TRATAT nr. 0/1962

Ocrotirea juridică 1. Cetăţenii unei Părţi Contractante şi persoanele juridice constituite pe baza legislaţiei acesteia (denumite în cele ce urmează "cetăţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de acelaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii. 2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instituţiilor celeilalte Părţi Contractante, în competenţa cărora intra cauzele civile, familiale şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acestora.

Acordarea asistenţei juridice 1. Instanţele judecătoreşti, procuraturile şi notariatele de stat ale ambelor Părţi Contractante (denumite în cele ce urmează "instituţii judiciare"), îşi acorda reciproc asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenţa juridică şi altor instituţii în competenţa cărora intra cauzele arătate la punctul 1.

Obiectul asistenţei juridice Obiectul asistenţei juridice consta în îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: întocmirea expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea părţilor şi invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea cercetărilor locale, perchezitiilor şi sechestrelor.

Modul de legătură 1. În realizarea activităţilor prevăzute în prezentul tratat, instituţiile judiciare ale celor două Părţi Contractante comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în altfel. 2. Alte instituţii ale celor două Părţi Contractante care au în competenţa probleme de drept civil sau familial comunică între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerelor de Justiţie, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.

Limba 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Părţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice precum şi actele anexate, trebuie să fie întocmite în limba Părţii Contractante solicitante. Acestea vor fi însoţite, în măsura posibilităţilor, de traduceri certificate în limba Părţii Contractante solicitate, afară de cazurile în care, potrivit prezentului Tratat, anexarea unei asemenea traduceri este obligatorie. 3. Îndeplinirea cererilor de acordare instanţei juridice se face în limba Părţii Contractante solicitate.

Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să cuprindă următoarele date:

1. a) denumirea instituţiei solicitante;
2. b) denumirea instituţiei solicitate;
3. c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei juridice;
4. d) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa, cetăţenia şi ocupaţia părţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, iar în cauzele penale, în măsura posibilităţilor, de asemenea, locul şi data naşterii invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor precum şi numele şi prenumele părinţilor acestora;
5. e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor sau aparatorilor acestora;
6. f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei, iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii.

Modul de rezolvare a cererii 1. Instituţia solicitată rezolva cererile pentru acordarea asistenţei juridice în conformitate cu legislaţia statului sau. Instituţia solicitată, la cerere, poate aplica normele procedurale ale Părţii Contractante solicitate, în măsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau. 2. Dacă instituţia solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodată despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cererea instituţiei solicitante, instituţia solicitată va comunică în timp util acesteia sau părţilor din proces locul şi termenul efectuării cererii de acordare a asistenţei juridice. Înştiinţarea se poate trimite şi direct, prin scrisoare recomandată. 4. Dacă adresa precisa a persoanei la care se referă cererea pentru acordarea asistenţei juridice nu este cunoscută sau dacă indicată s-a dovedit a fi gresita, instituţia solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul cînd stabilirea adresei nu este posibila, instituţia solicitată anunta despre aceasta instituţia solicitanta. 5. După îndeplinirea cererii, instituţia solicitată transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul în care asistenţa juridică nu a putut fi acordată, instituţia solicitată va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodată împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.

Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi semnate şi prevăzute cu sigiliul oficial.

Inminarea actelor 1. Instituţia solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte să fie scrise în limba sa ori să fie însoţite de o traducere certificată în această limbă. În caz contrar, instituţia solicitată inmineaza actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească. 2. Cererea de inminare trebuie să conţină adresa exactă a destinatarului şi indicarea actului ce urmează să fie inminat.

Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante solicitate. În orice caz, dovada de inminare va cuprinde, fie confirmarea primirii prevăzută cu semnatura primitorului şi data predării, fie confirmarea instituţiei solicitate Constatind faptul, modul şi timpul inminarii.

Citarea martorilor şi experţilor şi ocrotirea lor 1. Dacă în cursul urmăririi penale sau judecaţii întreprinse pe teritoriul uneia din Părţile Contractante se va ivi nevoia prezentării personale a unui martor sau expert care se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia Părţii Contractante pe al cărui teritoriu are loc urmărirea penală sau judecata, se poate adresa instituţiei competente a celeilalte Părţi, pentru inminarea citaţiei. 2. În citaţie nu se vor prevedea sancţiuni pentru neprezentarea persoanei chemate. 3. Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citaţiei în faţa instituţiei celeilalte Părţi Contractante, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune săvîrşită inaite de trecerea frontierei Părţii solicitante şi nici pentru depozitia facuta în acel proces. 4. Martorul sau expertul pierde garanţia prevăzută la punctul 3, dacă nu a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei Părţi, din motive independente de voinţa sa.

Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Părţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia solicitată comunică instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn Părţii Contractante carei instituţie le-a perceput. Valabilitatea actelor

1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părţile Contractante în limitele competentei lor, în forma stabilită de legile în vigoare şi prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, fără vreo alta certificare. Aceasta dispoziţie se aplică şi cu privire la legalizarea semnaturilor făcute în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante. 2. Actele considerate oficiale pe teritoriul unei Părţi Contractante au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.

1. Actele şi copiile de pe actele ce urmează a fi folosite pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante vor fi certificate fie de instituţia care a întocmit sau eliberat actul, fie de notariatul de stat. Aceasta prevedere nu priveşte copiile de pe actele judecătoreşti ce se folosesc în cadrul cererilor de acordare a asistenţei juridice. 2. În cazul cînd instituţia care a eliberat actul nu mai exista eliberarea şi certificarea copiilor se vor face de instituţia căreia i-a fost încredinţat spre păstrare actul respectiv.

Transmiterea de acte 1. Părţile Contractante îşi transmit, la cerere, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare. în mod gratuit, copii de pe actele de naştere, căsătorie şi deces, adeverinte şcolare, certificate de vechime în cîmpul muncii, precum şi alte acte oficiale privind drepturile şi interesele cetăţenilor lor. 2. Părţile Contractante îşi transmit din oficiu, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare, în mod gratuit, copii de pe hotărîrile judecătoreşti referitoare la starea civilă a cetăţenilor lor.

Informaţii privind probleme de drept 1. Ministerele de Justiţie ale celor două Părţi Contractante îşi trimit actele normative publicate după intrarea în vigoare a prezentului Tratat. 2. Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor două Părţi Contractante îşi pun la dispoziţie la cerere, informaţii privind legislaţia care este sau a fost în vigoare în statul lor, precum şi informaţii privind practica instituţiilor judiciare. Partea a II-a DISPOZIŢII SPECIALE

Scutire de garanţie procesuala Cetăţenii unei Părţi Contractante care se adresează instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, dacă domiciliază pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul pe teritoriul Părţii Contractante căreia aparţine instanţa solicitată. Scutire de taxe şi cheltuieli de judecată

1. Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată, de orice înlesniri în ce priveşte taxele precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplică tuturor actelor de procedura, inclusiv actele de executare. 2. Persoanele care beneficiază pe teritoriul unei Părţi Contractante de prevederile punctului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectuează instanţele judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, în aceeaşi cauza.

1. Pentru obţinerea înlesnirilor prevăzute la articolul 18 se va prezenta un certificat asupra stării personale şi familiale precum şi asupra veniturilor şi averii eliberat de organele competente din locul unde solicitantul îşi are domiciliul, iar în cazul că nu are un domiciliu, de către organele unde el are reşedinţa. 2. Dacă persoana care a făcut cererea nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre Părţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificată de reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al statului sau. 3. Instituţia care eliberează certificatul se poate adresa instituţiilor celeilalte Părţi Contractante spre a cere lămuriri asupra datelor prevăzută la punctul 1. 4. Instituţia care urmează a se pronunţa asupra cererii de scutire prevăzută în articolul 18, poate cere date suplimentare instituţiei care a eliberat certificatul.

1. Cetăţeanul unei Părţi Contractante care voieşte să solicite instituţiei competente a celeilalte Părţi Contractante acordarea scutirilor sau înlesnirilor prevăzute în articolul 18, poate face oral cerere la instituţia judiciară competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal, pe care-l va transmite, împreună cu certificatul prevăzut în articolul 19 punctul 1 precum şi cu alte acte prezentate de petitionar, instituţiei judiciare a celeilalte Părţi Contractante. Instituţia solicitată se va conformă, dacă va fi cazul, dispoziţiunilor prevăzute în articolul 7 punctul 2. 2. Odată cu cererea prevăzută la punctul 1 se poate formula şi cererea de chemare în judecata, care va fi consemnată într-un proces-verbal separat, la care se vor anexa şi actele pe către le prezintă petiţionarul. 3. Procesele-verbale şi anexele trebuie să fie însoţite de traduceri certificate în limba Părţii solicitate.

