Regulamentul nr. 0/1921

În conformitate cu hotărîrea consiliului naţional din Bucovina, se declara expropriate pentru cauza de utilitate publică proprietăţile rurale, în măsura şi condiţiunile cuprinse în legea agrară pentru Bucovina, în scop de a spori întinderea proprietăţii taranesti, de a înfiinţa păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural.

Starea juridică şi întinderea proprietăţilor rurale din punct de vedere al aplicării legii agrare se socoteşte pe ziua de 6 Septemvrie 1919, ţinându-se socoteala de efectul succesiunilor deschise dela această dată pînă la promulgarea legii (23 Iulie 1921). Starea jalnica şi întinderea proprietăţii vor fi stabilite prin declaraţia proprietarului, cartea funduara, coala de posesiune, hartile cadastrale, sau prin orice alt mijloc legal de dovada. În toate cazurile se va avea în vedere starea de fapt a posesiunii în momentul exproprierii. Ca efect al succesiunilor deschise se considera efectul final după cum rezultă din acte. În acelaşi mod se vor trata şi succesiunile deschise înainte de 6 Septemvrie 1919 cari pînă la această dată nu au fost încheiate.

Bunurile expropriabile sînt lovite de indisponibilitate din ziua de 6 Septemvrie 1919, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi. Comitetul agrar poate admite o vânzare înainte de terminarea operaţiunilor de expropriere, însă numai din porţiunea ce urmează sa rămînă proprietarului.

Se exceptează dela expropriere şi rămîn valabile vînzările pînă la 10 ha, de fiecare cumpărător, făcute pînă la promulgarea legii, către ţărani, invalizi, văduvele şi orfanii de rasboi, agronomi, preoti, învăţători, cultivatori de pămînt. Pământul astfel vândut se scade din întinderea totală a mosiei. Aceste vânzări însă vor putea fi revizuite de comitetul agrar.

Se mai exceptează şi rămîn valabile vînzările aprobate de comisiunea centrala agrară din Cernauti şi făcute pînă la promulgarea legii în alte condiţiuni decât acelea prevăzute în art. 4. Pământul astfel vândut nu se scade din întinderea totală a mosiei şi se considera ca vândut din porţiunea ce urmează sa rămînă proprietarului. Toate vînzările peste 10 ha, pînă la promulgarea legii, vor fi obligatoriu revizuite de comitetul agrar, care în cazuri bine motivate le validează. Transcrierea dreptului de proprietate asupra acestor imobile rurale facuta după promulgarea legii, fără aprobarea comitetului agrar, este nulă de drept.

Exproprierea atinge proprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul imobilului expropriat.

Subsolul pământurilor expropriate trece în proprietatea Statului, cu excepţia drepturilor câştigate şi trecute în cartea funduara pînă la 6 Septemvrie 1919.

Se declara expropriate în întregime:

1. a) Proprietăţile rurale, fără deosebire de caracter şi întindere, ale tuturor persoanelor juridice de drept public, fără considerarea oricărei clauze contrarii. Se exceptează dela expropriere terenurile mănăstirilor Dragomira, Putna, Suceava şi Sucevita pînă la 100
2. ha) Se mai exceptează 50 ha din pământul cultivabil al fondului bisericesc ortodox oriental pentru Mitropolia din Cernauti; alegerea acestui teren de 50 ha va fi facuta de Mitropolitul din Cernauti.

Se exceptează dela expropriere, proprietăţile comunelor rurale şi urbane şi pădurile tovarasiilor. Se exceptează de asemenea pădurile fondului bisericesc ortodox oriental, afară de părţile marginase din apropierea satelor, pe cari comitetul agrar le va afla proprii pentru defrişare, în scop de a întemeia gospodării taranesti şi păşuni comunale. Defrişarea pădurilor marginase satelor se va face conform dispoziţiunilor legii forestiere pentru Bucovina.

Se declara expropriate în întregime proprietăţile rurale mai mari de 25 ha ale absenteistilor. Intra în această categorie proprietarii care au stat în câte 5 ani consecutivi, în timpul dela 1 August 1909 - 1 August 1919, mai mult de 6 luni pe fiecare an, afară de hotarele României intregite şi ale Austriei, fără motive bine cuvantate. De asemenea şi acei proprietari cari dela 15/28 Noemvrie 1918 şi pînă la promulgarea legii nu şi-au avut domiciliul în hotarele României intregite, lipsind fără vreo însărcinare specială.

Se declara expropriate în întregime pământurile rurale folosite prin embatic, plantate sau nu (emphyteusis), precum şi acelea ţinute de sateni cu arenda cel puţin 10 ani neintrerupt, dacă aceştia îşi vor fi construit pe ele case, salasuri, mori de apa primitive (rustice) sau vor fi făcut pe cel puţin jumătate din teren plantatiuni de vii sau pomi roditori. Exproprierea în acest caz se face în folosul embaticarilor sau al satenilor arendasi.

Persoanele juridice ale căror proprietăţi sînt expropriate în întregime, pot să-şi rezerve, cu autorizaţia comitetului agrar, clădirile şi instalatiunile cari nu sînt necesare unor scopuri naţionale, culturale şi economice.

Se declara expropriat în întregime tot pământul cultivabil din:

1. a) Proprietăţile persoanelor juridice de drept privat;
2. b) Proprietăţile rurale cari între 1 Ianuarie 1905 şi 1 Ianuarie 1919 au fost arendate mai mult de 9 ani, adică cel puţin 10 recolte, fie în mod continuu sau cu întrerupere. Se exceptează de la aceasta improprietarire, proprietăţile minorilor, funcţionarilor publici, femeilor incapabile de a gospodari însăşi. Pentru a se bucura de aceasta excepţiune, aceste persoane trebuie să îndeplinească următoarele condiţiuni:
3. a) Sa fi avut aceasta calitate ei sau părinţii lor ori cat timp în decursul arendării, şi
4. b) Sa fie proprietari ei sau moştenitorii lor în momentul exproprierii. Dacă proprietatea a fost arendată numai în parte, se expropriaza o întindere egala cu partea arendată din corpul întreg al proprietăţii, iar restul cade sub dispoziţiunile art. 7 din lege.

Se înţelege prin arendare în sensul art. 6, alin. b din lege atît arendarea prin arendasi, cat şi arendările în parte, în care proprietarul nu a pus nici aratura, nici samanta. Un pămînt se considera ca arendat dacă este dat pentru cultivare, prin munca, contra unui preţ fixat în numerar. Dacă preţul este fixat în producte (în parte), pământul nu poate fi considerat ca arendat decât în cazul cînd proprietarul n-a pus nici aratura, nici samanta.

Nu se considera ca arendate mosiile sau părţile din moşii concedate de proprietar, fie în bani, fie în parte (dijma), direct şi individual satenilor.

Interzişii cari au descendenţi direcţi sînt consideraţi în sensul art. 13 ca minori. Funcţionar public se considera orice persoană numita sau aleasă, care a îndeplinit un serviciu public sau de interes obştesc la Stat, Ţara Bucovinei, judeţ, comune, comunităţi de drept public, sau a fost notar public.

O femeie se considera incapabila a gospodari ea însăşi dacă din cauza vârstei înaintate sau a unei boli nu poate conduce gospodăria fără a-şi periclita viaţa sau sănătatea; de asemenea femeea care, urmând domiciliul bărbatului, a fost silită sa domicilieze afară din comuna unde se găsea proprietatea ei.

Se mai declara expropriat în întregime tot pământul cultivabil din proprietăţile interzişilor şi celor puşi sub curatela, întrucât nu au descendenţi direcţi.

Se declara expropriate parţial:

1. a) Sesiile existente pentru parohii pînă la 12 ha şi sesiile existente pentru cooperatori (preoti ajutori) pînă la 6 ha;
2. b) Pământul cultivabil din proprietăţile rurale ale proprietarilor particulari cari au sau au avut la 1 August 1914 instalatiuni importante agricole, în clădiri şi inventar, crescatorii de vite sau industrii agricole, după următoarea scara: Suprafaţa expropriabila HA Suprafaţa rămasă Ha 100 100 105 104 110 109 115 113 120 117 125 121 130 124 135 128 140 132 145 135 150 138 155 141 160 144 165 147 170 150 175 153 180 155 185 158 190 160 195 163 200 165 210 170 220 174 230 178 240 182 250 185 260 189 270 192 280 195 290 198 300 201 320 207 340 212 360 216 380 220 400 224 420 228 440 232 460 235 480 238 500 241 525 244 550 247 575 249 600 250 Peste 600 250 Toate proprietăţile cuprinse între 100 şi 105 ha exclusiv se reduc la 100 ha; toate proprietăţile cuprinse între 105-110 ha exclusiv se reduc la 104 ha
3. a) m.d.
4. c) Pământul cultivabil dela 100 ha în sus din mosiile proprietarilor cari nu îndeplinesc condiţiunile alineatului b al acestui articol.

Sînt socotite instalatiuni agricole importante:

1. a) Clădirile şi inventarul dacă acestea sînt sau au fost la 1 August 1914 suficiente pentru exploatarea a două treimi din întinderea părţii cultivabile a mosiei în regie proprie. Instalatiunile mai mari în inventar se compensează cu cele mai reduse în clădiri şi vice-versa;
2. b) Drenajele şi irigatiunile;
3. c) Crescatoriile de vite, dacă aceste exploatatiuni au pentru suprafaţa cultivabila a mosiei un cap de vita mare la 2 ha sau echivalentul în vite mici, socotindu-se 5 vite mici sau 2 manzati egal cu o vita mare; la crescatoriile de cai se va socoti un cap de vita mare la 3 ha;
4. d) Instalatiunile agricole propriu zise, inclusiv morile sistematice pentru făina şi cu exclusiunea morilor cari macina numai malai (făina de papusoi). Intra în această categorie şi acele exploatatiuni cari fără să aibă instalatiunile necesare industriilor agricole, totuşi cultiva sau cultivau înainte de 1 August 1914 în mod obişnuit şi neintrerupt, sfecla de zahăr, tutunul, inul şi canepa, dacă aceste culturi ocupa sau ocupau, în parte sau în total, o suprafaţa de 10% din pământul cultivabil al mosiei. Inventarul, clădirile, crescatoriile de vite şi instalatiunile industriale agricole se compensează unele pe altele, dacă se găsesc împreună, în proporţii diferite de cele arătate în acest articol, sau dacă se găsesc la moşii diferite ale aceluias proprietar.

Proprietarilor cari studiază agronomia, sau au unul ori mai mulţi fii cari studiază agronomia, li se va rezerva, la cerere, din porţiunea expropriabila potrivit legii agrare, un lot de 50 ha peste suprafaţa ce le rămîne neexpropriata, conform prevederilor legii, sub condiţiunea să fie înscrişi cel mai târziu pînă la 1 Ianuarie 1920 şi sa frecuenteze şcoala şi cu obligaţiunea, sub pedeapsa ridicării acestui drept, ca diploma să fie obţinută în cel mult 5 ani dela promulgarea legii agrare şi în urma obţinerii diplomei să-şi cultive singuri moşia.

Organele de expropriere vor proceda la exproprierea condiţionată a loturilor rezervate în condiţiunile art. 21, făcînd alegerea şi determinarea limitelor lor şi fixând preţul. Despre aceasta operaţiune se va face adnotare în cartea funduara. Dacă în 5 ani dela promulgarea legii nu se va justifica obţinerea diplomei Casa centrala a împroprietăririi este în drept sa ceara şi sa obtie deposedarea potrivit art. 106 din lege, plătind proprietarului pentru aceste terenuri preţul fixat prin hotărîrea de expropriere.

