TRATAT nr. 0/1959

Ocrotirea juridică 1. Cetăţenii unei Părţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmează "cetăţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii. 2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecătoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmează "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante, în competenţa cărora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia.

Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Părţi Contractante îşi acorda reciproc asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenţa juridică şi altar instituţii în competenţa cărora intra cauzele arătate în alineatul 1.

Modul de legătură 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor două Părţi Contractante comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii ale celor două Părţi Contractante care au în competenţa probleme de drept civil sau familial comunică între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerului Justiţiei, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.

Obiectul asistenţei juridice Părţile Contractante îşi acorda reciproc asistenţa juridică prin îndeplinirea unor activităţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetărilor locale, interogarea părţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor.

Limba folosită în relaţiile de asistenţa juridică 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Părţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie să fie întocmite în Limba Părţii Contractante solicitante; o traducere certificată în limba Părţii Contractante solicitate va fi anexată. 3. Îndeplinirea cererilor dc asistenţa juridică se face în limba Părţii Contractante solicitate.

Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să conţină următoarele date:

1. a) denumirea instituţiei de la care emana cererea;
2. b) denumirea instituţiei căreia i se adresează cererea;
3. c) indicarea cauzei în care se solicita asistenţa juridică;
4. d) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa, cetăţenia şi ocupaţia părţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor iar în cauze penale, în măsura în care este pasibil, locul şi data naşterii invinuitilor sau inculpaţilor, precum şi numele părinţilor acestora;
5. e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora;
6. f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea faptelor.

Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia solicitată aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitată poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Părţii Contractante solicitante, în măsura în care ele nu contravin dispoziţiilor imperative ale legislaţiei statului sau. Dacă instituţia solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodată despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitată va comunică în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. După îndeplinirea cererii, instituţia solicitată transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenţa juridică nu a putut fi acordată, instituţia solicitată va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodată împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.

Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevăzute cu un sigiliu oficial.

Ocrotirea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Părţii Contractante solicitate, se prezintă în faţa instituţiei Părţii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat, sau pentru o alta infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacă nu a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunică ca prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante, din motive independente de voinţa sa.

Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte să fie scrise în limba sa ori să fie însoţite de o traducere certificată. În caz contrar, instituţia solicitată inmineaza actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească. 2. Cererea de inminare trebuie să conţină adresa exactă a destinatarului şi indicarea actului ce urmează să fie inminat. 3. Dacă inminarea nu poate fi efectuată la adresa indicată în cerere, instituţia solicitată va lua din proprie iniţiativă măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.

Inminarea de acte propriilor cetăţeni Ambele Părţi Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetăţeni, dacă aceştia accepta primirea.

Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilită de legile în vigoare şi prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnăturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Părţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale.

Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantă solicitată nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Părţile Contractante suporta singure toate cheltuielile făcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia solicitată comunică instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn Părţii Contractante a carei instituţie le-a perceput.

Refuzul asistenţei juridice Asistenţa juridică poate fi refuzată dacă acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economico a Părţii Contractante solicitate.

Informaţii privind probleme de drept 1. Ministerele de justiţie ale celor două Părţi Contractante îşi trimit, din oficiu, actele normative apărute după intrarea în vigoare a prezentului Tratat. 2. Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor două Părţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept. Partea a II-a DISPOZIŢII SPECIALE

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante, care se adresează instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, dacă domiciliază pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul pe teritoriul Părţii Contractante căreia aparţine instanţa solicitată. 2. Beneficiază de scutirea prevăzută la alineatul 1 şi cetăţenii Părţilor Contractante care domiciliază pe teritoriul unui alt stat cu care Partea Contractantă care acorda scutirea are o convenţie mutuala pentru asigurarea urmăririlor.

1. Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată, de orice înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenţa judiciară gratuita în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplică şi în ceea ce priveşte actele de procedura inclusiv actele de urmărire. 2. Persoanele care beneficiază pe teritoriul unei Părţi Contractante de prevederile alineatului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectuează instanţa judecătorească a celeilalte Părţi Contractante în aceeaşi cauza.

