TRATAT nr. 0/1947

Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 Ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno-ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă. Frontiera sovieto-română este astfel fixată în conformitate cu Acordul sovieto-român din 28 Iunie 1940 şi cu Acordul sovieto-cehoslovac din 29 Iunie 1945.

Hotărîrile Sentinţei dela Viena din 30 August 1940 sînt declarate nule şi neavenite. Frontiera dintre România şi Ungaria este restabilită prin articolul de faţă astfel cum exista la 1 Ianuarie 1938. Partea II CLAUZE POLITICE

1. România va lua toate măsurile necesare pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdicţia română, fără deosebire de rasă, de sex, de limbă sau de religie, folosinţa drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea presei şi de publicare, libertatea cultului, libertatea de opinie politică şi de întrunire publică. 2. România se obligă de asemenea ca legile în vigoare în România să nu stabilească sau să nu implice, în conţinutul sau în aplicarea lor, vreo discriminare între persoane de cetăţenie română, pe temeiul rasei, sexului, limbii sau religiei lor, fie în ce priveşte persoana lor, bunurile, interesele comerciale, profesionale sau financiare, statutul personal, drepturile politice sau civile, fie în orice altă materie.

România, care, în conformitate cu Convenţiunea de Armistiţiu, a luat măsuri pentru eliberarea, fără deosebire de cetăţenie şi naţionalitate, a tuturor persoanelor deţinute din cauza activităţii lor în favoarea Naţiunilor Unite sau din cauza simpatiei lor pentru acestea sau din cauza originei lor rasiale şi pentru abrogarea legislaţiei discriminatorii şi a restricţiunilor impuse prin ea, va completa aceste dispoziţiuni, nu va lua în viitor nicio măsură şi nu va edicta vreo lege care ar fi incompatibile cu scopurile enunţate în acest articol.

România, care, în conformitate cu Convenţiunea de Armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaţiunilor de tip fascist pe teritoriul român, fie ele politice, militare sau paramilitare, precum şi a altor organizaţiuni făcînd o propagandă ostilă Uniunii Sovietice sau oricăreia dintre celelalte Naţiuni Unite, nu va îngădui în viitor existenţa şi activitatea unor organizaţiuni de această natură care au drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice.

1. România va lua toate măsurile necesare pentru a asigura arestarea şi predarea în vederea judecării a: (a) persoanelor acuzate de a fi comis crime de război şi crime contra păcii sau umanităţii, de a le fi ordonat sau de a fi contribuit la făptuirea lor; (b) cetăţenilor oricărei Puteri Aliate sau Asociate acuzaţi de a fi violat legile lor naţionale prin trădare sau colaborare cu inamicul în timpul războiului. 2. La cererea Guvernului Naţiunii Unite interesate, România va pune de asemenea la dispoziţie, ca martori, persoanele de sub jurisdicţia sa, a căror mărturie este necesară pentru judecarea persoanelor vizate prin paragraful 1 al acestui articol. 3. Orice dezacord privitor la aplicarea dispoziţiunilor paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol va fi supus de oricare dintre Guvernele interesate Şefilor Misiunilor Diplomatice din Bucureşti ale Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americei, cari vor cădea de acord cu privire la acea dificultate.

România se obligă să recunoască deplina valoare a Tratatelor de Pace cu Italia, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda, precum şi a altor acorduri sau aranjamente care au fost sau vor fi încheiate de Puterile Aliate şi Asociate cu privire la Austria, la Germania şi Japonia în vederea restabilirii păcii.

Starea de război dintre România şi Ungaria va lua sfîrşit la data intrării în vigoare a Tratatului de Pace de faţă şi a Tratatului de Pace dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marei Britanii şi Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americei, Australia, Republica Sovietică Socialistă a Bielorusiei, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zelandă, Republica Sovietică Socialistă a Ucrainei, Uniunea Sud-Africană şi Republica Federativă Populară a Iugoslaviei, de o parte, şi Ungaria, de altă parte.

România se obligă să accepte toate aranjamentele care au fost sau ar putea fi încheiate pentru lichidarea Societăţii Naţiunilor şi a Curţii Permanente de Justiţie Internaţională.

1. Fiecare Putere Aliată sau Asociată va notifica României, în termen de şase luni dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, tratatele sale bilaterale dinainte de război, cu România, pe care doreşte să le menţină sau să le repună în vigoare. Dispoziţiunile care nu ar fi în conformitate cu Tratatul de faţă, vor fi însă suprimate din tratatele susmenţionate. 2. Toate tratatele de acest fel, notificate după cum s'a arătat, vor fi înregistrate la Secretariatul Organizaţiunii Naţiunilor Unite în conformitate cu articolul 102 din Charta Naţiunilor Unite. 3. Toate tratatele de acest fel, care nu vor fi fost notificate în modul arătat, vor fi socotite ca abrogate. Partea III CLAUZE MILITARE, NAVALE ŞI AERIENE