Proprietarul are dreptul sa aleagă partea de moşie care îi rămîne după expropriere, cu condiţia ca partea expropriata să poată fi economiceste bine folosită. În orice caz, nici proprietarul nu poate fi expropriat altfel decât asa ca partea ce-i rămîne sa formeze un întreg economic cu investiţiile economice principale aflătoare pe moşie. Partea expropriata se considera economiceste bine folosită dacă se poate întrebuinţa pentru formarea loturilor.

Dacă ocupatiunea principala a proprietarului expropriat nu este agricultura şi nici părinţii lui n-au fost agricultori, terenul neexpropriabil se reduce la 4

1. ha) Se exceptează dela aceasta dispoziţiune funcţionarii publici. De asemenea vor fi redusi la 4 ha şi acei proprietari cari nefiind agricultori, au cumpărat moşii după 15/28 Noemvrie 1918.

Se socoteşte ca pămînt cultivabil în înţelesul legii agrare, tot terenul pe care s-a făcut pînă azi arături, locurile de fanete şi păşuni, precum şi orice alt teren ce s-ar găsi propriu să fie întrebuinţat cu folos pentru agricultura. Exproprierea se calculează numai asupra pămîntului cultivabil adică asupra întinderii rămase din fiecare moşie sau parte de moşie, după ce s-au scăzut: locurile permanente de arii şi ferme, conacul cu gradina, viile şi grădinile stabile de zarzavaturi şi pomi roditori, pădurile, poenile mai mici de 10 ha inconjurate de păduri, luncile împădurite, râurile, lacurile, stabilimentele industriale cu terenul de instalare şi întreţinere strict necesar şi parcelele pe cari se aflau sau se afla clădiri, întrucât toate acestea nu sînt cuprinse în partea expropriata. Se pot considera cuprinse în partea expropriabila şi se vor expropria şi bunurile prevăzute în alin. 2 al acestui articol, numai dacă sînt închise în partea expropriata şi proprietarul le oferă şi dacă se va găsi ca ele formează un tot economic cu partea expropriata.

Parcelele cu clădiri existente, precum şi acele pe cari se aflau clădiri la 1 August 1914 şi cari au fost distruse prin evenimentele rasboiului, împreună cu terenul întrebuinţat ca ograda şi gradina, nu intră în calculul exproprierii şi nu se expropriaza decât în condiţiunile art. 25, alin. 3.

Poenile mai mari de 10 ha, nu pot fi expropriate decât pentru păşuni comunale, în condiţiunile arătate mai sus. Se socotesc lunci împădurite în sensul art. 25, alin. 2 acelea pe cari se găsesc în cea mai mare parte salcii, rachiti, plopi, arini, etc., şi cari pot fi folosite obişnuit pentru obţinerea de nuele, de lemn de foc sau altele.

Sînt scutite de expropriere terenurile necesare ca locuri de hrana pentru personalul silvic de supraveghere, şi anume câte 6 ha pentru fiecare funcţionar superior şi câte 4 ha pentru fiecare funcţionar inferior.

Mai multe proprietăţi ale aceluiaşi proprietar, precum şi proprietăţile stapanite în indiviziune se considera ca o singura proprietate, rămînînd ca proprietarul sau coproprietarii să îşi aleagă partea ce rămîne libera de expropriere. Se exceptează dela aceasta regula, în privinta indiviziunii, şi proprietăţile vor fi socotite ca divizate în următoarele cazuri: 1. Dacă starea de indiviziune provine din succesiuni deschise după 6 Septemvrie 1919; 2. Dacă starea de indiviziune provine din succesiuni deschise înainte de 6 Septemvrie 1919 şi dacă între coproprietari se afla la 1 August 1914, sau mai târziu, cel puţin un minor sau un mobilizat. Determinarea părţii de moşie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafaţa cultivabila a mosiei, socotindu-se pentru aceasta moşia ca nedivizata.

Păşunile comunale existente se menţin. Din terenurile expropriate după legea agrară, pământul propriu numai pentru pasune va fi întrebuinţat la înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale.

Pentru înfiinţarea şi completarea pasunilor comunale se poate expropria peste suprafaţa obţinută prin dispoziţiunile de mai sus:

1. a) Poenile mai mari de 10
2. ha) Proprietarul are dreptul sa dea în schimbul acestor poeni o suprafaţa egala din terenul impadurit, situat la marginea pădurii, după taierea lemnului;
3. b) Acolo unde este nevoie absolută vor putea fi expropriate, cu avizul serviciului silvic şi cu aprobarea comitetului agrar, şi din păduri, dar numai dacă terenul este propriu.

Pământul expropriat conform dispoziţiunilor din acest capitol, va servi numai la înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale pentru folosinţă tuturor locuitorilor proprietari de vite, fără privire dacă au pămînt cultivabil. Proprietatea acestor păşuni aparţine comunelor, cari le administrează sub conducerea şi controlul serviciului agricol judeţean, cu excepţia pasunilor alpine, cari rămîn Statului şi se vor administra conform unui regulament special întocmit de ministerul agriculturii. Acelaşi regulament va determina în amănunt toate dispoziţiunile privitoare la formarea şi exploatarea pasunilor comunale.

Cu aprobarea comitetului agrar se poate incuviinta schimbul între pământul expropriat şi cel posedat de sateni, comune, şcoli, biserici, parohii etc.

Pînă la luarea în primire a bunurilor expropriate, folosinţă lor rămîne proprietarilor cu toate drepturile şi datoriile unui uzufructuar, fiind obligaţi a tolera operaţiunile inginerilor şi ale organelor însărcinate cu parcelarea terenurilor. Terenurile arendate taranilor pînă în prezent în vederea exproprierii, rămîn în folosinţă lor pînă la expropriere şi improprietarirea definitivă. Proprietarul are dreptul sa încaseze arenda dela Stat prin mijlocirea organelor ministerului de agricultura din Cernauti. Aceasta arenda va fi, pînă la luarea în primire de către Stat a terenurilor expropriate, aceea fixată pe anul 1921 de către comisiunea agrară centrala din Cernauti. Arenda astfel stabilită va fi plătită Statului de satenii arendasi, iar Statul va urmări încasarea lor potrivit legilor de urmărirea impozitelor.

Dacă pe pământul expropriat, şi dat în folosinţă satenilor sînt semanaturi, ele rămîn pînă la recolta proprietarului, iar dacă sînt arături proprietarul are drept la valoarea lor. Stabilirea acestei valori se face în conformitate cu preţurile locale, prin buna învoiala între interesaţi. În caz de neînţelegere va hotărî definitiv comisiunea de ocol pentru expropriere.

Luarea în primire a bunurilor expropriate nu se poate împiedica prin nici un act judecătoresc. Instanţa competenţa la cererea Casei centrale a împroprietăririi va închide, relativ la aceste bunuri, orice acţiune sau urmărire, orice drept pretins, putându-se exercită numai asupra preţului.

Proprietarii şi satenii improprietariti sînt obligaţi să permită uni altora, drumul de acces şi drumurile la apa. Organele de aplicare vor determina pentru fiecare caz în parte aceste drepturi şi exerciţiul lor. Aceste drepturi vor fi evaluate de organele de aplicare a exproprierii cari fixează preţul.

Statul are dreptul sa rezerve, din oricărei din proprietăţile sale şi din oricărei din cele expropriate pe baza legii agrare, suprafeţele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinatiune specială pentru împlinirea unui scop social, economic, cultural, general, militar, educatiune fizica, industrial, etc. Aceste terenuri vor putea fi întrebuinţate de Stat pentru propriile sale instituţiuni sau cu avizul comitetului agrar, vor putea fi vândute asociaţiunilor ori întreprinderilor româneşti, precum şi particularilor, pentru scopurile arătate mai sus. Despre destinaţiunea pentru care a fost vândut terenul, se va face adnotatie în cartea funduara. Terenurile astfel vândute nu vor putea avea alta destinatiune decât cea prevăzută în actul de vânzare. Nerespectarea acestor destinatiuni atrage rezilierea de drept a vânzării şi reluarea terenului vândut.

Contractele de arendare în curs de executare sînt desfiinţate de drept din momentul luării în primire pentru partea sau pentru părţile de moşii expropriate, reducându-se proporţional arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendaşului. Proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desfiinţat contractul de arenda. Dacă suprafaţa expropriata trece de 25% din întinderea totală cultivabila a mosiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune. Aceasta acţiune nu se va putea intenta decât pe baza hotărîrii definitive de expropriere, iar arendaşul va continua să se folosească de moşie pînă la expirarea anului agricol, înăuntrul căruia s-a obţinut hotărîrea definitivă de reziliere.

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendările în porţiuni mai mici, direct şi individual către sateni, nu sînt supuse acestei dispoziţiuni. Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face, cu drept de preferinta la preţ şi condiţiuni egale, obstiilor locale sau agronomilor de profesiune. Proprietarii cari voiesc a-şi arenda mosiile sînt datori a anunta în scris pe primarul comunei respective şi pe consilierul agricol respectiv, comunicând condiţiunile arendării şi în special întinderea mosiei de arendat, durata şi preţul arendării. Primarul primind aceasta comunicare este obligat a o afişa chiar în ziua primirii la usa primăriei, încheind cuvenitul proces-verbal; în acelaşi timp, şi prin aceeaşi publicaţiune, primarul va convoca pe toţi locuitorii majori, sateni cultivatori de pămînt, ai comunei în prima Duminica după afişarea în localul primăriei. La ziua convocării primarul va face cunoscut satenilor condiţiunile arendării. Proprietarul sau reprezentantul lui vor putea lua parte la adunare, pentru a da lămuririle ce li s-ar cere. Se va încheia proces-verbal, în care se va arata persoanele cari au luat parte la adunare şi chestiunile desbatute, convocandu-se din nou pentru Duminica următoare satenii spre a hotărî dacă înţeleg a lua în arenda sau nu moşia. Hotărîrea de a arenda se va lua dacă cel puţin 25 sateni se declara gata a constitui o obşte de arendare. După aceasta a doua adunare se va încheia un nou proces-verbal, aducandu-se la cunoştinţa proprietarului hotărîrea luată. Dacă în termen de 15 zile dela aceasta adunare, obstea nu s-a constituit şi nu s-a plătit sau obţinut termen de plată a primului castiu contractual şi eventual a garanţiei prevăzute în condiţiunile de arendare, proprietarul e scutit de obligaţiunea de a mai arenda obstii. Consilierul agricol respectiv agronomul regional, primind oferta, va trimite-o spre publicare, chiar în ziua primirii, unui ziar din Capitala şi unuia din Cernauti, costul publicaţiunii privind pe Stat. Dacă în termen de 15 zile dela data publicării nu se înregistrează la serviciul agricol judeţean nici o cerere a vreunui agronom pentru a lua în arenda, proprietarul este scutit de obligaţia de a arenda moşia sa agronomilor. Dacă asemenea cereri s-au făcut serviciului agricol judeţean, acesta e obligat a le transmite proprietarului în chiar ziua primirii. În prezenta a mai multor oferte, proprietarul e liber a alege fie obstea, fie pe unul din agronomii concurenţi. În cazul cînd cel ales este un agronom şi în termen de 5 zile dela data conventiunii el nu depune castiul şi eventual garanţia cerută, proprietarul e liber a arenda oricărei alte persoane moşia

1. sa) Nerespectarea condiţiunilor de arendare arătate mai sus atrage nulitatea contractului încheiat contra acestor dispoziţiuni.

Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietăririi, poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat şi suprafeţele de pămînt expropriate şi cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuinţate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferîndu-se: aşezămintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de rasboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda mai înainte.

Ministerul agriculturii - prin Casa centrala a împroprietăririi - poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la 6 ha pentru instalatiuni industriale, dacă cumpărătorii se obliga ca în cel mult 2 ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Pentru garantarea Statului se va cere cumpărătorului şi depunerea unei garanţii.

