TRATAT nr. 0/1961

Ocrotirea juridică 1. Cetăţenii unei Părţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmează "cetăţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii şi persoanele juridice proprii. 2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecătoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmează, "instituţii judiciare") precum şi altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante în competenţa cărora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia.

Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Părţi Contractante îşi acorda reciproc asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenţa juridică şi altor instituţii în competenţa cărora intra cauzele arătate în alineatul 1.

Modul de legătură 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor două Părţi Contractante comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii care au în competenţa probleme de drept civil sau familial comunică cu instituţiile judiciare ale celeilalte Părţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei.

Obiectul asistenţei juridice Părţile Contractante îşi acorda reciproc asistenţa juridică prin îndeplinirea unor activităţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetărilor locale, interogarea părţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, precum şi a altor activităţi prevăzute în prezentul Tratat.

Limba folosită în relaţiile de asistenţa juridică 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Părţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie să fie întocmite în limba Părţii Contractante solicitante însoţite de o traducere certificată în limba Părţii Contractante solicitate. 3. Partea Contractantă solicitată efectuează lucrările privitoare la îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice în limba sa proprie.

Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să conţină următoarele date:

1. a) denumirea instituţiei solicitante;
2. b) denumirea instituţiei solicitate;
3. c) indicarea cauzei în care se solicita asistenţa juridică;
4. d) numele şi prenumele părţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetăţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau reşedinţa lor, iar în cazul cînd aceştia au reprezentanţi - numele, prenumele şi adresa lor;
5. e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, iar în cauzele penale şi descrierea faptei.

Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitată aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitată poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Părţii Contractante solicitante, dar numai în măsura în care aplicarea acestora nu contravine legislaţiei statului sau. 2. Dacă instituţia solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodată despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitată va comunică în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare, a asistenţei juridice. 4. După îndeplinirea cererii, instituţia solicitată transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenţa juridică nu a putut fi acordată, instituţia solicitată va restitui actele instituţiei solicitante comunicindu-i totodată împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.

Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor trebui să fie semnate şi prevăzute cu sigiliul oficial.

Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Părţii Contractante solicitate, se prezintă în faţa instituţiei Părţii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie urmărit, arestat, condamnat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei statului solicitant. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacă nu a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia solicitanta îi face cunoscut ca prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.

Inminarea actelor 1. Instituţia solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau, cu condiţia ca aceste acte să fie scrise în limba sa ori să fie însoţite de o traducere certificată. În caz contrar instituţia solicitată inmineaza actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească. 2. Certificarea traducerii se face de către un traducător oficial, de instituţia de la care emana cererea sau de un traducător numit de aceasta potrivit dispoziţiilor legale ori de către reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al uneia din Părţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie să conţină adresa exactă a destinatarului şi indicarea actelor ce urmează să fie inminate. 4. Dacă inminarea nu poate fi efectuată la adresa indicată în cerere, instituţia solicitată va lua din proprie iniţiativă măsurile necesare pentru stabilirea adresei; dacă nu se poate stabili adresa, instituţia solicitată va incunostinta despre aceasta instituţia solicitanta restituindu-i actele care trebuiau inminate.

Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.

Inminarea de acte propriilor cetăţeni Părţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetăţeni, dacă aceştia accepta primirea.

Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilită de lege şi prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo alta certificare. Aceasta se referă de asemenea şi la semnăturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Părţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale.

Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantă solicitată nu va pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordării asistenţei juridice. Părţile Contractante suporta toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv pe acelea care au fost făcute cu ocazia administrării probelor. 2. Instituţia solicitată comunică instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacă instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, ele rămîn Părţii Contractante a carei instituţie le-a perceput.

Refuzul asistenţei juridice Asistenţa juridică poate fi refuzată dacă acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Părţii Contractante solicitate.

Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie ale celor două Părţi Contractante se informează reciproc, la cerere, asupra problemelor de drept. Partea II DISPOZIŢII SPECIALE

Scutirea de garanţie procesuala Cetăţenii unei Părţi Contractante care se adresează instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, dacă domiciliază pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul pe teritoriul Părţii Contractante căreia îi aparţine instanţa solicitată. Scutirea de taxe şi cheltuieli de judecată

Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. Scutirea de cheltuieli cuprinde toate actele procesuale inclusiv cele privind executarea.

1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familială şi materială necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi cheltuieli de judecată, se eliberează de organul competent al Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau are reşedinţa persoana care a făcut cererea. 2. Dacă persoana care a făcut cererea nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre Părţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificată de reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmează a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată poate cere date suplimentare.