Armamentele terestre, navale şi aeriene şi fortificaţiile vor fi limitate strict la cerinţele îndatoririlor cu caracter intern şi de apărare locală a frontierelor. În conformitate cu cele de mai sus, România este autorizată să dispună de forţe armate care nu vor depăşi: (a) pentru armata de uscat, inclusiv grănicerii, un efectiv total de 120.000 oameni; (b) pentru artileria antiaeriană, un efectiv de 5.000 oameni; (c) pentru marină, un efectiv de 5.000 oameni şi un tonaj total de 15.000 tone; (d) pentru aviaţia militară, inclusiv aeronautica navală, 150 avioane cuprinzînd şi rezervele, din care cel mult 100 vor putea fi avioane de luptă, şi un efectiv total de 8.000 oameni. România nu va poseda sau dobândi avioane concepute esenţial ca bombardiere cu dispozitive interioare pentru a purta bombe. Aceste efective vor cuprinde, în fiecare caz, personalul unităţilor combatante, al serviciilor şi de comandament.

Personalul armatei, marinei şi aviaţiei române care depăşeşte efectivele respective îngăduite prin articolul 11, va fi licenţiat în termen de şase luni dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă.

Personalul care nu face parte din armata, marina sau aviaţia română, nu va primi niciun fel de instrucţie militară, navală sau militară aeriană, astfel cum sînt definite în Anexa II.

România nu va poseda, construi sau experimenta nicio armă atomică, niciun proiectil auto-propulsat sau dirijat, şi niciun dispozitiv utilizat la lansarea acestor proiectile (altele decât torpilele şi dispozitivele pentru lansarea torpilelor făcînd parte din armamentul normal al navelor de război îngăduite prin Tratatul de faţă), nicio mină marină sau torpilă de tip fără contact funcţionînd prin mecanism de influenţă, nicio torpilă umană, niciun submarin sau alt vas submersibil, nicio vedetă torpiloare şi niciun tip special de vas de asalt.

România nu va păstra, produce sau dobândi în alt mod material de război şi nu va menţine instalaţiuni pentru fabricarea acestui material, peste ceea ce este necesar pentru întreţinerea forţelor armate îngăduite prin articolul 11 al Tratatului de faţă.

1. Materialul de război în excedent, de provenienţă aliată, va fi pus la dispoziţia Puterii Aliate sau Asociate interesate, potrivit instrucţiunilor date de acea Putere. Materialul de război român, în excedent, va fi pus la dispoziţia Guvernelor Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americei. România va renunţa la toate drepturile asupra acestui material. 2. Materialul de război de provenienţă sau concepţie germană, în excedent faţă de cel necesar forţelor armate îngăduite prin Tratatul de faţă, va fi pus la dispoziţia celor Trei Guverne. România nu va dobândi sau fabrica niciun fel de material de razboi de provenienţă sau concepţie germană şi nu va folosi sau instrui niciun tehnician, inclusiv personalul de aviaţie militar şi civil, care este sau a fost cetăţean german. 3. Materialul de război în excedent, menţionat în paragrafele 1 şi 2 ale acestui articol, va fi predat sau distrus, în termen de un an dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă. 4. Definiţia şi lista materialului de război, vizat prin Tratatul de faţă sînt cuprinse în Anexa III.

România va coopera pe deplin cu Puterile Aliate şi Asociate în scopul de a pune Germania în imposibilitate de a lua, în afara teritoriului german, măsuri tinzând la reînarmarea ei.

România nu va dobândi sau fabrica avioane civile de concepţie germană sau japoneză, sau care cuprind elemente importante de fabricaţie sau concepţie germană sau japoneză.

Fiecare din clauzele militare, navale şi aeriene ale Tratatului de faţă va rămîne în vigoare pînă la modificarea ei, în întregime sau în parte, prin înţelegere între Puterile Aliate şi Asociate şi România sau, după ce România va fi devenit membră a Organizaţiunii Naţiunilor Unite, prin înţelegere între Consiliul de Securitate şi România.

1. Prizonierii de război români vor fi repatriaţi cât mai curând posibil, în conformitate cu aranjamentele stabilite între fiecare din Puterile ce-i deţin şi România. 2. Toate cheltuielile, inclusiv cele de întreţinere, cauzate de transferarea prizonierilor de război dela centrele de adunare respective, alese de Guvernul Puterii Aliate sau Asociate interesate, pînă la punctul de intrare pe teritoriul român, vor fi suportate de Guvernul român. Partea IV RETRAGEREA FORŢELOR ALIATE

1. Toate Forţele Aliate vor fi retrase din România în termen de 90 de zile dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, Uniunea Sovietică rezervându-şi dreptul de a păstra pe teritoriul român forţele armate care i-ar putea fi necesare pentru menţinerea liniilor de comunicaţie ale Armatei Sovietice cu zona sovietică de ocupaţie din Austria. 2. Toată valuta românească neîntrebuinţată şi toate bunurile româneşti aflate în posesiunea Forţelor Aliate în România, dobândite în baza articolului 10 al Convenţiunii de Armistiţiu, vor fi restituite Guvernului român în acelaşi termen de 90 zile. 3. România va pune totuşi la dispoziţie aprovizionările şi serviciile, care ar putea fi în mod special necesare menţinerii liniilor de comunicaţie cu zona sovietică de ocupaţie din Austria, şi pentru care Guvernul român va primi compensaţia corespunzătoare. Partea V REPARAŢIUNI ŞI RESTITUIRI

