CONVENȚIE nr. 0/1927

România şi Franţa îşi iau reciproc angajamentul de a nu comite de o parte şi de alta nici un atac sau invaziune şi de a nu recurge de o parte şi de alta în nici un caz la rasboi. Totuşi, aceasta stipulaţiune nu se aplică dacă este vorba: 1) de exercitarea dreptului de legitima apărare, adică de a se opune unei violari a angajamentului luat prin alineatul 1 din prezentul articol; 2) de o acţiune întreprinsă prin aplicarea articolului 16 din Pactul Societăţii Naţiunilor; 3) de o acţiune întreprinsă pe temeiul unei hotărîri a Adunării sau Consiliului Societăţii Naţiunilor, sau în aplicarea articolului 15, alineatul 7 din Pactul Societăţii Naţiunilor, numai dacă, în acest ultim caz, o atare acţiune ar fi îndreptată în contra unui Stat care cel dintaiu s-a dedat unui atac.

Luînd în consideratiune angajamentele respectiv luate de dânşii în articolul 1 din prezentul Tratat, România şi Franţa îşi iau angajamentul de a regula, pe cale paşnică şi în modul următor, toate chestiunile de orice natura ar fi, cari ar putea aduce o desbinare şi cari n-ar fi putut fi rezolvate prin procedeele diplomatice obişnuite; toate chestiunile în privinta cărora Părţile şi-ar contesta reciproc un drept, vor fi supuse unor judecători la a căror hotărîre Părţile îşi iau angajamentul de a se conformă; orice alte chestiuni vor fi supuse unei Comisiuni de conciliere şi dacă aranjamentul propus de aceasta Comisiune nu este acceptat de ambele Părţi, chestiunea va fi adusă în faţa Consiliul Societăţii Naţiunilor, statuand conform articolului 15 din Pactul Societăţii. Modalităţile acestei metode de regulare pacifica fac obiectul unei Convenţiuni particulare semnată cu data de azi.

Guvernul Regal al României şi Guvernul Republicii Franceze îşi iau angajamentul de a examina în comun, sub rezerva rezolutiunilor eventuale ale Consiliului sau ale Adunării Societăţilor Naţiunilor, chestiunile de natura a primejdui siguranţa externa a României sau a Frantei, sau a aduce vreo atingere ordinii stabilite prin Tratatele ale cărora semnatare sînt ambele Părţi.

Dacă, cu toate intentiunile sincer pacifice ale Guvernelor român şi francez, România sau Franţa ar fi atacate, fără provocare din partea lor, ambele Guverne s-ar concerta neîntârziat asupra acţiunii lor respective ce ar urma să se exercite în cadrul Pactului Societăţii Naţiunilor, în scopul salvgardarii intereselor lor legitime naţionale, precum şi al menţinerii ordinii stabilite prin Tratatele ale cărora semnatare sînt ambele Părţi.

Inaltele Părţi Contractante sînt de acord pentru a se concerta între ele în eventualitatea unei modificări sau a unei încercări de modificare a statutului politic al ţărilor Europei şi, sub rezerva rezolutiunilor ce ar fi luate în asemenea cazuri de către Consiliul sau de Adunarea Societăţii Naţiunilor, spre a se înţelege asupra atitudinei de observat respectiv în asemenea caz de fiecare din ele.

Inaltele Părţi Contractante declara ca nimic în prezentul Tratat nu trebuie interpretat în contrazicere cu stipulatiunile Tratatelor actualmente în vigoare cari sînt semnate de România sau de Franţa şi cari privesc politica lor în Europa. Ele îşi iau angajamentul de a proceda la un schimb de vederi asupra chestiunilor relative la politica europeană, în scopul de a coordona sfortarile lor pacifice şi pentru aceasta a-şi comunică respectiv de acum înainte Tratatele sau Acordurile ce ar încheia cu terţe Puteri asupra aceluiaşi subiect şi cari vor avea întotdeauna un tel, conform cu menţinerea păcii.

Nimic în prezentul Tratat nu va putea fi interpretat sau aplicat în asa fel încît sa jicneasca drepturile şi obligaţiunile Inaltelor Părţi Contractante, în virtutea Pactului Societăţii Naţiunilor.

Prezentul Tratat va fi comunicat pentru înregistrare Societăţii Naţiunilor, în conformitate cu articolul 18 al Pactului.