Capacitatea juridică 1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana. Legislaţia persoanei juridice se stabileşte potrivit ei părţii Contractante pe baza căreia a luat fiinta.

Încheierea căsătoriei 1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea Părţii Contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria; 2. Pentru căsătoria care se încheie în faţa reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea Părţii Contractante căreia îi aparţine reprezentanta diplomatică sau oficiul consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este.

Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor 1. În cauzele privind raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor se aplică legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii. 2. Dacă unul din soţi este cetăţeanul unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ, al celeilalte Părţi Contractante, în privinta raporturilor lor juridice, persoanele şi patrimoniale se aplică legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale acelei Părţi Contractante pe al carei teritoriu ambii soţi îşi au domiciliul, ori şi-au avut ultimul domiciliu.

Divorţul 1. Pentru divorţ, dacă amindoi sotii au cetăţenia unei Părţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante; va fi aplicabilă legea Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Părţi Contractante. 2. În cazul în care, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetăţeanul uneia din Părţile Contractante, iar celălalt soţ este cetăţeanul celeilalte Părţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Părţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, sînt competente instanţele ambelor Părţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor.

Nulitatea, anularea şi inexistenta căsătoriei 1. Constatarea nulităţii căsătoriei pentru încălcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacă sancţiunea nulităţii căsătoriei este prevăzută atît de legea locului unde s-a încheiat căsătoria, cît şi de legea Părţii Contractante a carei căsătorie o au sotii. 2. În ceea ce priveşte încălcarea condiţiilor de fond ale încheierii căsătoriei, constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei se face dacă sancţiunea nulităţii ori anulării pentru încălcarea săvîrşită este prevăzută de legea aplicabilă potrivit articolului 22 punctul 3. Aceasta dispoziţie se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei căsătoriei. 3. În privinta competentei jurisdicţională se aplică în mod corespunzător prevederile articolului 24. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii

1. În cauzele privind stabilirea, contestarea şi tăgăduirea filiaţiunii, este aplicabilă legea Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. Cu toate acesta, cînd copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.

Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul. Prevederile articolului 26 punctul 2 se vor aplica şi în acest caz.

1. Pentru rezolvarea anularea privind raporturilor juridice prevăzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este copilul. 2. Dacă reclamantul şi pîrîtul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, sînt competente, de asemenea şi instanţele acestei Părţi Contractante. 3. În cauzele privind obligaţia de întreţinere sînt competente şi instanţele Părţii Contractante pe al carei teritoriu îşi are domiciliul cel obligat sa presteze întreţinerea.

Înfierea 1. Înfierea este supusă legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este infietorul, în momentul în care are loc înfierea. 2. În cazul în care copilul se infiaza de către soţi, dintre care unul este cetăţean al unei Părţi Contractante iar altul cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Părţi Contractante. 3. În cazul în care infietorul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar copilul este cetăţean al celeilalte Părţi Contractante şi potrivit legislaţiei acestor din urma Părţi, pentru încheierea înfierii, ar fi necesare încuviinţarea unei anumite instituţii precum şi consimţămîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal ori al ordonanţelor tutelare, se va cere, după caz, aceasta încuviinţare şi se va lua totodată şi consimţămîntul respectiv. 4. În materie de înfiere este competenţa instituţia Părţii Contractante al carei cetăţean este infietorul. În cazul prevăzut la punctul 2 este competenţa instituţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia ambii soţi îşi au domiciliul sau reşedinţa, ori şi-au avut ultimul domiciliu sau ultima reşedinţa. Interdicţia

1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernămînt datorită alienaţiei mintale sau debilităţii mintale, precum şi acelea pentru ridicarea acestei măsuri sînt supuse legislaţiei Părţii Contractrante al carei cetăţean este persoana în cauza. 2. În cauzele de interdicţie sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana care urmează să fie pusă sub interdicţie.