1. România va despăgubi Uniunea Sovietică pentru pierderile cauzate ei prin operaţiuni militare şi prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic, însă, ţinînd seamă de faptul că România, nu numai s'a retras din războiul împotriva Naţiunilor Unite, dar a declarat război Germaniei şi a dus efectiv război contra acesteia, s'a convenit că reparaţiunile pentru pierderile de mai sus nu vor fi efectuate de România în întregime, ci numai în parte, anume pentru o valoare de 300.000.000 dolari U.S.A., plătibili în decurs de opt ani dela 12 Septemvrie 1944 în bunuri (produse petrolifere, cereale, lemn, vase maritime şi fluviale, utilaj divers şi alte mărfuri). 2. Baza de calcul pentru reglementarea prevăzută în acest articol va fi dolarul Statelor Unite la paritatea lui aur la data semnării Convenţiunii de Armistiţiu, adică 35 dolari pentru o uncie de aur.

1. România acceptă principiile Declaraţiei Naţiunilor Unite din 5 Ianuarie 1943 şi va restitui bunurile ridicate din teritoriul vreuneia dintre Naţiunile Unite. 2. Obligaţiunea de restituire se aplică tuturor bunurilor identificabile aflate în prezent în România şi care au fost ridicate cu forţa sau prin constrângere de pe teritoriul vreuneia dintre Naţiunile Unite de către vreuna din Puterile Axei, oricare ar fi fost transacţiunile ulterioare prin care deţinătorul actual al unui asemenea bun şi-a asigurat posesiunea lui. 3. Guvernul îndreptăţit la restituire şi Guvernul român vor putea încheia acorduri care vor înlocui dispoziţiunile articolului de faţă. 4. Guvernul român va restitui în bună stare bunurile menţionate în acest articol şi, în legătură cu aceasta, va acoperi toate cheltuielile de mână de lucru, materiale şi transport în România. 5. Guvernul român va coopera cu Naţiunile Unite la căutarea şi restituirea bunurilor supuse restituirii în baza articolului de faţă şi va face pe cheltuiala sa toate înlesnirile necesare. 6. Guvernul român va lua măsurile necesare în vederea restituirii bunurilor vizate prin articolul de faţă deţinute în vreun Stat terţ de către persoane supuse jurisdicţiunii române. 7. Cererile pentru restituirea bunurilor vor fi prezentate Guvernului român de către Guvernul Statului de pe teritoriul căruia au fost ridicate bunurile, înţelegându-se că materialul rulant va fi considerat ca luat de pe teritoriul căruia îi aparţinea la origine. Termenul în care vor putea fi prezentate aceste cereri, va fi de şase luni dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă. 8. Sarcina de a identifica bunurile şi de a dovedi proprietatea va incumba Guvernului care face cererea, iar sarcina de a dovedi că bunul nu a fost ridicat cu forţa sau prin constrângere va incumba Guvernului român. Partea VI CLAUZE ECONOMICE

