Decretul nr. 3608/1921

În conformitate cu hotărîrea consiliului naţional din Bucovina, se declara expropriate pentru cauza de utilitate publică proprietăţile rurale, în măsura condiţiunilor cuprinse în legea de faţa, în scop de a spori întinderea proprietăţii taranesti, de a înfiinţa păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural.

Starea juridică şi întinderea proprietăţilor rurale, din punctul de vedere al aplicării acestei legi, se socoteşte pe ziua de 6 Septemvrie 1919, ţinându-se socoteala de efectul succesiunilor deschise dela această dată pînă la promulgarea legii de faţa. Bunurile expropriate sînt lovite de indisponibilitatea din aceeaşi zi, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi. Se exceptează şi rămîn valabile;

1. a) Vînzările pînă la 10 ha de fiecare cumpărător făcute către ţărani, invalizi, văduvele şi orfanii de rasboi, agronomi, preoti, învăţători, cultivatori de pămînt. Aceste vânzări vor putea fi revizuite de comitetul agrar;
2. b) Vînzările făcute pînă la promulgarea legii, făcute cu aprobarea comitetului agrar, cu restrictiunile prevăzute de legea de faţa în ceea ce priveşte exproprierea. Toate vînzările peste 10 ha vor fi obligatoriu revizuite de comitetul agrar, care, în cazuri bine motivate, le validează. Transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor rurale, facuta fără aprobarea comitetului agrar, este nulă.

Exproprierea atinge proprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul imobilului expropriat.

Subsolul terenurilor expropriate trece în proprietatea Statului, cu excepţia drepturilor câştigate.

Se declara expropriate în întregime:

1. a) Proprietăţile rurale, fără deosebire de caracter şi întinderea, ale tuturor persoanelor juridice de drept public, fără considerarea oricărei clauze contrarii. Se exceptează dela expropriere terenurile mănăstirilor: Dragomira, Putna, Suceava şi Sucevita pînă la 100
2. ha) Se mai exceptează 50 ha din pământul cultivabil al fondului bisericesc ortodox oriental pentru mitropolia din Cernauti. Se mai exceptează proprietăţile comunelor rurale şi urbane, pădurile tovarasiilor, precum şi pădurile fondului bisericesc greco-ortodox, afară de părţile marginase din apropierea satelor, pe cari comitetul agrar le va afla proprii pentru defrişare, în scop de a întemeia gospodării taranesti şi păşuni comunale;
3. b) Proprietăţile rurale ale absenteistilor, intrand în această categorie proprietarii care au petrecut în câte 5 ani consecutivi, în timpul dela 1 August 1909 pînă la 1 August 1919, pe an mai mult de o jumătate an afară de hotarele României intregite şi ale Austriei, fără motive binecuvantate; precum şi acei proprietari cari dela 15/28 Noemvrie 1918 şi pînă azi nu şi-au avut domiciliul în ţara, lipsind fără vreo însărcinare oficială. Fac excepţie proprietăţile rurale pînă la 25
4. ha) Cu autorizaţia comitetului agrar, persoanele juridice expropriate în întregime îşi pot rezerva clădirile şi instalatiunile care nu sînt necesare unor scopuri naţionale, culturale şi economice.

Se declara expropriat în întregime tot pământul cultivabil din:

1. a) Proprietăţile persoanelor juridice de drept privat;
2. b) Proprietăţile rurale cari între 1 Ianuarie 1905 şi 1 Ianuarie 1919 au fost arendate mai mult de 9 ani, exceptând proprietăţile minorilor, funcţionarilor publici şi femeilor incapabile a gospodari însăşi. Dacă proprietatea a fost arendată numai în parte, se expropriaza o întindere egala cu partea arendată din corpul întreg al proprietăţii, iar restul cade sub dispoziţiile art. 7. Se înţelege prin arendare în sensul aliniatului b, art. 6, atît arendarea prin arendaş cat şi arendările în parte în cari proprietarul nu a pus nici aratura, nici samanta;
3. c) Proprietăţile interzişilor şi celor puşi sub curatela întrucât nu au descendenţi direcţi;
4. d) Pământul rural folosit prin embatic, plantat sau nu (emphyteusis), precum şi acela ţinut de sateni cu arenda cel puţin 10 ani neintrerupt, dacă aceştia îşi vor fi construit pe el case, salasuri, mori de apa primitive (rustice) sau vor fi făcut plantatiuni de vii sau pomi roditori, exproprierea făcându-se în folosul lor.

Se declara expropriat parţial:

1. a) Sesiile existente pentru parohii pînă la 12 ha şi sesiile existente pentru cooperatori pînă la 6 ha;
2. b) Pământul cultivabil din proprietăţile rurale ale proprietarilor particulari cari au sau avut la 1 August 1914 instalatiuni importante agricole, în clădiri şi inventar, crescatorii de vite sau industrii agricole, după următoarea scara: Suprafaţa expropriabila HA Suprafaţa rămasă Ha 100 100 105 104 110 109 115 113 120 117 125 121 130 124 135 128 140 132 145 135 150 138 155 141 160 144 165 147 170 150 175 153 180 155 185 158 190 160 195 163 200 165 210 170 220 174 230 178 240 182 250 185 260 189 270 192 280 195 290 198 300 201 320 207 340 212 360 216 380 220 400 224 420 228 440 232 460 235 480 238 500 241 525 244 550 247 575 249 600 250 Peste 600 250 Toate proprietăţile cuprinse între 100 ha şi 105 ha exclusiv se reduc la 100 ha; toate proprietăţile cuprinse între 105 şi 110 ha exclusiv se reduc la 104 ha şi
3. c) Mosiile proprietarilor care nu îndeplinesc condiţiunile dela art. 7, alin. b, se expropriaza pînă la 100 ha pămînt cultivabil;
4. d) Proprietarilor cari au unul sau mai mulţi fii cari au studiat sau studiază agronomia, fiind înscrişi în şcoala cel mai târziu pînă la 1 Ianuarie 1920, şi o frecventează, li se poate rezerva un lot de 50 ha peste suprafaţa ce-i rămîne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, cu obligaţia, sub pedeapsa de nulitate a acestui drept, să obţină diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi şi dela acea data să-şi cultive singur pământul.

Proprietarului îi revine dreptul sa aleagă partea de moşie neexpropriata, cu condiţia ca partea data satenilor să poată fi economiceste bine folosită. Tot asemenea nici proprietarul nu poate fi expropriat altfel, decât asa ca partea ce-i rămîne sa formeze un întreg economic cu investiţiile economice principale aflătoare pe moşie.

