TRATAT nr. 0/1961

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică, ca şi cetăţenii proprii. 2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze în mod liber instanţelor judecătoreşti, procuraturii, precum şi altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante în competenţa cărora intra probleme de drept civil, familial şi penal, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. 3. Prevederile punctelor 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice.

Prin termenul "organ" folosit în cuprinsul acestui Tratat se înţelege instanţele judecătoreşti, procuratura şi celelalte instituţii în competenţa cărora intra probleme de drept civil, familial şi penal.

Organele Părţilor Contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale în modul şi condiţiile prevăzute prin prezentul Tratat.

În realizarea asistenţei juridice, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel, organele Părţilor Contractante comunică între ele în modul următor:

1. a) din partea română, în cauzele civile şi familiale prin Ministerul Justiţiei, în cauzele penale prin Ministerul Justiţiei, iar în faza urmăririi penale prin Procuratura Generală;
2. b) din partea iugoslava, prin secretariatele de stat pentru administrarea justiţiei ale republicilor populare Serbia, Croatia, Slovenia, Bosnia şi Hertegovina, Macedonia şi Muntenegru.

1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea trebuie să fie întocmite în limba Părţii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificată în limba Părţii Contractante solicitate. 2. Partea Contractantă solicitată redactează, actele referitoare la acordarea asistenţei juridice în limba sa proprie.

Ministerul Justiţiei al Republicii Populare Române şi Secretariatul Consiliului Federal Executiv pentru afacerile justiţiei al Republicii Populare Federative Iugoslavia îşi vor trimite, la cerere, textele normelor legale care sînt sau au fost în vigoare pe teritoriul Părţilor Contractante, iar la nevoie şi informaţii în legătură cu unele probleme de drept. Partea a II-a ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE

Asistenţa juridică în cauzele civile şi familiale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: audierea martorilor şi părţilor, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, interogarea părţilor.

1. Cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie să conţină denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacă este cunoscut), obiectul la care se referă cererea, numele şi prenumele părţilor, ocupaţia, domiciliul sau reşedinţa lor, precum şi numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor, dacă este cazul. 2. Pe lîngă datele prevăzute la punctul 1, cererea trebuie să conţină şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurările de fapt asupra cărora trebuie să se facă proba şi, dacă este cazul, întrebările care urmează să fie puse persoanei audiate. 3. Cererea de inminare a actelor trebuie să conţină adresa destinatarului şi indicarea actelor ce urmează să fie inminate.

1. Cererea de acordare a asistenţei juridice se întocmeşte în forma prevăzută de legislaţia Părţii Contractante solicitante. 2. Cererea şi actele care se trimit trebuie să fie semnate şi prevăzute cu sigiliul oficial.

1. Organul solicitat îndeplineşte cererea de acordare a asistenţei juridice potrivit normelor legale ale statului sau. 2. Dacă organul solicitat nu este competent sa acorde asistenţa juridică, el va transmite cererea organului competent. 3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data şi locul îndeplinirii lucrării cerute. 4. Dacă persoana menţionată în cerere nu poate fi gasita la adresa indicată, organul solicitat va lua măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

1. Organul solicitat inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau. 2. Dacă actul nu este redactat în limba Părţii Contractante solicitate sau dacă nu este însoţit de o traducere certificată în limba acesteia, organul solicitat va inmina destinatarului actele numai dacă acesta este de acord să le primească. 3. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea Părţii Contractante solicitate şi va trebui sa cuprindă data inminarii actului şi semnatura destinatarului sau, după caz, modul şi data predării actului.

În cazul cînd asistenţa juridică nu a putut fi acordată, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicindu-i totodată motivele care l-au împiedicat sa îndeplinească cererea.

Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzată dacă Partea Contractantă solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale.

Părţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetăţeni, dacă aceştia accepta primirea.

1. Părţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordării asistenţei juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunică organului solicitant cuantumul cheltuielilor făcute cu ocazia acordării asistenţei juridice. Dacă organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn Părţii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. Dacă cheltuielile de expertiza trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiţionată de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat.

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante care se adresează în calitate de reclamanţi sau intervenienţi instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante căreia îi aparţine instanţa. 2. Prevederile punctului 1 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice.

În cazul cînd legea unei Părţi Contractante prevede obligaţia de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru administrarea probelor, acest avans va putea fi cerut cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenilor proprii.

Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază în faţa instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată, precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în cursul procesului, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii.

1. Adeverintele cu privire la situaţia personală şi materială a persoanei care solicită scutirea de taxe şi cheltuieli de judecată, se eliberează de organul competent al Părţii Contractante pe teritoriul căreia aceasta persoana domiciliază sau îşi are reşedinţa. 2. Dacă aceasta persoana nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre Părţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata de oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al carei cetăţean este. 3. Organul care urmează a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată poate verifica prin organul competent al celeilalte Părţi Contractant exactitatea actelor prezentate şi, la nevoie, sa ceara date suplimentare.

Cetăţeanul oricăreia dintre Părţile Contractante, care îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unei Părţi Contractante şi voieşte sa beneficieze de drepturile prevăzute la articolul 18 în faţa unei instanţe judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante, poate să se adreseze fie direct acestei instanţe, fie instanţei judecătoreşti competente de la domiciliul sau reşedinţa sa. În acest din urmă caz, instanţa va trimite cererea, însoţită de anexe, instanţei judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante, în modul prevăzut la articolul 4. Capacitatea persoanei

1. Capacitatea de folosinţă şi exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana. 2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii acelei Părţi Contractante pe baza căreia a fost înfiinţată persoana juridică.

Încheierea căsătoriei 1. Condiţiile cerute pentru încheierea căsătoriei se determina, pentru fiecare persoana, de legea acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este persoana. 2. Condiţiile pentru încheierea căsătoriei, prevăzute de legea unei Părţi Contractante şi a căror nerespectare atrage nulitatea căsătoriei, se aplică şi cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante în cazul cînd încheie căsătoria pe teritoriul acelei Părţi Contractante. 3. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor

1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor se stabileşte în conformitate cu legea Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt. 2. Dacă unul din soţi este cetăţeanul unei Părţi Contractante iar celălalt soţ - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Părţi Contractante a carei ultima cetăţenie comuna au avut-o sotii. 3. Dacă sotii nu au şi nici nu au avut cetăţenia comuna a uneia din Părţile Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia şi-au avut ultimul domiciliu comun.

1. Cauzele cu privire la raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt de competenţa instanţelor judecătoreşti ale acelei Părţi Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii. 2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, este competenţa instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căruia sotii îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - instanţa Părţii Contractante pe teritoriul căreia şi-au avut ultimul domiciliu comun.

Divorţul, inexistenta şi nulitatea căsătoriei 1. Pentru divorţ, pentru constatarea existenţei, inexistentei şi nulităţii căsătoriei, precum şi pentru anularea căsătoriei, dacă amindoi sotii sînt cetăţeni ai unei Părţi Contractante, sînt competente instanţele şi se aplică legea acelei Părţi Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii la data introducerii acţiunii. Dacă la data introducerii acţiunii amindoi sotii au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalt, Părţi Contractante, este competenţa şi instanţa acestei Părţi Contractante. În acest caz se poate pronunţa divorţul, anula căsătoria sau constata nulitatea ei numai pentru motivele prevăzute, în acelaşi timp, de legile ambelor Părţi Contractante. 2. Dacă la data introducerii acţiunii, unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ - cetăţean al celorlalte Părţi Contractante, pentru soluţionarea cauzelor prevăzute la punctul 1 este competenţa instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi au reşedinţa ambii soţi; dacă unul din soţi domiciliază sau are reşedinţa pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, este competenţa instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa soţul pîrît. În ambele cazuri divorţul, constatarea nulităţii şi anularea căsătoriei pot fi pronunţate numai pentru motive prevăzute, în acelaşi timp, de către legile celor două Părţi Contractante. Raporturile dintre părinţi şi copii

Raporturile juridice dintre părinţi şi copii, precum şi stabilirea, contestarea şi tăgăduirea paternităţii ori stabilirea sau contestarea maternitatii se reglementează potrivit legii acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este copilul.

1. Pentru rezolvarea cauzelor menţionate la articolul 26, sînt competente instanţele Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. Dacă părinţii şi copilul au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, este competenţa şi instanţa acestei Părţi Contractante. Înfierea

1. Condiţiile pentru încheierea şi desfacerea înfierii, în cazul cînd infiatul şi infietorul sînt cetăţenii aceleiaşi Părţi Contractante, se determina potrivit legii acestei Părţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar infiatul cetăţean al celeilalte Părţi Contractante pentru încheierea sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condiţiile prevăzute în legile ambelor Părţi Contractante.