Despre destinaţiunea pentru care s-au făcut vînzările din art. 41 şi 42 se va face adnotare în cartea funduara. Nerespectarea condiţiunilor prevăzute în art. 41 şi 42 atrage rezilierea vânzării.

Conacele mosiilor expropriate în întregime, precum şi suprafeţele care depăşesc 50 ha pămînt cultivabil formate dintr-una sau mai multe bucăţi, fie din mosiile nesupuse exproprierii, fie din cele rămase proprietarilor după expropriere, nu se vor putea vinde decât cu respectarea dreptului de preemptiune în favoarea Statului. Acest drept de preemptiune priveşte numai pământul cultivabil astfel cum este definit de art. 10 din lege, şi el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi. Orice proprietar poate să notifice Casei centrale a împroprietăririi intenţiunea sa de a vinde, arătând preţul şi condiţiunile. Astfel de notificări se vor face în scris prin notarul public, alaturandu-se şi extrasul cărţilor funduare. Casa centrala a împroprietăririi va comunică hotărîrea sa notarului public (judecătoriei de ocol) în termen de 30 zile dela primirea notificării. Dacă Casa centrala nu a răspuns în scris, în termen de 30 zile dela notificare, ca voieşte sa cumpere, proprietarul este liber sa vândă în termen de 6 luni în condiţiunile şi cu preţul indicat în notificare, sau cu un preţ mai mare, dar fără schimbarea condiţiunilor arătate în notificare. Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situaţia anterioară notificării.

Cînd vînzarea s-a efectuat înainte de a se face cunoscut Casei centrale a împroprietăririi intenţia de a vinde, vînzarea astfel încheiată nu va rămîne definitivă decât dacă va fi notificată Casei centrale, care are dreptul, timp de 30 zile libere dela notificare, sa retie imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arătate în contractul de vânzare. Contractele de vânzare încheiate se vor notifica obligatoriu şi din oficiu prin judecătoriile de ocol ca autorităţi de carte funduara, cînd acestea le vor primi spre intabulare. Judecătoria de ocol, ca autoritate de carte funduara, va prenota dreptul de proprietate al cumpărătorului şi va trimite o copie a contractului depusa de parte şi un extract autentic după foaia funduara Casei centrale a împroprietăririi, cerandu-i să se pronunţe dacă doreşte să-şi exercite dreptul de premptiune. Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu va comunică răspunsul sau judecătoriei de ocol ca autoritate de carte funduara, în termen de 30 zile socotite din ziua cînd a fost primit contractul trimis de judecătorie, judecătoria de ocol va ordonă intabularea dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorului, considerând prenotarea de justificată.

În cazul cînd Casa centrala a împroprietăririi va comunică în cele 30 zile ca retine imobilizat pentru sine, ea va fi datoare sa plătească preţul de cumpărare plus taxele fiscale. După trecerea acestui termen, dacă Casa centrala va fi făcut dovada ca a plătit preţul, judecătoria de ocol va radia prenotarea şi va intabula dreptul de proprietate a Statului. În caz contrariu, judecătoria de ocol ca autoritate de carte funduara, va intabula dreptul de proprietate al cumpărătorului, considerându-l de justificat. Cînd părţile ar fi stabilit parte din preţul de cumpărare în prestaţiuni în natura, se va indica în contract şi echivalentul acestor prestaţiuni. Dacă moşia sau parte din moşie astfel vândută este înscrisă în tabula tarii şi cărţile acestei tabule sînt existente, toate formalităţile prevăzute prin acest articol nu se vor îndeplini prin judecătoria de ocol, ci prin tribunalul din Cernauti. Dacă însă nu exista cărţile tabulei tarii, fiind distruse în timpul rasboiului, formalităţile se vor îndeplini de judecătoria de ocol, prin depunere, conform cu codul civil pentru Bucovina.

Casa centrala a împroprietăririi va putea exercita dreptul de preemptiune al Statului numai în scopul fixat în art. 1. În caz de vânzări publice, cu licitaţie, instanţa competinţa, din oficiu, va trimite Casei centrale a împroprietăririi o înştiinţare, arătând data şi toate condiţiunile vânzării. Aceasta înştiinţare tine loc de notificare. Casa centrala a împroprietăririi primind înştiinţarea îşi va exercita, dacă va crede de cuviinţă, dreptul sau de preemptiune, prezentându-se la licitaţii, unde va fi admisă sa concureze fără garanţii. Schimbul de moşii, de o egala întindere sau echivalent ca valoare, nu este supus dreptului de preemptiune. Cînd vînzările au loc între părinţi şi copii, fraţi şi surori şi între soţi, Statul nu va exercita dreptul de preemptiune.

Procedura exproprierii pe baza legii agrare se face de drept numai odată pentru fiecare moşie sau parte de moşie şi este terminată prin hotărîrea definitivă data de organele de aplicare. După terminarea exproprierii dispoziţiunile legii agrare relativ la expropriere se abroga.

Preţul cu care se plătesc bunurile expropriate se fixează în prima instanţa de comisiunea de ocol pentru expropriere, în a doua instanţa de comisiunea regionala cu drept de apel la Curtea de apel. Preţuirea se va face după ce întinderea şi specificarea terenului expropriat vor fi determinate prin hotărîre definitivă. Pentru stabilirea preţului, comisiunea, în urma cererii părţilor, este obligată sa ordone facerea de expertize. Cînd comisiunea a hotărât să se facă o expertiza, fie din oficiu, fie după cererea părţilor, este datoare sa numească cel puţin 2 experţi, dintre cari unul să fie proprietar rural, iar celălalt un satean.

Experţii vor arata în amănunt toate bazele reale ale expertizei lor. În cazul unei exproprieri parţiale, experţii se vor pronunţa şi asupra scaderii valorii părţii neexpropriate cauzate de expropriere, arătând în amănunt cauzele acestei scaderi. De asemenea se vor pronunţa şi asupra deprecierii inventarului, clădirilor şi instalatiunilor aflătoare pe moşie.

După terminarea lucrărilor comisiunii regionale, comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţii de apel respective, pentru a-i servi de calauza la fixarea definitivă a preţurilor. Hotărîrile Curţilor de apel pot fi atacate în termen de 3 luni dela pronunţare, înaintea înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea legii agrare, numai de către ministerul agriculturii, prin procurorul general de pe lîngă înaltă Curte. Curtea de casaţie va judeca de urgenta şi cu precădere în secţiuni-unite, citând părţile şi ministerul agriculturii. Dacă înaltă Curte casează hotărîrea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărîrii Curţii de casaţie.

Preţul bunurilor expropriate se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pămînt:

1. a) Pentru pământul cultivabil se va avea în vedere orice elemente de apreciere, şi anume - preţul de vânzare al pămîntului în localitate şi vecinătate în ultimii 5 ani înainte de 1 August 1914, taxarea facuta de institutiunile de credit sau media preţului normal de arenda din acel interval, inmultit cu 20. Se va tine seama şi de calitatea fizica a pămîntului şi puterea lui de productiune, depărtarea de târgurile de desfacere, gări sau porturi;
2. b) Pentru vii şi sadiri se va socoti după preţul mijlociu în localitate şi vecinătate în ultimii 5 ani înainte de 1 August 1914. Se va avea în vedere vîrsta viei sau sadirilor, modul plantatiunii, varietatile, lipsurile şi starea vegetatiei, capitalului investit, etc.;
3. c) Pentru păduri se va stabili, luînd ca baza mijlocia preţurilor din localitate sau regiune în ultimii 5 ani înainte de 1 August 1914. Se va avea în vedere la preţuire calitatea materialului lemnos, speciile, căile de comunicaţie, depărtarea de gări şi centrele de desfacere;
4. d) Pentru clădiri şi instalaţii industriale se va stabili preţul de cost, avându-se în vedere şi starea de întreţinere. Se va tine seama şi de putinta şi modul de utilizare. Afară de elementele de preţuire prevăzute sub a, b şi c, experţii sînt în drept de a se folosi de orice alte elemente pentru stabilirea valorii;
5. e) Pentru pământul supus embaticului, precum şi pentru pământul ţinut în arenda de sateni, expropriate potrivit art. 6, alin. d din lege, preţul se stabileşte inmultindu-se cu 20 valoarea prestaţiunii sau a arenzii anuale. Odată cu stabilirea valorii pămîntului expropriat, se va stabili în aceleaşi condiţiuni şi valoarea pămîntului rămas proprietarului, dacă sînt creanţe privilegiate sau ipotecare. Evaluarea în toate cazurile se va face în coroane. Pentru stabilirea preţului, coroana se considera egala cu leul.

Deodată cu preţul bunurilor expropriate se va determina şi partea restanta din dările publice şi din sarcinile tabulare. De asemenea se va stabili valoarea investirilor, ameliorarilor şi altor despăgubiri, dacă valoarea acestora nu se poate calcula în preţul bunului expropriat. În acest caz, aceasta valoare se va adauga la preţul terenului expropriat.

Servituţile cari în urma exproprierii şi-au pierdut rostul economic se vor desfiinta, fără nici un echivalent. Orice alte servituţi desfiinţate în detrimentul celui în drept, se vor despăgubi, capitalizandu-se folosul lor anual cu 5%. Dacă proprietarul s-a folosit pînă la expropriere de terenul ce urmează să fie expropriat, pentru înlesnirea gospodăriei părţii rămase neexpropriata, şi dacă aceasta folosire nu se va putea menţine, prin înfiinţarea unei servituţi noui, el va fi despăgubit pentru aceste ingreunari a gospodăriei sale, ca şi pentru o servitute desfiintata. Înfiinţarea unei servituţi noui în favoarea bunurilor expropriate, pe partea neexpropriata, se va despăgubi deosebit.

Organele de aplicare sînt: 1. Comitetul agrar; 2. Comisiunea regionala de expropriere; 3. Comisiunea de ocol pentru expropriere.

1. i) Comitetul agrar

Atribuţiunile şi compunerea comitetului agrar sînt determinate prin art. 37 al legii pentru reforma agrară din vechiul regat.

Comitetul agrar instituit după normele prevăzute în art. 91 al regulamentului legii agrare din vechiul regat formează din sanul sau 3 secţii, compuse fiecare din cel puţin 6 membri, din care una va fi secţiunea pentru Bucovina. Aceasta secţiune lucrează ca delegaţiune a comitetului pentru chestiunile speciale ce-i sînt deferite, cari se supun în urma plenului comitetului, pentru confirmare. Din sanul acestei secţiuni se va forma o subsectiune compusa din 3 membri, care va avea sediul la Cernauti.

Comitetul agrar hotărăşte asupra oricărei cereri de revizuire, ce i-ar fi supusă de ministru, sau de părţi, cu privire la hotărîrile definitive date de comisiunea regionala de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de improprietarire. Dacă comitetul agrar hotărăşte revizuirea, el inapoeaza dosarul secţiunii care a dat hotărîrea sau celeilalte secţiunii a comisiunii regionale, indicând călcarea legii, cu îndrumarea ca sa hotărască din nou. Comitetul agrar poate cere comisiunilor de ocol un supliment de cercetare, la tablourile de improprietarire încheiate, pentru a fi revizuite, atunci cînd au fost trecuţi pe tablouri locuitorii cari nu aveau drept, au fost omisi unii dintre cei îndreptăţiţi, sau, în sfîrşit, cînd s-au făcut orice alte erori.

Deciziunea comitetului agrar privitoare la chestiunile de drept şi la interpretarea legilor şi regulamentelor este obligatorie pentru secţiunea de trimitere, care este ţinuta să se conforme în totul, rămînînd însă libera în ceea ce priveşte judecarea chestiunilor de fapt. Dacă comisiunile de trimitere n-ar respecta aceasta îndatorire, comitetul agrar, judecand în plenul sau, va hotărî el asupra revizuirii, atît în drept, cat şi în fapt, în chip definitiv. Hotărîrea comisiunii regionale de trimitere şi tabloul de improprietarire, care a fost refăcut, sînt definitive şi executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară, afară de revizuirea prevăzută în alin. 2 al acestui articol.