Cetăţeanul unei Părţi Contractante care voieşte să solicite organului competent al celeilalte Părţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecată precum şi asistenţa judiciară gratuita, se va adresa la instituţia judiciară competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa. Cererea de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată făcute în forma legală se va transmite, împreună cu actele prevăzute la punctul 1 al articolului 19 precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Părţi Contractante.

Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana.

Încheierea căsătoriei 1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sînt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legea Părţii Contractante al carei cetăţean este. În condiţiile cerute pentru încheierea căsătoriei intra de asemenea şi aprobarea organelor de stat competente, dacă o asemenea aprobare este prevăzută în legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este viitorul soţ. 2. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea Părţii Contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria. 3. Pentru căsătoria care se încheie în faţa unui reprezentant al oficiului diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea tarii căreia îi aparţine reprezentantul oficiului diplomatic sau consular.

Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt reglementate de legea Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt. 2. Dacă unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante iar celălalt soţ - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementează după legea acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia au sau au avut ultimul domiciliu comun.

Divorţul 1. Pentru soluţionarea cauzelor de divorţ în care amindoi sotii au cetăţenia aceleiaşi Părţi Contractante, sînt competente instanţele Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii; în cazul cînd sotii îşi au domiciliul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante sînt competente şi instanţele acesteia din urma, care vor aplica, în acest caz, legea Părţi Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii. 2. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante iar celălalt soţ este cetăţean al celeilalte Părţi Contractante şi domiciliază amindoi pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, competenţa pentru divorţ va fi instanţa acestei din urma Părţi; în cazul cînd unul din soţi domiciliază pe teritoriul unei Părţi Contractante şi celălalt soţ - pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante sînt competente instanţele ambelor Părţi Contractante. Instanţele aplica în fiecare caz legea statului lor.

Constatarea nulităţii şi anularea căsătoriei Prevederile articolului 24 se aplică în mod corespunzător şi în cauzele privind constatarea nulităţii şi anularea căsătoriei. Raporturile juridice între părinţi şi copii

1. Raporturile juridice dintre copil şi părinţi se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. În cauzele privind contestarea, tăgăduirea şi stabilirea paternităţii precum şi în cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii este aplicabilă legea Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul.

1. Pentru rezolvarea cauzelor prevăzute în articolul 26 sînt competente instanţele acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. Dacă reclamantul şi pîrîtul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, sînt competente de asemenea, şi instanţele acestei Părţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolului 26.

Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea datei sau faptului morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane, precum şi stabilirea datei sau a faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Părţii Contractante al carei cetăţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţa. 2. Instituţia judiciară a fiecărei Părţi Contractante poate declara dispariţia sau moartea ori stabilirea datei şi a faptului morţii pentru cetăţeni celeilalte Părţi Contractante, în următoarele condiţii:

1. a) cînd cererea este facuta de o persoană care domiciliază pe teritoriul Părţii Contractante a carei instanţa a fost sesizată şi care, potrivit legii acestei Părţi Contractante, are drept la o asemenea acţiune;
2. b) cînd cel dispărut şi-a avut ultimul domiciliu pe teritoriul Părţii Contractante a carei instanţa a fost sesizată. 3. La examinarea cauzelor prevăzute la punctele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Părţilor Contractante aplica legile statului lor. Tutela şi curatela

1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetăţenii Părţilor Contractante, sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementează de legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante căreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator.

1. În cazul cînd urmează să se ia măsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetăţeanului unei Părţi Contractante al cărui domiciliu, reşedinţa sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia acestei Părţi Contractante înştiinţează de îndată instituţia competenţa conform alineatului 1 al articolului 29. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Părţi Contractante poate lua singura măsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligată sa informeze de îndată instituţia competenţa conform alineatului 1 al articolului 29. Măsurile luate îşi păstrează valabilitatea pînă cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotărîre.

1. Instituţia competenţa conform alineatului 1 al articolului 29, poate transmite competenţa privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Părţi Contractante, atunci cînd persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Competenţa se considera transmisă, atunci cînd instituţia căreia îi este adresată cererea, accepta preluarea acestei competente şi informează despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei, exercita tutela sau curatela în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu ea va aplica legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotărîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia.

Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatării nulităţii sau anulării înfierii. 2. În cazul cînd persoana ce urmează a se înfia este cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, pentru înfiere se va lua, după caz, încuviinţarea acelei Părţi Contractante, părerea sau consimţămîntul celui care urmează a se înfia sau al celui căruia urmează a i se desface înfierea, consimţămîntul reprezentantului sau legal sau al instituţiilor de stat competente, dacă acestea sînt cerute de legea Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. 3. În cazul cînd persoana ce se infiaza de către soţi, dintre care unul este cetăţean al unei Părţi Contractante iar altul al celeilalte Părţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Părţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, desfacere, constatare a nulităţii sau anularea înfierii, este competenţa instituţia Părţii Contractante al carei cetăţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatării nulităţii sau anulării ei. În cazul prevăzut în alineatul 3, este competenţa instituţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia sotii au sau au avut domiciliul comun.

Fiecare Parte Contractantă va transmite la cerere celeilalte Părţi Contractante, prin organele centrale, certificatele de stare civilă, actele de studii şi de stagiu în munca ale cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Părţii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit.

Principiul egalităţii în drepturi Cetăţenii unei Părţi Contractante sînt egali cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante, care domiciliază pe teritoriul acesteia, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se găsesc şi drepturile ce urmează a fi realizate pe teritoriul acestei Părţi Contractante precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetăţenii proprii care domiciliază pe teritoriul acestei Părţi Contractante.

Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementează de legea acelei Părţi Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementează de legea acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile.

Testamentul 1. În privinta capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa, se va aplica legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocării testamentului. După aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocării unui testament este cea prevăzută de legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocării testamentului sau de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute.

Competenţa în cauzele de succesiune 1. Cauzele succesorale privind bunuri mobile, cu excepţia prevăzută la alineatul 4 al prezentului articol, sînt de competenţa instituţiilor Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile sînt de competenţa instituţiilor Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica în mod corespunzător şi litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune. 4. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul uneia din Părţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, la cererea oricărui succesor şi numai dacă toţi succesorii sînt de acord, competenţa revine instituţiei acestei Părţi Contractante.

Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetăţeanul unei Părţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia competenţa va înştiinţa de îndată reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante despre deces, comunicînd tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre dispoziţiile testamentare ale defunctului. 2. Dacă reprezentanta diplomatică sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunică aceasta instituţiei competente pentru a lua măsurile necesare de conservare a succesiunii.

Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Părţi Contractante, reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante are dreptul sa reprezinte în faţa oricărei instituţii pe cetăţenii proprii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul, fără vreo alta procedura.

Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în căderea instituţiei competente a Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurări, copia certificată a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacă se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Părţi Contractante, dacă defunctul a fost cetăţean al acesteia sau dacă o instituţie a acestei Părţi Contractante este competenţa să efectueze procedura succesorală.

Măsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecărei Părţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante. 2. Ele informează fără întîrziere reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante despre măsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomatică sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor măsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, măsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmează a fi luate, să fie aminate. 3. Instituţia Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul şi care este competenţa potrivit articolului 37 alineatul 1, va putea cere ridicarea măsurilor luate conform alineatului 1.

Transmiterea succesiunii În cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Părţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile vor trebui să fie predate succesorilor al căror domiciliu sau reşedinţa se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Părţi Contractante, dacă:

1. a) instituţia competenţa a încunoştinţat, dacă aceasta se prevede în legea Părţii Contractante, unde se găsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului ca aceştia să-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni;
2. b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plătite sau asigurate;
3. c) instituţiile competente au dat aprobarea, în caz de nevoie pentru exportul obiectelor succesorale sau transferarea sumelor de bani rezultate în urma vinzarii lor.

Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor de natura nepatrimonială Hotărîrile definitive de natura nepatrimonială ale instanţelor judecătoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Părţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, fără nici o procedură, dacă nici o instanţa judecătorească sau organ de tutela sau curatela ale acestei Părţi Contractante nu a dat o hotărîre definitivă anterioară, cu putere de lucru judecat, sau dacă nu are competenţa exclusiva în baza prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor patrimoniale

Fiecare Parte Contractantă recunoaşte şi va incuviinta să se execute pe teritoriul sau, potrivit dispoziţiilor ce urmează:

1. a) hotărîrile definitive de natura patrimonială, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante după intrarea în vigoare a prezentului Tratat;
2. b) hotărîrile judecătoreşti definitive date, după intrarea în vigoare a prezentului Tratat, pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în cauzele penale, privind repararea pagubelor.

1. Încuviinţarea executării se face la cerere şi este de competenţa instanţelor Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executării se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanţa.