1. Pentru încheierea şi desfacerea înfierii în cazul prevăzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Părţi Contractante ai carei cetăţeni sînt infietorul şi infiatul, iar în cazul prevăzut la punctul 2 al aceluiaşi articol, sînt competente organele ambelor Părţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul şi infiatul sînt cetăţenii unei Părţi Contractante însă domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, pentru Încheierea şi desfacerea înfierii este competent şi organul acestei Părţi Contractante. Tutela şi curatela

1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetăţenii Părţilor Contractante sînt competente, în măsura în care prin prezentul tratat nu este prevăzut altfel, organele acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se stabilesc în conformitate cu legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se reglementează potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. 4. Obligaţia de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabileşte potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator. 5. Hotărîrile organelor de tutela şi curatela ale unei Părţi Contractante, care se referă la cetăţenii săi, se recunosc şi produc aceleaşi efecte juridice pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca şi hotărîrile date de organele proprii.

1. În cazul cînd este necesar să se ia măsuri pentru ocrotirea intereselor cetăţeanului unei Părţi Contractante al cărui domiciliu, reşedinţa sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organul competent al acestei Părţi Contractante va informa de îndată despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana. 2. În cazurile care nu comporta amînare, organul celeilalte Părţi Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, măsurile temporare neapărat necesare, dar este obligat sa informeze de îndată oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana în interesul căreia s-au luat măsurile. Aceste măsuri îşi păstrează valabilitatea atita timp cît organul competent al Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana nu va fi luat hotărîrea necesară. Aceasta hotărîre va fi comunicată organului care a luat măsurile temporare.

1. Organul de tutela sau curatela al unei Părţi Contractante poate transmite organului celeilalte Părţi Contractante competenţa privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane căreia i s-a instituit tutela sau curatela dacă ea îşi are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei Părţi Contractante şi dacă organul solicitat este de acord cu aceasta transmitere. 2. Organul care a acceptat preluarea competentei prevăzute la punctul 1 exercita administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului sau. Acest organ nu este competent sa adopte hotărîri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Declararea dispariţiei sau a morţii, constatarea faptului morţii şi stabilirea datei morţii unei persoane, respectiv declararea morţii unei persoane dispărute şi dovedirea morţii, denumite în textul următor, declararea dispariţiei sau a morţii este de competenţa instanţelor judecătoreşti ale Părţii Contractante al carei cetăţean era persoana la data dispariţiei sau a morţii. 2. Instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante pot sa declare dispariţia sau moartea unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante în următoarele cazuri:

1. a) la cererea unei persoane care doreşte să-şi valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi privind un imobil al dispărutului situat pe teritoriul Părţii Contractante a carei instanţa a fost sesizată;
2. b) la cererea soţului sotiei în legătură cu existenta căsătoriei, dacă în momentul introducerii cererii, acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante a carei instanţa a fost sesizată. 3. În cazurile prevăzute la punctul 2, declararea dispariţiei sau a morţii se va face numai în condiţiile prevăzute de legea Părţii Contractantului carei cetăţean a fost disparutul sau decedatul.

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante pot dobîndi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri şi drepturi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii. 2. Cetăţenii unei Părţi Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile şi imobile care se găsesc pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.

1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul precum şi consecinţele juridice ale viciilor de voinţa se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocării testamentului este aceea prevăzută de legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării, sau de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia testamentul a fost întocmit sau revocat.

1. Pentru dezbaterilor succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetăţenilor Părţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sînt competente organele acelei Părţi Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel. 2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetăţenilor Părţilor Contractante precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri imobile, sînt competente în mod exclusiv organele acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se găsesc bunurile imobile.

În cazul cînd defunctul a fost cetăţeanul unei Părţi Contractante şi a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, succesorii care domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul acestei Părţi Contractante pot cere, în termen de şase luni de la deces, ca organul competent al acestei Părţi Contractante să efectueze procedura succesorală cu privire la bunurile mobile care se găsesc pe teritoriul sau. Despre aceasta cerere vor fi incunostintati succesorii şi legatarii. Dacă, în termen de trei luni de la înştiinţare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se obţine, cererea va fi satisfacuta.