1. În măsura în care nu a procedat încă la asemenea măsuri, România va restabili toate drepturile şi interesele legale în România ale Naţiunilor Unite şi ale cetăţenilor acestora, astfel cum ele existau la 1 Septemvrie 1939 şi va restitui acestor Naţiuni Unite şi cetăţenilor lor toate bunurile care le aparţineau în România, inclusiv vasele, în starea în care se găsesc în prezent. Dacă va fi necesar, Guvernul român va abroga legislaţia pusă în vigoare dela 1 Septemvrie 1939, în măsura în care cuprinde discriminări împotriva drepturilor cetăţenilor Naţiunilor Unite. 2. Guvernul român va restitui toate bunurile, drepturile şi interesele vizate în articolul de faţă, libere de toate ipotecile şi sarcinile de orice fel, cu care au putut fi grevate din cauza războiului şi fără impunerea din partea Guvernului român a vreunei sarcini în legătură cu această restituire. Guvernul român va anula toate măsurile, inclusiv cele de confiscare, sechestru sau control, luate de el împotriva bunurilor Naţiunilor Unite între 1 Septemvrie 1939 şi intrarea în vigoare a Tratatului de faţă. În cazurile în care bunul nu va fi fost restituit în termen de şase luni dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, restituirea va fi cerută autorităţilor române într'un termen de cel mult douăsprezece luni dela intrarea în vigoare a Tratatului, cu excepţia cazurilor în care reclamantul va fi în măsură a dovedi că nu şi-a putut depune cererea în acest termen. 3. Guvernul român va anula transferurile privind proprietatea, drepturile şi interesele de orice fel aparţinînd cetăţenilor Naţiunilor Unite, atunci cînd aceste transferuri rezultă din măsuri de forţă sau de constrângere aplicate în cursul războiului de Guvernele Axei sau de organele lor. 4. (a) Guvernul român va fi răspunzător de repunerea în completă bună stare a bunurilor restituite cetăţenilor Naţiunilor Unite pe baza paragrafului 1 al articolului de faţă. În cazurile în care bunul nu poate fi restituit sau în care un cetăţean al Naţiunilor Unite a suferit, ca rezultat al războiului, o pierdere de pe urma unei atingeri sau daune cauzate unui bun în România, el va primi dela Guvernul român o despăgubire în lei pînă la concurenţa a două treimi din suma necesară, la data plăţii, pentru a achiziţiona un bun asemănător sau pentru a repara pierderea suferită. În niciun caz cetăţenii Naţiunilor Unite nu vor fi supuşi în ce priveşte despăgubirile, unui tratament mai puţin favorabil decât acela acordat cetăţenilor români; (b) Cetăţenii Naţiunilor Unite cari deţin, direct sau indirect, părţi de interese în societăţi sau asociaţiuni care nu au naţionalitatea Naţiunilor Unite în înţelesul paragrafului 9 (a) al acestui articol, dar care au suferit o pierdere din cauza unei atingeri sau daune cauzate unui bun în România, vor primi o despăgubire în conformitate cu aliniatul (a) de mai sus. Această despăgubire va fi calculată pe baza totalului pierderii sau daunei suferite de societate sau asociaţiune şi va avea aceeaşi proporţie faţă de acea pierdere sau daună ca şi proporţia în care se găseşte partea de interes deţinută de numiţii cetăţeni în acea societate sau asociaţiune faţă de capitalul total al acesteia; (c) Despăgubirea va fi plătită liberă de orice taxe, impozite sau alte sarcini. Ea va putea fi folosită în mod liber în România, dar va fi supusă dispoziţiunilor relative la controlul devizelor străine care, la un moment dat, ar fi în vigoare în România; (d) Guvernul român va acorda cetăţenilor Naţiunilor Unite acelaşi tratament ca cel de care se bucură cetăţenii români în ce priveşte atribuirea de materiale pentru repararea sau refacerea bunurilor lor din România şi în ce priveşte atribuirea de devize străine pentru importul de astfel de materiale; (e) Guvernul român va acorda cetăţenilor Naţiunilor Unite o indemnizaţie în lei în aceeaşi proporţie ca şi cea prevăzută în aliniatul (a) de mai sus, pentru a-i despăgubi de pierderea sau daunele decurgînd din măsuri speciale aplicate bunurilor lor în timpul războiului şi care nu erau aplicabile bunurilor româneşti. Aliniatul de faţă nu se aplică unei lipse de câştig. 5. Dispoziţiunile paragrafului 4 al acestui articol nu se vor aplica României în cazul în care măsurile care ar putea să dea naştere unei reclamaţiuni pentru daune cauzate unor bunuri situate în Transilvania de Nord şi aparţinînd Naţiunilor Unite sau cetăţenilor lor, au fost luate în cursul perioadei cînd acest teritoriu nu era supus autorităţii României. 6. Toate cheltuielile raţionale făcute în România pentru stabilirea reclamaţiunilor, inclusiv evaluarea pierderilor şi daunelor, vor cădea în sarcina Guvernului român. 7. Cetăţenii Naţiunilor Unite şi bunurile lor vor fi scutite de orice impozite, taxe sau contribuţiuni excepţionale impuse de către Guvernul român sau de către orice autoritate română, între data Armistiţiului şi intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, asupra capitalurilor lor aflate în România, în scopul special de a întâmpina sarcini rezultând din război sau cheltuielile pentru întreţinerea forţelor de ocupaţie sau reparaţiile de plătit vreuneia dintre Naţiunile Unite. Orice sume percepute astfel vor fi restituite. 8. Proprietarul bunurilor în chestiune şi Guvernul român vor putea încheia aranjamente care se vor substitui dispoziţiunilor articolului de faţă. 9. În înţelesul acestui articol: (a) Denumirea «cetăţeni ai Naţiunilor Unite» se aplică persoanelor fizice care sînt cetăţeni ai vreuneia din Naţiunile Unite sau societăţilor sau asociaţiunilor care se găsesc constituite sub regimul legilor vreuneia din Naţiunile Unite la intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, cu condiţia ca numitele persoane fizice, societăţi sau asociaţiuni să fi posedat acest statut şi la data Armistiţiului cu România. Denumirea «cetăţeni ai Naţiunilor Unite» cuprinde de asemenea toate persoanele fizice, societăţile sau asociaţiunile care, potrivit legilor în vigoare în România în timpul războiului, au fost tratate ca inamici; (b) Denumirea «proprietar» desemnează pe cetăţeanul Naţiunilor Unite, astfel cum este definit în aliniatul (a) de mai sus, care are un titlu legitim asupra bunului în chestiune, şi cuprinde pe succesorul proprietarului, cu condiţia ca acest succesor să fie de asemenea cetăţean al unei Naţiuni Unite în înţelesul aliniatului (a). Dacă succesorul a cumpărat bunul în starea lui avariată, vânzătorul va păstra dreptul la indemnizare conform acestui articol, fără ca prin aceasta obligaţiunile existând între vînzător şi cumpărător în virtutea legislaţiei interne să fie atinse; (c) Denumirea «bunuri» desemnează toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau incorporale, inclusiv drepturile de proprietate industrială, literară şi artistică, precum şi toate drepturile sau interesele de orice natură asupra unor bunuri. În afară de dispoziţiunile generale de mai sus, bunurile Naţiunilor Unite şi ale cetăţenilor lor cuprind toate vasele maritime şi fluviale, împreună cu aparatura şi echipamentul lor, care aparţineau Naţiunilor Unite sau cetăţenilor lor, sau erau înregistrate pe teritoriul uneia din Naţiunile Unite, sau navigau sub pavilionul uneia din Naţiunile Unite şi care, după 1 Septemvrie 1939, aflându-se în apele române, sau după ce fuseseră aduse cu forţa în apele române, au fost sau puse sub controlul autorităţilor române ca bunuri inamice, sau au încetat de a fi la libera dispoziţie în România a Naţiunilor Unite sau a cetăţenilor lor, în urma măsurilor de control luate de autorităţile române în legătură cu existenţa stării de război între unele din Naţiunile Unite şi Germania.

1. România se obligă ca, în toate cazurile în care, cu începere dela 1 Septemvrie 1939, bunurile, drepturile sau interesele legale din România ale unor persoane de sub jurisdicţie română au făcut obiectul unor măsuri de sechestru, de confiscare sau de control pe temeiul originei rasiale sau a religiei unor asemenea persoane, bunurile, drepturile sau interesele legale menţionate să fie restituite împreună cu accesoriile lor sau, dacă restituirea este imposibilă, o despăgubire echitabilă să fie acordată. 2. Toate bunurile, drepturile şi interesele în România ale persoanelor, organizaţiunilor sau comunităţilor care, individual sau ca membri ai unor grupuri, au făcut obiectul unor măsuri de persecuţie rasială, religioasă sau altor măsuri cu caracter fascist şi care rămîn fără moştenitor sau nereclamate timp de şase luni după intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, vor fi transferate de Guvernul român organizaţiunilor din România care reprezintă asemenea persoane, organizaţiuni sau comunităţi. Bunurile transferate vor fi întrebuinţate de acele organizaţiuni pentru scopuri de ajutorare şi refacere a membrilor supravieţuitori din astfel de grupuri, organizaţiuni şi comunităţi din România. Acest transfer va fi efectuat în termen de douăsprezece luni dela intrarea în vigoare a Tratatului şi va cuprinde bunurile, drepturile şi interesele ce trebuiesc restituite potrivit paragrafului 1 al acestui articol.

România recunoaşte că Uniunea Sovietică are dreptul la toate averile germane din România care au fost transferate Uniunii Sovietice de către Consiliul de Control pentru Germania şi se obligă să ia toate măsurile necesare spre a înlesni asemenea transferuri.

1. Fiecare dintre Puterile Aliate şi Asociate va avea dreptul de a sechestra, reţine, lichida sau de a întreprinde orice altă acţiune în legătură cu toate bunurile, drepturile şi interesele care, la data intrării în vigoare a Tratatului de faţă, se găsesc pe teritoriul ei şi care aparţin României sau unor cetăţeni români, precum şi de a întrebuinţa aceste bunuri sau produsul lichidării lor în orice scop va dori, pînă la concurenţa valorii pretenţiunilor ei şi ale cetăţenilor ei împotriva României sau cetăţenilor români, inclusiv creanţele, altele decât pretenţiunile satisfăcute în întregime prin alte articole din Tratatul de faţă. Toate bunurile româneşti sau produsul lichidării lor, depăşind totalul ziselor pretenţiuni, vor fi restituite. 2. Măsurile de lichidare şi de dispoziţie privind, bunurile româneşti vor fi efectuate în conformitate cu legislaţia Puterii Aliate sau Asociate interesate. Proprietarul român nu va avea alte drepturi în ceea ce priveşte bunurile în chestiune decât acelea conferite, de acea legislaţie. 3. Guvernul român se obligă să despăgubească pe cetăţenii români pentru bunurile luate lor în virtutea acestui articol şi nerestituite. 4. Acest articol nu creează nicio obligaţiune pentru vreuna din Puterile Aliate sau Asociate de a restitui Guvernului român sau cetăţenilor români drepturile de proprietate industrială şi nici de a include aceste drepturi în calculul sumelor ce vor putea fi reţinute în baza paragrafului 1 al acestui articol. Guvernul fiecăreia dintre Puterile Aliate şi Asociate va putea impune drepturilor şi intereselor relative la proprietatea industrială pe teritoriul Puterii Aliate sau Asociate respective şi care au fost dobândite de Guvernul sau cetăţenii României, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, orice limitări, condiţiuni şi restricţiuni pe care Guvernul Puterii Aliate sau Asociate ar putea să le considere necesare în interesul naţional. 5. Prin bunuri, în sensul paragrafului 1 al articolului de faţă, se înţeleg bunurile româneşti care au făcut obiectul unor măsuri de control din cauza stării de război existente între România şi Puterea Aliată sau Asociată sub jurisdicţiunea căreia se găsesc bunurile, exceptându-se: (a) Bunurile Guvernului român utilizate pentru nevoile misiunilor diplomatice sau consulare; (b) Bunurile aparţinînd instituţiunilor religioase sau filantropice private folosite pentru scopuri religioase sau filantropice; (c) Bunurile persoanelor fizice cetăţeni români, autorizate să locuiască pe teritoriul ţării unde bunurile sînt situate sau pe teritoriul vreuneia dintre Naţiunile Unite, afară de bunurile româneşti care, în cursul războiului, au făcut cândva obiectul unor măsuri ce nu se aplicau în mod general bunurilor cetăţenilor români locuind pe acel teritoriu; (d) Drepturile de proprietate născute după reluarea relaţiunilor comerciale şi financiare între Puterile Aliate şi Asociate şi România sau născute din transacţiuni intervenite între Guvernul vreunei Puteri Aliate sau Asociate şi România după 12 Septemvrie 1944; (e) Drepturile de proprietate literară şi artistică.

1. Dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, bunurile din Germania aparţinînd României sau unor cetăţeni români, nu vor mai fi tratate ca bunuri inamice şi toate restricţiunile aplicate pe această bază vor fi ridicate. 2. Bunurile identificabile aparţinînd României sau cetăţenilor români, ridicate cu forţa sau prin constrângere de pe teritoriul român şi duse în Germania de către forţe sau autorităţi germane după 12 Septemvrie 1944, vor putea fi restituite. 3. Restabilirea drepturilor şi restituirea bunurilor române din Germania vor fi efectuate în conformitate cu dispoziţiunile ce vor fi stabilite de Puterile ocupante ale Germaniei. 4. Fără a prejudicia dispoziţiunile de mai sus, precum şi orice alte dispoziţiuni luate în favoarea României şi a cetăţenilor români, de către Puterile ocupante ale Germaniei, România renunţă în numele său şi în numele cetăţenilor săi, la orice pretenţiuni împotriva Germaniei şi a cetăţenilor germani, pendinte la 8 Mai 1945, cu excepţiunea pretenţiunilor rezultând din contracte şi alte obligaţiuni anterioare datei de 1 Septemvrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată. Această renunţare va fi considerată ca înglobând creanţele, toate pretenţiunile interguvernamentale în legătură cu aranjamente încheiate în cursul războiului, precum şi toate pretenţiunile cu privire la pierderi sau daune ivite în timpul războiului.

1. Existenţa stării de război nu va fi considerată în sine ca afectând obligaţiunile de a plăti datoriile pecuniare ce rezultă din obligaţiuni şi contracte care erau în fiinţă şi din drepturi ce erau dobândite înainte de existenţa stării de războiu, datorii care deveniseră exigibile înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de faţă şi care sînt datorate, fie de Guvernul sau de cetăţenii români, Guvernului sau cetăţenilor uneia dintre Puterile Aliate şi Asociate, fie de Guvernul sau de cetăţenii uneia dintre Puterile Aliate şi Asociate Guvernului sau cetăţenilor români. 2. În afară de dispoziţiuni contrare, prevăzute în mod expres în Tratatul de faţă, nicio clauză din acesta nu va putea fi interpretată ca afectând raporturile dela debitor la creditor, ce rezultă din contracte încheiate înainte de război, fie de Guvernul român, fie de cetăţenii români.

1. România renunţă, în numele Guvernului român sau al cetăţenilor români, la toate reclamaţiunile de orice fel împotriva Puterilor Aliate şi Asociate, rezultând direct din război sau din măsuri luate în urma existenţei unei stări de război în Europa, după 1 Septemvrie 1939, indiferent dacă Puterea Aliată sau Asociată a fost sau nu în război cu România în acel timp. Sînt cuprinse în această renunţare: (a) reclamaţiuni relative la pierderi sau daune suferite de pe urma actelor forţelor armate sau autorităţilor unor Puteri Aliate sau Asociate; (b) reclamaţiuni decurgînd din prezenţa, din operaţiunile sau din acţiunile forţelor armate sau autorităţilor unor Puteri Aliate sau Asociate pe teritoriul român; (c) reclamaţiuni în legătură cu deciziunile sau ordonanţele Tribunalelor de Prize ale unor Puteri Aliate sau Asociate, România acceptând să recunoască ca valabile şi obligatorii toate deciziunile şi ordonanţele acestor Tribunale de Prize, pronunţate la 1 Septemvrie 1939, sau după această dată, cu privire la vase româneşti, mărfuri româneşti sau la plata cheltuielilor; (d) reclamaţiuni decurgînd din exercitarea drepturilor de beligeranţă sau din măsurile luate în vederea exercitării acestor drepturi. 2. Dispoziţiunile articolului de faţă vor exclude complet şi definitiv toate reclamaţiunile de natura celor prevăzute în acest articol şi care vor fi stinse de acum înainte, oricare ar fi părţile interesate. Guvernul român acceptă să verse, în lei, o despăgubire echitabilă pentru a satisface reclamaţiunile persoanelor care au furnizat, pe cale de rechiziţie, mărfuri sau servicii forţelor armate ale unor Puteri Aliate sau Asociate pe teritoriul român, precum şi reclamaţiunile împotriva forţelor armate ale Puterilor Aliate sau Asociate, relative la pagube cauzate pe teritoriul român şi care nu rezultă din fapte de război. 3. România renunţă de asemenea, în numele Guvernului român sau al cetăţenilor români, la toate reclamaţiunile de natura celor vizate prin paragraful 1 al acestui articol, împotriva oricăreia din Naţiunile Unite ale cărei relaţiuni diplomatice cu România au fost rupte în timpul războiului şi care a întreprins vreo acţiune în cooperare cu Puterile Aliate şi Asociate. 4. Guvernul român va asuma deplina răspundere pentru întreaga cantitate de monetă militară aliată emisă în România de către autorităţile militare aliate, inclusiv toată cantitatea de monetă de aceeaşi natură aflată în circulaţie la intrarea în vigoare a Tratatului de faţă. 5. Renunţarea la care România subscrie prin paragraful 1 al acestui articol, cuprinde şi toate reclamaţiunile decurgînd din măsurile luate de oricare din Puterile Aliate şi Asociate cu privire la vasele româneşti, între 1 Septemvrie 1939 şi intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, precum şi orice pretenţiune sau creanţă decurgînd din Convenţiunile în vigoare în prezent cu privire la prizonierii de război.

1. Pînă la încheierea unor tratate sau acordări comerciale între vreuna din Naţiunile Unite şi România, Guvernul român va acorda pe o perioadă de optsprezece luni, dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, următorul tratament fiecăreia din Naţiunile Unite care, în fapt, acordă ea însăşi României, în aceste domenii, un tratament similar, pe cale de reciprocitate: (a) În tot ce priveşte taxele vamale şi taxele de import sau de export, impunerea în interiorul ţării a mărfurilor importate şi toate reglementările în legătură cu aceasta, Naţiunile Unite vor beneficia de clauza necondiţionată a naţiunii celei mai favorizate; (b) România nu va aplica în nicio altă privinţă vreo discriminare arbitrară împotriva mărfurilor provenind din teritoriul oricăreia dintre Naţiunile Unite sau destinate acestui teritoriu, în raport cu mărfurile analoage provenind din teritoriul oricărei alte Naţiuni Unite sau oricărei alte ţări străine sau destinate teritoriilor acestora; (c) Cetăţenii Naţiunilor Unite, inclusiv persoanele juridice, vor beneficia de tratamentul acordat naţionalilor şi acela al naţiunii celei mai favorizate, în tot ceea ce priveşte comerţul, industria, navigaţia şi alte forme de activitate comercială în România. Aceste dispoziţiuni nu se vor aplica aviaţiei comerciale; (d) România nu va acorda niciunei ţări vreun drept exclusiv sau preferenţial în ce priveşte exploatarea aviaţiei comerciale în traficul internaţional; ea va acorda tuturor Naţiunilor Unite condiţiuni de egalitate la obţinerea de drepturi în materie de transporturi aeriene comerciale internaţionale pe teritoriul român, inclusiv dreptul de a ateriza pentru aprovizionarea cu carburanţi şi pentru reparaţii, iar în privinţa exploatării aviaţiei comerciale în traficul internaţional, ea va acorda, pe bază de reciprocitate şi fără discriminare, tuturor Naţiunilor Unite, dreptul de survol peste teritoriul român fără escală. Aceste dispoziţiuni nu vor afecta interesele de apărare naţională ale României. 2. Obligaţiunile de mai sus luate de România trebuiesc înţelese sub rezerva excepţiunilor uzuale din tratatele de comerţ încheiate de România înainte de război, iar dispoziţiunile relative la reciprocitatea acordată de fiecare din Naţiunile Unite, trebuiesc înţelese sub rezerva excepţiunilor uzuale din tratatele de comerţ încheiate de Statul respectiv.

1. Orice diferende, care s'ar putea ivi în legătură cu articolele 23 şi 24 şi Anexele IV, V şi VI, partea B, din Tratatul de faţă, vor fi supuse unei Comisiuni de Conciliaţiune, compusă, în număr egal, din reprezentanţi ai Guvernului Naţiunii Unite interesate şi ai Guvernului român. Dacă nu s'a ajuns la un acord în termen de trei luni de cînd diferendul a fost supus Comisiunii de Conciliaţiune, oricare dintre cele două Guverne va putea cere adăogirea unui al treilea membru în Comisiune, iar în lipsa unui acord între cele două Guverne asupra alegerii acestui membru, una sau cealaltă dintre părţi va putea cere Secretarului General al Organizaţiunii Naţiunilor Unite să facă numirea. 2. Deciziunea majorităţii membrilor Comisiunii va fi considerată ca deciziunea Comisiunii şi acceptată de părţi ca definitivă şi obligatorie.

Orice diferende care s'ar putea ivi în legătură cu preţurile plătite de Guvernul Român pentru mărfurile livrate de acest Guvern în contul reparaţiunilor şi dobândite dela cetăţeni ai unei Puteri Aliate sau Asociate sau dela societăţi care aparţin unor cetăţeni ai acestor Puteri, vor fi rezolvate, fără a prejudicia executarea obligaţiunilor României cu privire la reparaţiuni, prin negocieri diplomatice între Guvernul ţării interesate şi Guvernul român. Dacă negocierile diplomatice directe între părţile interesate nu ar duce la o rezolvire a diferendului în termen de două luni, diferendul va fi supus Şefilor Misiunilor Diplomatice din Bucureşti ale Uniunii Sovietice, Regatul Unit şi Statelor Unite ale Americei pentru a fi rezolvit. În cazul că Şefii de Misiune nu vor ajunge la un acord în termen de două luni, una sau cealaltă dintre părţi va putea cere Secretarului General al Organizaţiunii Naţiunilor Unite, să numească un arbitru, a cărui hotărîre va fi obligatorie pentru părţile în litigiu.

Articolele 23, 24, 31 şi Anexa VI din Tratatu de faţă se vor aplica Puterilor Aliate şi Asociate şi Franţei şi acelora dintre Naţiunile Unite ale căror relaţii diplomatice cu România au fost rupte în timpul războiului.

Dispoziţiunile Anexelor IV, V şi VI precum şi celelalte Anexe fac parte integrantă din Tratatul de faţă şi vor avea aceeaşi valoare şi efect. Partea VII CLAUZĂ RELATIVĂ LA DUNĂRE

Navigaţiunea pe Dunăre va fi liberă şi deschisă cetăţenilor, vaselor de comerţ şi mărfurilor tuturor Statelor, pe picior de egalitate, în ce priveşte taxele portuare şi de navigaţiune şi condiţiunile la care este supusă navigaţiunea comercială. Dispoziţiunile de mai sus nu se vor aplica traficului între porturile aceluiaşi Stat. Partea VIII CLAUZE FINALE

1. Pentru o perioadă care nu va depăşi optsprezece luni dela intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, Şefii Misiunilor Diplomatice din Bucureşti ale Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americei, lucrând în înţelegere, vor reprezenta Puterile Aliate şi Asociate pentru a trata cu Guvernul român în toate chestiunile relative la executarea şi interpretarea Tratatului de faţă. 2. Cei Trei Şefi de Misiune vor da Guvernului român îndrumările, sfaturile tehnice şi lămuririle care ar putea fi necesare spre a asigura executarea grabnică şi eficace a Tratatului de faţă, în litera şi spiritul lui. 3. Guvernul român va pune la îndemâna acestor Trei Şefi de Misiune toate informaţiunile necesare şi tot ajutorul de care ei ar putea avea nevoie în îndeplinirea sarcinilor conferite lor prin Tratatul de faţă.

1. Cu excepţia cazurilor pentru care se prevede în mod expres o altă procedură prin orice articol al Tratatului de faţă, orice diferend cu privire la interpretarea sau executarea Tratatului şi care nu va fi fost rezolvit prin negocieri diplomatice directe, va fi supus celor Trei Şefi de Misiune, lucrând conform articolului 37, dar în acest caz, Şefii de Misiune nu vor fi legaţi de termenul prevăzut în acel articol. Orice diferend care nu va fi rezolvit de ei în termen de două luni, va fi supus, la cererea uneia sau celeilalte dintre părţile în litigiu, dacă acestea nu cad de acord asupra unei alte căi de rezolvire, unei Comisiuni compuse din câte un reprezentant al fiecărei părţi şi un al treilea membru, ales de comun acord de cele două părţi dintre cetăţenii unei a treia ţări. Dacă cele două părţi nu ar izbuti să se înţeleagă în termen de o lună cu privire la numirea celui de al treilea membru, una sau cealaltă dintre părţi va putea cere Secretarului General al Organizaţiunii Naţiunilor Unite să facă numirea. 2. Deciziunea majorităţii membrilor Comisiunii va fi considerată ca deciziunea Comisiunii şi acceptată de părţi ca definitivă şi obligatorie.

1. Orice membru al Organizaţiunii Naţiunilor Unite care nu este semnatar al Tratatului de faţă şi care se găseşte în război cu România, va putea acceda la Tratat şi va fi considerat din momentul accesiunii ca Putere Asociată pentru aplicarea Tratatului. 2. Instrumentele de accesiune vor fi depuse Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi vor produce efect din momentul depunerii.

Tratatul de faţă, ale cărui texte în limbile rusă şi engleză sînt autentice, va fi ratificat de Puterile Aliate şi Asociate. El va fi de asemenea ratificat de România. El va intra în vigoare imediat după depunerea ratificărilor de către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americei. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în cel mai scurt timp posibil. În ce priveşte fiecare Putere Aliată sau Asociată al cărei instrument de ratificare va fi depus ulterior, Tratatul va intra în vigoare la data depunerii. Tratatul de faţă va fi depus în arhivele Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care va remite copii certificate fiecăruia din Statele semnatare. LISTA ANEXELOR Anexa

1. i) Harta frontierelor române. Anexa
2. ii) Definiţia instrucţiei militare: terestre, aeriene şi navale. Anexa III. Definiţia şi lista materialului de război. Anexa IV. Dispoziţiuni speciale relative la anumite feluri de bunuri.
3. a) Proprietatea industrială, literară şi artistică.
4. b) Asigurări. Anexa
5. v) Contracte, prescripţie şi efecte de comerţ. Anexa VI. Tribunale de Prize şi sentinţe.