1. La cererea de încuviinţare a executării se va anexa:

1. a) textul complet al hotărîrii precum şi o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;
2. b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărîre care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenită, cel puţin odată, citaţia sau orice alta comunicare prevăzută de lege în legătură cu intentarea acţiunii;
3. c) traducerea certificată a cererii şi a actelor indicate la alineatele "a" şi "b" din acest articol. 2. Odată cu cererea de încuviinţare a executării poate fi facuta şi cererea de executare.

1. Procedura încuviinţării executării şi executarea se efectuează potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie executată hotărîrea. 2. Orice obiectiune cu privire la încuviinţarea executării se va rezolva de instanţa care a încuviinţat executarea, iar cele privitoare la executare, de către instanţa în circumscripţia căreia se face executarea.

Refuzul recunoaşterii şi executării hotărîrilor Recunoaşterea unei hotărîri sau încuviinţarea executării poate fi refuzată:

1. a) dacă persoana obligată prin hotărîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurării ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevăzut de lege şi la timp, citaţia sau orice alta comunicare prevăzută de lege în legătură cu intentarea acţiunii ori în cazul în care citarea s-a făcut prin afişare;
2. b) dacă hotărîrea judecătorească este în contradictie cu o hotărîre definitivă data anterior între aceleaşi părţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de către o instanţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplică în cazul cînd s-au schimbat în mod esenţial împrejurările pe baza cărora hotărîrea judecătorească precedenta a determinat conţinutul şi timpul executării.

Tranzacţii Dispoziţiile articolelor 43-48 se aplică şi tranzacţiilor încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Hotărîri judecătoreşti anterioare Dispoziţiile articolelor 43-48 se aplică şi hotărîrilor pronunţate de instanţele judecătoreşti înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Executarea cheltuielilor de judecată

1. Dacă una din părţile în proces, scutită de cauţiune conform articolului 17, este obligată, printr-o hotărîre definitivă, sa plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, instanţa competenţa de pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante încuviinţează la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecată se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevăzute în articolul 52 alineatul 2 şi articolul 53 alineatul 2.

1. Instanţa care încuviinţează executarea hotărîrii referitoare la cheltuieli de judecată se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă şi poate fi executată. 2. La cererea de încuviinţare a executării se anexează o copie certificată de pe hotărîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care să rezulte ca hotărîrea este definitivă, precum şi traducerile certificate ale acestor acte.

1. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat, instanţa Părţii Contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte Părţi Contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanţa efectuează executarea şi pune la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Părţi Contractante suma încasată. 2. La cerere se va ataşa un extras din hotărîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi o traducere certificată a acestor acte.

Predarea obiectelor În caz de executare silită, predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani către un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani, în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante unde se găsesc acestea.

Cheltuieli de executare În ceea ce priveşte cheltuielile de executare se aplică legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia se executa hotărîrea.

Obligaţia de extrădare 1. Părţile Contractante se obliga să-şi extrădeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat persoane aflate teritoriul lor, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei. 2. Extrădarea se admite numai pentru infracţiunile a căror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Părţi Contractante, o pedeapsă mai mare decît un an privativ de libertate sau o pedeapsă mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrădarea") şi pentru executarea hotărîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa.

Refuzarea extrădării Extrădarea nu are loc, dacă:

1. a) persoana a carei extrădare se cere este cetăţean al Părţii Contractante solicitate;
2. b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
3. c) potrivit legii Părţii Contractante solicitate acţiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
4. d) persoana a carei extrădare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacă în cauza s-a dat o hotărîre sau o ordonanţa de încetare a procesului penal pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
5. e) potrivit legii ambelor Părţi Contractante acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decît la plîngerea prealabilă a părţii vătămate.

Obligaţia de a porni acţiunea penală 1. Fiecare Parte Contractantă se obliga ca la cererea celeilalte Părţi Contractante, sa pornească, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penală împotriva unui cetăţean al său cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea. 2. La cerere se anexează o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la săvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantă solicitată este obligată sa informeze Partea Contractantă solicitanta despre rezultatul procesului penal. Dacă s-a dat o hotărîre penală definitivă se va anexa şi o copie după aceasta hotărîre.

Modul de legătură În problemele extrădării, miniştrii justiţiei şi procurorii generali ai celor două Părţi Contractante comunică direct între ei.

