Decretul nr. 278/1960

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă se face în interesul statului şi al apărării drepturilor personale ale cetăţenilor.

Actele şi faptele de stare civilă se înregistrează în registrele de stare civilă ţinute de comitetele executive ale sfaturilor populare, comunale, orăşeneşti şi de raioane de oraş, potrivit dispoziţiilor prezentului decret. În aceste registre se întocmesc acte de naştere, căsătorie şi deces şi se înscriu prin menţiune recunoaşterea şi stabilirea filiaţiei, înfierea, divorţul şi schimbarea numelui sau prenumelui. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale, orăşeneşti sau ale raioanelor de oraş întocmesc şi buletine statistice de naşteri, căsătorii şi decese, iar tribunalele populare buletine statistice de divorţ. Buletinele statistice nu constituie acte de stare civilă.

Înregistrările privind pe cetăţenii Republicii Populare Române aflaţi în afară hotarelor se fac de către reprezentanţii diplomatici şi consulari ai Republicii Populare Române. Cetăţenii Republicii Populare Române din localităţile în care nu sînt asemenea reprezentanţi vor inregistra actele şi faptele de stare civilă, fie la reprezentanta diplomatică sau consulară a Republicii Populare Române competenţa pentru acea localitate, fie în registrele locale de stare civilă. În cazul din urma cetăţeanul este obligat ca în termen de şase luni de la întoarcerea sa în ţara, sa ceara înregistrarea actului în registrul de stare civilă al locului unde îşi are domiciliul. Actele de stare civilă ale cetăţenilor Republicii Populare Române întocmite de autorităţi străine şi neinregistrate în registrele de stare civilă ale Republicii Populare Române, nu au putere doveditoare, în ţara.

Persoanele aflate pe teritoriul Republicii Populare Române şi care au cetăţenia altui stat, pot cere înregistrarea actelor sau faptelor de stare civilă intervenite în ţara, în registrele de stare civilă ale locului unde îşi au domiciliul, întocmite şi ţinute în Republica Populara Română. Înregistrarea decesului se face în mod obligatoriu în registrele de stare civilă întocmite şi ţinute în Republica Populara Română, la locul unde s-a constatat decesul. Actele şi faptele de stare civilă privind persoanele fără cetăţenie se înregistrează în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetăţenilor Republicii Populare Române.

Registrele de stare civilă se alcătuiesc în conformitate cu modelele aprobate prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri, şi se ţin în dublu exemplar. Primul exemplar al registrului se păstrează la comitetul executiv al sfatului popular unde a fost întocmit. Exemplarul al doilea se înaintează spre păstrare comitetului executiv al sfatului popular regional sau, după caz, al oraşului Bucureşti, de îndată ce registrul s-a completat prin înregistrarea actelor.

Înregistrările se fac în temeiul unei declaraţii facuta personal, în scris sau verbal, în afară de cazurile cînd, potrivit prevederilor prezentului decret, ele se fac din oficiu. Declaraţia şi actul întocmit se semnează de declarant şi de delegatul de stare civilă. În cazul cînd declarantul nu poate semna, delegatul de stare civilă va face menţiune despre aceasta şi va confirma ca datele înscrise corespund cu cele declarate. Delegatul de stare civilă este obligat sa controleze, potrivit instrucţiunilor Ministrului Afacerilor Interne, realitatea conţinutului declaraţiei. Înainte de semnare, actul întocmit va fi citit declarantului cuvint cu cuvint.

Înregistrările făcute în registrul de stare civilă de o persoană necompetentă, care a exercitat în mod public atributia de delegat de stare civilă sînt valabile, chiar dacă acea persoana nu avea, în realitate, aceasta calitate.

Comitetul executiv al sfatului popular care refuza să efectueze o înregistrare privitoare la actele sau faptele de stare civilă ce intră în atribuţiile sale, la cererea părţii, va inainta de îndată lucrările tribunalului popular care va hotărî de urgenta. În cazul cînd comitetul executiv al sfatului popular admite o cerere de înregistrare facuta peste termen, orice persoană interesată are drept de contestaţie la tribunalul popular.