Pentru a determina dacă un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla acest bun.

1. În cazul cînd pe teritoriul unei Părţi Contractante moare un cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, organul competent va înştiinţa de îndată oficiul diplomatic sau consular al acestei Părţi Contractante despre deces, comunicînd tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament - dacă exista. În acelaşi mod va proceda acest organ şi în cazul cînd este informat ca pe teritoriul statului sau se găsesc bunuri ale unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante care a murit fie pe teritoriul Părţii Contractante al carei cetăţean a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat. 2. De asemenea, dacă oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul deţine date cu privire la deces, le va comunică organului competent al celeilalte Părţi Contractante, în vederea luării măsurilor necesare pentru conservarea succesiunii.

Dacă cetăţeanul unui Părţi Contractante moare în timpul unei călătorii sau sederi temporare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul, pe baza unei liste şi fără vreo alta procedura.

1. Organele fiecărei Părţi Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea şi vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante. 2. În cazul cînd bunurile succesorale se găsesc în localitatea unde îşi are sediul oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul, măsurile prevăzute la punctul 1 pot fi luate numai dacă oficiul diplomatic sau consular au fost înştiinţate în timp util despre aceasta, cu excepţia cazurilor care nu suferă amînare. Oficiul diplomatic sau consular poate să participe la realizarea acestor măsuri şi să facă propuneri. 3. În celelalte cazuri, va fi informat fără întîrziere oficiul diplomatie sau consular despre măsurile luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste măsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fără ca prin aceasta să se prejudicieze drepturile terţilor.

1. În cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile aflate pe teritoriul unei Părţi Contractante vor trebui să fie predate succesorilor care îşi au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatic sau consular al acestei Părţi Contractante dacă:

1. a) sînt asigurate sau plătite creanţele creditorilor faţă de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat;
2. b) toate impozitele şi taxele au fost plătite;
3. c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul cînd exista vreo interdicţie pentru exportul acestora. 2. Sumele de bani făcînd parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile, care urmează să fie predate succesorilor cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se găsesc sumele, iar transformarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestei Părţi Contractante.

1. La cererea creditorilor care domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante unde se găsesc bunurile succesorale mobile rămase în urma decesului cetăţeanului celeilalte Părţi Contractante, organul competent poate retine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulătoare din ele pînă se va hotărî asupra pretenţiilor lor faţă de succesiune. 2. Pentru depunerea cererilor prevăzute la punctul 1, organul competent va înştiinţa prin anunţ pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai lung de şase luni, să-şi formuleze pretenţiile faţă de succesiune şi la nevoie sa intenteze acţiune pentru recunoaşterea lor. Dacă creditorii nu-şi formulează pretenţiile în acest termen sau dacă nu intenteaza acţiune pentru recunoaşterea lor, nu se va putea împiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile.

1. Deschiderea testamentului este în căderea organului competent al acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. 2. Dacă organul unei Părţi Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, copia certificată a testamentului împreună cu datele privind starea testamentului şi copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în acelaşi mod se va proceda şi în cazul cînd pentru efectuarea procedurii succesorale este competent şi organul celeilalte Părţi Contractante. 3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate să trimită, la cerere, organului celeilalte Părţi Contractante şi originalul testamentului.

1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Părţi Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante are dreptul sa reprezinte pe cetăţenii proprii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi.

Bunurile mobile succesorale vacante se predau Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, iar în privinta bunurilor imobile succesorale vacante se aplică legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia sînt situate aceste bunuri.

1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de către un organ sau o persoană oficială a unei Părţi Contractante, în limitele competentei lor vor fi prevăzute cu sigiliul oficial şi semnatura, pot fi folosite în faţa organelor celeilalte Părţi Contractante fără vreo alta certificare sau legalizare. Aceasta prevedere se aplică şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente. 2. Prevederile punctului 1 sînt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente.

Acte publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unor Părţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante aceeaşi forta probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii.

Fiecare Parte Contractantă va transmite, la cerere, pe cale diplomatică, celeilalte Părţi Contractante certificate din registrele de stare civilă care se referă la cetăţenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Părţii Contractante solicitate şi se vor transmite gratuit.