1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane, precum şi cele privind situaţia familială, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecată, de înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenţa judiciară gratuita, se eliberează de autoritatea competentă a Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau are reşedinţa persoana care a făcut cererea. 2. Dacă persoana care a făcut cererea nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre Părţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificată de reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al statului sau. 3. Autoritatea care urmează a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată, de înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenţa judiciară gratuita, poate cere date suplimentare.

Cetăţeanul unei Părţi Contractante, care voieşte să solicite autorităţii competente a celeilalte Părţi Contractante scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată, precum şi înlesniri în ce priveşte taxele şi asistenţa judiciară gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciară competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care îl va transmite, împreună cu actele prevăzute la punctul 1 al articolului 19, precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Părţi Contractante.

Capacitatea persoanei 1. Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana. 2. Capacitatea persoanelor juridice se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe baza căreia au luat fiinta.

Încheierea căsătoriei 1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea Părţii Contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria. 2. Pentru căsătoria care se încheie în faţa unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea tarii căreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este.

Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legea Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt. 2. Dacă unul din soţi aparţine unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ celeilalte Părţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt hotărîte după legea acelei Părţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun. 3. În cazul prevăzut de alineatul 2, dacă ultimul domiciliu comun a fost pe teritoriul unui al treilea stat, iar sotii locuiesc amindoi pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, fără să aibă însă domiciliul comun, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea Părţii Contractante pe al carei teritoriu locuiesc.

Divorţul 1. Pentru divorţ, dacă amindoi sotii au cetăţenia unei Părţi Contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, va fi aplicabilă legea Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Părţi Contractante. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Părţile Contractante, iar celălalt soţ celeilalte Părţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Părţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Părţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor.

Anularea şi nulitatea căsătoriei 1. Constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei pentru încălcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacă sancţiunea nulităţii ori anulării pentru încălcarea săvîrşită este prevăzută atît de legea locului unde s-a încheiat căsătoria, cît şi de legea Părţii Contractante a carei cetăţenie au sotii. 2. În ceea ce priveşte încălcarea condiţiilor de fond ale încheierii căsătoriei, constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei se face dacă sancţiunea nulităţii ori anulării pentru încălcarea săvîrşită este prevăzută de legea care, potrivit articolului 22 alineatul 3, era aplicabilă. Aceasta dispoziţie este aplicabilă în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei căsătoriei. 3. În privinta competentei, se aplică corespunzător prevederile articolului 24. Raporturile juridice între părinţi şi copii

1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiunii este aplicabilă legea Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. Cu toate acestea, cînd copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.

Raporturile juridice dintre copil şi părinţi se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. Prevederile articolului 26 alineatul 2 se vor aplica şi în acest caz.

1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevăzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. Dacă reclamantul şi pîrîtul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Părţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 26 şi 27.

Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei sau a faptului morţii sînt competente instanţele Părţii Contractante al carei cetăţean era acea persoana la data cînd potrivit ultimelor ştiri mai era în viaţa. 2. Cu toate acestea, instanţele unei Părţi Contractante sînt competente sa declare dispariţia sau moartea ori sa stabilească data sau faptul morţii unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, dacă sînt întrunite următoarele condiţii:

1. a) cererea este facuta de o persoană care domiciliază pe teritoriul Părţii Contractante a cărui instanţa a fost sesizată şi care, potrivit legii acestei Părţi Contractante, are drept la o asemenea acţiune;
2. b) cel dispărut şi-a avut ultimul domiciliu pe teritoriul Părţii Contractante a carei instanţa a fost sesizată. 3. În cauzele arătate în alineatele 1 şi 2, instanţele Părţilor Contractante aplica legea statului lor. Tutela şi curatela

1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetăţenii Părţilor Contractante sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, autorităţile Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se reglementează de legea Părţii Contractante al cărui cetăţean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante căreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator. 5. Cetăţeanul unei Părţi Contractante poate fi numit tutor sau curator pentru o persoană domiciliata pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, dacă cel ce urmează a fi numit tutor sau curator îşi are domiciliul pe teritoriul Părţii Contractante unde urmează să-şi îndeplinească sarcina, iar numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela ori curatela.