Prezentul Tratat va fi ratificat şi instrumentele ratificării vor fi schimbate la Paris, cat mai neîntârziat. Va intră în vigoare îndată după schimbul ratificărilor şi va rămîne în vigoare timp de zece ani, la expirarea cărora va putea fi reînnoit cu un preaviz notificat în buna forma la sfîrşitul anului al nouălea. Drept care, Plenipotenţiarii respectivi, pe deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul Tratat şi l-au investit cu sigiliile lor. Făcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926. (L. S.) Semnat: Constantin Diamandy (L. S.) Semnat: Aristide Briand Subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, Însărcinaţi de Guvernele lor respective de a fixa modalităţile după cari precum este prevăzut în articolul 2 al Tratatului încheiat cu data de azi, între România şi Franţa - se va proceda la regularea paşnică a tuturor chestiunilor ce n-ar putea fi rezolvate prin buna înţelegere între ambele tari, Au convenit asupra dispoziţiunilor următoare: Partea I

Orice contestatiune între Inaltele Părţi Contractante de orice natura ar fi, în privinta cărora Părţile şi-ar contesta reciproc un drept şi care n-ar fi putut fi rezolvată prin buna înţelegere, prin procedeele diplomatice obişnuite, vor fi supuse spre judecata, fie unui tribunal arbitral, fie Curţii Permanente de Justiţie Internationala, precum este prevăzut mai la vale. Se înţelege ca contestaţiunile mai sus arătate cuprind cele menţionate în articolul 13 din Pactul Societăţii Naţiunilor. Aceasta dispoziţiune nu se aplică contestatiunilor ce îşi au origina în fapte anterioare prezentei Convenţiuni şi cari aparţin trecutului. Guvernul român şi Guvernul Francez îşi iau respectiv angajamentul de a nu ridica unul faţă de altul nici o chestiune care ar tinde la o modificare a integrităţii lor teritoriale sau a fruntariilor lor, asa cum sînt fixate actualmente prin Tratatele a căror semnatare sînt ambele Părţi.

Înaintea oricărei proceduri arbitrale şi înaintea oricărei proceduri în faţa Curţii Permanente de Justiţie Internationala, contestatiunea va putea fi, de comun acord între Părţi, supusă în scop de conciliatiune unei Comisiuni Internaţionale Permanente, zisa Comisiune Permanenta de Conciliatiune, constituită conform cu prezenta Convenţiune.

Dacă este vorba de o contestatiune al carei obiect conform legislatiunii interioare a uneia din Părţi, este de competinţa tribunalelor naţionale ale acestei Părţi, diferendul nu va fi supus procedurii prevăzute prin prezenta Convenţiune decât după sentinta care a dobîndit autoritatea lucrului judecat şi pronunţată în termen potrivit de către autoritatea judiciară naţionala competinte.

Comisiunea permanenta de Conciliatiune prevăzută la art. 2 va fi compusa din 5 membri, cari vor fi desemnaţi precum urmează, adică: Inaltele Părţi Contractante vor numi fiecare un Comisar ales printre naţionalii lor respectivi şi vor desemna, de comun acord pe ceilalţi trei Comisari printre supusii unor terţe Puteri; aceşti trei Comisari vor trebui să fie de naţionalitate deosebită şi, printre dânşii, Inaltele Părţi Contractante vor desemna Preşedintele Comisiunii. Comisarii sînt numiţi pe trei ani, mandatul lor poate fi reînnoit. Dânşii vor rămîne în funcţiune pînă la înlocuirea lor şi, în orice caz, pînă la terminarea lucrărilor lor în curs în momentul expirării mandatului lor. Se vor împlini în cel mai scurt timp vacantele cari s-ar ivi în urma încetării din viaţa, demisiuni sau a oricărei piedici, urmandu-se modul fixat pentru numire.

Comisiunea Permanenta de Conciliatiune va fi constituită în cele trei luni ce vor urma intrarea în vigoare a prezentei Convenţiuni. Dacă numirea Comisarilor de desemnat de comun acord n-ar fi facuta în termen, sau în caz de înlocuire în timp de trei luni dela declararea vacantei locului, Preşedintele Confederatiunii Elvetiene va fi, în lipsa unei alte înţelegeri, rugat sa procedeze la desemnarile necesare.