Actele care se anexează la cererea de extrădare 1. La cererea de extrădare se anexează:

1. a) în cazul extrădării pentru executarea pedepsei - copia certificată a hotărîrii rămase definitive;
2. b) în caz de extrădare în vederea urmăririi penale şi judecării - copia certificată a mandatului de arestare şi descrierea infracţiunii comise cu relatarea împrejurărilor cauzei precum şi textul de lege în care se încadrează infracţiunea. Dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul acestora. 2. În măsura în care este posibil, la cererea de extrădare se vor anexa: date privind fizionomia persoanei a carei extrădare se solicita, informaţii privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa sa, fotografii şi amprente digitale.

Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la săvîrşirea infracţiunii care atrage extrădarea sau dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantă solicitată poate să ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de doua luni. Acest termen poate fi prelungit, dacă este necesar, la cererea Părţii Contractante solicitante. 2. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantă solicitată poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrădării

După primirea cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere.

1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a numit în acest sens o intervenţie de la Partea Contractantă solicitanta, în care se menţionează că exista un mandat de arestare sau o hotărîre definitivă data împotriva acelei persoane şi ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrădare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fără intervenţia prevăzută în alineatul 1, dacă exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltă Parte Contractantă.

Persoana arestata conform articolului 63 va fi eliberata dacă în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrădare.

Amînarea extrădării Dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrşitul procesului penal, pînă la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanţa sau pînă la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia.

Extrădarea temporară 1. Dacă amînarea extrădării prevăzute în articolul 65 ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare s-a cerut poate să fie extrădată temporar pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.

Cereri de extrădare din partea mai multor state Dacă se primesc cereri de extrădare din partea mai multor state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte care din aceste cereri va fi satisfacuta.

Limitele acţiunii penale privind persoana extrădată 1. Fără acordul Părţii Contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat, pentru o infracţiune săvîrşită înaintea extrădării şi pentru care nu s-a făcut extrădarea. 2. Acordul menţionat la punctul 1 nu este necesar dacă persoana extrădată, care nu este cetăţean al Părţii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu părăseşte teritoriul acestei Părţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei sau stingerea executării ei ori dacă el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.

Predarea Partea Contractantă solicitată este obligată sa comunice Părţii Contractante solicitante locul şi data predării. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu ia în primire persoana ce urmează a fi extrădată, în termen de o luna de la data stabilită pentru predare, aceasta persoana va fi pusă în libertate.

Repetarea extrădării Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrădată fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute în articolele 60 şi 61.

Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Partea Contractantă solicitanta va comunică Părţii Contractante solicitate informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate. Dacă împotriva acestor persoane a fost pronunţată o hotărîre definitivă, se va transmite şi copia hotărîrii.

Tranzitarea infractorilor 1. Fiecare Parte Contractantă autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrădate celeilalte Părţi Contractante de către un al treilea stat. 2. Cererea prevăzută la punctul 1 se înaintează şi se rezolva după aceleaşi reguli ca şi cererea de extrădare. 3. Părţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat.

Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unor persoane care se găsesc arestate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organele, prevăzute în articolul 59, ale acestei Părţi Contractante pot dispune transportarea lor pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane să fie menţinute în stare de arest şi să fie înapoiate în cel mai scurt timp după audiere. 2. În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unor persoane care se găsesc arestate într-un al treilea stat, organele Părţii Contractante solicitate, prevăzute în articolul 59, autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul lor, cu respectarea prevederilor articolului 9.

Transmiterea obiectelor 1. Părţile Contractante se obliga să-şi trimită reciproc:

1. a) obiectele sau sumele de bani, care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrădarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau transferarea de sume de bani;
2. b) obiectele care pot avea importanţa ca probe în cauza penală chiar şi în cazul cînd extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurări. 2. Dacă obiectele cerute sînt necesare instituţiilor judiciare ale Părţii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor transmise rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi trebuie restituite Părţii Contractante solicitate după terminarea procedurii, pentru a fi restituite celui îndreptăţit.

Comunicarea hotărîrilor de condamnare Părţile Contractante îşi comunică reciproc date privind hotărîrile definitive pronunţate de instanţele unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante, transmiţînd totodată amprentele digitale existente ale condamnaţilor.

Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecătoreşti sau a procuraturilor celeilalte Părţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Părţi Contractante. Partea III DISPOZIŢII FINALE

Ratificarea Prezentul Tratat este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat.

Intrarea în vigoare 1. Tratatul intră în vigoare după 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrării în vigoare. 2. Dacă nici una din Părţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea acestui termen, valabilitatea lui se prelungeşte de fiecare data, pentru alţi 5 ani. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua texte originale, fiecare în limbile română şi albaneza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Făcut la Tirana, în ziua de 12 septembrie 1960. -------