CONVENȚIE nr. 0/1961

1. Suveranitatea statului se întinde, în afară teritoriului sau şi a apelor sale interioare, asupra unei zone a marii adiacenta coastelor sale, denumita mare teritorială. 2. Aceasta suveranitate se exercită în condiţiile fixate de dispoziţiile prezentelor articole şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional.

Suveranitatea Statului riveran se extinde şi asupra spaţiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum şi asupra fundului marii şi subsolului ei.

Sub rezerva dispoziţiilor contrare din prezentele articole, linia de baza normală care serveşte la măsurarea latimii marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul coastei asa cum este indicată pe hartile marine la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran.

1. În regiunile în care linia coastei prezintă crestaturi şi sinuozitati adânci, sau dacă exista grupuri de insule de-a lungul coastei, în imediata apropiere a acesteia, poate fi adoptată metoda liniilor de baza drepte legand puncte apropiate pentru trasarea liniei de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale. 2. Traseul acestor linii de baza nu trebuie să se departeze, într-un mod apreciabil, de direcţia generală a coastei, şi intinderile de mare situate înăuntrul acestor linii trebuie să fie suficient legate de domeniul terestru, pentru a putea fi supuse regimului apelor interioare. 3. Liniile de baza nu pot fi trasate spre ridicaturile de teren ce rămîn descoperite în timpul refluxului sau sa pornească de la acestea, decât în cazul cînd pe ele sînt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii. 4. În cazurile în care metoda liniilor de baza se aplică conform dispoziţiilor paragrafului 1, se tine seama, pentru determinarea anumitor linii de baza, de interesele economice specifice regiunii respective, a căror realitate şi importanţa sînt în mod clar atestate de o folosire îndelungată. 5. Sistemul liniilor de baza drepte nu poate fi aplicat de către un Stat în asa fel încît sa intrerupa legătură dintre marea teritorială a altui Stat şi largul marii. 6. Statul riveran trebuie să indice în mod clar liniile de baza drepte pe hartile marine, asigurând acestora o publicitate suficienta.

1. Apele situate înăuntrul liniei de baza a marii teritoriale, în faţa uscatului, fac parte din apele interioare ale Statului. 2. În cazul în care stabilirea unei linii de baza drepte, conform articolului 4, are ca rezultat inglobarea, ca ape interioare a unor zone care erau mai înainte considerate ca făcînd parte din marea teritorială sau din marea libera, dreptul de trecere inofensiva prevăzut de articolele 14-23 se aplică acestor ape.

Limita exterioară a marii teritoriale este constituită de linie avînd fiecare punct la o distanta egala cu lăţimea marii teritoriale masurata din punctul cel mai apropiat al liniei de baza.

1. Prezentul articol nu se referă decât la golfurile la care un singur Stat este riveran. 2. În sensul prezentelor articole, un golf este o crestatura bine marcată a carei patrundere în uscat, în raport cu lăţimea deschizaturii, este astfel încît conţine ape inconjurate de coasta şi constituie mai mult decât o simpla inflexiune a coastei. Totuşi, o crestatura nu este considerată drept un golf decât dacă suprafaţa sa este egala sau superioară aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia trasa de-a curmezisul intrării crestaturii. 3. În scopul stabilirii măsurătorilor, suprafaţa unei crestaturi este cea cuprinsă între linia refluxului în jurul ţărmului crestaturii şi linia trasata între liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci cînd din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul este trasat luându-se ca diametru suma liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafaţa insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsă în suprafaţa totală a acesteia. 4. Dacă distanta între liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf nu trece peste 24 mile, poate fi trasata o linie de demarcatie între aceste doua linii ale refluxului iar apele astfel închise de aceasta linie sînt considerate ca ape interioare. 5. În cazul în care distanta dintre liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf trece peste 24 mile, o linie de baza dreapta de 24 mile este trasata în interiorul golfului, în asa fel încît sa inchida cea mai mare suprafaţa de apa care ar putea fi delimitata printr-o linie de aceasta lungime. 6. Dispoziţiile precedente nu se aplică golfurilor numite "istorice", nici în cazurile în care se aplică sistemul liniilor de baza drepte prevăzute la articolul 4.

În scopul delimitării marii teritoriale, instalaţiile permanente făcînd parte integrantă din sistemul portuar şi care înaintează cel mai mult spre larg sînt considerate ca făcînd parte din coasta.

Radele care servesc în mod normal încărcării, descărcării şi ancorarii navelor şi care, în alte condiţii, ar fi situate, total sau în parte, în afară traseului general al limitei exterioare a marii teritoriale vor fi incluse în marea teritorială. Statul riveran trebuie să delimiteze precis aceste rade şi să le indice pe hartile marine cu limitele lor, care trebuie să facă obiectul unei publicaţii suficiente.