1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte şi va incuviinta să se execute pe teritoriul sau următoarele hotărîri judecătoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante:

1. a) hotărîrile definitive şi executorii date în cauzele civile şi familiale;
2. b) hotărîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor;
3. c) tranzacţiile încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti în cauzele civile. 2. Sînt considerate hotărîri judecătoreşti în sensul punctului 1 şi hotărîrile date în materie succesorală de către organele unei Părţi Contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale.

Hotărîrile judecătoreşti menţionate la articolul 50 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, în următoarele condiţii:

1. a) dacă potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executării, nu este exclusa competenţa instanţelor judecătoreşti ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea în cauza;
2. b) dacă hotărîrea judecătorească este definitivă şi executorie potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată;
3. c) dacă prin recunoaşterea sau executarea hotărîrii judecătoreşti nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;
4. d) dacă persoana care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea, i s-a inminat la timp, ei sau reprezentantului sau, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea, cu excepţia cazului cînd citarea s-a făcut prin afişare;
5. e) dacă în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotărîre definitivă între aceleaşi părţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de către o instanţa competenţa a Părţii Contractante pe teritoriul carei-a urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea.

1. Cererea de încuviinţare a executării poate fi depusa de partea interesată direct la instanţa competenţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva. În acest ultim caz, cererea va fi transmisă instanţei celeilalte Părţi Contractante în modul prevăzut la articolul 4. 2. La cererea de încuviinţare a executării se va anexa:

1. a) copia certificată a hotărîrii judecătoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;
2. b) adeverinta ca partea, care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea, a fost citata la timp şi în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căruia a fost pronunţată hotărîrea;
3. c) traducerea certificată a actelor indicate la punctele
4. a) şi b), în limba Părţii Contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea, precum şi traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în această limbă. 3. Odată cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării poate fi cerută şi executarea hotărîrii.

1. Instanţele Părţii Contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executării şi la obiecţiile făcute împotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel. 2. Instanţa chemată să se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării se va limita sa stabilească existenta condiţiilor prevăzute în articolul 51 şi, dacă aceste condiţii exista, va incuviinta executarea.

1. Hotărîrile judecătoreşti definitive ale unei Părţi Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetăţeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără nici o procedură de reexaminare. 2. Fiecare Parte Contractantă îşi rezerva dreptul de a supune hotărîrile menţionate la punctul 1, reexaminarii prevăzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacă va considera ca o astfel de hotărîre se referă la statutul personal al unui cetăţean al său.

1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte pe teritoriul sau hotărîrile judecătoreşti privind statutul personal al cetăţenilor săi, pronunţate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în articolul 51, literele a), b), d),

1. e) şi dacă nu sînt în contrazicere cu normele legale în aceasta materie, aplicabile pe teritoriul sau. 2. Procedura pentru recunoaşterea acestor hotărîri este aceea prevăzută în articolele 52 şi 53.

1. Dacă una din părţile în proces, scutită de garanţie procesuala, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă sa plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, la cerere, aceasta hotărîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante. 2. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutită partea, instanţa Părţii Contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte Părţi Contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Suma încasată se va pune la dispoziţia oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante. 3. La cererile prevăzute în punctele 1 şi 2, se va anexa o copie certificată a acelei părţi din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi o traducere certificată a acestor acte. 4. Instanţa care încuviinţează executarea hotărîrilor prevăzute la punctele 1 şi 2 se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă şi executorie.

Prevederile articolelor 50-56 se aplică numai hotărîrilor judecătoreşti şi tranzacţiilor judiciare care au devenit executorii după intrarea în vigoare a prezentului Tratat.

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătoreşti şi tranzacţiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale Părţilor Contractante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare. Partea a III-a ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE

Asistenţa juridică în cauzele penale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi ascultarea invinuitilor, inculpaţilor, audierea martorilor şi a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, a perchezitiilor, predarea actelor, obiectelor şi a altor probe materiale.

Acordarea asistenţei juridice penale se poate refuza:

1. a) dacă Partea Contractantă solicitată considerată ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale;
2. b) dacă infracţiunea pentru care se cere acordarea asistenţei juridice nu constituie infracţiune şi după legea Părţii Contractante solicitate;
3. c) dacă asistenţa juridică se referă la o infracţiune pentru care potrivit articolului 69 literele
4. a) şi
5. b) din prezentul Tratat, extrădarea nu are loc.

Prevederile articolelor 8-12 se aplică în mod corespunzător şi la acordarea asistenţei juridice în cauzele penale.