Dacă însă ocupaţia principala a proprietarului nu este agricultura şi nici părinţii lui n-au fost agricultori, terenul neexpropriabil se reduce la 4

1. ha) Intra în această categorie şi acei proprietari cari nefiind agricultori au cumpărat moşii după 15/28 Noemvrie 1918.

Se socoteşte ca pămînt cultivabil, în înţelesul legii de faţa, tot terenul pe care s-au aflat pînă azi arături, locurile de fanete şi pasune, precum şi orice alt teren ce s-ar găsi propriu să fie întrebuinţat cu folos pentru agricultura. Exproprierea se calculează numai asupra pămîntului cultivabil, adică asupra întinderii rămase din fiecare moşie, după ce s-au scăzut: locurile permanente de arie şi ferme, conacul cu gradina, viile şi grădinile stabilite de zarzavaturi şi pomi roditori, pădurile, poenile mai mici de 10 ha inconjurate de păduri, luncile împădurite, râurile, lacurile, stabilimentele industriale cu terenul de instalare strict necesar şi parcelele pe cari se afla clădiri, întrucât toate acestea nu sînt cuprinse în partea expropriata.

Sînt scutite de expropriere terenurile necesare ca locuri de hrana pentru personalul silvic de supraveghere, în întindere de 6 ha pentru personalul superior şi 4 ha pentru personalul inferior.

Mai multe proprietăţi ale aceluias proprietar, precum şi proprietăţile stapanite în indiviziune se considera ca o singura proprietate, rămînînd ca proprietarul sau coproprietarii să-şi aleagă partea ce rămîne libera de expropriere.

Păşunile comunale existente se menţin. Din terenurile expropriate după această lege, pământul propriu numai pentru pasune va fi întrebuinţat la înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale.

Pentru înfiinţarea şi completarea pasunilor comunale se poate expropria peste suprafaţa obţinută prin dispoziţiunile de mai sus:

1. a) Poenile mai mari de 10
2. ha) Proprietarul avînd dreptul sa dea în schimbul acestor poeni o suprafaţa legală din terenul impadurit, situat la marginea pădurii, după taierea lemnului;
3. b) Acolo unde este nevoie absolută vor putea fi expropriate cu avizul serviciului silvic şi cu aprobarea comitetului agrar şi din păduri, dar numai dacă terenul este propriu.

Pământul expropriat, conform dispoziţiunilor din acest capitol, va servi numai la înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale pentru folosinţă tuturor locuitorilor proprietari de vite, fără privire dau au pămînt cultivabil. Proprietatea acestor păşuni aparţine comunelor cari le administrează sub conducerea şi controlul serviciului agricol judeţean, cu excepţia pădurilor alpine cari rămîn Statului şi se vor administra conform unui regulament special întocmit de ministerul agriculturii.

Cu aprobarea comitetului agrar se poate incuviinta schimbul între pământul expropriat şi cel posedat de sateni, comune, şcoli biserici, parohii, etc.

Pînă la luarea în seama a bunurilor expropriate, folosinţă lor rămîne proprietarilor cu toate drepturile şi datoriile unui uzufructuar, fiind obligat a tolera operaţiunile inginerilor şi ale organelor însărcinate cu parcelarea şi ameliorarea terenurilor. Terenurile arendate taranilor pînă în prezent în vederea exproprierii rămîn în folosinţă lor pînă la expropriere şi improprietarirea definitivă, proprietarul avînd dreptul la arenda.

Dacă pe pământul expropriat şi dat în folosinţă satenilor sînt semnături, ele rămîn pînă la recolta proprietarului, iar dacă sînt arături proprietarul are drept la valoarea lor. Stabilirea acestei valori se face în conformitate cu preţurile locale prin buna învoiala între interesaţi. în caz de neînţelegere va hotărî definitiv comisiunea agrară de ocol.

Luarea în seama a bunurilor expropriate nu se poate împiedica prin nici un act judecătoresc. Instanţa competenţa, la cererea Casei centrale a împroprietăririi, va închide relativ la aceste bunuri orice acţiune sau urmărire, orice drept pretins, putându-se exercită numai asupra preţului.

Servituţile indispensabile pentru folosinţă bunurilor expropriate se menţin. Proprietarii şi satenii improprietariti vor permite unii altora drumul de acces şi drumurile la apa. Organele de aplicare vor determina pentru fiecare caz în parte aceste drepturi.

Statul, prin ministerul agriculturii, poate rezerva din bunurile expropriate terenurile cari au sau cărora li s-ar putea da o destinaţie de interes obştesc cultural, economic şi social.

Contractele de arendare a mosiilor supuse exproprierii se desfiinţează de drept pentru partea expropriata, reducându-se proporţional şi arenda. Dacă porţiunea expropriata trece de 25% din întinderea totală a mosiei, arendaşii şi proprietarii sînt în drept de a cere rezilierea întregului contract. De asemenea sînt reziliate de drept în întregime contractele de arenda făcute pentru mosiile în cari arendaşii nu au intrat în stapanire. Din simplul fapt al desfiinţării contractelor aci amintite nu vor rezultă nici un fel de pretenţiuni de daune-interese.

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preţ şi condiţiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesie.

Casa centrala a împroprietăririi poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat şi suprafeţele de pămînt expropriate şi cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuinţate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferîndu-se: aşezămintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de rasboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda înainte. Ministerul agriculturii poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la 10 jugare pentru instalatiuni industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult doi ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.

Statul are drept de preemptiune, cu acelaşi preţ şi în condiţiuni egale, la cumpărarea conacelor mosiilor expropriate, precum şi a mosiilor în corpuri întregi dela 50 ha în sus. Acest drept de preemptiune priveşte numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege; el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi. Ori şi ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a retine imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrala a împroprietăririi nu şi-a arătat în scris intenţia de a cumpara pe acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vînzarea este definitivă. Ori şi ce vînzător poate să evite exerciţiul dreptului de preemptiune în condiţiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intenţiunea sa de a vinde, arătând preţul şi condiţiunile. Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 zile libere dela notificare, ca voieşte sa cumpere imobilul în condiţiunile şi preţul arătat, vânzătorul este liber sa dispuie de imobilul sau cum va voi, vanzandu-l cu preţul şi condiţiunile indicate în notificare, în termen de 6 luni. Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situaţia dinaintea notificării. Schimbul de moşii de o întindere egala sau echivalenta ca valoare, nu este supus dreptului de preemptiune.