Dacă naşterea sau decesul are loc în tren, pe o nava sau aeronava, în timpul unei călătorii care nu depăşeşte granitele Republicii Populare Române înregistrarea naşterii sau decesului se face la comitetul executiv al sfatului popular al locului de debarcare. În cazul cînd naşterea, căsătoria sau decesul are loc pe o nava în timpul unei călătorii în afară graniţelor Republicii Populare Române, înregistrarea se face de către comandantul navei care este investit cu atribuţii de delegat de stare civilă. Acesta pentru motive temeinice poate acorda dispensa de vîrsta la căsătorie, în limitele prevăzute de Codul familiei, precum şi dispensa de termen. Căsătoria în condiţiile prevăzute în prezentul articol se poate încheia numai între cetăţenii Republicii Populare Române. La sosirea în ţara, comandantul navei este obligat sa înainteze o copie certificată de pe înregistrarea facuta, prin căpitănia portului de înscriere a navei, la Comitetul executiv al sfatului popular al raionului I.V. Stalin din oraşul Bucureşti. Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronava în timpul unei călătorii în afară graniţelor Republicii Populare Române, comandantul aeronavei consemnează faptul de stare civilă în carnetul de drum şi eliberează o dovadă constatatoare. La sosirea în ţara, comandantul aeronavei este obligat sa înainteze un extras de pe carnetul de drum, prin comandantul de aeroport, la Comitetul executiv al sfatului popular al raionului I.V. Stalin din oraşul Bucureşti.

Anularea, rectificarea sau completarea unei înregistrări în registrul de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărîri judecătoreşti rămasă definitivă. Instanţa judecătorească se va pronunţa la cererea celui interesat, a comitetului executiv al sfatului popular sau a procuraturii, după ce va cere, în toate cazurile, militiei să facă cercetări. Competenţa aparţine tribunalului popular al domiciliului persoanei care face acţiunea. Tribunalul popular va judeca cu citarea procuraturii şi a comitetului executiv al sfatului popular unde este înregistrat actul.

Întocmirea, reconstituirea, anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, va fi opozabilă şi celor de al treilea, care însă vor putea face dovada contrară.

Pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se eliberează, numai celui îndreptăţit, un certificat original constatator. Duplicatele certificatelor constatatoare se eliberează după normele stabilite prin instrucţiunile Ministrului Afacerilor Interne.

Nimeni nu poate retine certificatele constatatoare ale altor persoane. Se pot retine numai copii legalizate sau copii certificate de prezentator. Este oprit să se facă menţiuni, ştersături sau adăugiri de orice fel, pe certificatele constatatoare originale sau duplicate, în afară de cazurile anume prevăzute prin dispoziţii legale.

Înregistrările efectuate în registrele de stare civilă, hotărîrile judecătoreşti şi deciziile organelor administrative, care modifica, în total sau în parte, o stare civilă, se comunică în termen de 10 zile. Comunicarea se face atît comitetului executiv al sfatului popular care păstrează registrul în care s-a făcut înregistrarea anterioară, cît şi comitetului executiv al sfatului popular la care s-a înregistrat naşterea persoanei la care aceasta înregistrare se referă. Comunicările se fac din oficiu, de către cel care a făcut înregistrarea ori de instanţa sau organul administrativ care a pronunţat hotărîrea sau a dat decizia. Despre actele şi faptele de stare civilă comunicate se va face menţiune în dreptul înregistrărilor anterioare.

Declaraţia de înregistrare a naşterii se face la comitetul executiv al sfatului popular al locului unde s-a produs naşterea, în termen de 15 zile de la data naşterii. În cazul naşterii unui copil mort, termenul este de 24 ore.

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare din părinţi, iar în cazul unei impiedicari, administraţia maternitatii sau unităţii sanitare unde s-a produs naşterea, medicul, moasa sau alte persoane care au fost de faţa la naştere, rudele sau vecinii.