1. În cazul cînd este necesară punerea sub interdicţie a unui cetăţean al unei Părţi Contractante, care are domiciliul, reşedinţa sau bunuri pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia acestei din urma Părţi Contractante înştiinţează de îndată instituţia competenţa conform articolului 30 punctul 2. 2. În cazurile care nu comporta amînare instituţia celeilalte Părţi Contractante poate lua măsuri provizorii în conformitate cu legislaţia sa, dar este obligată sa informeze de îndată instituţia competenţa conform articolului 30 punctul 2, comunicindu-i în acelaşi timp copii de pe actele încheiate. Măsurile luate îşi păstrează valabilitatea pînă în momentul în care instituţia competenţa a luat o alta hotărîre.

1. Instituţia prevăzută în articolul 30 punctul 2 poate transmite competenţa sa privind interdicţia, instituţiei celeilalte Părţi Contractante, dacă persoana care urmează să fie pusă sub interdicţie are domiciliul, reşedinţa sau bunuri pe teritoriul acestei din urma Părţi. Competenţa privind interdicţia se considera transmisă în momentul în care instituţia solicitată a acceptat această competenţă şi informează despre aceasta instituţia solicitanta. 2. În cazul în care instituţia competenţa instiintata potrivit articolului 31 punctul 1 nu comunică răspunsul sau în termen de trei luni, socotite de la data expedierii înştiinţării, competenţa în materie de interdicţie revine de plin drept instituţiei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei care urmează a fi pusă sub interdicţie. 3. Instituţia care a devenit competenţa potrivit punctelor 1 sau 2 îndeplineşte măsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legislaţia statului sau dar numai dacă cauza care determina punerea sub interdicţie este prevăzută şi în legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana respectiva. Totuşi, în problema capacităţii de exerciţiu se aplică legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a fi pusă sub interdicţie. 4. Hotărîrea de punere sub interdicţie pronunţată potrivit punctelor 1-3 se comunică în copie instituţiei prevăzute în articolul 30 punctul 2. Tutela şi curatela

1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sînt cele prevăzute de legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela. 2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare tutelei sau curatelei se aplică legea Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante căreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În cauzele de tutela şi curatela privind cetăţenii Părţilor Contractante sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela. 5. Cetăţeanul uneia din Părţile Contractante poate fi numit tutor sau curator al cetăţeanului celeilalte Părţi Contractante, dacă domiciliază pe teritoriul acelei Părţi Contractante pe care urmează să se exercite tutela sau curatela şi dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

Prevederile articolelor 31 şi 32 punctul 1 se aplică în mod corespunzător şi în cazul tutelei sau curatelei.

Instituţia care potrivit articolului 32 punctele 1 sau 2 a devenit competenţa cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legea soţului sau. Totuşi, în problema capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu se va aplica legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituţie nu are dreptul sa adopte hotărîri în probleme privind statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Cu toate acestea, dacă potrivit dreptului sau intern, instituţia respectiva are o astfel de competenţa, ea poate da încuviinţare pentru încheierea căsătoriei, în conformitate cu dreptul Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

Declararea dispariţiei sau morţii precum şi stabilirea faptului şi datei morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului şi datei morţii este competenţa instituţia juridică a Părţii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta şi-a avut ultimul ei domiciliu. 2. Instituţia juridică a fiecăreia dintre Părţile Contractante este competenţa sa declare dispariţia sau moartea precum şi sa stabilească faptul şi data morţii propriilor ei cetăţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părţi, în următoarele cazuri:

1. a) dacă cererea este formulată de o persoană care doreşte sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispărutului, situat pe teritoriul Părţii Contractante al carei cetăţean a fost disparutul;
2. b) dacă cererea a fost formulată de soţ, sau după caz, de sotie, care la data introducerii cererii domiciliază pe teritoriul Părţii al carei cetăţean a fost disparutul. 3. În examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei sau a morţii precum şi de stabileşte a faptului şi datei morţii instituţiile juridice ale Părţilor Contractante aplica legislaţia statelor lor.

Principiul egalităţii 1. Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante sînt egali cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante atît în ceea ce priveşte dreptul de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmează a fi realizate pe acest teritoriu, cît şi în ceea ce priveşte dreptul de a întocmi sau retracta un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi. 2. Dispoziţiile penale speciale ale unei Părţi Contractante referitoare la condiţiile în care cetăţenii săi pot dobîndi prin moştenire bunuri situate pe teritoriul sau, sau drepturi care urmează a fi realizate pe acest teritoriu, sînt deopotrivă aplicabile şi cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante.