1. Cînd este necesar ca organul unei Părţi Contractante sa asculte ca martor sau expert o persoană care domiciliază sau îşi are reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, oricare ar fi cetăţenia acesteia, în cererea de inminare a citaţiei trebuie să se indice suma ce se va plati pentru acoperire a cheltuielilor de călătorie şi de şedere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantă solicitanta va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli. Partea Contractantă solicitanta va suporta, de asemenea, plata despăgubirilor ce se cuvin martorilor şi experţilor pentru zilele de muncă pierdute, precum şi remuneraţia experţilor pentru expertiza facuta. 2. Dacă este neapărat necesar ca o persoană ce se afla arestata pe teritoriul unei Părţi Contractante să fie ascultata ca martor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, cererea pentru predarea temporară a acesteia se face pe cale diplomatică. Cererea se va satisface dacă persoana arestata este de acord, dacă la aceasta predare nu se opun motive deosebite şi cu condiţia ca persoana să fie menţinută în stare de arest şi să fie înapoiată în cel mai scurt timp după audiere. Partea Contractantă solicitanta suporta cheltuielile făcute cu predarea şi înapoierea acestei persoane. 3. În condiţiile prevăzute la punctul precedent se poate permite şi tranzitul unei persoane ce se afla arestata într-un al treilea stat, pentru a fi audiată ca martor de organul celeilalte Părţi Contractante. Cheltuielile făcute cu tranzitul persoanei, se suporta de Partea Contractantă care a cerut tranzitarea.

1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Părţi Contractante într-o cauza penală sau civilă, se prezintă înaintea organului celeilalte Părţi Contractante, oricare ar fi cetăţenia lui, nu poate fi tras la răspundere penală, arestat sau supus executării pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacă nu a părăsit teritoriul Părţii Contractante, în termen de şapte zile din ziua cînd organul care l-a ascultat, îl încunoştinţează ca prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei Părţi Contractante din motive independente de voinţa sa. 3. Dispoziţiile punctului 1 se aplică şi cu privire la persoanele prevăzute în articolul 62 punctele 2 şi 3.

1. Fiecare Parte Contractantă va trimite pe cale diplomatică celeilalte Părţi Contractante, la începutul fiecărui an, date din registrul de executări penale cu privire la cetăţenii acesteia, condamnaţi prin hotărîri rămase definitive în cursul anului expirat. 2. În acelaşi mod, se vor trimite şi date cu privire la hotărîrile definitive pronunţate ulterior, dacă prin acestea s-au adus schimbări hotărîrilor prevăzute la punctul 1. 3. Părţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, în unele cazuri, extrase din hotărîrile prevăzute la punctele 1 şi 2.

Părţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, date din fişele de antecedente penale care se referă la:

1. a) cetăţenii Părţii Contractante solicitante;
2. b) la alte persoane dacă împotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, iar aceste persoane se afla pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Partea Contractantă solicitată poate să refuze trimiterea unor asemenea date, dacă persoana asupra căreia se cer aceste date este cetăţeanul sau.

1. Părţile Contractante se obliga să se informeze, pe cale diplomatică, despre infracţiunile săvîrşite pe teritoriul uneia dintre ele de către cetăţenii celeilalte Părţi Contractante, care după săvîrşirea infracţiunii au fugit pe teritoriul tarii Contractante ai carei cetăţeni sînt. Împreună cu informaţiile se vor preda şi toate probele existente cu privire la infracţiunea săvîrşită. 2. În cazul cînd infracţiunea săvîrşită este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisă extrădarea, la cererea Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a savirsit infracţiunea, cealaltă Parte Contractantă se obliga sa pornească proces penal împotriva cetăţeanului sau, dacă pentru aceasta sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea sa proprie. Partea Contractantă solicitată va informa cealaltă Parte Contractantă dacă s-a pornit proces penal şi care este rezultatul acestuia. În cazul cînd procesul s-a terminat prin hotărîre judecătorească se va trimite şi copie de pe hotărîre.

1. Părţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenţei juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantă solicitată va comunică celeilalte Părţi Contractante cuantumul cheltuielilor făcute cu acordarea asistenţei juridice. Dacă Partea Contractantă solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate să le plătească, sumele încasate rămîn Părţii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor.