Comisiunea permanenta de Conciliatiune va fi sesizată pe cale de petitiune adresată preşedintelui de către cele doua Părţi, lucrand în comun acord, sau în lipsa de către una sau alta dintre Părţi. Petitiunea, după ce va fi expus în mod sumar obiectul litigiului, va conţine invitatiunea către Comisiune de a proceda la luarea oricăror măsuri proprii de a conduce la o conciliatiune. Dacă petitiunea emana dela una din Părţi, ea va fi notificată de aceasta fără întîrziere Părţii adverse.

Într-un termen de 15 zile dela data cînd una din Inaltele Părţi Contractante ar fi adus o contestatiune înaintea Comisiunii Permanente de Conciliatiune, fiecare din Părţi va putea, pentru examinarea acestei contestatiuni, sa înlocuiască pe Comisarul sau printr-o persoană posedand o competenţa specială în materie. Partea care ar uza de acest drept va face imediat notificare celeilalte Părţi; aceasta va avea, în acest caz, facultatea de a proceda la fel într-un termen de 15 zile dela data cînd va fi primit notificarea.

Comisiunea Permanenta de Conciliatiune va avea însărcinarea de a elucida chestiunile în litigiu, de a culege în acest scop toate informaţiunile utile pe cale de ancheta sau altfel şi de a se sili sa concilieze Părţile. Ea va putea, după examinarea afacerii, sa expuna Părţilor termenii aranjamentului ce i s-ar părea nimerit şi să le fixeze un termen spre a se pronunţa. La sfîrşitul lucrărilor sale Comisiunea va încheia un proces-verbal constatând, după caz, fie ca Părţile s-au înţeles şi, dacă este loc, condiţiunile înţelegerii, fie ca Părţile n-au putut fi conciliate. Lucrările Comisiunii vor trebui - afară numai dacă Părţile s-ar înţelege altfel - să fie terminate în termen de şase luni cu începere dela ziua în care Comisiunea a fost sesizată de litigiu.

Afară de vreo stipulaţiune specială, Comisiunea Permanenta de Conciliatiune îşi va regula ea însăşi procedura care, în orice caz, va trebui să fie contradictorie. În materie de ancheta Comisiunea, dacă nu decide altfel în unanimitate, se va conformă dispoziţiunilor titlului III (Comisiunea Internationala de ancheta) al Conventiunii dela Haga din 18 Octomvrie 1907, pentru regularea pacifica a conflictelor internaţionale.

Comisiunea Permanenta de Conciliatiune se va întruni, afară de vreun acord contrariu între Părţi, la locul desemnat de către preşedinte.

Lucrările Comisiunii Permanente de Conciliatiune nu sînt publice decât în virtutea unei hotărîri luate de către Comisiune cu consimţămîntul Părţilor.

Părţile vor fi reprezentate pe lîngă Comisiunea Permanenta de Conciliatiune prin agenţi avînd misiune de a servi de intermediari între dânsele şi Comisiune; ele vor putea fi asistate şi de consilieri şi experţi numiţi de dânsele în acest scop şi cere audierea oricăror persoane ale căror mărturie le-ar părea folositoare. Comisiunea va putea şi dânsa avea facultatea sa ceara explicaţiuni verbale agenţilor, consilierilor şi experţilor celor două Părţi, precum şi oricăror persoane pe cari ar crede folositor să le citeze cu consimţămîntul Guvernului lor.

În afară de vreo dispoziţiune contrară prezentei Convenţiuni, deciziunile Comisiunii Permanente de Conciliatiune vor fi luate cu majoritate de voturi.

Inaltele Părţi Contractante iau angajamentul sa usureze lucrările Comisiunii Permanente de Conciliatiune şi, îndeosebi, să-i procure în cea mai larga măsura posibila toate documentele şi informaţiunile folositoare şi sa întrebuinţeze toate mijloacele de cari dispun pentru a le permite de a proceda, pe teritoriul lor şi conform legislatiunii lor, la citarea şi audierea martorilor sau a experţilor şi la transportul lor la faţa locului.

În timpul duratei lucrărilor Comisiunii Permanente de Conciliatiune fiecare din Comisari va primi o indemnizare al carei cuantum va fi fixat de comun acord de Inaltele Părţi Contractante, care vor suporta fiecare o parte egala. Cheltuielile pricinuite de funcţionarea Comisiunii vor fi de asemenea împărţite pe jumătate.