Revizuirea se poate admite pentru violare de lege, incompetenta, omisiune esenţială, eroare vădită de fapt. Termenul de revizuire este pentru părţi de doua luni dela darea hotărîrii definitive, iar pentru minister de un an dela aceeaşi dată.

Comitetul agrar poate suspenda, în total sau în parte, executarea unei hotărîri definitive de expropriere, dacă s-a cerut revizuirea ei.

Comitetul agrar hotărăşte în chip definitiv asupra comasarii, schimburilor şi retrocedarilor de terenuri asupra caracterizarii regiunilor, atît din punct de vedere al situaţiunii geografice, cat şi al exproprierii şi împroprietăririi.

Comitetul agrar este de asemenea organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile cari îi vor fi supuse cu privire la interpretarea legii agrare, la lucrările de expropriere şi improprietarire, înfiinţare de proprietăţi mijlocii, înfiinţare şi completare de păşuni comunale şi darea în folosinţă a pământurilor expropriabile în perioada interimara.

În toate cazurile, părţile îşi vor apara drepturile lor înaintea comitetului agrar numai prin memorii scrise, depuse cu cererea de revizuire.

Subsectiunea comitetului agrar, ce îşi are reşedinţa în Cernauti, are, în afară de atribuţiunile ce îi vor fi deferite de comitet, următoarele atributiuni: 1. Revizuirea vânzărilor prevăzute în art. 2, alin. 4 din lege; 2. Se pronunţa asupra excepţiunilor dela exproprierea totală, în cazurile prevăzute de art. 5, alin. 4 din lege. 3. Avizează asupra terenurilor ce urmează să îşi rezerve Statul în interes general (art. 21 din lege).

Cererile de revizuire a hotărârilor definitive de expropriere şi a lucrărilor definitive de improprietarire date în contrazicere cu legea se vor inainta direct comitetului agrar; orice alte cereri ce cad în competenţa comitetului agrar se vor adresa subsectiunii din Cernauti.

Subsectiunea comitetului agrar din Cernauti nu poate lucra decât în completul

1. ei) Hotărîrile nu se pot pronunţa dacă nu întrunesc majoritatea voturilor.
2. ii) Comisiunea regionala de expropriere

Comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire îşi are sediul în Cernauti şi se compune din 8 membri: doi membri ai Curţii de apel sau, în lipsa, doi judecători dela tribunalul din Cernauti, desemnaţi de preşedintele Curţii de apel, din care unul ca preşedinte şi unul ca vice-preşedinte; doi delegaţi ai proprietarilor; doi delegaţi ai Casei centrale a împroprietăririi şi doi delegaţi ai satenilor. Comisiunea se imparteste în doua comisiuni compuse din câte un membru din fiecare categorie arătată mai sus şi prezidata de către membrul judecător. Odată cu desemnarea membrilor judecători, preşedintele Curţii de apel din Cernauti va desemna şi un supleant care va înlocui pe membri în caz de lipsa. De asemenea, odată cu numirea delegaţilor proprietarilor şi satenilor, se face numirea câte unui supleant pentru fiecare membru.

Delegaţii proprietarilor, ai satenilor şi ai Casei centrale a împroprietăririi, precum şi supleanţii lor, se vor numi de către ministerul agriculturii, după avizul directoratului agriculturii din Cernauti. Unul din membrii săi supleanţii din partea proprietarilor va fi indicat de fondul regional şi el va lua parte la judecata numai cînd se judeca exproprierea mosiilor acestui fond. Membrii Curţii de apel sau judecătorii de tribunal desemnaţi de preşedintele Curţii vor fi confirmati de ministerul justiţiei. Pe lîngă fiecare secţiune a comisiunii regionale va funcţiona câte un secretar.

Preşedintele comisiunii regionale formează secţiilor şi fixează în acelaşi timp imparteala lucrărilor fiecărei secţii, formând pentru fiecare secţie câte un tablou. Imparteala lucrărilor se va face după alfabet în părţi egale.

Comisiunile regionale vor lucra cu cel puţin 3 membri. Prezenta judecătorului este obligatorie. Hotărîrile acestei comisiuni se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul judecătorului va decide. Aceste hotărîri se vor da de îndată ce lucrarea a fost terminată. Ele vor fi constatate prin procese-verbale care vor cuprinde susţinerile părţilor, motivele hotărîrii şi semnăturile membrilor comisiunii, şi a secretarului

1. ei) Aceste procese-verbale vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţii.

Atribuţiunile secţiunilor comisiunii regionale sînt: 1. Se pronunţa în a doua instanţa asupra preţuirii şi a despăgubirilor. Hotărîrile privitoare la preţ şi despăgubiri sînt supuse apelului la Curtea de apel; 2. Se rosteste în ultima instanţa asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor de expropriere a comisiunilor de ocol cu privire la întinderea şi situaţia juridică a proprietăţii şi asupra alegerii şi determinării porţiunii expropriate; 3. Stabileşte şi dispune care din comisiunile de ocol va face exproprierea proprietarilor cu mai multe moşii situate în circumscripţii judecătoreşti diferite; 4. Hotărăşte asupra arendării pămîntului supus exproprierii cu începerea anului agricol 1922, potrivit art. 53 din lege. Hotărîrile comisiunii regionale cu privire la alin. 2 al acestui articol sînt definitive şi executorii, fără drept de opoziţie sau recurs, cu rezerva dreptului de revizuire a comitetului agrar. III. Comisiunea de ocol pentru expropriere

Pentru fiecare circumscripţie de judecătorie de ocol se instituie o comisiune de ocol pentru expropriere. Ea se compune din 4 membri: Judecătorul de ocol ca preşedinte; un delegat al ministerului agriculturii; un delegat al proprietarilor şi un delegat al satenilor. Odată cu desemnarea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi desemnarea a câte unui supleant. Normele pentru aceste numiri sînt următoarele: Numirile membrilor se fac de către ministerul agriculturii, după avizul serviciul agriculturii din Cernauti. Pe lîngă fiecare comisiune de ocol va funcţiona un secretar.

Comisiunile de ocol vor lucra cu cel puţin 3 membri. Prezenta preşedintelui este obligatorie. Hotărîrile acestor comisiuni se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul preşedintelui va decide. Hotărîrile se vor da de îndată ce lucrarea a fost terminată. Ele vor fi constatate prin procese-verbale, cari vor cuprinde susţinerile părţilor, motivele hotărîrii şi semnăturile membrilor comisiunii şi a secretarului

1. ei) Aceste procese-verbale vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţii.

Atribuţiunile comisiunilor de ocol sînt: Se pronunţa în prima instanţa asupra întinderii şi situaţiei juridice a proprietăţilor cari cad sub expropriere, asupra alegerii, întinderii, stabilirii terenului expropriabil şi asupra preţului bunurilor expropriate şi a despăgubirilor. În acest scop, comisiunea va asculta concluziunile părţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare la darea hotărîrii. Comisiunea va putea pentru aceste lămuriri insarcina ca experţi orice persoane va crede, cu restrangerea ca să fie specialiştii în agricultura, iar pentru preţuire cu restrangerea prevăzută în art. 49, alin. 4.

De asemenea comisiunea de ocol, prin încheierea unei hotărîri deosebite, se pronunţa asupra exproprierilor ce se fac în folosul embaticarilor şi al arendaşilor sateni, conform art. 6, alin. d din lege. Pe lîngă aceste hotărîri se va alătură în mod obligatoriu un tablou semnat de membrii comisiunii, care va face parte integrantă din hotărîre. Acest tablou va cuprinde neapărat 6 coloane, arătându-se în dreptul fiecărui teren ce se expropriaza, următoarele: Numele embaticarului sau arendaşului satean în folosul căruia se face exproprierea; Comuna unde domiciliază embaticarul; Întinderea terenului cu vecinătăţile sale şi descrierea sumară a imobilului (cultura, plantaţie, casa, etc.), potrivit planului cadastral şi coalelor de posesiune, cari se vor alătură în copii; Enunţarea pe scurt a drepturilor exercitate de posesor şi a actelor prezentate comisiunii (embatic sau arenda); Cuantumul şi natura dării anuale, pe baza căruia comisiunea va face evaluatiunea.

Comisiunile de ocol aduna toate elementele necesare;

1. a) Pentru evaluarea preţului pămîntului cultivabil expropriat, după categorii (pămînt arabil, pasune şi faneata) şi calităţi, precum şi a terenului rămas proprietarului, cînd moşia are sarcini;
2. b) Pentru evaluarea preţului pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stuhariilor, iazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere;
3. c) Pentru evaluarea preţului de arenda pe hectar, în perioada interimara pînă la improprietarire. Hotărîrile comisiunii de ocol pentru expropriere sînt supuse apelului la comisiunilor regionale de expropriere.

Pentru aplicarea legii agrare, dacă prin această lege sau prin regulament nu s-au prevăzut reguli speciale, se va urma potrivit regulelor din procedura civilă din Bucovina.

Aplicarea dispoziţiunilor legii de faţa privitoare la expropriere se va face de Casa centrala a împroprietăririi. Operaţiunile de expropriere se vor începe deodată în toată ţara, în urma dispoziţiunilor luate de ministerul de agricultura.

Toate dosarele privitoare la expropriere, adunate pînă în prezent de organele de aplicare a decretului-lege

1. no) 3871 din 6 Septemvrie 1919, se vor trimite comisiunii regionale de expropriere şi improprietarire, spre a le distribui după competenţa, comisiunilor de ocol de expropriere. Comisiunile se vor folosi de aceste dosare numai întrucât conţin stabiliri neindoielnice, privitoare la stare de fapt. Orice concluziuni, hotărîri sau reclamatiuni şi propuneri date de către fostele comisiuni sau făcute de către proprietari şi banca regionala, înainte de promulgarea legii agrare, nu se vor tine în seama.

Fiecare proprietar este obligat ca, în curs de o luna promulgarea regulamentului de faţa, sa completeze aceste dosare cu următoarele date:

1. a) Numele proprietăţii a satului, comunei, plăşii şi judeţului, unde este asezata moşia;
2. b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică şi domiciliul lui real;
3. c) Starea juridică a proprietăţii acum şi la 6 Septemvrie 1919;
4. d) Suprafaţa de pămînt, specificand în hectare câtă padure, gradina, vii, terenuri irigabile, neproductive, balti, etc., şi cat teren cultivabil;
5. e) Numărul mosiilor ce poseda acum şi la 6 Septemvrie 1919, cu arătarea suprafeţelor totale şi parţiale, ca mai sus;
6. f) Dacă aceasta moşie era cultivată prin arendaş şi la 6 Septemvrie 1919 şi de cat timp, şi dacă mai este încă arendată;
7. g) Moşia sau mosiile în cari înţelege să-şi păstreze maximul prevăzut de lege;
8. h) Dacă pe moşie are organizaţie agricolă, industriala sau intensiva, în ce consta, ce capital a investit;
9. i) Dacă moşia are plan şi hotarnicii, sau plan economic; dacă planul şi hotarnicia sînt confirmate, dacă posesiunea reală este conformă cu cărţile funduare şi dacă are procese de proprietate sau de posesiune în curs asupra mosiei;
10. k) Venitul total după cadastru şi darea de pămînt (impozit), case şi stabilimente industriale;
11. l) Preţul de cumpărare a mosiei, total sau ha, evaluarea la partaj, moşteniri şi orice evaluări a institutelor de credit, cu indicarea anului cînd s-au plătit aceste preţuri şi s-au făcut evaluarile. Obligaţiunea de mai sus pentru minori şi cei puşi sub curatela cade în sarcina reprezentanţilor lor legali, şi în cazul dacă asupra imobilului este constituit un drept de uzufruct legal sau convenţional, asupra uzufructuarului.