1. Părţile Contractante se obliga să-şi extrădeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei. 2. Extrădarea în vederea urmăririi penale şi judecării se admite numai pentru infracţiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Părţi Contractante, se poate da o pedeapsă mai mare de un an privatiune de libertate sau o pedeapsă mai grea. 3. În condiţiile prevăzute la punctul 2 se va admite extrădarea unei persoane care este condamnata prin hotărîre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau la o pedeapsă mai grea. Dacă hotărîrea definitivă este data în lipsa persoanei extrădate, instanţa Părţii Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecind persoana extrădată în prezenta.

Extrădarea nu are loc în cazul cînd:

1. a) persoana a carei extrădare se cere a savirsit o infracţiune de natura politica, o infracţiune pur militară (care consta exclusiv în încălcarea obligaţiilor militare) sau o infracţiune de presa;
2. b) persoana a carei extrădare se cere este, la data primirii cererii de extrădare, cetăţean al Părţii Contractante solicitate:
3. c) infracţiunea este săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractant solicitate;
4. d) potrivit legii Părţii Contractante solicitate, acţiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea definitivă nu poate fi executată din cauza implinirii termenului de prescripţie înainte de a fi primită cererea de extrădare, sau pentru un alt temei legal;
5. e) persoana a carei extrădare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune, ori dacă pentru aceeaşi infracţiune s-a încetat procesul penal, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
6. f) potrivit legii ambelor Părţi Contractante, infracţiunea se urmăreşte numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate (acţiune privată sau propunerea vatamatului).

Părţile Contractante comunică între ele pe cale diplomatică în toate problemele privind extrădarea infractorilor.

La cererea de extrădare se anexează:

1. a) copia certificată a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de libertate) sau a hotărîrii de condamnare cu menţiunea ca este definitivă. În aceste acte trebuie să se expuna starea de fapt, cu indicarea timpului şi locului săvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridică. Dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica după posibilitate şi dat privind cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
2. b) textul legii penale în care se încadrează infracţiunea pentru care se cere extrădarea, atît al Părţii Contractante solicitante cît şi al statului pe teritoriul căruia s-a savirsit infracţiunea;
3. c) dovezi şi date despre cetăţenia persoanei a carei extrădare se cere, date şi mijloace pentru stabilirea identităţii acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacă persoana cerută nu este identificata pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ca şi date despre adresa acesteia, toate acestea în măsura în care este posibil.

1. Dacă din cerere şi actele anexate reiese ca sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua toate măsurile pentru găsirea şi arestarea persoanei a carei extrădare se cere. 2. Dacă Partea Contractantă solicitată considera ca sînt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantă solicitanta, ca în termenul fixat, nu mai lung de doua luni, să-i trimită aceste date. La cererea Părţii Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi. 3. Dacă în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrădare va inceta, iar persoana a carei extrădare se cere, va fi pusă în libertate. Procedura va continua dacă ulterior se primesc datele cerute.

1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Părţi Contractante poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă cealaltă Parte Contractantă cere aceasta prin posta sau telegraf cu menţiunea ca cererea pentru extrădare va fi trimisa ulterior. În cererea de arestare trebuie să se indice numărul şi data mandatului de arestare sau a hotărîrii definitive date împotriva acestei persoane, precum şi denumirea organului de la care emana aceste acte. 2. O persoana poate fi arestata fără cererea prevăzută la punctul 1, dacă exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit punctelor 1 şi 2, va fi încunoştinţată neîntîrziat cealaltă Parte Contractantă. 4. Partea Contractantă solicitanta va fi încunoştinţată despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevăzută la punctul 1.

Persoana arestata conform articolului 73 va fi eliberata dacă în termenul stabilit de organul competent al Părţii Contractante solicitate, care nu poate depăşi o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare, nu se primeşte cererea de extrădare. La cererea celeilalte Părţi Contractante, acest termen poate fi prelungit.

1. Dacă împotriva persoanei a carei extrădare se cere este în curs o acţiune penală sau dacă a fost condamnata pentru o infracţiune, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrşitul procesului, iar dacă este condamnata, pînă la executarea completa a pedepsei sau pînă la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele aminarii extrădării vor fi aduse la cunoştinţa celeilalte Părţi Contractante. În cazul cînd procesul pentru care extrădarea a fost amînată este terminat printr-o hotărîre de condamnare, cealaltă Parte Contractantă va fi informată dacă extrădarea se amina pentru executarea acestei hotărîri. 2. Dacă amînarea extrădării ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce greutăţi serioase pentru stabilirea infracţiunii, persoana a carei extrădare s-a cerut, poate să fie extrădată temporar pe baza unei cereri motivate. 3. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată şi nu mai tirziu de trei luni din ziua predării. La cererea Părţii Contractante căreia persoana i-a fost predată, acest termen se poate prelungi.