Testamentul 1. Forma întocmirii şi revocării testamentului este aceea prevăzută, în momentul întocmirii sau revocării sale, de legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul sau de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute. 2. În privinta capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa, se va aplica legea Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocării testamentului. După aceeaşi lege se stabilesc, de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise.

Instituţiile competente 1. Procedura succesorală precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sînt de competenţa instituţiilor Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii. Procedura succesorală precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenţa Instituţiilor Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri. 3. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de pe urma cetăţeanului uneia din Părţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante şi dacă toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii faţă de succesiune, competenţa revine instituţiilor acestei Părţi Contractante.

Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul în care cetăţeanul unei Părţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia competenţa a acestei Părţi va înştiinţa de îndată despre deces reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părţi Contractante, comunicindu-i în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte cu privinta la succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, masa succesorală şi valoarea succesiunii precum şi cu privire la testament, dacă acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplică şi în cazul în care instituţia competenţa a unei tari Contractante este informată ca cetăţeanul celeilalte Părţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Reprezentanta diplomatică sau oficiul consular care deţine date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile punctului 1 precum şi cu privire la succesiune, va comunică aceste date instituţiei competente, pentru ca aceasta să poată lua măsurile necesare de conservare a succesiunii. 3. Dacă pe teritoriul uneia din Părţile Contractante are loc deschiderea succesiunii şi exista presupunerea temeinica ca exista succesori cetăţeni ai celeilalte Părţi Contractante, instituţia competenţa va înştiinţa despre aceasta neîntîrziat reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al acestei Părţi.

Drepturile reprezentantelor diplomatice şi oficiilor consulare În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Părţi Contractante, reprezentanta diplomatică sau oficiile consulare ale celorlalte Părţi Contractante au dreptul, fără să fie necesar un mandat special, în cazul în care cetăţenii popriţi lipsesc şi nu sau desemnat un mandatar, sa ia toate măsurile ca aceştia să fie reprezentaţi în faţa oricărei instituţii.

Măsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecărei Părţi Contractante vor lua în conformitate cu legislaţia statului lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, sau care ar reveni unui cetăţean al acestei Părţi. 2. Ele informează fără întîrziere reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celorlalte Părţi Contractante asupra măsurilor luate conform punctului 1; reprezentanta diplomatică sau oficiul consular poate participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor măsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice, sau a oficiului consular, măsurile luate conform punctului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmează a fi luate, vor putea fi aminate. 3. Instituţia competenţa potrivit articolului 39 punctul 1 va putea cere ridicarea măsurilor luate conform punctului 1 din prezentul articol. Deschiderea şi publicarea testamentului

Deschiderea şi publicarea testamentului este în căderea instituţiei competente a Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul tastamentului precum şi originalul testamentului, dacă se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Părţi Contractante, dacă defunctul a fost cetăţean al acesteia, sau dacă o instituţie a acestei Părţi Contractante este competenţa să efectueze procedura succesorală.

Instituţia competenţa a Părţii Contractante al carei cetăţean a fost testatorul în momentul decesului şi care are în păstrare testamentul, va remite, la cerere, instituţiei competenţa cu luarea măsurilor de asigurare a succesiunii, o copie certificată de pe testament.

Predarea succesiunii 1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinute din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia din Părţile Contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetăţeni ai celeilalte Părţi Contractante avînd domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestei din urma Părţi sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate după terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori. Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante ai carei cetăţeni sînt moştenitorii respectivi; 2. În cazurile prevăzute la punctul 1 predarea se va efectua dacă:

1. a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate;
2. b) pretenţiile creditorilor defunctului şi alte pretenţii în legătură cu succesiunea, formulate înăuntrul termenului prevăzut de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus; au fost satisfacute sau asigurate;
3. c) instituţiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani; transferul acestor sume se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize. 3. Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliu sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se predau fără vreo alta procedura, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul.

Recunoaşterea hotărîrilor de natura nepatrimonială 1. Hotărîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecătoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Părţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, fără nici o procedură, în afară de cazul în care o instanţa judecătorească sau un organ de tutela ori curatela al acestei din urma Părţi a dat o hotărîre definitivă anterioară în acea cauza, sau cînd o astfel de instanţa sau organ de tutela ori curatela are o competenţa exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţiile punctului 1 se aplică şi cu privire la hotărîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti de natura patrimonială

Ambele Părţi Contractante recunosc şi vor incuviinta să se execute pe teritoriul lor:

1. a) hotărîrile judecătoreşti definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante după intrarea în vigoare a primului Tratat;
2. b) hotărîrile judecătoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante după intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despăgubire pentru daunele cauzate.