Şeful judecătoriei de ocol va alătură la declaraţia proprietarului arătată mai sus extrasele funduare şi coalele de posesiune şi le va pune la dispoziţia comisiunii de ocol pentru expropriere. Declaraţia data de proprietar serveşte ca baza pentru operaţiunile de expropriere. Dacă un proprietar nu va da aceasta declaraţie, organele de aplicare sînt îndreptăţite a-şi procura toate actele pentru întocmirea declaraţiei pe cheltuiala proprietarului, afară de cazul de forta majoră dovedită. Primăriile comunale vor fi datoare sa înştiinţeze pe proprietari în scris, în timp de 8 zile dela publicarea acestui regulament, să facă declaraţia. Înştiinţarea se va face la sediul administraţiei mosiei sub luare de dovada, pe care primăria o va păstra.

După primirea declaraţiunilor de mai sus, judecătorul de ocol va trimite câte o copie legalizată de pe declaraţia Casei centrale a cooperaţiei şi împroprietăririi la Cernauti şi serviciului agricol judeţean.

Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile după 70 zile dela promulgarea legii agrare şi numai în urma dispoziţiunilor ministerului de agricultura. Ele îşi fac lucrările pe baza dosarelor şi declaraţiunilor de la art. 81, precum şi pe baza încunoştinţărilor ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moşii supuse exproprierii şi pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declaraţie. Oricine este în drept sa aducă la cunoştinţa comisiunii, omisiunile săvîrşite de cei obligaţi a face declaraţiunea conform art. 81.

Orice reclamatiune şi denunţ făcute de oricine în contra declaraţiunilor proprietarilor sau în orice alta privinta vor fi trimise de judecător imediat, în copie, proprietarului, spre a se pronunţa asupra lor.

Ziua hotărâtă pentru începerea operaţiunii va fi adusă la cunoştinţa de către preşedintele comisiunii atît proprietarului prin citatiune la sediul administraţiei mosiei, Casei centrale a împroprietăririi la sediul sau din Cernauti, cat şi satenilor prin afişare la usa primăriei comunei, în care e sediul principal al mosiei expropriate. Primarul va fi obligat totdeodată sa înştiinţeze în scris pe delegatul satenilor. Citatiunile vor fi înmânate sau afişate cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfăţişării.

În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la faţa locului şi după ascultarea părţilor, oral sau prin memorii scrise, sau în lipsa lor, dacă sînt regulat citate, după informaţiunile culese la localitate şi din oficiu, hotărăşte asupra întinderii proprietăţii, asupra situaţiunii ei juridice, asupra numărului şi suprafeţei expropriate după indicatiunile date de proprietar, asupra clădirilor, inventarului, crescatoriilor de vite, instalatiunilor industriale agricole şi orice alte investiri de capital şi în fine asupra suprafetii, care în limitele legii urmează a se lasă proprietarului. În acelaşi timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea preţului. Comisiunea va putea pronunţa hotărîrea sa la localitate, sau la reşedinţa judecătoriei. Experţii vor lua parte la cercetările făcute la faţa locului. Ei vor asista la aducerea elementelor de preţuire şi vor fi în drept sa ceara lămuriri în orice fapt real din care se va putea trage concluziuni asupra valorii.

Hotărîrile date cu unanimitatea membrilor de comisiunile de ocol pentru expropriere, dacă nu sînt apelate de nici una din părţi rămîn definitive şi se executa imediat. În caz cînd hotărîrea nu a fost pronunţată cu unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea regionala pentru expropriere, în care scop i se va inainta dosarul din oficiu de către preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere.

Comisiunea de ocol va da, îndată după terminarea lucrărilor, hotărîre motivată, după care va trimite copii, în termen de 15 zile dela data pronunţării, celor interesaţi, adică proprietarului expropriat, delegatului satenilor şi Casei centrale a împroprietăririi, la Cernauti.

În contra hotărârilor comisiunii de ocol pentru expropriere se va putea face apel la comisiunea regionala de expropriere atît de proprietar, de ţărani prin delegatul lor, ca şi de Casa centrala a împroprietăririi, Apelul se declara la comisiunea de ocol în termen de 15 zile libere dela înmânarea hotărîrii. El va fi depus în 3 exemplare.

Preşedintele comisiunii regionale, primind apelurile arătate la art. 90, le comunică părţilor interesate în câte un exemplar, somandu-le să se pronunţe asupra acestui apel în timp de 15 zile. El fixează termenul de judecată care nu poate fi mai scurt de 30 zile de la primirea apelului. Acest termen se afişează la usa localului şi se aduce la cunoştinţa părţilor prin citatiuni:

1. a) Proprietarului, prin citatiune la sediul administraţiei mosiei, afară de aceia cari prin declaraţiunea facuta preşedinţilor comisiunii regionale vor alege alt domiciliu;
2. b) Satenilor, prin afişare la usa primăriei comunei în care e sediul principal al mosiei expropriate şi prin citatiune facuta delegatului lor;
3. c) Casei centrale a împroprietăririi, la Cernauti.

Înaintea comisiunilor de expropriere satenii vor putea fi reprezentaţi printr-un delegat, iar proprietarul în persoana sau printr-un reprezentant. Părţile au dreptul să-şi susţină cauza chiar în cazul cînd sînt asistate de advocati.

Delegatul satenilor va fi ales de către satenii majori cultivatori de pămînt cari au mai puţin de 4

1. ha) Alegerea se va face la primărie şi va fi prezidata de primarul comunei, care va fi dator sa vesteasca după regulele obişnuite pe sateni de ziua alegerii. De constatarea rezultatului alegerii primarul va încheia proces-verbal, care va fi trimis în copie comisiunii de ocol pentru expropriere. Delegatului ales i se va libera un certificat.

Hotărîrea data de comisiunea regionala cu privire la fixarea preţului este supusă apelului în termen de 15 zile dela înmânarea sentinţei de expropriere la Curtea de apel din Cernauti. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietăririi, satenii prin delegatul lor şi oricine are drept real asupra imobilului, în termenele şi condiţiunile arătate mai sus. Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta şi cu precădere. Deciziunile ei nu sînt supuse opoziţiei, nici recursului în Casaţie, afară de cazul prevăzut în art. 28 al legii.

Hotărîrile comisiunilor de ocol şi a comisiunii regionale privitoare la fixarea preţului vor fi trimise nu numai părţilor prevăzute în art. 90, ci şi fiecăruia care reclama la timp un drept real asupra imobilului expropriat. Aceste persoane sau instituţiuni vor fi înştiinţate de orice operaţiune relativă la preţuire.

Toate sentinţele definitive de expropriere se vor adnota în cărţile funduare. După plata preţului, Statul se va înscrie ca proprietar al terenurilor expropriate. Aceasta adnotare şi înscriere se va face cu îndeplinirea formalităţilor prevăzute în legea cărţii funduare pentru Bucovina. Toate organele însărcinate cu executarea reformei agrare vor fi obligate a cere, după îndeplinirea acestor formalităţi, judecătoriilor de ocol şi tribunalului din Cernauti ca în cărţile funduare şi în tabula tarii să se treacă operaţiunea exproprierii, în modul arătat în acest articol.

Hotărîrile definitive ale comisiunilor de expropriere vor fi executate de comisia de ocol de expropriere prin inginerul operator, delegat al directiunii cadastrului.

În acest scop, comisia de ocol pentru expropriere va fixa termenul pentru începerea executării, instiintand pe proprietar, pe sateni şi Casa centrala a împroprietăririi cu cel puţin 10 zile înainte de acest termen şi va pune la dispoziţia inginerului delegat al directiunii cadastrului toate datele, precum şi dosarul de expropriere. Lucrările de executare vor începe îndată şi se vor urma pînă la terminarea lor, fără nici o întrerupere.

Delegatul directiunii cadastrului, în conformitate cu hotărîrile definitive ale comisiunilor de expropriere, va alcătui planul terenului expropriat, folosind în acest scop planurile cadastrale existente, şi relativ la mosiile comasate, hartile şi celelalte lucrări tehnice de comasare sau executand un plan nou, în conformitate cu dispoziţiunile regulamentului special şi cu toate prevederile în vigoare cu privire la lucrările tehnice de comasare. Comisiunea de ocol va verifica planurile astfel revazute sau din nou întocmite, faţa fiind şi părţile, şi va fixa pe teren, împreună cu delegatul directiunii cadastrului, apoi hotarele terenului expropriat, potrivit acestor planuri. Hotărîrea de verificarea planului şi executarea pe teren a hotarelor terenului expropriat vor fi comunicate de îndată părţilor, cari au drept de contestaţie timp de 15 zile dela comunicare la comisia regionala. După terminarea lucrărilor de executare pe teren, judecătorul de ocol, în condiţiunile prevăzute de art. 96, va trece în cărţile funduare hotărîrile definitive de expropriere, adnotand dreptul de proprietate al Statului. Planul original se va trimite directiunii cadastrului. O copie va fi reţinută la dosarul de expropriere, care va fi păstrat la arhiva judecătoriei de ocol, iar câte o copie va fi trimisa primăriei respective, Casei centrale de improprietarire din Cernauti şi proprietarului expropriat.

Paralel cu operaţiunile de expropriere, Casa centrala a împroprietăririi va lua măsuri ca sa înceapă operatia de parcelare a pămîntului expropriat şi vînzarea lui la ţărani.

Pînă la efectuarea împroprietăririi pămîntului expropriat luat în primire de Stat, va fi folosit prin arendare. Arendarea pămîntului supus exproprierii se va face de Casa centrala de improprietarire din Cernauti, cu avizul comisiunii regionale de expropriere, al serviciului de agricultura din Cernauti în ceea ce priveşte întinderea, alegerea, cat şi preţul de arenda. Arendările se fac numai pe timp de un an agricol. Dacă în acest interval s-a făcut şi improprietarirea individuală definitivă, loturile nu se vor da în posesia satenilor improprietariti decât treptat după ridicarea recoltei de către arendasi.

Odată cu începerea lucrărilor pentru arendare, Casa centrala a împroprietăririi poate organiza tovarasii de exploatare agricolă, cărora li se vor da în stapanire pământul supus arendării. Tovarasiile agricole se vor constitui şi conduce după legea băncilor populare şi cooperativelor săteşti cu derogarile de mai jos. Aceste tovarasii agricole sînt conduse de câte un consiliu de administraţie, compus dintr-un administrator numit de Casa centrala a împroprietăririi şi doi membri aleşi de sateni, fie prin actul constitutiv, fie ulterior în adunarea generală. Alesii vor fi dintre satenii cari lucrează pământul în terenul expropriat. Administratorul se plăteşte de Stat; el poate să funcţioneze în mai multe tovarasii agricole invecinate. Durata mandatului membrilor din consiliu de administraţie este de un

1. an) Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat. Membrii consiliului de administraţie pot fi oricînd revocaţi de Casa centrala a împroprietăririi, în caz de abuz, rea credinta, rea administraţie sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale. Consiliul de administraţie al tovarasiilor agricole are obligaţiunea de a împărţi pământul expropriat între sateni, de a întocmi tablouri de debit, de a urmări încasarea arenzilor şi de a priveghea la buna cultura a pămîntului arendat. Tovarasiile de exploatare agricole vor cuprinde în primul rând pe satenii cari au drept la improprietarire. Membrii acestor tovarasii nu sînt răspunzători decât pentru obligaţiunile lor personale.

Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se face în titluri de renta amortizabila în 50 ani şi purtătoare de dobînda de 5% pe an, valoarea nominală fiind socotită la plata drept valoare reală. Plata terenurilor expropriate aparţinînd fondului religionar şi acelora aparţinînd sesiilor se va face în renta perpetua purtătoare de o dobînda tot de 5% pe

1. an) Pentru sesiile expropriate renta perpetua va fi data în conservarea fondului religionar, care va fi obligat sa servească anual parohiile respective dobînda de 5% cuvenită. Pentru proprietăţile Statului destinate împroprietăririi individuale sau păşuni comunale, nu se vor emite titluri de renta.

Plata preţului pentru fiecare proprietar se va face de îndată ce hotărîrea fixată preţului este definitivă. Înainte de măsurătoare şi determinarea definitivă pe teren a porţiunii expropriate nu se va plati proprietarului decât 80% din preţul fixat prin hotărîrea definitivă. Restul se va plati după facerea definitivă a masuratoarei.

Statul va face plata preţului întotdeauna prin consemnarea numerariului sau rentei cuvenită la banca regionala din Cernauti. El se liberează valabil prin consemnarea sumei, înaintând recipisa de depunere tribunalului din Cernauti, unde e tabula tarii, cu indicaţia mosiei şi a numărului tabular, numelui proprietarului, a hotărârilor de expropriere şi de fixarea preţului. Dacă moşia expropriata nu este înscrisă în tabula tarii, recipisa de depunerea preţului se va trimite în aceleaşi condiţiuni judecătoriei, ca autoritate de carte funduara, la locul unde s-a făcut exproprierea. Proprietarul va ridica preţul exproprierii dela banca regionala din Cernauti cu autorizaţia tribunalului sau a judecătoriei competente, potrivit legii cărţii funduare.

Prin consemnarea preţului terenul expropriat devine liber de orice obligaţiuni şi orice sarcini reale ar exista asupra lui. Toţi cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părţii de pămînt expropriata, nu le pot exercita decât asupra numerariului şi titlurilor de renta consemnate ca preţ.

Privilegiile, ipotecile, urmăririle imobiliare şi de venituri, sechestrele de orice fel, uzufructul, anticreza, embaticul, besmanul, locaţiune ereditara, dreptul de retentiune, starea de inalienabilitate sau oricare alt drept de orice natura şi de ori unde ar deriva, cu privire la pământul expropriat, chiar cînd sînt cunoscute Statului, rămîn desfiinţate de drept asupra acestui pămînt din ziua consemnarii preţului cuvenit la banca regionala. Servituţile se vor desfiinta asemenea întrucât nu vor fi menţinute de organele pentru aplicarea exproprierii. Pretentiunile de orice natura asupra pămîntului expropriat se vor valorifica asupra preţului astfel consemnat.

Judecătoria prin oficiul cărţii funduare, în urma cererii Casei centrale a împroprietăririi şi sub dovada de consemnarea preţului, va ordonă, cu privire la terenul expropriat, radierea tuturor sarcinilor şi urmăririlor de orice fel sau reducerea lor, facerea de menţiuni în registre şi închiderea oricăror dosare relative la aceste urmăriri şi încetarea lor în fapt.

Se pot face însă popriri la banca regionala din Cernauti sau la instanţele competente după consemnarea preţului, şi chiar înainte, pe sumele ce proprietarul ar avea sa primească ca preţ al părţii expropriate.

Orice acţiune de revendicare, sau orice alta acţiune de orice natura, privitoare la pământul expropriat se va valorifica din moment ce exproprierea a rămas definitivă, numai asupra preţului acestui pămînt şi anume în proporţia în care preţul înlocuieşte pământul expropriat. Acţiunile introduse în justiţie vor continua avînd drept obiect preţul sau partea de preţ care înlocuieşte pământul expropriat, iar acţiunile neintroduse încă în justiţie vor avea dela început drept obiect preţul pămîntului expropriat.

Proprietarul este indatorat să-şi ridice singur sau prin procuror special preţul. La ridicarea preţului se va cere dovada identităţii şi a mandatului.

Dacă imobilul are sarcini, instanţa judecătorească, ca autoritate de carte funduara, va retine tot preţul exproprierii şi va împărţi acest preţ între creditori, după ordinea de preferinta legală. Creditorii ipotecari vor primi în renta partea proporţională din creanta lor. Aceasta parte proporţională se va stabili ţinându-se seama de valoarea părţii expropriate în comparatie cu aceea a întregii moşii. Drepturile creditorilor ipotecari se restrang asupra părţii rămase proprietarului expropriat, pentru valoarea creanţelor ce vor rămîne neachitate.

Banca regionala va fi datoare sa înştiinţeze în 3 zile pe proprietar şi instanţa judecătorească, ca autoritate de carte funduara, despre consemnarea rentei. Judecătoria, chiar în cazul cînd sînt sarcini, nu poate refuza cererea proprietarului de a i se elibera autorizaţia pentru ridicarea titlurilor de renta, dacă dovedeşte ca toţi cei cari au drepturi reale asupra imobilului consimt la aceasta ridicare. De asemenea judecătoria va da autorizaţia pentru ridicarea restului ce se cuvine proprietarului după achitarea sarcinilor, după ce va face dovada achitării creanţelor.

Achitarea creanţelor privilegiate şi ipotecare se va face, fie după cererea părţilor, fie din oficiu, în mod contradictoriu, în cel mult 30 zile după înştiinţarea judecătoriei de ocol despre consemnarea rentei.

Sarcinile patronatelor inerente mosiilor integral expropriate vor trece asupra celor improprietariti. În cazul exproprierii parţiale, sarcinile patronatelor se vor împărţi între proprietari şi improprietariti, în proporţia pămîntului ce le revine după expropriere. Drepturile patronale inerente pămîntului expropriat trec asupra Mitropolitului Bucovinei. Partea II IMPROPRIETARIREA

Pământul expropriat pe temeiul legii agrare şi destinat împroprietăririi, cu excepţia pămîntului destinat pentru păşuni comunale şi a celui rezervat de Stat pentru scopuri de interes general, economic, cultural, etc., se parceleaza spre a se vinde în loturi taranilor muncitori de pămînt, parohiilor ortodoxe crestine, ca sesie pentru cooperatori, cantori şi palimari şi scoalelor ca teren de experienţe agricole.

Pământul expropriat se vinde în loturi celor îndreptăţiţi în următoarea ordine de precădere: 1. Taranilor muncitori de pămînt cari au pămînt mai puţin decât întinderea lotului tip fixat în comuna; 2. Parohiilor ortodoxe, în condiţiunile arătate la art. 124; 3. Scoalelor rurale, ca pămînt de experienta agricolă, în condiţiunile art. 125. Folosinţă se va stabili printr-un regulament special întocmit de ministerul agriculturii. 4. Taranilor muncitori de pămînt lipsiţi cu desăvârşire de pămînt. Se vor preferi înăuntrul categoriilor 1 şi 4:

1. a) Familiile celor căzuţi în rasboi şi invalizi;
2. b) Cei cari au luat parte la rasboi; dintre aceştia vor avea precădere voluntarii cari au luat parte în armata română sau aliata;
3. c) Cei pagubiti în urma rasboiului. Sînt îndreptăţiţi bărbaţii cari aveau 21 ani la data publicării decretului-lege
4. no) 3871 din 6 Septemvrie 1919, văduvele cu copii minori, pentru aceştia, precum şi orfanii de rasboi prin reprezentantul lor. Cei cari fără motive s-au sustras dela recrutarile din anul 1919, precum şi cei cari au comis după 28 Noemvrie 1918 acte de duşmănie faţă de Statul român sau naţiunea română, dacă actele acestora vor fi constatate prin sentinţe judecătoreşti, nu vor fi luati în considerare la improprietarire. În averea capilor de familie se va socoti şi averea imobilă a sotiei. Starea proprietăţii se va considera după starea din ziua promulgării legii agrare pentru Bucovina.

La condiţiuni egale de improprietarire se vor preferi: 1. Absolvenţii scoalelor de agricultura; 2. Cei cari au inventar şi gospodării întemeiate; 3. Cei cari au mai mulţi copii; 4. Cei mai în vîrsta.

În caz de paritate de condiţiuni între improprietaritii de aceeaşi categorie şi de neajungere a pămîntului se va proceda prin tragere la sorţi. Nu se va putea trece dela o categorie la alta pînă cînd categoria precedenta nu a fost deplin satisfacuta în măsura lotului tip fixat în acea comuna.

Acolo unde nu este destul pămînt pentru a improprietari pe toţi cei îndreptăţiţi, o parte din ei se vor putea muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de către locuitorii însăşi, iar cînd pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor, alegerea se va face de comitetul local de improprietarire. Vor fi preferiti la improprietarirea pe loc: invalizii şi văduvele de rasboi, iar din fiecare categorie oamenii în vîrsta, familisti, care poseda gospodării întemeiate. Hotărîrile comitetului local în aceasta privinta pot fi apelate la preşedintele comisiunii de ocol de improprietarire, care decide definitiv.

Terenurile expropriate se vor distribui între locuitorii tuturor comunelor, cari după situaţiunea lor geografică sînt avizate la aceste terenuri în hotarul oricărei comune ar fi situata moşia. Vor avea precădere comunele ai căror locuitori au muncit pe moşia apropiată, chiar cînd acea comuna ar face parte din judeţul limitrof. Pentru o mai buna cultivare şi pentru indestularea celor îndreptăţiţi se va putea face şi schimbul între comune. Schimbul între comune prevăzut la acest articol nu se va putea face decât cu autorizarea comitetului agrar.

Pământul expropriat se parceleaza în loturi întregi pînă la 4 ha, loturi de completare pînă la lotul tip al comunii de cel mult 4 ha şi loturi de colonizare pînă la 6

1. ha) La munte, unde pământul nu este arabil, întinderea lotului poate fi sporită pînă la 8 ha.

Dacă pământul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptăţiţi cu lotul de 4 ha împreună cu pământul ce poseda, sau dacă mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, comitetele locale pentru improprietarire, în înţelegere cu majoritatea satenilor prevăzuţi în tabloul de improprietarire, vor putea cere comitetului agrar sa admită a se face loturi mai mici de 4

1. ha) Dacă comitetul agrar, ţinînd seama de condiţiunile locale, natura pămîntului şi felul cultivarii lui, admite o asemenea cerere, o va trimite comisiunii regionale de improprietarire, pentru ca aceasta sa fixeze mărimea lotului tip. În nici un caz loturile întregi pentru improprietarirea satenilor constituite pe pămînt de cultura nu vor fi mai mici decât jumătate de hectar. Pentru destinaţii speciale, se poate scobori şi sub aceasta limita. La formarea şi distribuirea loturilor se va socoti în orice caz şi pământul ce satenii îl poseda.

Parohiile ortodoxe vor primi de fiecare loc permanent de preot ajutor (cooperator) pînă la 6 ha, de fiecare loc de cantor (dascal bisericesc) câte 3 ha şi de fiecare loc de palimar (paracliser) câte 1

1. ha) Aceste distribuiri se vor face în limitele portiunilor expropriate din sesii. Loturile atribuite vor putea fi schimbate cu altele din aceeaşi comuna şi cu aprobarea celor îndreptăţiţi şi a comitetului local.

Fiecare şcoala rurală va primi câte 1 ha ca pămînt de experienta. Dacă însă nevoile de improprietarire sînt satisfacute, şcoala va putea primi pe lîngă aceasta pînă la 1 ha de fiecare clasa sistemizata.

Pământurile cari au însuşiri naturale deosebite vor putea fi împărţite, cu aprobarea ministerului agriculturii, deopotrivă între cei îndreptăţiţi, exceptându-se acei locuitori cari poseda cel puţin 1 ha din asemenea pămînt.