1. O insula este o întindere naturala de pămînt inconjurata de apa, care rămîne descoperită în timpul fluxului. 2. Marea teritorială a insulei este masurata conform dispoziţiilor prezentelor articole.

1. Prin terenuri care pot rămîne descoperite trebuie să se înţeleagă ridicaturile naturale de teren care sînt inconjurate de mare şi care sînt neacoperite în timpul refluxului dar acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care terenurile care pot rămîne descoperite se găsesc, total sau parţial, la o distanta de uscat sau de o insula care nu depăşeşte lăţimea marii teritoriale, linia refluxului acestor terenuri poate fi luată ca linie de baza pentru a măsura lăţimea marii teritoriale. 2. În cazurile în care terenurile care pot rămîne descoperite sînt în totalitatea lor separate de uscat sau de o insula printr-o distanta superioară latimii marii teritoriale, ele n-au mare teritorială proprie.

1. În cazul cînd coastele a doua State sînt aşezate în faţa sau sînt limitrofe, niciunul dintre aceste State nu au dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele să-şi extindă marea sa teritorială peste linia mediana ale carei puncte sînt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale a fiecăruia dintre cele doua state. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică însă în cazurile în care, din cauza unor titluri istorice sau alte împrejurări speciale, este necesar ca marea teritorială a celor două State să fie delimitata în alt mod decât se prevede în aceste dispoziţii. 2. Linia de demarcare între marile teritoriale a doua State ale căror coaste sînt aşezate faţa în faţa sau sînt limitrofe, este trasata pe hartile marine întocmite la scara mare, recunoscută oficial de Statele riverane.

Dacă un fluviu se vărsa în mare fără a forma estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limite ale refluxului pe tarmuri. Subsectiunea A Reguli aplicabile tuturor navelor

1. Sub rezerva dispoziţiilor din prezentele articole, navele tuturor statelor riverane sau neriverane, se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială. 2. Trecerea este faptul de a naviga în marea teritorială fie pentru a o traversa fără a intră în apele interioare, fie pentru a intră în apele interioare, fie pentru a se indrepta spre larg, venind din apele interioare. 3. Trecerea cuprinde dreptul de oprire şi de ancorare, dar numai în măsura în care oprirea sau ancorarea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun navei din motive de forta majoră sau primejdie. 4. Trecerea este inofensiva atît timp cat nu aduce atingerea păcii, ordinii sau securităţii statului riveran. Aceasta trecere trebuie să se efectueze în conformitate cu prezentele articole şi alte reguli ale dreptului internaţional. 5. Trecerea navelor de pescuit străine nu este considerată ca inofensiva dacă acestea nu se conformează legilor şi regulamentelor pe care Statul riveran poate să le dicteze şi să le publice în scopul de a le interzice pescuitul în marea teritorială. 6. Navele submarine trebuie să treacă la suprafaţa şi sa arboreze pavilionul lor.

1. Statul riveran nu trebuie să împiedice trecerea inofensiva prin marea teritorială. 2. Statul riveran trebuie să facă cunoscut, într-un mod adecvat, toate pericolele pe care le cunoaşte şi care ameninta navigaţia în marea sa teritorială.

1. Statul riveran poate să ia, în marea sa teritorială, măsurile necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensiva. 2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptă spre apele interioare, Statul riveran are de asemenea dreptul de a lua măsurile necesare, pentru a preveni orice încălcare a condiţiilor cărora le este subordonata admiterea acestor nave în apele respective. 3. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 4, Statul riveran poate, fără discriminare între navele străine, sa suspende temporar, în zone determinate ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor străine, dacă aceasta suspendare este indispensabila pentru protecţia securităţii sale. Suspendarea nu va avea efect decât după publicarea ei în modul cuvenit. 4. Trecerea inofensiva a navelor străine nu poate fi suspendată în stramtori care, legand o parte a marii libere cu o altă parte a marii libere sau cu marea teritorială a unui Stat străin servesc navigaţiei internaţionale.

Navele străine care exercită dreptul de trecere inofensiva trebuie să se conformeze legilor şi regulamentelor edictate de Statul riveran în conformitate cu prezentele articole şi cu alte reguli ale dreptului internaţional, şi în special legilor şi regulamentelor privind transporturile şi navigaţia. Subsectiunea B Reguli aplicabile navelor de comerţ

1. Nu se pot percepe taxe de la navele străine pentru simpla lor trecere prin marea teritorială. 2. Nu se pot percepe taxe de la o nava străină trecând prin marea teritorială decât pentru remunerarea unor servicii determinate făcute acestei nave. Aceste taxe sînt percepute fără discriminare.