1. Încuviinţarea executării hotărîrilor judecătoreşti este de competenţa instanţelor Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executării se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cerere poate fi depusa şi direct la această instanţă.

La cererea de încuviinţare a executării se va anexa:

1. a) textul complet al hotărîrii precum şi o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă şi executorie dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;
2. b) actele originale sau copii certificate ale acestora din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat cel puţin odată, la timp şi în forma cuvenită, citaţia;
3. c) traducerile certificate ale cererii şi ale actelor indicate la punctele
4. a) şi b).

Odată cu cererea de încuviinţare a executării poate fi facuta şi cererea de execuţie silită.

1. Procedura, încuviinţării executării precum şi executarea silită se efectuează potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc executarea silită. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silită se va rezolva de instanţa care a încuviinţat executarea. 3. În faţa instanţei judecătoreşti care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepţiuni care se pot invoca potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a dat hotărîrea. 4. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executării, tribunalul, dacă considera necesar, poate cere părţilor din proces să depună în scris anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. Acest tribunal poate să ceara, de asemenea, lămuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunţat hotărîrea.

Refuzul recunoaşterii şi executării Recunoaşterea unei hotărîri judecătoreşti sau încuviinţarea executării ei poate fi refuzată:

1. a) dacă persoana obligată prin hotărîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurării ca ei, sau reprezentantului ori, nu i-a fost inminata citaţia în timp util şi în modul prevăzut de lege, sau în cazul în care citarea s-a făcut prin afişare;
2. b) dacă potrivit dispoziţiilor prezentului Tratat procesul era de competenţa exclusiva a instituţiei Părţii Contractante pe al cărui teritoriu hotărîrea urmează a fi recunoscută şi executată;
3. c) dacă hotărîrea judecătorească este în contradictie cu o hotărîre definitivă data anterior, între aceleaşi părţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de către o instanţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea silită; aceasta dispoziţie nu se aplică dacă, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotărîrea anterioară poate fi modificată sau înlocuită printr-o alta hotărîre, datorită schimbării împrejurărilor care au stat la baza ei;
4. d) dacă din hotărîrea pronunţată în procesul în care trebuia aplicată legea celeilalte Părţi Contractante rezultă ca această lege nu a fost aplicată, exceptîndu-se cazul în care legea Părţii Contractante a carei instanţa judecătorească a pronunţat hotărîrea nu se deosebeşte în mod esenţial de legea celeilalte Părţi Contractante.

Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 47-52 ce aplica şi tranzacţiilor încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti. Executarea hotărîrilor privind cheltuielile de judecată

Dacă una din părţile în proces, scutită de cauţiune conform articolului 17, a fost obligată printr-o hotărîre definitivă sa plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, instanţa competente de pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea silită a acestor cheltuieli.

1. La cererea de încuviinţare a executării silite se anexează o copie certificată de pe hotărîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care să rezulte ca hotărîrea este definitivă şi executorie precum şi traducerile certificate ale acestor acte. 2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevăzute la punctul i sînt considerate cheltuieli de judecată. 3. Instanţa încuviinţează; fără citarea părţilor, executarea silită a hotărîrii, limitîndu-se numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă şi executorie. Totodată, instanţa va incuviinta şi executarea silită a cheltuielilor prevăzute la punctul 2, astfel cum acestea au fost stabilite de către instanţa competenţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia au fost prilejuite.

1. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat, instanţa Părţii Contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte Părţi Contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanţa efectuează executarea silită şi pune la dispoziţie, suma încasată reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Părţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotărîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta ca hotărîrea este definitivă şi executorie şi o traducere certificată a acestor acte. 3. Prevederile articolului 55 punctul 2 se aplică în mod corespunzător cheltuielilor de traducere a actelor specificate la punctul 2.

Eliberarea de obiecte şi remiterea sumelor de bani Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani, către un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se fac în conformitate cu prevederile legii pentru expertul de obiecte sau remiterea de sume de bani în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante pe care acestea se afla.

Cheltuielile executării silite La stabilirea şi urmărirea cheltuielilor de executare silită se aplică prevederile referitoare la executarea hotărîrilor judecătoreşti; în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante pe care are loc executarea hotărîrii.