Loturile de completare se distribuie de preferinta în apropierea satelor. Ele nu vor fi mai mici de 1 ha, iar scara va merge din sfert în sfert de ha; fracţiunile mai mici de un sfert se vor completa pînă la pătrime în favoarea satenilor.

Pe pământurile irigate sau plantate cu vii şi cu pomi roditori întinderea loturilor poate fi scoborata pînă la 1 ha.

Locurile rezervate pentru constructiuni de case se vand deosebit satenilor domiciliaţi de fapt în comuna căreia aparţine terenul expropriat şi cari nu au locuinţe proprii. Se da preferinta cumparatorilor de loturi.

Meseriaşii sateni din comunele rurale au drept numai la un loc de casa şi cel mult un ha de pămînt.

Organele de aplicare ale împroprietăririi sînt: 1. Comitetul local; 2. Comisiunea de ocol pentru improprietarire. 3. Comisiunea regionala pentru improprietarire. În oraşul Cernauti funcţionează în fiecare suburbie câte un comitet local de improprietarire.

Comitetul local se compune din primar, preot şi invatatorul diriginte şi doi sateni delegaţi, aleşi din sanul lor. Aceasta alegere se va face de comitet (consiliul comunal). Cînd sînt mai mulţi preoti şi învăţători diriginti în aceeaşi comuna, se va desemna dintre dânşii un preot şi un invatator, prin tragere la sorţi de primar cu ocazia alegerii delegaţilor sateni. Satenii aleşi nu pot sa posede mai mult decât 4 hectare; carciumarii sau comercianţii de orice categorie nu vor putea fi delegaţi. Preşedintele comisiunii de ocol pentru improprietarire are dreptul de a invalida fără apel, alegerile făcute ilegal, din oficiu sau aşezat de vreo plângere, care trebuie introdusă în termen de 8 zile.

Comitetul local are însărcinarea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toţi satenii cari ar avea drept să fie improprietariti, în conformitate cu dispoziţiunile legii şi cu ordinea de precădere stabilită.

Comisia de ocol de improprietarire se compune din:

1. a) judecătorul ocolului în care e asezata comuna, sau substitutul sau;
2. b) Agronomul regional sau delegatul consilieratului agricol;
3. c) Doi delegaţi ai satenilor desemnaţi de ei în faţa judecătorului la începerea operaţiunilor în fiecare comuna;
4. d) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi. Aceeaşi persoana nu poate face parte din ambele comisiuni.

Comisiunea de ocol are însărcinarea de a judeca listele întocmite de comitetul local cu satenii doritori a se improprietari, pe cari îi va aseza în ordinea de preferinta stabilită de lege. Comisiunea hotărăşte cu majoritate de voturi în prezenta a cel puţin 4 membri; în caz de paritate votul preşedintelui decide. Hotărîrea se da cu apel în termen de 10 zile dela pronunţare la comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire.

Comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire cu sediul în Cernauti se compune conform dispoziţiunilor art. 34 din lege, cu deosebire ca la lucrările de improprietarire, în fiecare secţie, va lua parte, în locul delegatului proprietarului, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi. Comisiunea regionala judeca la reşedinţa ei (Cernauti) şi în ultima instanţa toate apelurile ivite la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor cari urmează a fi improprietariti. Comisiunea regionala fixează şi mărimea lotului tip din comuna şi face tragerea la sorţi a celor îndreptăţiţi din fiecare categorie, atunci cînd numărul loturilor fixate este mai mic decât numărul celor îndreptăţiţi.

Comitetul local întocmeşte tabloul de improprietarire. Acest tablou va sta afişat 15 zile la usa primăriei, a scoalei, a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comuna. În acelaşi interval se vor inainta la primărie contestaţiunile celor ce ar fi omisi, precum şi acelea privitoare la cei ce ar fi trecuţi pe tablou fără drept sau în alta ordine decât cea legală. Contestaţiunile se fac în scris, primarul fiind obligat a da părţii dovada de primire.

Comitetul local, în timp de cel mult 8 zile după expirarea termenului pentru primirea contestatiunilor, va încheia un proces-verbal, constatând îndeplinirea formalităţilor de mai sus şi primirea contestatiunilor ce s-ar fi ivit şi îşi va da avizul asupra fiecărei contestaţii în parte. Pe lîngă procesul-verbal se va alătură un tablou conţinînd toate contestaţiunile cu data intrării. Procesul-verbal se face în doua exemplare, din cari unul se trece în condica proceselor-verbale a deliberărilor comitetului comunal, iar altul se înaintează comitetului de ocol respectiv.

Comisiunea de ocol va proceda la judecarea listelor întocmite de comitetul local şi va hotărî totdeodată asupra contestaţiilor în curs. Judecarea se face la reşedinţa, citându-se dacă sînt contestatori. Listele încheiate de comisiunea de ocol vor sta afişate 15 zile la usa localurilor publice din comunele respective. Comisiunea va încheia proces-verbal de formarea şi afişarea lor în dublu exemplar, trimiţând unul la arhiva comunei, iar altul inaintandu-l împreună cu dosarul comisiunii regionale. Satenii nemultumiti vor inainta contestaţii în termen de 15 zile dela afişare comisiunii de ocol, care le va inainta comisiunii regionale împreună cu dosarul.

Comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire fixează termene pentru judecarea contestaţiilor şi fixează în mod definitiv în cel mult 30 zile tabloul cu ordinea de clasificare a celor în drept de a fi improprietariti; ea fixează mărimea lotului tip pentru fiecare comuna şi procede la tragerea la sorţi, dacă este cazul. Tragerea la sorţi se face pe categorii şi în şedinţa publică în faţa comisiunii. Ziua fixată pentru tragerea la sorţi a indreptatitilor din fiecare comuna va fi adusă la cunoştinţa satenilor cu cel puţin 10 zile înainte; delegaţii satenilor din comitetele locale vor fi invitaţi a asista, dacă nu s-au făcut contestaţii la comisiunea regionala. Despre toate aceste operaţiuni comisiunea regionala va încheia proces-verbal. Organele serviciului agricol judeţean sînt obligate a cere judecătorilor şi tribunalelor ca sa treacă în cărţile funduare pe satenii impartasiti cu pămînt, atît în localitate cat şi în regiunile de colonizare, după îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147.

Ministerul agriculturii, cu avizul comitetului agrar, va destina înainte de parcelare din pământul expropriat:

1. a) Suprafeţele necesare pentru scopuri de interes general, economic şi cultural;
2. b) Pământul necesar pentru constituirea sau completarea pasunelor comunale, acolo unde asemenea păşuni nu exista sau nu sînt îndestulătoare. Fiecare primar va comunică serviciului agriculturii din Cernauti terenurile necesare pentru aceste scopuri;
3. c) Suprafeţele necesare pentru mărirea vetrei satelor (locuri de case, grădini), pentru crearea de sate noui, drumuri, adapatori etc. Organele administrative vor arata serviciului agricol din Cernauti suprafeţele socotite necesare.

Pe baza lucrărilor de improprietarire rămase definitive, comisiunea regionala va dispune întocmirea planurilor de parcelare prin inginerul operator sau delegatul directiunii cadastrului, în conformitate cu regulamentul sau cu instrucţiunile ce se vor da în acest scop. Planul de parcelare se va depune la primăria comunei în al carei hotar e partea cea mai mare a pămîntului, parcelat spre cunoştinţa publică. Înştiinţarea despre aceasta depunere a planului se va afişa de către primar la toate comunele interesate. Primarul va încheia proces-verbal de afişare, inaintandu-l comisiunii regionale. În termen de 15 zile dela afişare se pot face contestaţii în contra planului de parcelare la comisiunea regionala. Aceste contestaţii se vor judeca de comisiunea regionala cu citarea părţilor în cel mult 30 zile în mod definitiv.

Judecătorul de ocol împreună cu inginerul operator al directiunii cadastrului, avînd în vedere lucrările de improprietarire rămase definitive şi planurile de parcelare întocmite în mod definitiv, va aplica parcelarea pe teren, şi va face la faţa locului distribuţia loturilor şi punerea în stapanire a celor îndreptăţiţi.

Îndeplinirea acestor operaţiuni se va înscrie într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, din cari - după ce aceasta operaţiune va fi definitivă - unul va rămîne la arhiva primăriei locale, altul se va trimite serviciului agricol judeţean respectiv, iar al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi, la Cernauti.

În contra aplicării parcelarii pe teren se va putea face contestaţie la comisiunea regionala în termen de 15 zile dela terminarea definitivă a aplicării parcelarii pe teren. Comisiunea regionala va judeca cu citarea părţilor în termen de 30 zile. Hotărîrea comisiunii regionale este definitivă şi nesupusa nici unei cai de atac ordinare sau extraordinare.

Îndată ce lucrările de improprietarire vor fi definitiv terminate, comisia de ocol va inainta originalul planului parcelat la serviciul cartografic al directiunii cadastrului, iar dosarul întreg împreună cu o copie a planului de improprietarire se va trimite judecătoriei de ocol pentru trecerea în cărţile funduare a parcelarii executate şi intabularea dreptului de proprietate pe seama celor improprietariti; o alta copie se trimite primăriei comunei respective.

Intabularea proprietăţii în folosul improprietaritului se va face conform legilor existente după plata unui avans de cel puţin 20% din preţul de cumpărare, în baza declaratiunii Casei centrale a împroprietăririi şi a unui proces-verbal în care vor urma să fie fixate atît restantele cat şi modul de plată a lor, precum şi celelalte obligaţiuni şi sarcini ale improprietaritului cari rezultă din legea agrară. Acest proces-verbal semnat de membrii comisiunii şi sateanul improprietarit, împreună cu declaraţia Casei centrale a împroprietăririi, vor avea puterea unui act notarial, imediat executoriu în sensul legii. Toate cele cuprinse în procesul-verbal vor fi adnotate sau înscrise în cartea funduara.

Întreaga operaţie a colonizarii regiunilor avînd populaţie rara, în înţelesul legii agrare, e încredinţată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui sau mărirea celor existente.

Casei centrale a împroprietăririi determina localităţile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale şi cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, portiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoala, diferite aşezăminte de interes public; ea executa lucrările necesare.

Pentru a înlesni colonistilor înfiinţarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcţii, unelte şi seminţe, acorda credite colonistilor, executa lucrările tehnice necesare şi elaborează prin direcţiunea cadastrului şi a lucrărilor tehnice planuri de construcţii rurale, cu devize de materiale şi cheltuielile respective, inlesnind colonistilor executarea.

Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonisti în timp de 40 de ani, prin anuitati cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea colonistilor; cealaltă jumătate rămîne să fie suportată de Casa centrala a împroprietăririi, din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului.

Au preferinta la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de improprietarire, locuitorii din imprejurime, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii.

Toate celelalte dispoziţiuni din legea agrară cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol se aplică şi la colonizare.

Loturile de improprietarire completare pînă la 4 ha se pot vinde numai după 5 ani dela primirea loturilor. Pînă la plata integrală a preţului către Stat, ele nu pot fi vândute decât întregi, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a cooperaţiei şi împroprietăririi. Cumpărătorii sînt ţinuţi a achită integral la facerea actului, restul de preţ datorat Casei centrale a împroprietăririi. Nici un act de vânzare sau orice alta mutatiune de proprietate cu titlul oneros ori gratuit, sau creare de drept real, asupra unui lot mic nu se va putea autentifica pînă ce părţile nu vor fi produs recipisa Casei centrale a împroprietăririi, de achitarea integrală a preţului lotului. Indivizibilitatea loturilor pînă la plata lor integrală către Stat se va adnota în cartea funduara, iar adnotarea se va radia după ce plata integrală a preţului se va fi efectuat. În aceleaşi condiţiuni sînt permise donatiunile, legatele şi schimburile.

