Decretul nr. 201/1953

Toate produsele lemnoase transportate din păduri, depozite, gări sau porturi, pe orice fel de drumuri, pe cale ferată sau pe apa, cu orice mijloace de tracţiune, vor fi însoţite de documente de transport sau de vânzare, emise după caz, de ocolul silvic, de întreprinderea, instituţia de stat sau organizaţia cooperatista care exploatează, industrializeaza, prelucreaza sau comercializează lemnul şi dela care pleacă transportul. Comitetele executive ale sfaturilor populare vor putea emite documente de transport sau de vânzare pentru nevoile lor proprii de transportul lemnului, cat şi pentru transportul pînă la domiciliu al materialului lemnos provenit din arborii de pe terenurile agricole ale deţinătorilor de asemenea terenuri, care au nevoie de acel material pentru gospodărie proprie. Documentele de transport sau de vânzare sînt acte tipizate pe întreaga ţara, eliberate din carnetele cu matca sau duplicat şi vor cuprinde: felul, dimensiunile, calitatea şi cantitatea materialului lemnos, locul de unde pleacă, destinaţia şi orice alte indicatiuni necesare în vederea identificarii materialului, unitatea care a eliberat documentul, data emiterii documentului şi data plecării transportului, precum şi semnatura emitentului şi sigiliul întreprinderii.

Organele silvice şi organele de militie sînt obligate a retine, încheind proces-verbal, orice material lemnos care nu va fi însoţit de documente de transport sau de vânzare, întocmite potrivit dispoziţiunilor articolului 1. Şefii de gara şi capitanii de port sînt obligaţi a sesiza organele locale de militie sau silvice de orice materiale lemnoase prezentate spre expediere, care nu sînt însoţite de documente legale de transport sau de vânzare, cu ocazia depunerii scrisorii de trasura, în vederea îndeplinirii formelor de reţinere a acestor materiale lemnoase.

Produsele lemnoase reţinute vor fi predate în păstrare celor mai apropiate unităţi ale Ministerului Gospodăriei Silvice sau comitetelor executive ale sfaturilor populare. Cărăuşul găsit fără document de transport sau de vânzare este obligat a transporta produsele lemnoase reţinute, pînă la locul de păstrare. Produsele lemnoase reţinute în staţiile C.F.R. sau porturi - pe rampa sau în magazii - vor fi păstrate în aceste locuri prin grija sefilor de gara sau a capitanilor de port, pînă la rezolvarea situaţiei materialului lemnos respectiv.

Organele Ministerului Gospodăriei Silvice sau organele militiei cele mai apropiate de locul unde produsele lemnoase sînt reţinute, vor cerceta, după caz, situaţiunea transportului. În cazul cînd se va constata ca materialul lemnos aparţine în mod legal celui care îl transporta, el va fi restituit acestuia. În cazul cînd se stabileşte ca materialul a fost sustras în orice fel dela o unitate silvică, industriala sau comercială de stat ori cooperatista, sau dela un sfat popular, el va fi predat unităţii pagubite. Dovada o face unitatea pagubita pe baza evidentelor şi cu orice alte documente oficiale. În toate celelalte cazuri, materialul va fi valorificat de către unităţile Ministerului Gospodăriei Silvice, în cadrul sarcinilor de plan, fără aplicarea dispoziţiunilor Decretului Nr. 111 din 27 Iulie 1951. Lemnul de foc se va valorifica în primul rând către întreprinderile de combustibil şi se va inregistra ca livrări suplimentare. În cazul cînd materialul lemnos a fost reţinut pe rampa statiilor, în magaziile C.F.R. sau în porturi, pentru tot acest timp va fi supus taxelor tarifare care vor fi suportate de acel ce a făcut transportul ilegal. În scopul stabilirii provenientei materialului lemnos reţinut, întreprinderile şi instituţiile prevăzute la art. 1, sînt obligate sa pună la dispoziţia organelor silvice şi de militie, la cererea acestora, registrele de evidenta a produselor, precum şi carnetele din care s'au eliberat documentele de transport.

Cojirea oricăror arbori pe picior este interzisă. Circulaţia coajei provenite dela arborii doboriti se poate face numai în condiţiunile stabilite la art. 1. Recoltarea şi transportul din padure a rasinei se va face potrivit sarcinilor din Planul de Stat, numai pe baza contractelor încheiate între unităţile ministerelor şi instituţiilor beneficiare şi cele ale Ministerului Gospodăriei Silvice, în calitate de furnizor.

Plutaritul pe râuri -autorizat conform prevederilor Decretului Nr. 143 din 4 Aprilie 1953 - se va face numai pe bază de adeverinte eliberate de către întreprinderea sau organizaţia principala care plutareste, aceasta fiind obligată sa identifice provenienţă materialului care se baga în apa pentru plutire şi sa ţină evidenta lui. Organele Ministerului Gospodăriei Silvice şi organele militiei sînt obligate sa controleze şi transporturile de materiale lemnoase ce se executa prin plutarit.

Faptele de nerespectare a dispoziţiunilor prezentului decret, ce constituie infracţiuni, se sancţionează potrivit legilor penale. Transportul fără actele prevăzute la art. 1, dacă nu se încadrează în alineatul precedent, precum şi nerespectarea dispoziţiunilor de la art. 5., se sancţionează cu amendă de la 25 la 250 lei.

Decretul Nr. 1.977, publicat în Monitorul Oficial Nr. 122 din 30 Mai 1938, privitor la controlul circulaţiei materialului lemnos, precum şi orice alte dispoziţiuni contrarii prezentului decret, se abroga. Preşedintele Prezidiului Marii Adunării Naţionale, PETRU GROZA, Secretarul Preziduluiu Marii Adunării Naţionale, GH. MARUSSI -------------