Procedura exproprierii pe baza legii de faţa se face de drept numai o dată pentru fiecare moşie şi este terminată prin hotărîrea definitivă data de organele de aplicare. După terminarea exproprierii dispoziţiunile legii de faţa relativ la expropriere se abroga.

Preţul cu care se plătesc bunurile expropriate se fixează în prima instanţa de comisiunea de ocol pentru expropriere, în a doua instanţa de comisiunea regionala, cu drept de apel la Curtea de apel.

După terminarea lucrărilor comisiunii regionale, comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţii de apel respective pentru a-i servi de calauza la fixarea definitivă a preţurilor. Hotărîrile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, dinaintea înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de către ministerul agriculturii, prin procurorul general de pe lîngă înaltă Curte. Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând părţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgenta. Dacă înaltă Curte casează hotărîrea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărîrii Curţii de casaţie.

Preţul bunurilor expropriate se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pămînt:

1. a) Pentru pământul cultivabil se va avea în vedere orice elemente de apreciere şi anume: preţul de vânzare a pămîntului în localitate şi vecinătate în ultimii 5 ani înainte de 1 August 1914, taxarea facuta de institutiunile de credit sau media preţului normal de arenda din acelaşi interval inmultit cu 20. Se va tine seama şi de calitatea fizica a pămîntului şi puterea lui de productiune, depărtarea de târgurile de desfacere, gări sau porturi;
2. b) Pentru vii şi sadiri se va socoti după preţul mijlociu în localitate şi vecinătate în ultimii 5 ani înainte de 5 August 1914, se va avea însă în vedere vîrsta viei sau sadirilor, modul plantatiunii, varietatile viei sau sadirilor, modul plantatiunii, varietatile, lipsurile şi starea vegetatiei, capitalul investit etc.;
3. c) Pentru păduri se va stabili luînd ca baza mijlocia preţurilor din localitate sau regiune în ultimii 5 ani înainte de 1 August 1914. Se va avea în vedere la preţuire calitatea materialului lemnos, speciile, căile de comunicaţie, depărtarea de gări şi de centrele de desfacere.
4. d) Pentru clădiri şi instalaţii industriale se va stabili preţul de cost, avându-se în vedere şi starea de întreţinere. Se va tine seama şi de putinta şi modul de utilizare. Evaluarea se va face în coroane. Pentru stabilirea preţului coroana se considera egala cu leul.

Deodată cu preţul bunurilor expropriate se va determina şi partea restanta din dările publice şi din sarcinile tabulare, precum şi despăgubirile şi investitiuni şi ameliorări făcute, dacă valoarea acestora nu se poate calcula în preţul bunului expropriat.

Servituţile, cari în urma exproprierii şi-au pierdut rostul economic, se vor desfiinta fără nici un echivalent. Alte servituţi desfiinţate în detrimentul celui în drept se vor despăgubi, capitalizandu-se folosul lor anual cu 5 la suta.

Organele de aplicare sînt: 1. Comitetul agrar; 2. Comisiunea regionala de expropriere; 3. Comisiunea de ocol pentru expropriere. I - Comitetul agrar

Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului agriculturii în toate chestiunile privitoare la expropriere, improprietarire, înfiinţare de proprietăţi mijlocii şi dare în folosinţă a pământurilor expropriate în perioada interimara. Atribuţiunile şi compunerea comitetului agrar sînt determinate prin art. 37 din legea pentru reforma agrară din vechiul regat.

1. ii) Comisiunea regionala de expropriere

Comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire îşi are sediul în Cernauti şi se compune din opt membri: doi membri ai Curţii de apel sau în lipsa doi judecători dela tribunalul din Cernauti, desemnaţi de preşedintele Curţii de apel, din cari unul ca preşedinte şi unul ca vice-preşedinte; doi delegaţi ai proprietarilor; doi delegaţi ai Casei centrale a împroprietăririi şi doi delegaţi ai satenilor. Ea se imparteste în doua secţiuni, compuse de către un membru din fiecare categorie amintita mai sus şi prezidata de către membrul-judecător. Odată cu numirea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi numirea câte unui supleant. Normele acestor numiri se vor determina prin regulament. Pe lîngă fiecare comisiune regionala va funcţiona câte un secretar. Hotărîrile secţiilor comisiunilor se iau cu majoritate de voturi în prezenta de cel puţin trei membri. În caz de paritate, votul preşedintelui va hotărî. Aceste hotărîri se vor da de îndată ce lucrarea a fost terminată. Se vor constata prin procese-verbale cari vor cuprinde susţinerile părţilor, motivele hotărîrii şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretarului

1. ei) Aceste procese-verbale vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţii. Atribuţiunile comisiunilor regionale sînt: 1. Se pronunţa în a doua instanţa asupra preţuirii pămîntului expropriat şi asupra edificatelor. Proprietarii cari accepta preţul fixat de comisiunea judeteana vor primi 80 la suta din valoarea suprafeţei expropriate, după încheierile comisiunilor rămase definitive. Plata se va face în chipul arătat la art. 55 şi 56. Restul de 20 la suta se va achită după facerea definitivă a masuratorii. 2. Se rosteste în ultima instanţa asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor de expropriere a comisiunilor de ocol. Privitor la preţul hotărârilor comisiunii de apel sînt supuse apelului la Curtea de apel; 3. Stabileşte şi dispune cari din comisiunile de ocol va face exproprierea proprietarilor cu mai multe moşii, situate în circumscripţii judecătoreşti diferite. Stabilirea pe teren a pămîntului expropriat se face de direcţia cadastrului prin serviciul bucovinean de operatori topometri. Hotărîrile comisiunii regionale cu privire la alin. II sînt definitive şi executorii, fără drept de opoziţie sau recurs, cu rezerva dreptului de revizuire a comitetului agrar timp de un an dela executarea în fapt a hotărîrii. III. Comisiunea de ocol pentru expropriere

Una pentru fiecare circumscriptiune de judecătorie de ocol, se compune din patru membri: un delegat al ministerului agriculturii, judecătorul de ocol, ca preşedinte, un delegat al proprietarilor şi un delegat al satenilor. Odată cu desemnarea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi desemnarea câte unui supleant. Normele pentru aceste delegatiuni se vor determina prin regulament. Hotărîrile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi şi în prezenta a cel puţin trei membri. În caz de paritate, votul preşedintelui va hotărî. Aceste hotărîri se vor da de îndată ce lucrarea a fost terminată. Se vor constata prin procese-verbale, cari vor cuprinde susţinerile părţilor, motivele hotărîrii şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretarului

1. ei) Aceste procese-verbale cuprind şi părerile deosebite ale minorităţii. Hotărîrile date de unanimitatea membrilor comisiunii, dacă nu sînt apelate de nici una din părţi, sînt definitive şi se executa de îndată. Atribuţiunile comisiunilor de ocol sînt: 1. Se pronunţa în prima instanţa asupra întinderii şi situaţiei juridice a proprietăţilor ce cad sub expropriere, asupra alegerii, întinderii, stabilirii a terenului expropriabil şi asupra preţului bunurilor expropriate. Pentru acest scop, comisiunea va asculta concluziunile părţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărîrii. Comisiunea va putea - pentru aceste lămuriri - insarcina ca experiti orice persoane va crede. 2. Aduna toate elementele necesare:
2. a) Pentru evaluarea preţului pămîntului cultivabil expropriat după categorii (pămînt cultivabil, pasune şi faneata) şi calităţi;
3. b) Pentru evaluarea preţului pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stuhariilor, iazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere;
4. c) Pentru evaluarea preţului de arenda pe ha în perioada interimara pînă la expropriere. Hotărîrile comisiunii de ocol pentru expropriere sînt supuse apelului la comisiunile regionale de expropriere.

Procedura pentru funcţionarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament şi instrucţiuni.

Aplicarea dispoziţiilor legii de faţa privitoare la expropriere se va face de Casa centrala a împroprietăririi. Operaţiile de expropriere se vor infaptui deodată în toată ţara.

Toate dosarele privitoare la expropriere adunate pînă în prezent de organele de aplicare a decretului-lege

1. no) 3871 din 6 Septemvrie 1919, se vor remite comisiunii regionale de expropriere şi improprietarire spre a le distribui după competenţa comisiunilor de ocol de expropriere. Aceste dosare vor servi ca baza pentru lucrările de expropriere a legii de faţă. Fiecare proprietar are dreptul ca în curs de o luna dela promulgarea legii de faţa sa completeze aceste dosare cu următoarele date:
2. a) Numele proprietăţii, a satului, comunei, plăşii şi judeţului unde este asezata moşia;
3. b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică şi domiciliul lui real;
4. c) Starea juridică a proprietăţii acum şi la 6 Septemvrie 1919.
5. d) Suprafaţa de pămînt, specificand în ha, câtă padure, grădini, vii, terenuri irigabile, neproductive, balti etc., şi cat teren cultivabil;
6. e) Numărul mosiilor ce poseda acum şi la 6 Septemvrie 1919, cu arătarea suprafeţelor lor totale şi parţiale ca mai sus;
7. f) Dacă aceasta moşie era cultivată prin arendaş la 6 Septemvrie 1919 şi de cat timp, şi dacă mai este încă arendată.
8. g) Moşia sau mosiile în cari înţelege să-şi păstreze maximum prevăzut de lege;
9. h) Dacă pe moşie are organizaţie agricolă, industriala sau intensiva, în ce consta, ce capital a investit;
10. i) Dacă moşia are plan de hotarnicie sau plan economic; dacă planul şi hotarnicia sînt confirmate. Dacă posesiunea reală consuma cu cărţile funduare şi dacă are procese de proprietate sau repozitie sumară sau în curgere;
11. k) Venitul total după cadastru şi darea după pămînt, case şi stabilimente industriale;
12. l) Preţul de cumpărare a mosiei, total sau pe jugare cad., evaluarea la partaj, moşteniri şi orice evaluări a institutelor de credit, cu indicarea anului cînd sau plătit aceste preţuri şi s-au făcut evaluarile. Obligaţiunea de mai sus pentru minor şi curanzi cînd cad în sarcina reprezentanţilor lor legali, şi în cazul cînd asupra imobilului este constituit un drept de uzufructuar legal sau convenţional, asupra uzufructuarului. Şeful judecătoriei de ocol va alătură declaraţiei înaintate extrasele funduare şi le va pune la dispoziţia comisiunii de ocol. Declaraţia data de proprietar serveşte ca baza pentru operaţiunile exproprierii. Dacă un proprietar nu va da aceasta declaraţie, organele de aplicare sînt îndreptăţite a şi le procura pe cheltuiala proprietarului, afară de cazul de forta majoră adeverita. Primăriile comunale vor fi datoare a soma pe proprietarii şi în scris, în timp de 8 zile dela promulgarea acestei legi, să facă declaraţia. Somarea se va face la sediul administraţiei mosiei, păstrând primăria dovada despre aceasta. Judecătorul de ocol va trimite după aceste declaraţii doua copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi şi alta consilierului agricol judeţean respectiv.

Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile în cel puţin 70 zile dela promulgarea legii de faţa. Ele îşi fac lucrările lor pe baza dosarelor şi declaratiunii dela art. 38, precum şi pe baza încunoştinţărilor ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moşii supusă exproprierii şi pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declaraţie. Oricine este în drept sa aducă la cunoştinţa comisiunii omisiunile săvîrşite de cei obligaţi a face declaraţiunea conform art. 38.

Ziua hotărâtă pentru începerea operaţiunii va fi adusă la cunoştinţa de către preşedintele comisiunii atît proprietarului prin citatiune la sediul administraţiei mosiei, cat şi Casei centrale a împroprietăririi.

În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la faţa locului şi rosteste asupra întinderii proprietăţii, pentru care se face declaraţie asupra diferitelor categorii de teren, asupra clădirilor şi asupra suprafeţelor cari în limitele art. 6 şi 7 urmează a se lasă proprietarului. În acelaşi timp comisiunea aduna şi elementele necesare pentru fixarea preţului.

Hotărîrile date de unanimitatea membrilor comisiunii de ocol pentru expropriere, dacă nu sînt apelate de nici una din părţi, rămîn definitive şi se executa imediat.

Hotărîrea comisiunii de ocol se va da îndată după terminarea lucrărilor printr-un proces verbal, după care se trimit copii în termen de 15 zile dela data hotărîrii celor interesaţi şi Casei centrale a împroprietăririi.

În contra hotărârilor comisiunii de ocol pentru expropriere se va putea declara apel către comisiunea regionala de expropriere atît de proprietari, de ţărani, cat şi de Casa centrala a împroprietăririi. Termenul de apel este de 15 zile libere după înmânarea hotărîrii. În caz cînd hotărîrea nu a fost pronunţată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea regionala pentru expropriere. În acest scop i se va inainta dosarul din oficiu de către preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere.