Pământul stapanit de sateni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemptiune al Statului, de orice cetăţean român, cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personal. Vînzările dintre satenii cultivatori manuali de pămînt, precum şi acelea făcute absolvenţilor scoalelor de agricultura de toate gradele nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului. Dreptul de preemptiune al Statului se exercită de Casa centrala a împroprietăririi, potrivit dispoziţiunilor de mai jos.

Părţile contractante sînt obligate a depune în prealabil originalul proiect de vânzare agronomului şef de judeţ, care îl va inainta de îndată Casei centrale a împroprietăririi. Dacă Casa centrala nu comunică timp de 50 zile dela depunerea actului răspunsul sau proprietarului lotului, ca înţelege să execute dreptul de preemptiune în condiţiunile actului comunicat, părţile sînt libere a încheia actul. Comunicarea răspunsului Casei centrale a împroprietăririi se va face cu adresa oficială prin notarul comunei, sub luare de dovada.

Cumpărarea de loturi vândute prin legile anterioare de improprietarire nu se poate face de o singura persoana decât pînă la 25 ha în regiunile de munte şi deal şi 100 ha în regiune de şes.

Pământul pînă la 10 ha, aparţinînd satenilor, dobîndit prin improprietarire sau orice alt mod, nu se poate ipoteca decât numai către Băncile populare, Casa centrala a împroprietăririi sau către institutiunile autorizate de Stat. Instanţele de autentificare şi înscriere nu vor primi acte de ipoteca făcute în contra dispoziţiunilor de mai sus.

Orice înstrăinări sau ipoteci făcute fără respectarea dispoziţiunilor de mai sus sînt nule de drept. Nulitatea se va pronunţa, după cererea Casei centrale sau oricărei alte persoane interesate, de instanţele judecătoreşti. Odată cu nulitatea se va pronunţa şi deposedarea cumpărătorului. În caz ca lotul a fost înstrăinat către o institutiune culturală, Casa centrala va despăgubi institutiunea numai de preţul de cumpărare. Lotul devenit astfel disponibil va trece în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care îl va vinde prin buna învoiala unui alt satean îndreptăţit la improprietarire.

Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sînt supuse restrictiunilor privitoare la pământurile rurale cuprinse în lege, din momentul terminării constructiunii şi începerii funcţionarii.

Pământul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pînă la 2 ha la şes şi 1 ha la munte şi deal. Regiunile de şes, deal şi munte se vor determina pentru toată Bucovina prin o hotărîre a comitetului agrar. Pentru locuri de casa, fabrici, grădini de legume, plantaţii de pomi şi vii, diviziunea proprietăţii este permisă fără nici o limita.

Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent., orice proprietar de pămînt poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari cari vor avea sa despăgubească pe comostenitori, după normele legii agrare.

În cazul cînd împărţirea pămîntului între moştenitori nu s-ar putea face fără a încalcă dispoziţiunile art. 161, şi în cazul cînd moştenitorul nu a fost desemnat conform art. 162, pământul poate fi atribuit prin buna înţelegere unuia din moştenitorii legali, cari sînt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri cînd sînt majori, sau prin tutori ori curatorii lor cînd sînt minori ori interzisi, în faţa judecătorului pentru a lua act de învoiala. Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze învoiala numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât tatăl sau mama moştenitorului şi dacă socoteşte ca învoiala nu ocroteşte deajuns interesele moştenitorilor reprezentaţi.

În caz de neînţelegere între moştenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre moştenitori, va chema toţi moştenitorii prin citaţii individuale la domiciliu şi va cauta sa stabilească o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor şi asupra despăgubirilor de acordat celorlalţi moştenitori, inscriind înţelegerea într-un proces-verbal, semnat şi de părţi. În cazul cînd părţile nu cad la învoiala, judecătorul va trage la sorţi lotul sau loturile ce sînt de împărţit între moştenitori, fixând totdeodată şi preţul potrivit cu valoarea iniţială, pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar. Despre toate aceste operaţiuni judecătorul va încheia un proces-verbal, semnat de părţile interesate. În toate aceste cazuri, judecătorul de ocol va inainta Casei centrale a împroprietăririi o copie legalizată de pe procesul-verbal de constatare, oprind originalul acestui proces-verbal la dosar.

Moştenitorul asupra căruia rămîne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga suma cuvenită ca despăgubire fiecărui moştenitor în parte şi are obligaţiunea sa achite partea fiecăruia în termen de 5 ani, cu o dobînda de 5% pe an, platibila din 6 în 6 luni, începînd cu luna a doua dela recolta întîi a noului proprietar şi continuand anual la acelaşi termen. În caz de întîrziere mai mare de 3 luni dela data cînd urma să fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzilor, comostenitorii pot sa ceara judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 164, rezilierea împărţelii, deposedarea moştenitorilor cari nu şi-au îndeplinit obligaţiunile şi facerea unei noui imparteli.

Constructiunile sau îmbunătăţirile funciare făcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra căruia a rămas lotul, nu împiedica operaţiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă sa stabilească, pe baza unei evaluări, drepturile la despăgubiri.

Moştenitorii loturilor pot să se imprumute la Casa centrala a împroprietăririi cu ipoteca asupra loturilor, pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalţi comostenitori. În acest caz, Casa centrala a împroprietăririi va incasa odată cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datorită pentru plata preţului loturilor.

Toţi proprietarii de pămînt pot declara indivizibilă şi supusă transmisiunii, după dispoziţiunile cuprinse în acest capitol, o suprafaţa pînă la 50

1. ha) Declaraţia va fi facuta în scris la judecătoria de ocol respectiva ori înaintea notarului public, de către proprietar, care se va prezenta în persoana. În caz cînd proprietarul nu ştie carte, declaratia va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecătoria de ocol sau la notarul public, va primi declaraţia scrisă a proprietarului, va lua act de voinţa acestuia şi va încheia proces-verbal de cele constatate. Declaraţia şi procesul-verbal vor fi adnotate în cartea funduara şi transcrise într-un registru anume alcătuit şi ţinut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.

Prin derogare la regulile stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pămînt au libertatea de a dona sau testa porţiunea indivizibilă arătată în art. 161, fără obligaţiunea pentru donatar sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilă.

Pentru asigurarea unei bune culturi a pămîntului micei proprietăţi, o cat mai buna întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micei proprietăţi, Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultura la organizarea mijloacelor de cultura şi raţională şi intensiva, la desfacerea produselor lor şi îmbunătăţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat.

Acei cari nu vor îndeplini obligaţiunile prevăzute în articolul de mai sus, vor fi deposedati, fără somaţiune, printr-o hotărîre pronunţată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol judeţean şi după ce va fi citat pe cel a cărui deposedare se cere. Hotărîrea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul de apel este de 30 zile dela pronunţare.

Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărîrea tribunalului va fi definitivă, fără opoziţie sau recurs. Procedura va fi gratuita şi părţile se vor cita din oficiu. Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pămîntului plătit.

În toate cazurile de posedare, loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care va dispune de ele conform prevederilor legii agrare, cerând în acelaşi timp, să se facă menţiune despre deposedare în cartea funduara.

Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat din preţ, vor fi deposedat de către Casa centrala a împroprietăririi, pe cale administrativă, după somaţiune, în termen de 30 zile, fără alta punere în întîrziere ori judecata şi fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.

De îndată ce s-a făcut improprietarirea şi satenii au fost puşi în posesia loturilor, ei nu vor mai plati arenda, dacă preţul pămîntului expropriat a fost fixat, ci anuitatea preţului, care va fi divizata în rate semestriale calculate pe baza unei dobânzi de 5% pe an şi amortisment după tabela. Dobînda de întîrziere va fi de 6% pe an.

Plata pămîntului pentru toate vînzările se face, în principiu, în momentul intrării în posesie. Acelora cari nu vor fi în măsura sa plătească în întregime pământul primit, se va acorda un termen de plată în rate pînă la 20 ani, cu condiţiunea de a vărsa înainte cel puţin 20% din preţ. Încasarea sumelor datorite se urmăreşte conform legilor ce sînt sau vor fi în vigoare pentru urmărirea veniturilor Statului, în baza rolurilor ce se vor trimite administraţiilor financiare.

Statul va contribui cu 50% din preţul cumpărării imobilelor la împărţirea cu pămînt a celor îndreptăţiţi de la art. 62 din lege. Pentru pământul întrebuinţat la înfiinţarea şi completarea pasunilor comunale Statul nu contribuie la plata preţului.

Pentru întreţinerea instalatiunilor existente de ameliorare (drenaj şi irigatiune), improprietaritii cu terenuri ameliorate, constituie de la data împroprietăririi definitive o asociaţie de ape, în baza legii dreptului de apa în vigoare pentru Bucovina. Dacă o parte din completul terenului ameliorat a rămas neatins de expropriere, proprietarii intra cu acest teren în asociaţia de ape.

Statul va ameliora terenurile taranilor agricultori, fie ei improprietariti sau neimproprietariti, la care se va constata necesitatea îmbunătăţirii pentru sporirea productiunii. Proprietarii terenurilor în chestiune vor forma o asociaţie de ape.

Toate aceste asociaţii de ape sînt obligaţii şi vor lua fiinta potrivit §42 din legea dreptului de apa în vigoare pentru Bucovina.

Cheltuielile instalatiunilor de ameliorări funciare şi ale întreţinerii lor, vor fi purtate pentru o treime de proprietarii terenurilor ameliorate şi pentru două treimi de Stat. Cotizaţiile membrilor asociaţiei de ape la cheltuieli vor fi încasate şi urmărite pe cale administrativă.

În caz de necesitate, Statul va ameliora şi păşunile comunale. A treia parte din cheltuielile acestor ameliorări o va purta comuna, care va putea repartiza aceste cheltuieli asupra locuitorilor din comuna.

Biuroul tehnic pentru ameliorări din Cernauti va constata fără apel necesitatea ameliorarilor, va îndrumă înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiunilor de ape, va controla activitatea lor şi va conduce lucrările de ameliorare.

Acest serviciu tehnic va fi alăturat pe lîngă serviciul agriculturii din Cernauti. CAP 20 Dispoziţiuni finale

Toate actele şi transmisiunile, fără nici o excepţie, privitoare la expropriere şi improprietarire, precum şi toate actele judiciare şi extrajudiciare făcute în executarea legii agrare, sînt scutite de orice taxa de timbru şi înregistrare.

Corespondenta oficială privitoare la chestiunile de reforma agrară este scutită de orice taxa poştală. Aplicarea acestei dispoziţii şi controlul ei se face de ministerul agriculturii.

Sentinţele de expropriere date de organele de aplicare în baza decretului-lege

1. no) 3871 din 6 Septemvrie decret-lege, vor fi înaintate de către Banca regionala din Cernauti şi celelalte organe, la cari se păstrează originalele sentinţelor, comisiunii respective de ocol pentru expropriere, care va decide din nou asupra lor, aplicând legea agrară pentru Bucovina.

Ministerul agriculturii este însărcinat cu aplicarea legii agrare. În acest scop va organiza în Cernauti o secţie a Casei centrale de improprietarire pentru aplicarea reformei agrare din Bucovina, pe lîngă serviciul de agricultura din Cernauti. Operaţiunile financiare rezultând din legea agrară vor fi încredinţate Băncii regionale din Cernauti, care va primi în acest scop instrucţiuni speciale.

Toate legile şi regulamentele contrarii legii agrare pentru Bucovina şi acestui regulament sînt şi rămîn abrogate.

Prezentul regulament întocmit în baza art. 121 din legea pentru reforma agrară pentru Bucovina, completează şi lamureste dispoziţiunile acelei legi. --------------