ca plăţile şi cheltuielile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului. În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispoziţiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod. Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra preţului.

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invitaţia de a i se face plata în termen de cinci zile şi cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vânzarea lucrurilor supuse privilegiului. Mandantul va putea face opoziţie, citind pe mandatar înaintea judecaţii. Opoziţiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificaţiei de către mandant. Dacă mandantul nu are reşedinţa sau domiciliul ales în locul de reşedinţa al mandatarului, termenul pentru opoziţiune va fi de 10 zile, dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România. Dacă termenul a trecut sau opoziţiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispoziţiunilor art. 68.

Dacă mai mulţi mandatari sunt numiţi prin acelaşi act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt. Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi acei ce accepta se socotesc autorizaţi a-l îndeplini, când ar forma majoritatea celor numiţi. Comanditarii sunt responsabili solidar.

Afară de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează: 1. Prin căsătoria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerţul conform dispoziţiunilor art. 15; 2. Prin revocarea autorizaţiei de a exercita comerţul, ce fusese acordată femeii măritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunţarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese. Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s-a executat, în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului. Despre prepuşi şi reprezentanţi

Prepus este acela care este însărcinat cu comerţul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.

Patronul răspunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el, în limitele însărcinării ce i-a dat. Dacă sunt mai mulţi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil. Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societăţii.

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit. Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul a cărui jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta şi afipt conform dispoziţiunilor art. 10. Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunţurilor judiciare a localităţii. Până la îndeplinirea formalităţilor de mai sus, se aplică dispoziţiunile articolului următor.

Faţa cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteşte general, şi cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care este dat. Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricţiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoşteau în momentul contractării obligaţiunii.

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului şi sa arate în subsemnătura sa, pe lângă numele şi prenumele sau propriu, numele şi prenumele sau firma patronului, cu menţiunea "prin procura", sau alta asemenea. În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exerciţiul comerţului cu care acesta a fost însărcinat.

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoţuri de natura aceluia cu care este însărcinat. În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, şi patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operaţiuni.

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispoziţiunilor cuprinse în titlurile III şi IV ale acestei cărţi, în ce priveşte comerţul cu care este însărcinat.

Revocarea mandatului expres trebuie să fie făcuta în aceleaşi forme cu care el a fost dat.

Prepusul poate intenta orice acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de dinsul, în exerciţiul comerţului cu care a fost însărcinat.

Dispoziţiunile acestei secţiuni se aplică reprezentanţilor caselor comerciale sau ai societăţilor străine, care de obicei tratează sau încheie în ţara, în numele şi pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinaţi. Despre comişi călători pentru comerţ

Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operaţiuni de ale comerţului sau, rămâne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat.

Dispoziţiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceştia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor. Despre comisii pentru negot

Comisii pentru negot sunt prepuşi pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca, în locul unde exercitează comerţul şi în momentul predarei, sa ceara şi sa încaseze preţul mărfurilor vîndute, putind da pentru aceasta, chitanţa valabilă în numele patronului lor. Afară din magazin, ei nu pot cere plata creanţelor patronului, fără autorizaţie specială. Despre comision

Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului. Între comitent şi comisionar exista aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune în contra comitentului.

Comisionarul trebuie să ţină deosebite între dânsele şi chiar de ale sale proprii, lucrările diferiţilor comitenţi, şi să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operaţiune. Dacă comisionarul are în contra aceleiaşi persoane creanţe provenind din diferite operaţiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operaţiune a sa proprie şi a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, şi în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut. În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărţi proporţional între fiecare creanţa.

Operaţiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămân în sarcina sa, şi prin urmare: 1) Dacă a vândut cu preţ mai mic decît cel hotărât sau, în lipsa, mai mic decît cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferenţa, afară numai dacă nu ar proba ca vânzarea cu preţul hotărît nu se putea face şi ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba; 2) Dacă a cumpărat cu un preţ mai mare decît cel hotărît, comitentul poate refuza operaţiunea şi a o considera ca făcuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferenţa preţului; 3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

Comisionarul care, fără autorizaţiunea comitentului, face înaintări de bani, vînzări sau alte operaţiuni pe credit, îşi ia asupra-şi orice răspundere şi comitentul îi poate cere plata neintirziata a creditelor făcute, cedându-i interesele şi foloasele ce ar rezultă din aceasta.

Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă.