CONVENȚIE nr. 0/1913

CONVENŢIUNE din 25 septembrie 1910 *) pentru unificarea unor anume reguli în materie de abordaj EMITENT PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 231 din 17 ianuarie 1913 * Aceasta Convenţiune votată împreună cu legea trecută prin Camera în şedinţa de la 31 martie 1911, iar prin Senat în aceia de la 19 aprilie 1911, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 17 ianuarie 1913. Actul de ratificare al acestei Convenţiuni a fost depus la Ministerul de Externe al Belgiei la 3/16 ianuarie 1913. Decretul 2.291 din 17 ianuarie 1913 conţine Convenţia din 23 septembrie 1910. 1. În caz de abordaj întâmplat între vase de mare sau între vase de mare şi bastimente de navigaţiune interna, indemnizaţiile datorite din cauza pagubelor aduse vaselor, lucrurilor sau persoanelor aflate pe bord sînt stabilite potrivit dispoziţiunilor următoare, fără să se ţină socoteala de apele în care s-a produs abordajul. 2. Dacă abordajul e fortuit, dacă e datorit unui caz de forta majoră sau dacă este indoiala asupra cauzelor abordajului, pagubele sînt suferite de acei care le-au încercat. Aceasta dispoziţiune rămîne aplicabilă în cazul cînd fie vasele, fie unul din ele, sînt ancorate în momentul accidentului. 3. Dacă abordajul e cauzat prin vina unuia din vase, reparaţiunea daunelor cade asupra acelui care le-a comis. 4. Dacă este greseala comuna, răspunderea fiecărui vas este proporţională cu gravitatea greselei fiecăruia; totuşi dacă după împrejurări proporţiunea nu poate fi stabilită, sau dacă greşelile se arata echivalente, răspunderea e împărţită pe părţi egale. Pagubele cauzate fie vaselor, fie caricului lor, fie efectelor sau altor bunuri ale echipajelor, ale pasagerilor sau ale altor persoane aflate pe bord, sînt împărţite între vasele care au comis greseala, în zisa proportiune, fără solidaritate faţă de terţi. Vasele vinovate sînt ţinute în mod solidar faţă de terţi pentru daunele cauzate prin moarte sau raniri, însă cu drept de recurs a celui care a plătit o parte superioară celei pe care, conform alineatului I al prezentului articol trebuie s-o plătească în mod definitiv. Aparţine legislatiunilor naţionale de a determina, în ceea ce priveşte acest recurs, sfera şi efectele dispoziţiunilor contractuale şi legale care limitează răspunderea proprietarilor de vase faţă de persoanele aflate pe bord. 5. Răspunderea stabilită prin articolele precedente subzistă în cazul în care abordajul este cauzat din vina unui pilot, chiar cînd acesta este obligatoriu. 6. Acţiunea în desdaunare pentru pagubele încercate în urma unui abordaj nu e subordonata nici unui protest, nici vreunei alte formalităţi speciale. Nu exista prezumtiuni legale de greseala din punct de vedere al răspunderii abordajului. 7. Acţiunile în desdaunare se prescriu după doi ani, cu începere de la eveniment. Termenul pentru a intenta acţiunile în recurs admise prin alin. III art. 4 este de un an. Aceasta prescripţiune nu curge decât din ziua plăţii. Cauzele de suspensiune şi de întrerupere ale acestor prescriptiuni sînt determinate prin legea tribunalului dinaintea căruia s-a intentat acţiunea. Inaltele Părţi contractante îşi rezerva dreptul de a admite în legislatiunile lor - ca prelungind termenele mai sus fixate - faptul că nu s-a putut face notificarea vasului pîrît în apele teritoriale ale Statului în care reclamantul îşi are domiciliul sau principalul stabiliment. 8. După un abordaj, capitanul fiecăruia din vasele abordate e ţinut, pe cat o va putea face fără pericol serios pentru vasul, echipajul şi pasagerii săi, de a veni în ajutorul celuilalt bastiment, al echipajului şi al pasagerilor săi. Este de asemenea ţinut, în măsura posibilului, de a face cunoscut celuilalt vas numele şi portul de inscriptiune al bastimentului sau, precum şi regiunile de unde vine şi unde se duce. Proprietarul vasului nu e răspunzător pentru simplul fapt al contraventiunii la dispoziţiunile precedente. 