În cazul cînd extrădarea unei persoane este cerută de mai multe state pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni diferite, Partea Contractantă solicitată va decide cărui stat se va face extrădarea.

1. Fără consimţămîntul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat, pentru o infracţiune săvîrşită înaintea extrădării, dacă pentru aceasta nu a fost cerută extrădarea. Consimţămîntul poate fi refuzat pentru aceleaşi motive pentru care se poate refuza şi extrădarea. 2. Consimţămîntul nu este necesar dacă persoana extrădată, care nu este cetăţean al Părţii Contractante căreia îi este predată, nu părăseşte teritoriul acestei Părţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnării, în termen de o luna de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executării ei ori dacă persoana se reintoarce de buna voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante căreia i-a fost predată, din motive independente de voinţa sa.

1. În cazul cînd extrădarea este admisă, Partea Contractantă solicitată va incunostinta cealaltă Parte Contractantă despre locul şi data predării persoanei extrădate. Dacă Partea Contractantă a carei cerere este satisfacuta nu ia în primire persoana extrădată în termen de şapte zile de la data stabilită pentru predare, ea poate fi pusă în libertate. 2. În cazul cînd extrădarea nu are loc, Partea Contractantă solicitanta va fi informată despre aceasta, indicindu-se totodată dispoziţia corespunzătoare din articolul 69.

În cazul cînd persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrădată. În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute în articolul 71.

Părţile Contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunţată o hotărîre, se va transmite copie de pe hotărîrea definitivă.

1. Fiecare Parte Contractantă va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau a unei persoane care este extrădată celeilalte Părţi Contractante de către un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează pe cale diplomatică şi se rezolva în conformitate cu regulile după care se rezolva şi cererea de extrădare. La cerere trebuie să fie anexate dovezile şi datele prevăzute pentru cererea de extrădare. 3. Părţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanei dacă potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrădarea. 4. Partea Contractantă solicitată va stabili modul de tranzit pe teritoriul sau.

1. Părţile Contractante se obliga să-şi trimită la cerere:

1. a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracţiune. Dacă se iveşte un litigiu în privinta caracterului licit sau ilicit al deţinerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotărăsc instanţele statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste obiecte sau sume de bani;
2. b) obiectele care pot avea importanţa ca proba în cauza penală. 2. În cazul cînd s-a cerut extrădarea, obiectele prevăzute la punctul 1 se vor trimite odată cu predarea persoanei extrădate, iar dacă aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior. Obiectele se vor trimite şi în cazurile cînd extrădarea infractorului nu poate să aibă loc din cauza morţii, sustragerii lui sau din alte împrejurări. 3. Dacă obiectele sînt necesare Părţii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului respectiv. 4. Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi trebuie restituite Părţii Contractante solicitate după terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptăţiţi. Dacă nu se poate stabili persoana căreia îi aparţin aceste obiecte, ele se vor înapoia Părţii Contractante solicitate.

Cheltuielile făcute cu extrădarea se suporta de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au fost făcute. Cheltuielile făcute cu tranzitul unei persoane se suporta de Partea Contractantă de la care provine cererea de tranzit, Partea a IV-a DISPOZIŢII FINALE

Toate problemele litigioase în legătură cu aplicarea prezentului Tratat se vor rezolva pe cale diplomatică.

Prezentul Tratat este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti.

1. Tratatul intră în vigoare după treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Tratatul se încheie pe o perioadă de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. 2. Dacă nici una din părţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rămîne în vigoare pînă cînd una din Părţile Contractante îl va denunta, în scris, cu preaviz de un an. 3. Odată cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi încetează valabilitatea Convenţia între România şi Iugoslavia relativă la extrădarea infractorilor şi asistenţa juridică în materie penală, încheiată la Belgrad la 30 ianuarie 1933.

Prezentul Tratat s-a încheiat la Belgrad, la 18 octombrie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română şi sirbo-croată, ambele texte fiind autentice. Drept care împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi aplicat sigiliile. ──────────