Copilul găsit va fi înregistrat în termen de 3 zile de la data gasirii, în baza declaraţiei persoanei care l-a găsit, administraţiei instituţiei de ocrotire ori a persoanei căreia i-a fost încredinţat. Declaraţia privind naşterea unui copil găsit va fi însoţită de un proces verbal încheiat de organele militiei împreună cu delegatul de stare civilă.

Cînd declaraţia a fost facuta după termenul de 15 zile, dar înlăuntrul unui an de la naştere, înregistrarea se face pe baza aprobării preşedintelui comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau al raionului de oraş al locului unde s-a produs naşterea. Cînd declaraţia se face după trecerea unui an de la naştere, înregistrarea se face numai în baza unei hotărîri judecătoreşti rămasă definitivă. Instanţa judecătorească, în toate cazurile, va cere militiei să facă cercetări şi va lua avizul medicului judiciar cu privire la vîrsta celui a cărui naştere a fost omisa de la înregistrare.

Înscrierea recunoaşterii sau a hotărîrii judecătoreşti definitive pentru stabilirea filiaţiei se face prin menţiune pe marginea actului de naştere al persoanei a carei filiatie a fost recunoscută sau stabilită. La cererea de înscriere se vor alătură declaraţia de recunoaştere sau copia legalizată de pe hotărîrea judecătorească rămasă definitivă, precum şi certificatul de naştere. În locul acestui certificat se va elibera un alt certificat constatator al naşterii. Menţiunea se face şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 14 din prezentul decret.

Înscrierea înfierii se face din oficiu prin menţiune pe actul de naştere al celui înfiat, pe baza deciziei autorităţii tutelare, comunicată în conformitate cu prevederile art. 14 din prezentul decret. Dacă înscrierea înfierii nu s-a făcut din oficiu, ea se poate face şi la cererea oricărei persoane interesate pe baza unei copii legalizate de pe decizia autorităţii tutelare. În cazul înfierii cu toate efectele filiaţiei fireşti, delegatul de stare civilă de la comitetul executiv al sfatului popular care a încuviinţat înfierea, va întocmi un nou act de naştere al celui înfiat, în care cei care au înfiat vor fi trecuţi ca părinţii săi fireşti. Localitatea în care a avut loc naşterea se va trece localitatea în care domiciliază cei ce au înfiat. Vechiul act de naştere se va păstra facindu-se pe el menţiune despre întocmirea celui nou.

Declaraţia de căsătorie se face personal de viitorii soţi la comitetul executiv al sfatului popular al domiciliului sau reşedinţei unuia din ei. Cel ce urmează sa înregistreze declaraţia de căsătorie va citi viitorilor soţi dispoziţiile cuprinse în art. 4-10 inclusiv şi art. 27 din Codul familiei. De asemenea, le va cere actele de identitate, dovezile şi declaraţiile prevăzute de Codul familiei şi va atrage atenţia viitorilor soţi ca legea penală pedepseşte pe cei ce fac declaraţii false. Dacă unul dintre viitorii soţi nu se afla în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el va putea face declaraţia de căsătorie în localitatea unde se afla, la serviciul de stare civilă, care o va transmite, din oficiu şi fără întîrziere, serviciului de stare civilă competent pentru încheierea căsătoriei.

Căsătoria se poate încheia numai după trecerea a opt zile de la data cînd, potrivit prevederilor articolului precedent, a fost facuta declaraţia de căsătorie. Preşedintele comitetului executiv al sfatului popular unde urmează a se încheia căsătoria, va putea incuviinta încheierea căsătoriei înainte de trecerea termenului prevăzut în alineatul precedent, în condiţiile şi cazurile stabilite prin instrucţiunile Ministrului Afacerilor Interne.