Preşedintele comisiunii regionale primind apelurile arătate la art. 44, fixează termenul de judecată care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului. Acest termen se afişează la usa localului şi se aduce la cunoştinţa părţilor prin citatiuni:

1. a) Proprietarului prin citatiuni la sediul administraţiei mosiei, afară de aceia cari prin declaraţiunea facuta preşedinţilor comisiunii regionale vor alege alt domiciliu;
2. b) Satenilor prin afişare la usa primăriei comunei în care e sediul principal al mosiei expropriate. Aceştia vor fi reprezentaţi de delegaţii satenilor în folosinţă cărora s-a dat terenul expropriat;
3. c) Casa centrala a împroprietăririi.

Înaintea comisiunilor de expropriere satenii vor putea fi reprezentaţi printr-un delegat, iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant.

Hotărîrea data de comisiunea regionala cu privire la fixarea preţului este supusă apelului, în termen de 15 zile dela înmânarea sentinţei de expropriere, la Curtea de apel. Poate face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietăririi, satenii şi oricine are drept real asupra imobilului expropriat, în temenele şi condiţiunile arătate mai sus. Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta şi cu precădere. Deciziunile ei nu sînt supuse opoziţiei, nici recursului în casaţie.

Toate sentinţele definitive de expropriere se vor adnota în cărţile funduare. După plata preţului, conform art. 55 şi 56, se va înscrie Statul ca proprietar al terenurilor expropriate. Toate organele însărcinate cu executarea reformei agrare vor fi obligate a cere judecătoriilor de ocol şi tribunalelor ca în cărţile funduare să se treacă operaţiunea exproprierii.

Hotărîrile definitive ale comisiunilor de expropriere vor fi executate de comisia de ocol de expropriere prin inginerul operator delegat al directiunii cadastrului.

În acest scop, comisia de ocol pentru expropriere va fixa termenul pentru începerea executării, va pune la dispoziţia inginerului delegat al directiunii cadastrului toate datele, precum şi dosarul de expropriere. Lucrările de executare vor începe îndată şi se vor urma pînă la terminarea lor fără nici o întrerupere.

Delegatul directiunii cadastrului, în conformitate cu hotărîrile definitive ale comisiunilor de expropriere, va alcătui planul terenului expropriat, folosind în acest scop planurile cadastrale existente, şi relativ la comisiile comasate hartile şi celelalte lucrări tehnice de comasare, sau executand un plan nou, în conformitate cu dispoziţiunile regulamentului special şi cu toate prevederile în vigoare cu privire la lucrările tehnice de comasare. După verificarea noului plan se vor fixa în natura hotarele terenului expropriat. În contra lucrărilor de executare se va putea face, dela înmânarea avizului despre verificarea acestora, în termen de 15 zile, contestaţie la comisiunea regionala. După terminarea lucrărilor de executare pe teren, judecătorul de ocol va trece în cărţile funduare hotărîrile definitive de expropriere, intabuland dreptul de proprietate al Statului. Planul original se va trimite directiunii cadastrului; o copie va fi reţinută la dosarul de expropriere, care va fi păstrat la arhiva judecătoriei de ocol; alta copie va fi trimisa primăriei respective.

Paralel cu operaţiunile de expropriere Casa centrala a împroprietăririi va lua măsuri ca sa înceapă operatia de parcelarea pămîntului expropriat şi vînzarea lui la ţărani.

Pînă la afectarea împroprietăririi, pământul expropriat va fi folosit prin arendare. Arendarea pămîntului supus exproprierii, atît în ceea ce priveşte întinderea, alegerea cat şi preţul de arenda, se hotărăşte de comisiunea regionala de expropriere.

Odată cu începerea lucrărilor pentru arendare, Casa centrala a împroprietăririi poate organiza tovarasii de exploatare agricolă, cărora li se vor da în stapanire pământul supus arendării. Membrii acestor tovarasii nu sînt răspunzători decât pentru obligaţiile lor proprii.

Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se face în titluri de renta amortizabile în 50 de ani şi purtătoare de dobînda de 5% pe

1. an) Valoarea nominală este socotită la plata drept valoare reală.

Plata preţului pentru fiecare proprietar se face de îndată ce exproprierea este definitivă. Statul face plata preţului totdeauna prin consemnarea rentei cuvenite la Banca Regionala Cernauti. El se liberează valabil prin simplu fapt al consemnarii preţului. Proprietarul va ridica titlurile de renta dela Banca Regionala numai cu autorizaţia judecătoriei, ca autoritate a cărţii funduare competente.

Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum şi orice drepturi reale, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenţionale, uzufruct, servituţi, embatic sau besman şi orice altele de orice natura, chiar cunoscute Statului, nu pot împiedica exproprierea şi rămîn desfiinţate de drept asupra porţiunii expropriate din ziua consemnarii preţului cuvenit în renta la Banca Regionala. Judecătoria prin oficiul cărţii funduare, în urma cererii Casei centrale a împroprietăririi şi sub dovada consemnarii preţului, va ordonă radierea tuturor acestora deasupra porţiunii expropriate şi închiderea oricăror dosare de acţiuni sau urmăriri.

Proprietarul este indatorat să-şi ridice singur sau prin procurator special preţul. La ridicarea preţului se va cere dovada identităţii şi autorizaţiunii personale prin act public.

Dacă imobilul este impovarat, judecătoria de ocol, ca autoritate de carte funduara, va retine tot preţul exproprierii, ordonand seriarea pretentiunilor după normele legilor în vigoare. În baza semnării judecătoreşti se vor achită creditorii ipotecari în renta.

Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobilizare sau venituri, precum şi orice drepturi reale de pe imobil vor trece peste contravaloarea lor, neschimband aceasta împrejurare competinţa judecătoriei. Sarcinile patronatelor inerente mosiilor expropriate vor trece asupra celor improprietariti pînă la ulterioară definitivă şi unitară regulamentare a chestiunii. Drepturile patronale inerente pămîntului expropriat trec pînă la regularea definitivă a chestiunii asupra mitropolitului Bucovinei. Partea II IMPROPRIETARIRE

Pământul expropriat pe temeiul legii de faţa se parceleaza spre a se vinde în loturi taranilor muncitori de pămînt, parohiilor ortodoxe crestine, ca sesie pentru cooperatori, cantori şi palimari şi şcolilor ca teren de experienţe agricole.