9. Inaltele Părţi contractante a căror legislatiune nu reprima infracţiunile la articolul precedent, se angajează sa ia, sau sa propună Legislaturilor lor respective măsurile necesare pentru ca aceste infracţiuni să fie reprimate. Inaltele Părţi contractante îşi vor comunică, cat mai curând posibil, legile şi regulamentele care ar fi fost deja sau care ar fi pe punctul de a fi promulgate în Statele lor pentru executarea dispoziţiunii precedente. 10. Sub rezerva unor convenţiuni ulterioare, prezentele dispoziţiuni nu ating regulile asupra limitatiunii răspunderii proprietarilor de vase, asa cum sînt ele stabilite în fiecare ţara, precum nici obligaţiunile rezultând din contractul de transport sau din oricare alte contracte. 11. Prezenta Convenţie nu se aplică vaselor de război şi vaselor de Stat în mod exclusiv destinate unui serviciu public. 12. Dispoziţiunile prezentei convenţiuni vor fi aplicate faţă de toţi interesatii, cînd toate vasele în cauza vor aparţine Statelor Inaltelor Părţi contractante şi în celelalte cazuri prevăzute prin legile naţionale. Totuşi se înţelege: 1. Ca faţă de interesatii supuşi ai unui Stat necontractant aplicarea ziselor dispoziţiuni va putea fi subordonata de către fiecare din Statele contractante condiţiunii de reciprocitate; 2. Ca, dacă toţi interesatii sînt supuşi ai aceluiaşi Stat ca tribunalul dinaintea căruia s-a intentat acţiunea, se va aplica legea naţionala, iar nu Convenţiunea. 13. Prezenta Convenţiune se întinde la repararea daunelor pe care, - fie prin executarea sau omiterea unei manevre, fie prin neobservarea regulamentelor, - un vas a cauzat fie unui lat vas, fie lucrurilor şi persoanelor aflate pe bordul lor, chiar cînd nu ar fi fost abordaj. 14. Fiecare din Inaltele Părţi contractante va avea facultatea sa provoace reunirea unei noi Conferinţe după trei ani în urma intrării în vigoare a prezentei Convenţiuni, în scop de a cerceta îmbunătăţirile care i s-ar putea aduce şi, mai cu seama, de a-i întinde, dacă se poate, sfera de aplicatiune. Aceia din Puteri care ar face uz de aceasta facultate, ar trebui sa notifice intenţiunea sa celorlalte Puteri, prin intermediul Guvernului Belgian, care s-ar insarcina sa convoace conferinţa în cursul celor 6 luni de la notificare. 15. Statele care n-au semnat prezenta Convenţiune pot urma cererii lor, sa adere la dânsa. Aceasta aderare va fi notificată pe cale diplomatică Guvernului belgian şi, prin acesta, oricăruia din Guvernele celorlalte Părţi contractante; ea îşi produce efectele o luna după terminarea notificării făcute Guvernului belgian. 16. Prezenta convenţiune va fi ratificată. La expirarea termenului de cel mai târziu un an, cu începere din ziua semnării Conventiunii, Guvernul belgian va intră în raport cu Guvernele Inaltelor Părţi contractante care se vor fi declarat gata de a o ratificare, în scop de a face să se decidă ca trebuie să fie pusă în vigoare. În acest caz ratificarile vor fi imediat depuse la Bruxelles şi Convenţiunea îşi va produce efectele o luna după acest depozit. Protocolul va rămîne deschis în timpul unui alt an în favoarea Statelor reprezentate la conferinţa din Bruxelles. După trecerea acestui termen, ele n-ar mai putea sa adere decât conform dispoziţiunilor art. 15. 17. În cazul în care una sau alta din Inaltele Părţi contractante ar denunta prezenta Convenţiunea, aceasta denunţare şi-ar produce efectele decât un an după ziua în care ar fi notificată Guvernului belgian, şi Convenţiunea ar rămîne în vigoare între celelalte Părţi contractante. Articol adiţional. Prin derogare la art. 16 care precede se înţelege ca dispoziţiunea art. 5 fixând răspunderea în cazul în care abordajul e cauzat prin greseala unui pilot obligatoriu, va intra deplin drept în vigoare decât în momentul cînd Inaltele Părţi contractante se vor fi pus de acord asupra limitării răspunderii proprietarilor de vase. Drept care Plenipotenţiarii Inaltelor Părţi contractante respective au semnat prezenta Convenţiune şi i-au aplicat sigiliile lor. Făcut la Bruxelles, într-un singur exemplar, la 23 Septembrie 1910. ──────────