În lipsa unei înţelegeri înaintea Comisiunii Permanente de Conciliatiune, contestatiunea va fi supusă, de comun acord, pe cale de compromis, fie Curţii Permanente de Justiţie Internationala în condiţiunile şi conform procedurii prevăzută de statutul sau, fie unui Tribunal arbitral în condiţiunile şi conform procedurii prevăzute de Convenţiunea dela Haga dela 18 Octomvrie 1907 pentru regularea pacifica a conflictelor internaţionale. În lipsa unei înţelegeri între Părţi asupra compromisului şi după un preaviz de o luna, una sau alta dintre ele va avea facultatea de a aduce direct, pe cale de petiţie, contestaţia în faţa Curţii Permanente de Justiţie Internationala. Partea II

Orice chestiuni asupra cărora Guvernele celor două Inaltele Părţi Contractante n-ar cădea de acord, fără a le putea rezolva prin buna înţelegere prin procedeele diplomatice obişnuite, ale căror solutiune n-ar putea fi gasita printr-o hotărîre judecătorească, precum este prevăzut la articolul 1 al prezentei Convenţiuni şi pentru care o procedură de reglementare n-ar fi fost încă prevăzută printr-un Tratat în vigoare între Părţi, vor fi supuse Comisiunii Permanente de Conciliatiune, care va fi însărcinată de a propune Părţilor o solutiune acceptabilă şi, în orice caz, de a prezenta un raport. Procedura prevăzută de articolele 6 pînă la 15 ale prezentei Convenţiuni se va aplica.

Dacă în cursul lunii care va urma încheierea lucrărilor Comisiunii Permanente de Conciliatiune, cele doua Părţi nu s-au înţeles, chestiunea va fi, după cererea uneia sau alteia din Părţi, adusă înaintea Consiliului Societăţii Naţiunilor.

În orice caz şi anume dacă chestiunea asupra căreia Părţile nu se înţeleg, rezultă din acte deja efectuate sau pe punctul de a fi, Comisiunea de Conciliatiune sau, dacă aceasta n-ar fi fost sesizată, Tribunalul arbitral sau Curtea Permanenta de Justiţie Internationala statuand conform articolului 41 al statutului sau, vor indica, în cel mai scurt termen posibil, ce măsuri provizorii trebuiesc luate. Consiliul Societăţii Naţiunilor dacă este sesizat de chestiune, îi va reveni sarcina de a lua măsuri provizorii apropiate. Fiecare din Inaltele Părţi Contractante îşi ia angajamentul să se conforme lor şi să se abţină dela orice măsură susceptibilă de a avea repercursiune prejudiciabila executării deciziunii sau aranjamentelor propuse de Comisiunea de Conciliatiune şi în general de a nu proceda la nici un act de orice natura ar fi, susceptibil de a agrava sau de a extinde diferendul.

Prezenta Convenţiune rămîne aplicabilă între Inaltele Părţi Contractante chiar dacă alte Puteri ar fi de asemenea interesate în diferend.

Prezenta Convenţiune va fi ratificată. Ratificarile vor fi depuse la Paris ca şi ratificarile Tratatului încheiat la data de astăzi între România şi Franţa. Va intră în vigoare în aceleaşi condiţiuni ca şi zisul Tratat. Făcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926. (L. S.) Semnat: Constantin Diamandy (L. S.) Semnat: Aristide Briand PROTOCOL În momentul de a proceda la semnarea Tractatului încheiat cu data de azi, cu Guvernul Republicii Franceze, Plenipotentiarul Maiestatii Sale Regelui României declara, în numele Guvernului Sau, ca România, a carei singura grija este de a urmări dezvoltarea sa interna în pace, statu-quo şi respectul Tratatelor, confirma declaraţiunile făcute la Conferinţa dela Genova din 17 Mai 1922, la a cincea şedinţa a primei Comisiuni, de către Preşedintele Delegatiunii Române,

1. d) Ion
2. c) Bratianu, cu privire la un angajament permanent de neagresiune faţă de Rusia, bazat pe statu-quo. România este gata de a extinde acest angajament la toţi vecinii săi. România interpreta zisul angajament ca o obligaţiune de a nu ataca Rusia cu trupele sale regulate şi bine înţeles de asemenea de a nu tolera formatiunea pe teritoriul ei de trupe neregulate de atac contra Rusiei. Plenipotentiarul Republicii Franceze ia act, în numele Guvernului sau, de declaraţiunea de mai sus. Făcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926. (L. S.) Semnat: Constantin Diamandy (L. S.) Semnat: Aristide Briand -------------