Pământul expropriat se vinde în loturi celor îndreptăţiţi în următoarea ordine de precădere: 1. Taranilor muncitori de pămînt cari au pămînt mai puţin decât întinderea lotului tip fixat în comuna; 2. Parohiilor ortodoxe, de fiecare loc sistematizat de cooperator câte 6 ha dacă nu are sesiune, iar dacă sesiunea lui este necompletata ea se va întregi pînă la 6 ha, însă numai în cazul cînd prin exproprierea sesiunilor, conform art. 5, vor fi pe teren disponibil din sesia parohului, de cantor şi de palimar, câte un lot în întinderea arătată la art. 67; 3. Şcolilor rurale, ca pămînt de experienta agricol, câte un hectar de fiecare clasa sistematizată; Folosinţă acestui pămînt se va stabili prin regulament. 4. Taranilor muncitori de pămînt lipsiţi cu desăvârşire de pămînt. Se vor preferi în aceeaşi categorie:

1. a) Familiile celor căzuţi în rasboi şi invalizii;
2. b) Cei cari au luat parte la rasboi, cu precaderea voluntarilor cari au luat parte în armata română sau aliata;
3. c) Cei pagubiti în urma rasboiului. Sînt îndreptăţiţi bărbaţii de 21 ani cu ziua publicării decretului-lege
4. no) 3872*) din 6 Septemvrie 1919 şi văduvele cu copii minori. Cei cari fără motive s-au sustras dela recrutarile din anul 1919, precum şi cei ce au comis după 28 Noemvrie 1918 acte de duşmănie faţă de Statul român, sau în acţiunea română, dacă actele acestora vor fi constatate prin sentinţe judecătoreşti, nu vor fi luati în considerare la improprietarire. În averea capilor de familie se va socoti şi averea imobilă a sotiei. Starea proprietăţii se va considera după starea din ziua promulgării legii de faţa.

La condiţiuni egale de improprietariri se vor preferi: 1. Cei cari au inventar şi gospodărire intemeiata; 2. Cei cari numai mulţi copii; 3. Cei mai în vîrsta.

În caz de paritate de condiţiuni între improprietaritii din aceeaşi categorie şi de neajungerea pămîntului se va proceda prin tragere la sorţi. Acolo unde nu este destul pămînt pentru a improprietari pe toţi cei îndreptăţiţi, o parte din ei se vor putea muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de către locuitorii însăşi, iar cînd pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor alegerea se va face de comitetul local de improprietarire. Vor fi preferiti la improprietarirea pe loc invalizii şi văduvele de rasboi, iar din fiecare categorie oamenii în vîrsta familisti cari poseda gospodării întemeiate.

Pământul expropriat se parceleaza în loturi de completare, loturi întregi pînă la 4 ha şi loturi de colonizare pînă la 6

1. ha) La munte, întrucât pământul nu este arabil, întinderea lotului poate fi sporită pînă la 8 ha.

Acolo unde pământul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptăţiţi cu loturi de 4 ha împreună cu pământul ce poseda şi unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, comitetele locale pentru improprietarire, cu aprobarea prealabilă a comitetului agrar şi în înţelegere cu majoritatea satenilor improprietariti, vor putea face loturi mai mici de 4 ha, avînd în vedere condiţiunile locale, natura pămîntului şi felul cultivarii lui. În formarea şi distribuirea acestor loturi se va socoti şi pământul ce satenii poseda.

Parohiile ortodoxe vor primi de fiecare loc sistemizat de cooperator pînă la 6 ha, de fiecare loc de cantor câte 3 ha şi de fiecare loc de palimar câte un ha.

Şcolile rurale vor primi câte 1 ha de fiecare clasa sistemizata.

Pământurile cari au aptitudinea naturala deosebită vor putea fi împărţite, cu aprobarea ministrului agriculturii, deopotrivă între cei în drept exceptându-se acei locuitori cari poseda cel puţin 1 ha din asemenea pămînt.

Loturile de completare se distribuie de preferinta în apropierea satelor, ele nu vor fi mai mici de 1/4 ha, iar scara va merge din 1/4 în 1/4 ha fracţiunile mai mici de un sfert completandu-se pînă la pătrime în favoarea satenilor.

Pe pământurile irigate sau plantate cu vii şi pomi roditori, întinderea loturilor poate fi scoborata pînă la 1/4 ha.

Locurile rezervate pentru constructiuni de case se vand deosebit satenilor domiciliaţi de fapt în comuna căreia aparţine terenul expropriat şi cari nu au locuinta proprie. Se da preferinta cumparatorilor de loturi.

Meseriaşii sateni din comunele rurale au drept numai la un loc de casa şi cel mult un ha de pămînt.

Organele de aplicare ale împroprietăririi sînt: 1. Comitetul local; 2. Comisiunea de ocol pentru improprietarire; 3. Comisiunea regionala pentru improprietarire. În oraşul Cernauti funcţionează în fiecare suburbie câte un comitet local de improprietarire. 1. Comitetul local se compune din: primar, preotul sau invatatorul diriginte şi doi sateni delegaţi (aleşi din sanul lor). Comitetul local are însărcinarea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toţi satenii care ar avea drept să fie improprietariti în conformitate cu dispoziţiunile legii şi cu ordinea de precădere ce se stabileşte şi cari se va desvolta prin instrucţiuni. 2. Comisia de ocol de improprietarire se comune din:

1. a) Judecătorul ocolului în care e asezata comuna sau substitutul sau;
2. b) Agronomul regional sau delegatul consilieratului agricol;
3. c) Doi delegaţi ai satenilor, desemnaţi de ei în faţa judecătorului la începerea operaţiunilor în fiecare comuna;
4. d) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi. Comisiunea de ocol are însărcinarea de a judeca listele întocmite de comitetul local cu satenii doritori a se improprietari şi îi va aseza în ordinea de preferinta potrivit art. 33 şi următorii. Comisiunea hotărăşte cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul preşedintelui decide. Hotărîrea se da cu apel la comisiunea regionala de expropriere. 3. Comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire, cu sediul din Cernauti, compusa conform dispoziţiunilor art. 34 cu deosebire ca la lucrările de improprietarire va lua parte la lucrările Senatului în locul delegatului proprietarului un delegat al Casei centrale a împroprietăririi. Comisiunea regionala judeca la reşedinţa şi în ultima instanţa toate contestaţiunile ivite la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmează a fi improprietariti. Comisiunea regionala fixează şi mărimea lotului tip din comuna şi face tragerea la sorţi a celor îndreptăţiţi din fiecare categorie atunci cînd numărul loturilor fixate este mai mic decât numărul celor îndreptăţiţi.

Comitetul local întocmeşte tabloul de improprietarire. Acest tablou va sta afişat 15 zile la usa primăriei, şcolii şi a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comuna.