1. În cazul cînd urmează să se ia măsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetăţeanului unei Părţi Contractante al cărui domiciliu, reşedinţa sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, autoritatea acestei Părţi Contractante înştiinţează de îndată autoritatea competentă conform alineatului 1 al articolului 30. 2. În cazurile care nu comporta amînare, autoritatea celeilalte Părţi Contractante poate lua singura măsuri provizorii în conformitate cu legea sa, dar este obligată sa informeze de îndată autoritatea competentă conform alineatului 1 al articolului 30. Măsurile luate iti păstrează valabilitatea pînă cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotărîre.

1. Autoritatea competenţa conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenţa privind tutela sau curatela autorităţii celeilalte Părţi Contractante, atunci cînd persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Competenţa privind tutela sau curatela se considera transmisă, atunci cînd autoritatea căreia îi este adresată cererea accepta preluarea acestei competente şi informează despre aceasta autoritatea de la care provine cererea. 2. Autoritatea care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu ea va aplica legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotărîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia.

Înfierea 1. Înfierea este supusă legislaţiei Părţi Contractante al carei cetăţean este infietorul. 2. În cazul cînd copilul este cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, pentru încheierea înfierii este necesară şi încuviinţarea acesteia. Dacă potrivit legii acestei Părţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţămîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de către soţi, dintre care unul este cetăţean al unei Părţi Contractante iar altul al celeilalte Părţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Părţi Contractante. 4. În materie de înfiere este competenţa instituţia Părţii Contractante al carei cetăţean este infietorul. În cazul prevăzut în alineatul 3, este competenţa instituţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia sotii au sau au avut domiciliul comun sau reşedinţa.

1. Instituţiile unei Părţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Părţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilă, de studii şi de vechime în cîmpul muncii ale cetăţenilor Părţii Contractante solicitante. 2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Părţii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. 3. Ministerul de Justiţie al fiecărei Părţi Contractante va trimite din oficiu, Ministerului de Justiţie al celeilalte Părţi Contractante, hotărîrile judecătoreşti referitoare la starea civilă a cetăţenilor acesteia.

Principiul egalităţii 1. Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante sînt egali cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante atît în ceea ce priveşte aptitudinea de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia, cît şi în privinta capacităţii de a întocmi sau revoca un testament referitor la astfel de bunuri. 2. Dispoziţiile legale speciale ale unei Părţi Contractante, referitoare la condiţiile în care cetăţenii săi pot dobîndi prin moştenire drepturi şi bunuri situate pe teritoriul sau, sînt deopotrivă aplicabile şi cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante.

Legea aplicabilă 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementează de legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementează de legea acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile.

Succesiuni vacante În cazul cînd succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile revin Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla.

Testamentul 1. În privinta capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa se va aplica legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocării testamentului. După aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocării unui testament este aceea prevăzută la data întocmirii sau revocării testamentului de legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul sau de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute.

Competenţa în cauzele de succesiune 1. Procedura succesorală privind bunurile mobile este de competenţa instituţiilor Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, în afară de cazul în care se face aplicaţiunea alineatului 3. 2. Procedura succesorală precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenţa instituţiilor Părţii Contractante pe teritoriul căruia se afla aceste bunuri. 3. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul uneia din Părţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante şi dacă toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drept la succesiune, competenţa revine instituţiilor acestei Părţi Contractante.

Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetăţeanul unei Părţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia competenţa va înştiinţa de îndată reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante despre deces, comunicînd în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori şi legatari despre domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplică şi în cazul cînd instituţia competenţa a unei Părţi Contractante este informată ca cetăţeanul celeilalte Părţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacă reprezentanta diplomatică sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunică aceasta instituţiei competente pentru a lua măsurile necesare de conservare a succesiunii. 3. În cazul cînd cetăţeanul unei Părţi Contractante decedează pe teritoriul acesteia şi se presupune în mod temeinic ca exista succesori sau legatari cetăţeni ai celeilalte Părţi Contractante, cu domiciliul pe teritoriul acesteia, Ministerul Justiţiei al Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a produs decesul va incunostinta Ministerul Justiţiei al celeilalte Părţi Contractante

Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Părţi Contractante, reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante are dreptul sa reprezinte în faţa oricărui instituţii, pe cetăţenii proprii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se pun, fără vreo alta procedura, la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul.

Deschiderea (publicarea) testamentului 1. Deschiderea (publicarea) testamentului este în căderea instituţiei competente a Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului (publicarea testamentului), precum şi originalul testamentului, dacă se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Părţi Contractante dacă defunctul a fost cetăţean al acesteia sau dacă o instituţie a acestei Părţi Contractante este competenţa să efectueze procedura succesorală. 2. Dispoziţiile alineatului 1 se aplică în mod corespunzător şi în ce priveşte procesul-verbal de audiere a martorilor pentru dovedirea testamentului verbal.

Măsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecărei Părţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante. 2. Ele informează fără întîrziere reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante despre măsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomatică sau oficiul consular pot participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor măsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau a oficiului consular măsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate iar cele ce urmează a fi luate să fie aminate. 3. Instituţia Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul şi care este competenţa potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea măsurilor luate conform alineatului 1.

Transmiterea succesiunii În cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Părţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui să fie predate succesorilor al căror domiciliu sau reşedinţa se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Părţi Contractante, dacă:

1. a) notariatul de stat a anuntat, dacă aceasta se prevede în legea Părţi Contractante unde se găsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia să-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni;
2. b) toate taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plătite sau asigurate;
3. c) Instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevăzută pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.

Recunoaşterea hotărîrilor de natura nepatrimonială 1. Hotărîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecătoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Părţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, fără nici o procedură, în afară de cazul cînd o instanţa judecătorească sau organ de tutela sau curatela ale acestei Părţi Contractante a dat o hotărîre definitivă anterioară în aceea cauza, sau cînd o astfel de instanţa sau organ de tutela ori curatela are o competenţa exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotărîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de faţa. Recunoaşterea şi executarea silită a hotărîrilor patrimoniale

Ambele Părţii Contractante recunosc şi vor incuviinta să se executa silit, pe teritoriul lor:

1. a) hotărîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante după intrarea în vigoare a prezentului Tratat;
2. b) hotărîrile judecătoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante după intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, privind obligaţia de despăgubire a victimei pentru daunele cauzate.

1. Încuviinţarea executării silite este de competenţa instanţelor Părţii Contractante căreia urmează să se facă executarea silită. 2. Cererea de încuviinţare a executării silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă instanţei competente sa încuviinţeze executarea silită. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanţa. 3. Cererea va fi însoţită de o traducere certificată, facuta în limba Părţii Contractante solicitate. 4. Condiţiile cererii de executare silită sînt determinate de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea.

1. La cererea de încuviinţare a executării silite se va anexa:

1. a) textul complet al hotărîrii precum şi o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi executorie dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;
2. b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărîre care nu a luat parte la proces (procedura) i s-a inminat, cel puţin o dată, la timp şi în forma cuvenită, citaţia;
3. c) traducerile certificate ale actelor indicate la punctele "a" şi "b". 2. Odată cu cererea de încuviinţare a executării silite poate fi facuta şi cererea de executare silită.

1. Procedura încuviinţării executării silite şi executarea silită se efectuează potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc executarea silită. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silită se va rezolva de instanţa care a încuviinţat executarea silită. 3. În faţa instanţei judecătoreşti sesizate cu executarea silită, debitorul va putea ridica numai acele excepţiuni care se pot invoca potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a dat hotărîrea.