În ziua fixată pentru încheierea căsătoriei, constatindu-se ca cerinţele legale sînt îndeplinite, că nu exista opuneri întemeiate la căsătorie şi nici impiedicari legale, se va lua consimţămîntul viitorilor soţi, în conformitate cu dispoziţiile Codului familiei, după care se va întocmi, de îndată, actul de căsătorie. Actul de căsătorie va fi semnat de soţi şi de delegatul de stare civilă care a luat consimţămîntul soţilor.

Înscrierea divorţului se face din oficiu prin menţiune pe marginea actului de căsătorie pe baza comunicării dispoziţiilor hotărîrii definitive de către tribunalul care a judecat cauza în fond.

Înscrierea schimbării numelui sau prenumelui se face prin menţiune pe actul de naştere şi pe actul de căsătorie, dacă este cazul, al persoanei căreia i s-a încuviinţat schimbarea numelui sau prenumelui. Menţiunea se face la comunicarea din oficiu de către autoritatea care a încuviinţat schimbarea numelui sau prenumelui, sau la cererea celui în cauza, în temeiul copiei legalizate de pe decizia de schimbare a numelui sau prenumelui. În temeiul menţiunii de schimbare a numelui sau prenumelui facuta pe actele de naştere şi de căsătorie, se vor elibera noi certificate constatatoare cu noul nume sau prenume.

Înregistrarea decesului se face în temeiul unei declaraţii însoţite de certificatul constatator al decesului la comitetul executiv al sfatului popular al locului unde s-a produs decesul.

Sînt obligaţi să facă declaraţia de deces, persoana cu care a convieţuit cel încetat din viaţa, ori, în lipsa acesteia, membrii familiei, cei care au fost de faţa la încetarea din viaţa, colocatarii, vecinii, administratorul sau portarul imobilului unde a avut loc decesul. În cazul cînd un cadavru nu este reclamat de familie, medicul care a încheiat procesul verbal constatator al decesului, este obligat sa ceara înregistrarea.

Declaraţia de înregistrare a decesului trebuie facuta în termen de trei zile socotite de la data decesului. Cînd decesul se datoreşte unei cauze violenţe, sinucidere, accident sau în cazul descoperirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 24 ore socotite din momentul gasirii cadavrului. În cazul cînd decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele prevăzute mai sus, înregistrarea se va face numai pe baza aprobării procuraturii raionale sau orăşeneşti în raza căreia se afla sfatul popular unde urmează a se face înregistrarea.

Certificatul constatator al decesului se întocmeşte şi se semnează de medic, sau în lipsa, de un cadru mediu sanitar. În cazurile prevăzute de art. 27 alineatul 2, certificatul constatator al decesului nu va putea fi întocmit decît de către un medic şi va arata cauza decesului. În aceste cazuri declaraţia de deces va trebui să fie însoţită şi de o dovadă din partea militiei sau a procuraturii din care să rezulte ca unul din aceste organe a fost sesizat despre cazul de deces.

Dacă decesul a fost declarat prin hotărîre judecătorească, înregistrarea decesului se face din oficiu la comitetul executiv al sfatului popular unde este înregistrată naşterea celui încetat din viaţa. Dacă nu se cunoaşte locul naşterii, înregistrarea se face la comitetul executiv al sfatului popular de la ultimul domiciliu al celui încetat din viaţa.

Inhumarea sau incinerarea se face numai în baza adeverintei constatatoare a înregistrării decesului, eliberata de comitetul executiv al sfatului popular.

Reconstituirea actelor de naştere, căsătorie şi deces se va putea cere dacă: - registrele de stare civilă au fost distruse sau pierdute; - actul a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat. Întocmirea acestor acte, prin derogare de la dispoziţiile capitolelor I şi II se va putea cere dacă: - n-au existat registrele de stare civilă; - întocmirea actului a fost omisa din vina delegatului de stare civilă, deşi a fost facuta declaraţia.

Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară se depune împreună cu actele doveditoare la comitetul executiv al sfatului popular al domiciliului petitionarului, care o rezolva cu avizul organelor de militie.

În caz de respingere a cererii, petiţionarul se poate adresa tribunalului popular în raza căruia se afla comitetul executiv al sfatului popular care a primit cererea. În caz de admitere a cererii, pot face contestaţie, la acelaşi tribunal, procurorul, precum şi orice persoană interesată.

Ţinerea registrelor, întocmirea şi înscrierea actelor de stare civilă se face sub conducerea, îndrumarea şi controlul Ministerului Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală a Militiei.

Sînt scutite de taxa de timbru cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă. De asemenea, sînt scutite de taxa de timbru cererile adresate comitetelor executive ale sfaturilor populare pentru reconstituirea sau întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă.

Persoanele al căror nume şi prenume au fost înregistrate în registrele de stare civilă, pînă la data publicării decretului nr. 225 din 13 iunie 1955, pentru modificarea unor dispoziţii din decretul nr. 272 din 30 decembrie 1950 referitor la actele de stare civilă, cu ortografia altei limbi decît cea maternă, pot cere comitetului executiv al sfatului popular în păstrarea căruia se afla registrele de stare civilă, sa li se elibereze certificatul de stare civilă, sa li se elibereze certificatul de stare civilă scris cu ortografia limbii lor materne. Efectele admiterii unei cereri în condiţiile alineatului precedent nu sînt obligatorii faţă de celălalt soţ. Eliberarea certificatului de stare civilă scris cu ortografia limbii materne, pentru copiii minori, se face pe baza cererii ambilor părinţi. Dacă numai unul din părinţi solicita certificatul de stare civilă în condiţiile alineatului precedent, cererea nu se poate aproba decît dacă este de acord şi celălalt părinte, iar dacă aceasta înţelegere nu exista, cererea se rezolva de autoritatea tutelara. Persoanele al căror prenume a fost înregistrat în registrele de stare civilă, pînă la data publicării decretului nr. 225 din 13 iunie 1955 pentru modificarea unor dispoziţii din decretul nr. 272 din 30 decembrie 1950 referitor la actele de stare civilă, tradus în alta limba decît cea maternă, pot cere eliberarea certificatului cu prenumele tradus în limba lor maternă. Eliberarea certificatului în cazurile prevăzute în alineatele precedente se va face pe baza deciziei de aprobare a comitetului executiv al sfatului popular respectiv. Despre eliberarea certificatului în condiţiile prezentului articol se va face menţiune în registrul de stare civilă, comunicindu-se acest fapt şi organului de militie raional, orasenesc sau al raionului de oraş în raza căruia domiciliază petiţionarul. În caz de respingere a cererii de eliberare a certificatului de stare civilă, petiţionarul poate face plîngere la tribunalul popular. În caz de admitere a cererii, orice persoană interesată poate face contestaţie la tribunalul popular. Cererea facuta în condiţiile prezentului articol se poate depune de petitionar şi la comitetul executiv al sfatului popular al domiciliului sau, care va îngriji ca cererea să fie trimisa spre rezolvare locului în drept şi care va comunică petitionarului rezultatul primit.

În vederea aplicării prezentului decret, vor fi date instrucţiuni de către Ministrul Afacerilor Interne. Direcţia Centrala de Statistica va elabora instrucţiuni cu privire la întocmirea buletinelor statistice, care după ce vor fi supuse avizului Ministerului Afacerilor Interne, vor fi inserate în instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.

Decretul nr. 272 din 30 decembrie 1950 referitor la actele de stare civilă, modificat prin Decretul nr. 225 din 13 iunie 1955 şi prin Decretul nr. 93 din 21 februarie 1957, dispoziţiile art. 5 din decretul nr. 273 din 30 decembrie 1950, referitoare la schimbarea numelui sau prenumelui, precum şi orice alte dispoziţii contrarii prezentului decret, se abroga. Înregistrările făcute în registrele de stare civilă înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret, sînt şi rămîn valabile.

Prezentul decret intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1961. ------------