Comisiunea de ocol va proceda la judecarea listelor întocmite de comitetul local. Judecarea se va face la reşedinţa. Listele încheiate vor sta afişate 15 zile la usa localurilor publice din comune. Comisiunea va încheia proces-verbal de formarea şi afişarea lor în dublu exemplar, păstrând unul la arhiva comunei, iar altul inaintandu-l împreună cu dosarul, comisiunii regionale. Satenii nemultumiti vor inainta contestaţii comisiunii regionale de expropriere şi improprietarire în termen de 15 zile dela publicare.

Comisiunea regionala de expropriere şi improprietarire fixează termene de judecarea contestaţiilor şi fixează în mod definitiv, în termen de cel mult 30 zile, tabloul cu ordinea de clasificare a celor în drept de a cumpara pămînt, fixează mărimea lotului tip pentru fiecare comuna şi procede la tragerea la sorţi, dacă este cazul. Tragerea la sorţi se face pe categorii, şi în şedinţa publică, în faţa comisiunii. Ziua fixată tragerii la sorţi a indreptatitilor din fiecare comuna va fi adusă la cunoştinţa satenilor cu cel puţin 10 zile înainte. Delegaţii satenilor din comisiunile locale vor fi invitaţi a asista, dacă nu s-au făcut contestaţii la comisiunea regionala.

Organele serviciului agricol judeţean sînt obligate a cere judecătorilor şi tribunalelor ca sa treacă în cărţile funduare pe satenii impartasiti cu pămînt atît în localitate, cat şi în regiunile de colonizare.

Înainte de parcelare, organele de aplicare vor destina pământul expropriat mai intaiu:

1. a) Suprafeţele necesare pentru împlinirea intereselor generale obşteşti, spitaliceşti şi ale Statului;
2. b) Pământul necesar pentru constituirea sau completarea pasunelor comunale, acolo unde asemenea păşuni nu exista sau nu sînt îndestulătoare;
3. c) Suprafeţele necesare pentru mărirea vetrei satelor (locuri de casa, grădini), pentru creare de sate noui, pentru drumuri, adapatori etc.

Pe baza lucrărilor de improprietarire rămase definitive, comisiunea regionala va dispune întocmirea planului de parcelare prin inginerul operator sau delegatul directiunii Cadastrului, în conformitate cu regulamentul special. Planul de parcelare se va depune la primăria comunei în al carei hotar e partea cea mai mare a pămîntului parcelat, spre vedere publică, afişându-se avizul despre aceasta la toate comunele interesate. Dela afişare în termen de 15 zile se poate face contestaţie în contra planului de parcelare la comisiunea judeteana.

Judecătorul de ocol împreună cu inginerul operator al directiunii Cadastrului, avînd în vedere lucrările de improprietarire rămase definitive şi planurile de parcelare întocmite, va aplica parcelarea pe teren şi va face la faţa locului distribuţia loturilor şi punerea în stapanire a celor îndreptăţiţi.

Îndeplinirea acestei operaţiuni se va insera într-un proces-verbal făcut în 3 exemplare, din cari unul va rămîne la arhiva primăriei locale, altul se va trimite consilieratului agricol din judeţ, iar al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi.

În contra aplicării parcelarii pe teren se va putea face contestaţie la comisiunea regionala în termen de 15 zile dela terminarea definitivă a aplicării parcelarii pe teren.

Îndată ce lucrările de improprietarire vor fi definitiv terminate, comisia de ocol va inainta originalul planului parcelar la serviciul cartografic al directiunii Cadastrului, iar dosarul întreg împreună cu o copie a planului de improprietarire se vor trimite judecătoriei de ocol pentru trecerea în cărţile funduare a parcelarii executate şi intabularea dreptului de proprietate asupra celor improprietariti; o alta copie se trimite primăriei comunei respective.

Intabularea proprietăţii în folosul improprietaritului se va face după plata unui avans de cel puţin 20% din preţul de cumpărare, în baza procesului-verbal în care vor urma să fie fixate atît restantele, cat şi modul de plată a lor şi celelalte obligaţiuni ale improprietaritului cari rezultă din legea de faţa. Acest proces-verbal, semnat de membrii comisiunii şi sateanul improprietarit, va avea puterea unui act notarial, imediat executoriu în sensul legii.

Întreaga operaţie a colonizarii regiunilor avînd populaţie rara, în înţelesul legii de faţa, e încredinţată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui sau mărirea celor existente.

Casa centrala a împroprietăririi determina localităţile în cari urmează a se face colonizarea stabilind, potrivit cu nevoile locale şi cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, portiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoala, diferite aşezăminte de interese publice şi executa lucrările necesare.

Pentru a înlesni colonistilor înfiinţarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcţie, unelte şi seminţe, acorda credite colonistilor, executa lucrările tehnice necesare şi elaborează prin direcţiunea Cadastrului şi a lucrărilor tehnice planuri de construcţii rurale cu devize de materiale şi cheltuielile respective, inlesnind colonistilor executarea.

Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonisti în timp de 40 de ani prin anuitati cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea colonistilor; cealaltă jumătate rămîne să fie suportată de Casa centrala a împroprietăririi din fondul ei se va aloca anual din bugetul Statului.

Au preferinta la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de improprietarire, locuitorii din imprejurime, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii.

Toate celelalte dispoziţiuni din prezenta lege cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol se aplică şi la colonizare.

Loturile mici se pot vinde. Pînă la plata preţului, vînzarea loturilor nu se poate face decât în suprafaţa lor totală, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a împroprietăririi. Cumpărătorii sînt ţinuţi sa achite integral datoria Casei centrale a împroprietăririi. În aceleaşi condiţiuni sînt permise şi donatiunile, legatele şi schimburile.

Pământul stapanit de sateni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemptiune a Statului, de orice cetăţean român, cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personală. Vînzările dintre sateni, cultivatori manuali de pămînt, precum şi acelea făcute absolvenţilor şcolilor de agricultura de toate gradele, nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului. Dreptul de preemţiune al Statului se exercită de Casa centrala a împroprietăririi, potrivit dispoziţiunilor unui regulament special, care va desvolta şi procedura aplicării.

Pământul pînă la 10 hectare aparţinînd satenilor nu se poate ipoteca decât către instituţiile autorizate de Stat.

Pământul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pînă la 2 ha la şes şi 1 ha la munte şi deal. Pentru locuri de casa, fabrici, grădini de legume, plantaţii de pomi şi vii, diviziunea proprietăţii este permisă fără nici o limita.

Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent, orice proprietar de pămînt poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari cari vor avea sa despăgubească pe comostenitori după normele legii de faţa.