Refuzul recunoaşterii şi executării Recunoaşterea unei hotărîri sau încuviinţarea executării silite poate fi refuzată:

1. a) dacă persoana obligată prin hotărîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurării ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevăzut de lege şi la timp, citaţia, ori în cazul în care citarea s-a făcut prin afişare;
2. b) dacă hotărîrea judecătorească este în contradictie cu o hotărîre definitivă data anterior între aceleaşi Părţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de către o instanţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea silită. Aceasta dispoziţie nu se aplică dacă, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotărîrea anterioară poate fi modificată sau înlocuită printr-o alta hotărîre, datorită schimbării împrejurărilor care au stat la baza ei.

Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-50 se aplică şi tranzacţiilor încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti. Executarea cheltuielilor de judecată

1. Dacă una din părţile în proces, scutită de cauţiune conform art. 17, este obligată, printr-o hotărîre definitivă, sa plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, instanţa competenţa de pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante încuviinţează, la cerere, gratuit, executarea silită a acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecată se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevăzute în articolul 53.

1. La cererea de încuviinţare a executării silite se anexează o copie certificată de pe hotărîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care să rezulte ca hotărîrea este definitivă şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. 2. Instanţa încuviinţează, fără citarea părţilor, executarea silită a hotărîrii limitîndu-se numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă şi executorie. Totodată instanţa va incuviinta şi executarea silită a cheltuielilor prevăzute de articolul 52 alineatul 2 astfel cum acestea au fost stabilite de către instanţa competenţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia au fost prilejuite.

1. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat, instanţa Părţii Contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte Părţi Contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanţa efectuează executarea silită şi pune la dispoziţie suma încasată, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Părţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotărîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi o traducere certificată a acestor acte.

Eliberarea de obiecte Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani către un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani.

Cheltuieli de executare silită În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silită, se aplică legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia se executa hotărîrea.

Obligaţia de extrădare 1. Părţile Contractante se obliga să-şi extrădeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrădarea se admite numai pentru infracţiunile a căror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Părţi Contractante, o pedeapsă mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsă mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrădarea") şi pentru executarea hotărîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa.

Refuzul extrădării Extrădarea nu are loc, dacă:

1. a) persoana a carei extrădare se cere este cetăţean al Părţii Contractante solicitate;
2. b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
3. e) potrivit legii Părţii Contractante solicitate acţiunea penală nu poate fi exercitată, sau hotărîrea nu poate fi executată, ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
4. d) persoana a carei extrădare se cere a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune, sau dacă în cauza s-a dat o ordonanţa sau o hotărîre de încetare a procesului penal pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.

Obligaţia de a porni o acţiune penală 1. Fiecare Parte Contractantă se obliga ca la cererea celeilalte Părţi Contractante sa pornească în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penală împotriva unui cetăţean al său, atunci cînd exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţii Contractante o infracţiune care atrage extrădarea. 2. La cerere, se anexează o informare cuprinzînd date despre fapta săvîrşită şi toate probele existente cu privire la săvîrşirea şi calificarea infracţiunii precum şi, în măsura în care este posibil, datele prevăzute la articolul 61 lit. c. 3. Partea Contractantă solicitată este obligată sa informeze Partea Contractantă solicitanta despre rezultatul procesului penal.

Modul de legătură În problemele extrădării, ministerele justiţiei şi procuraturile generale ale celor două Părţi Contractante comunică direct între ele.

Actele care se anexează la cererea de extrădare La cererea de extrădare se anexează:

1. a) copia certificată a mandatului de arestare, iar la cererea de extrădare pentru executarea pedepsei copia certificată a hotărîrii rămase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindă date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului săvîrşirii infracţiunii, calificarea ei juridică precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînă atunci; dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
2. b) textul de lege al Părţii Contractante solicitante în care se încadrează infracţiunea precum şi textul care o sancţionează;
3. c) în măsura în care este posibil, date privind cetăţenia persoanei a carei extrădare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau reşedinţa sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale.

Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la săvîrşirea infracţiunii care atrage extrădarea, sau dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantă solicitată poate să ceara date suplimentare, stabilind în acest sens un termen de o luna pînă la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive temeinice, la cererea Părţii Contractante solicitante. 2. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantă solicitată poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrădării

După primirea cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere cu excepţia cazurilor cînd, potrivit prezentului Tratat, extrădarea nu poate avea loc.

1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantă solicitanta. Intervenţia va menţiona modul de arestare sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrădare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fără intervenţia prevăzută în alineatul 1, dacă exista date suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2 va fi instiintata neîntîrziat cealaltă Parte Contractantă.

Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata, dacă în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrădare.

Amînarea extrădării Dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracţiune, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea amînată pînă la sfîrşitul procesului penal, pînă la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanţa sau pînă la executarea definitivă înainte de expirarea duratei acesteia.

Extrădarea temporară 1. Dacă amînarea extrădării prevăzută în articolul 66 ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare s-a, cerut poate să fie extrădată temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.

Cereri de extrădare primite din partea mai multor state Dacă se primesc cereri de extrădare din partea mai multor state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte cărui stat se va face extrădarea.

Limitele acţiunii penale 1. Fără acordul Părţii Contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat, pentru o alta infracţiune, decît aceea pentru care s-a făcut extrădarea, săvîrşită înaintea extrădării. 2. Acordul nu este necesar, dacă persoana extrădată, care nu este cetăţean al Părţii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu părăseşte teritoriul acestei Părţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei sau dacă ea se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen, nu se socoteşte timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.

Predarea Partea Contractantă solicitată este obligată sa comunice Părţii Contractante solicitante locul şi data predării. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu ia în primire persoana ce urmează a fi extrădată în termen de 15 zile de la data stabilită pentru predare, aceasta persoana poate fi pusă în libertate.

Repetarea extrădării Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri ea va fi extrădată fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute în articolele 61 şi 62.

Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Părţile Contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate. Dacă împotriva acestor persoane a fost pronunţată o sentinta definitivă, se va transmite şi copia sentinţei.

Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantă autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrădate celeilalte Părţi Contractante de către un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se finanţează şi se rezolva după aceleaşi reguli ca şi cererea de extrădare. 3. Părţile Contractante nu sînt obligate sa autorizeze tranzitarea persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat.

Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unor persoane care se găsesc arestate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organele acestor Părţi Contractante, prevăzute în articolul 60, pot dispune transportarea lor pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane să fie menţinute în stare de arest şi să fie înapoiate în cel mai scurt timp după audiere. 2. În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unor persoane care se găsesc arestate într-un al treilea stat, organele Părţii Contractante solicitante prevăzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor cu respectarea prevederilor articolului 9.

Transmiterea obiectelor 1. Părţile Contractante se obliga să-şi trimită reciproc:

1. a) obiectele care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrădarea;
2. b) obiectele care pot avea importanţa ca probe în cauza penală; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurări. 2. Dacă obiectele cerute sînt necesare Părţii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi trebuie restituite Părţii Contractante solicitate după terminarea procedurii pentru a fi restituite celui îndreptăţit.

Comunicarea hotărîrilor de condamnare Fiecare Parte Contractantă va comunică celeilalte Părţi Contractante date privind hotărîrile definitive pronunţate de instanţele unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante, transmiţînd totodată amprentele digitale existente ale condamnaţilor.

Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecătoreşti sau a procuraturilor celeilalte Părţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Părţi Contractante. Partea a III-a DISPOZIŢII FINALE

Prezentul Tratat este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Budapesta în timpul cel mai apropiat.

1. Tratatul intră în vigoare după treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrării în vigoare. 2. Dacă nici una din Părţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi tratatul rămîne în vigoare pînă cînd una din Părţile Contractante îl va denunta cu preaviz de un an.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi încetează valabilitatea Convenţia între Republica Populara Română şi Republica Populara Ungara privind extrădarea infractorilor şi asistenţa în materie penală, încheiată la Budapesta la 28 august 1949.

Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile română şi ungara, ambele exemplare avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Făcut la Bucureşti, la 7 octombrie 1958. ────────────────