1. Jurisdicţia penală a statului riveran nu va fi exercitată la bordul unei nave străine, trecând prin marea teritorială, pentru arestarea unei persoane sau efectuarea actelor de instrucţie ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acelei nave, în timpul trecerii, cu excepţia următoarelor cazuri:

1. a) dacă consecinţele infracţiunii ating Statul riveran;
2. b) dacă infracţiunea este de natura sa tulbure liniştea publică a tarii sau ordinea în marea teritorială;
3. c) dacă asistenţa autorităţilor locale a fost cerută de capitanul navei sau de consulul Statului al cărui pavilion îl arboreaza nava, sau
4. d) dacă aceste măsuri sînt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante. 2. Dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua toate măsurile autorizate de legislaţia sa, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de instrucţie la bordul unei nave străine care trece prin marea teritorială venind din apele interioare. 3. În cazurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol, Statul riveran trebuie, dacă capitanul cere, sa înştiinţeze autoritatea consulară a Statului pavilionului înainte de a lua orice măsură şi sa înlesnească contactul între aceasta autoritate şi echipajul navei. În caz de necesitate urgenta, aceasta înştiinţare poate fi facuta în timp ce măsurile sînt în curs de executare. 4. Autoritatea locală, examinând dacă arestarea trebuie să fie facuta şi în ce mod, trebuie să ţină seama de interesele navigaţiei. 5. Statul riveran nu poate lua nici o măsura la bordul unei nave străine care trece prin marea teritorială, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de instrucţie pentru infracţiunile comise înainte de intrarea navei în marea teritorială, dacă nava, venind dintr-un port străin, nu face decât sa treacă prin marea teritorială, fără să între în apele interioare.

1. Statul riveran nu va opri şi nici nu va modifica ruta unei nave străine, trecând prin marea teritorială, pentru a exercita jurisdicţia civilă asupra unei persoane care se găseşte la bord. 2. Statul riveran nu poate aplica, faţă de aceasta nava, măsuri de execuţie sau măsuri conservatorii în materie civilă decât dacă aceste măsuri sînt luate ca urmare a obligaţiilor asumate sau a responsabilităţii angajate de nava respectiva în timpul trecerii sau pentru trecerea prin apele Statului riveran. 3. Dispoziţiile paragrafului precedent nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua măsuri de execuţie sau măsuri conservatorii în materie civilă pe care le autorizeaza legislaţia sa, faţă de o nava străină care stationeaza în marea teritorială, sau care trece prin marea teritorială venind din apele interioare. Subsectiunea C Reguli aplicabile navelor de stat altele decât navele de război

Regulile prevăzute în subsectiunile A şi B se aplică de asemenea navelor de stat afectate scopurilor comerciale.

1. Regulile prevăzute la subsectiunea A şi în articolul 18 se aplică navelor de stat afectate scopurilor necomerciale. 2. Cu excepţia dispoziţiilor la care se referă paragraful precedent, nici o dispoziţie din prezentele articole nu aduce atingere imunităţilor de care se bucura aceste nave, potrivit acestor articole sau altor reguli de drept internaţional. Subsectiunea D Regula aplicabilă navelor de război

În cazul în care o nava de război nu respecta regulile Statului riveran privind trecerea prin marea teritorială şi dacă nava nu tine seama de invitaţia care i-a fost adresată ca să se conformeze, Statul riveran poate să ceara ca nava sa părăsească marea teritorială. Partea A 2-A Zona contigua

1. Pe o zona a marii libere contigua marii sale teritoriale, Statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul:

1. a) de a preveni contravenţiile la legile sale de poliţie vamală, fiscală, sanitară sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială:
2. b) de a reprima contravenţiile la aceste legi comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială. 2. Zona contigua nu poate să se intinda peste 12 mile pornind de la linia de baza care deserveşte ca punct de plecare măsurarea latimii marii teritoriale. 3. În cazul în care coastele a doua state sînt aşezate faţa în faţa sau sînt adiacente, nici unul din aceste doua State nu va avea dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, să-şi extindă zona contigua peste linia mediana avînd fiecare punct la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata lăţimea marii teritoriale a fiecăruia din aceste State. Partea A 3-A Articole finale

Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile dintre Statele părţi la aceste convenţii sau acorduri.

Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnare, pînă la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricărui alt Stat invitat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devină parte la Convenţie.

Prezenta Convenţie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Prezenta Convenţie va fi deschisă aderării oricărui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 26. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

1. Prezenta Convenţie va intră în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea după depunerea celui de al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intră în vigoare în cea de a treizecea zi după depunerea, de către acel Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

1. După expirarea unei perioade de cinci ani începînd de la data la care prezenta Convenţie va intră în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricînd formulată de oricare parte contractantă, printr-o notificare scrisă adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotărăşte asupra măsurilor ce urmează să fie luate, dacă este cazul, în legătură cu aceasta cerere.

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolului 26:

1. a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 26, 27 şi 28;
2. b) data la care prezenta Convenţie va intră în vigoare, conform articolului 29;
3. c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 30.

Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sînt deopotrivă valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 26. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respecitve, au semnat prezenta Convenţie. Încheiată la Geneva, la douăzeci şi noua aprilie una mie noua sute cinci zeci şi opt. -----------