Obligaţia de extrădare 1. Părţile Contractante se obliga să-şi extrădeze reciproc; la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei; 2. Extrădarea se admite numai pentru infracţiunile a căror savirsire atrage; potrivit legilor ambelor Părţi Contractante; o pedeapsă mai mare de un an privatiune de libertate sau a pedeapsa mai grea (denumite mai apoi de "infracţiuni care atrag extrădarea") şi pentru executarea hotărîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. Refuzul extrădării

Părţile Contractante nu-şi vor extrada proprii lor cetăţeni.

Extrădarea nu va avea de asemenea loc, dacă:

1. a) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Părţii contractante solicitate;
2. b) potrivit legii Părţii Contractante solicitate acţiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
3. c) persoana a carei extrădare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune ori dacă în cauza s-a dat o ordonanţa sau hotărîre de încetare a procesului penal, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
4. d) potrivit legii ambelor Părţi Contractante acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decît la plîngerea prealabilă a părţii vătămate.

Actele care se anexează la cererea de extrădare La cererea de extrădare se anexează:

1. a) copia certificată a mandatului de arestare sau dispoziţiei de arestare preventivă, iar la cererea de extrădare pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitivă; aceste acte vor trebui sa cuprindă date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului infracţiunii, calificarea ei juridică precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînă atunci; dacă prin; infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
2. b) textul de lege al Părţii Contractante solicitante în care se încadrează infracţiunea, cît şi textul care o sancţionează;
3. c) în măsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrădare se cere, cetăţenia ei, domiciliul sau reşedinţa ei precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprentele digitale.

Date suplimentare 1. Dacă datele primite nu sînt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitată poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen de la o luna pînă la doua luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit la cererea Părţii Contractante solicitante. 2. Dacă persoana la care se referă cererea a fost arestata, iar Partea Contractantă solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, Partea Cantractanta solicitată poate pune în libertate acea persoana. Arestarea în vederea extrădării

După primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prezentului Tratat, extrădarea nu poate avea loc.

1. Arestarea poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantă solicitanta. În intervenţie se va menţiona mandatul de arestare ori dispoziţia de arestare preventivă sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane şi interdicţia ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana faţă de care exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea, poate fi arestata chiar fără intervenţia prevăzută la punctul 1. 3. Arestarea facuta potrivit punctelor 1 sau 2 va fi adusă neîntîrziat la cunoştinţa celeilalte Părţi Contractante.

1. Persoana arestata în conformitate cu articolul 65 punctul 1 poate fi pusă în libertate dacă, în termen de doua luni din ziua trimiterii înştiinţării prevăzute la articolul 65 punctul 3, nu se primeşte cererea de extrădare. 2. Persoana arestata potrivit articolului 65 punctul 2 poate fi pusă în libertate dacă, în decurs de o luna din ziua expedierii înştiinţării prevăzute în articolul 65 punctul 3, nu se primeşte o comunicare în sensul că va fi trimisa cererea de extrădare.

Amînarea extrădării Dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrşitul procesului penal, pînă la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanţa sau pînă la eliberarea definitivă înainte de expirarea duratei acesteia.

Extrădarea temporară 1. Dacă amînarea extrădării prevăzute în articolul 69 ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare se cere poate fi extrădată temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată de, îndată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.

Predarea Partea Contractantă solicitată este obligată sa comunice Părţii Contractante solicitante locul şi data predării. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu ia în primire persoana ce urmează a fi extrădată în termen de 15 zile de la data stabilită pentru predare, aceasta persoana va putea fi pusă în libertate.

Transmiterea obiectelor 1. Părţile Contractante, se obliga să-şi transmită reciproc, la cerere:

1. a) obiectele şi valorile care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrădarea;
2. b) obiectele care pot avea importanţa ca probe în cauza penală pentru care s-a cerut extrădarea. 2. Obiectele şi valorile prevăzute la punctul 1 se transmit, chiar dacă extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii de la judecata sau din alte împrejurări. 3. Dacă obiectele cerute sînt necesare Părţii Contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului în cauza. 4. Drepturile terţilor asupra obiectelor cerute rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi se restituie Părţii Contractante solicitate, după terminarea procedurii, pentru a fi înapoiate persoanelor îndreptăţite.

Repetarea extrădării Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata, ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrădată, la cerere, fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute în articolele 62 şi 63.

