PROCLAMAȚIE nr. 1/1864

Articole

PROCLAMATIE nr. 1 din 2 mai 1864 EMITENT ALECSANDRU IOAN CUZA Publicat în MONITORUL OFICIAL din 2 mai 1864 Romaniloru! Sese ani se voru inplini în curindu, de candu esistenta politica a României s'a recunoscutu într'unu chipu solemnelu şi s'a proclamatu prin unu tratatu, la care au luatu parte înaltă Porta, augusta nostra Suzerana, şi marele Puteri ale Europei. Actulu internationalu, Convenţiunea din 7 şi 19 Augustu 1858, ne a inzestratu tera cu instrucţiuni liberale şi bine-facatore, a căror desvoltare progresiva ar fi asiguratu prosperitatea nostra. Şi cu tote acestea România sta încă pe locu. De unde vine reulu? Radicatu la Tronu prin voturile unanime ale ambeloru Adunări elective, Eu eramu în dreptu de a me redima pe concursulu acelora carii 'mi au impusu gloriosa dar greua missiune de a reorganisa tera. A fostu însă din contra, de a doua di, Eu amu gasitu înaintea mea o neimpacata opositiune. În dadaru Eu am datu nenumarate dovedi despre celu mai scrupulos alu meu respectu pentru privilegiile parlamantare; în dadaru amu chiematu la putere tote partiturile unulu dupe altulu. În dadaru amu facutu Adunariloru concesiuni peste concesiuni şi amu impinsu spiritulu de împăcare pînă a tolera în calcari grave asupra atributiuniloru Mele. În dadaru m'amu invoitu pînă a face sacrificiulu spontaneu chiaru şi alu unoru prerogative suverane. Tote au fostu nefolositore. Unirea teriloru-surori seversita; averile monastiriloru încheiate, a cincea parte a pamentului Romanescu, înapoiate domeniului naţionalu, nisce asemenea mari rezultate, dobândite de Guvernului Meu, tote au fostu uitate. Interesele terei şi demnitatea sa, dorintele, trebuitele vostre cele mai neaperate, tote s'au sacrificatu unoru patimi vinovate. Dreptu resplata pentru devotamentuluseu către causa naţionala, Alesulu Romaniloru n'a gasitu de cat ultragiului şi calomnia; şi cu tota intelepciunea unui numeru de deputaţi, o obligarchie tulburatoare a sciutu a împiedica necontenitu stăruinţele Mele pentru binele publicu, şi a redusu Guvernului Meu la neputinţă. Ce'mi remane dar de facutu? Amu otaratu de a face o de pe urma cercare, de a face unu de pe urma apelu la patriotismulu Adunarei. Mi amu schimbatu din nuou Miniştrii, şi în timpulu sesiunei actuale, Guvernului Meu a infatisatu Camerei tote proiectele de legi ce ea însăşi le ceruse. În tote aceste Eu amu voitu augustii Sub-scriitori ai tratatateluru care au ridicatu România, aceia ce o voescu marele principii de egalitate şi de dreptate ai timpului nostru. Am voitu în fine să se realiseze şi marea fagaduinta data muncitoriloru de pamentu de Art. 46 al Conventiunei. Am voitu ca clacasii, prin plata muncei loru, sa ajungă a stăpîni particica loru de pamentu în plină proprietate. Cum a respunsu Adunarea la înfăţişarea proiectului de lege rurală? O sciti toţi. Ea a datu unu votu de blumu Guvernului Meu, şi pentru ce? Pentru ca proiectului infatisatu era o lege de dreptate, era realisarea speranteloru legitime a trei milioane de terani. Adunarea, prin blamulu seu, lovia în persona Ministriloru propria cugetare a Şefului Statului. O asemenea stare de lucruri nu mai putea să se prelungesca. Am voitu dar să se făcut pe voi toţi judecători între Adunarea electiva şi între Alesulu Romaniloru. Spre acestu scopu, Miniştrii Mei au presentatu Adunarei o noua lege electorală, căreia utilitate este marturisita de însuşi sub-scriitorii Conventiunei, şi care asigura terei o representatiune mai deplina, o representatiune adeveratu naţionala. Adunarea a refusatu de a discuta acesta lege. Nu'mi remane dar alta de cat de a apela la natiune, la cetăţenii de tota starea şi de tota averea. Romaniloru! voi sunteţi acum chemaţi de a da unu votu otaritoru. Eu supunu priimirei vostre noua lege Electorală, respinsă de Adunare, şi unu proiectu de Statutu, care va desvolta şi îndeplini dispozitiunele bine facatore ale Conventiunei. Deleberati dar şi otariti în tota liniscea, în tota neatarnarea. De acum voua, şi numai voua, este datu de a ve rosti, dacă tera trebuie să fie şi în viitoru lăsată prada agitatiuneloru deşerte, care de mai multu de cinci ani deconsidera naţiunea, compromite securitatea ei, şi 'i împiedica ori ce progresu. Voua de a otari, dacă naţiunea Română este demna de libertăţile publice cu care Am voit şi voescu a o inzestra, şi pre care o majoritate de privilegiaţi i le refusa. Voua, Romaniloru, de a areta Europei, prin intelepciunea vostra, ca meritamu inaltele simpatii ce ne sînt cascigate. Voua totulora, de a dovedi ca întocmai ca în dilele de 5 şi 24 Ianuarie 1859, suntemu cu totii uniti înaintea unei situaţiuni, de la care atarna fericirea, viitorulu şi mărirea României. Sa traiasca România! ALECSANDRU IOAN Cogalniceanu, Balanescu, D. Bolintineanu, P. Orbescu, Generalu Manu. -----------