Cereri de extrădare primite din partea mai multor state Dacă se primesc cereri de extrădare privind aceeaşi persoana, din partea mai multor state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte care din aceste cereri urmează să fie luată în considerare.

Limitele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate 1. Fără acordul Părţii Contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat pentru o alta infracţiune săvîrşită înaintea extrădării decît aceea pentru care s-a făcut extrădarea. 2. Acordul nu este necesar, dacă persoana extrădată nu părăseşte teritoriul Părţii Contractante solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei, sau dacă ea se reintoarce pe teritoriul acestei din urma Părţi. În acest termen nu se socoteşte timpul în care persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.

Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal Părţile Contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădare. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunţată o hotărîre definitivă se va trimite şi copia hotărîrii.

Transportul provizoriu al persoanelor arestate În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unei persoane arestate care se găsesc pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organele acestei Părţi Contractante, prevăzute în articolul 78, pot dispune transportarea acestor persoane pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, cu condiţia ca ele să fie menţinute în stare de arest şi să fie înapoiate în cel mai scurt timp după audierea lor.

Tranzitarea 1. Fiecare din Părţile Contractante va autoriza, la cererea celeilalte Părţi Contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte Părţi Contractante de către un al treilea stat. Prevederea aceasta nu se va aplica dacă, potrivit prevederilor prezentului Tratat, nu ar exista obligaţia de extrădare. 2. În cazul în care este necesară audierea ca martori sau experţi a unor persoane ce se găsesc arestate într-un al treilea stat, organele Părţii Contractante solicitate prevăzute în articolul 78, vor autoriza transportul dus şi întors al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 11 punctul 3. 3. Cererea pentru autorizarea tranzitului şi înaintează şi se rezolva după aceleaşi reguli ca şi cererea de extrădare.

Cheltuieli de extrădare şi tranzit Cheltuielile de extrădare vor fi suportate de Partea Contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de Partea Contractantă solicitanta.

Modul de legătură În problemele de extrădare şi tranzitare, Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor două Părţi Contractante comunică direct între ele.

Obligaţia de a porni o acţiune penală 1. Fiecare Parte Contractantă, la cererea celorlalte Părţi Contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penală împotriva unui cetăţean al său, în cazul în care exista date suficiente, ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care ar atrage extrădarea. 2. La cerere se anexează o informare cuprinzînd date asupra faptei săvîrşite, calificării ei juridică precum şi toate probele existente cu privire la săvîrşirea infracţiunii, iar în măsura în care este posibil, datele prevăzute în articolul 62 litera c). 3. Partea Contractantă al carei cetăţean este persoana urmărită va înştiinţa cealaltă Parte Contractantă despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotărîre definitivă, va trimite şi o copie de pe aceasta hotărîre.

Comunicarea hotărîrilor de condamnare Părţile Contractante îşi comunică trimestrial date privind hotărîrile definitive de condamnare pronunţate de instanţele unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante, anexind, în măsura posibilităţilor, amprentele digitale ale condamnaţilor. Aceasta dispoziţie se aplică şi cu privire la modificările ulterioare ce ar interveni în legătură cu hotărîrile sus-menţionate.

Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecătoreşti sau a procuraturilor, Părţile Contractante îşi transmit reciproc şi în mod gratuit informaţii cu privire la antecedentele penale ale persoanelor care figurează în cazierele lor judiciare. Partea a III-a DISPOZIŢII FINALE

Prezentul Tratat este supus ratificării şi va intra în vigoare la treizeci de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Varsovia.

Prezentul Tratat se încheie pe o perioadă de cinci ani de la data intrării lui în vigoare. El va fi considerat prelungit de fiecare data pentru o alta perioada de cinci ani, dacă nici una din Părţile Contractante nu-l denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea acestui termen.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi pierd valabilitatea Convenţia între România şi Polonia relativă la asistenţa reciprocă şi protecţia juridică în materie civilă, semnată la Bucureşti la 19 decembrie 1929 şi Convenţia între România şi Polonia relativă la extrădarea infractorilor şi asistenţa judiciară în materie penală, semnată la Bucureşti la 26 martie 1930. Prezentul Tratat s-a întocmit la Bucureşti, la data de 25 ianuarie 1962, în doua exemplare, fiecare în limbile română şi polona, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care plenipotenţiarii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor. --------------