În cazul cînd împărţirea pămîntului între moştenitori nu s-ar putea face fără a încalcă dispoziţiunile art. 95, şi în cazul cînd moştenitorul nu a fost desemnat conform art. 98, pământul poate fi atribuit, prin buna înţelegere, unuia din moştenitorii legali, cari sînt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri cînd sînt majori, sau prin tutori sau curatorul lor cînd sînt minori ori interzisi, în faţa judecătorului pentru a lua act de învoiala. Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze învoiala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât tatăl sau mama moştenitorului şi dacă socoteşte ca învoiala nu ocroteşte deajuns interesele moştenitorilor reprezentaţi.

În caz de neînţelegere între moştenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre moştenitori, va chema toţi moştenitorii prin citaţii individuale la domiciliu şi va cauta sa stabilească o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor şi asupra despăgubirilor de acordat celorlalţi moştenitori, inscriind înţelegerea într-un proces-verbal semnat şi de părţi. În cazul cînd părţile nu cad la învoiala, judecătorul va trage la sorţi lotul sau loturile ce sînt de împărţit între moştenitori, fixând totdeodată şi preţul potrivit cu valoarea iniţială şi cu cota de scăzut din valoarea iniţială, pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar şi încheind despre toate aceste operaţiuni un proces-verbal, semnat de părţile interesate. În toate aceste cazuri, judecătorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnatura sa.

Moştenitorul asupra căruia rămîne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga suma cuvenită ca despăgubire fiecărui moştenitor în parte şi are obligaţiunea sa achite partea fiecăruia în termen de 5 ani şi cu o dobînda de 5 la suta pe an, platibila din 6 în 6 luni, începînd cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar şi continuand anual la acelaşi termen. În caz de întîrziere mai mare de 3 luni dela data cînd urma să fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 98, excluderea moştenitorilor cari nu şi-au îndeplinit obligaţiunile, rezilierea împărţelii şi facerea unei noui imparteli.

Constructiunile sau îmbunătăţirile funciare făcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra căruia a rămas lotul, nu împiedica operaţiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă să se stabilească pe baza unei evaluări drepturile la despăgubiri ce se cuvin.

Moştenitorii loturilor pot să se imprumute la Casa centrala a împroprietăririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalţi comostenitori. În acest caz, Casa centrala a împroprietăririi, va incasa odată cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datorită pentru plata preţului loturilor.

Toţi proprietarii de pămînt pot declara indivizibilă şi supusă transmisiunii, după dispoziţiunile cuprinse în acest capitol o suprafaţa pînă la 50

1. ha) Declaraţia va fi facuta în scris la judecătoria de ocol respectiva de către proprietar, care se va prezenta în persoana. Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situaţia, întinderea şi vecinătăţile terenului ce voieşte să se declare indivizibil şi semnatura proprietarului. În caz cînd proprietarul nu ştie carte, declaraţia va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecătoria de ocol. Judecătorul de ocol va primi declaraţia scrisă a proprietarului, va lua act de voinţa acestuia şi va încheia procesul-verbal de cele constatate. Declaraţia şi procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit şi ţinut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.

Prin derogare la regulile stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pămînt au libertatea de a dona sau a testa porţiunea indivizibilă arătată în art. 95 fără obligaţiunea pentru donator sau legatar de a raporta chiar în numerar peste cotitatea disponibilă.

Un regulament special va dezvolta în amănunt aplicarea dispoziţiunilor din acest capitol.

Pentru asigurarea unei bune culturi a pămîntului micei proprietăţi, o cat mai buna întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micei proprietăţi, Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura şi tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura raţională şi intensiva, la desfacerea produselor lor şi îmbunătăţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat.

Acei cari nu vor îndeplini obligaţiunile prevăzute în articolele de mai sus vor fi deposedati, fără somaţiune, printr-o hotărîre pronunţată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol judeţean şi după ce va fi citat pe cel al carei posedare se cere. Hotărîrea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul de apel este de 30 zile dela pronunţare. Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărîrea tribunalului va fi definitivă, fără opoziţie sau recurs. Procedura va fi gratuita şi părţile se vor cita din oficiu. Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pămîntului plătită.

În toate cazurile de deposedare loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi care va dispune de ele, conform prevederilor acestei legi.

Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat 4 rate semestriale din preţ vor fi deposedati de către Casa centrala a împroprietăririi pe cale administrativă, după somaţie, în termen de 30 zile, punere în întîrziere ori judecata şi fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.

Îndată ce preţul exproprierii va fi statorit definitiv şi satenii îndreptăţiţi vor fi intrat în posesiune, se va calcula preţul de vânzare al imobilelor şi se va repartiza pe nouii proprietari. Satenii pot plati la intrarea în posesiune în total sau în parte valoarea pămîntului sau imobilelor expropriate.

Statul va contribui cu 50 la suta din preţul cumpărării imobilelor la impartasirea cu pămînt a celor îndreptăţiţi de la art. 62. Pentru pământul întrebuinţat la înfiinţarea şi completarea pasunilor comunale Statul nu contribuie la plata preţului.

Pentru întreţinerea instalatiunilor existente de ameliorare (drenaj şi irigatiune), improprietaritii cu terenuri ameliorate constituie dela data împroprietăririi definitive o asociaţie de ape în baza legii dreptului de apa în vigoare pentru Bucovina. Dacă o parte din completul terenului ameliorat a rămas neatins de expropriere, proprietarul intra cu acest teren în asociaţia de ape.

Statul va ameliora terenurile taranilor agricultori, fie ei improprietariti sau neimproprietariti, la cari se vor constata necesitatea îmbunătăţirii pentru sporirea productiunii. Proprietarii terenurilor în chestiune vor forma o asociaţie de ape.

Toate aceste asociaţii de ape sînt obligatorii şi vor lua fiinta potrivit §42 din legea dreptului de apa în vigoare pentru Bucovina.

Cheltuielile instalatiunilor de ameliorări fonciare şi ale întreţinerii lor vor fi purtate de o treime de proprietarii terenurilor ameliorate şi cu două treimi de Stat. Cotizaţiile membrilor asociaţiei de ape, la cheltuieli, sînt exigibile pe cale administrative.

În cazul de necesitate Statul va ameliora şi păşunile comunale. A treia parte din cheltuielile acestor ameliorări o va purta comuna, care va putea repartiza aceste cheltuieli asupra locuitorilor din comuna.

Biroul tehnic pentru ameliorări fonciare din Cernauti va constata fără apel necesitatea ameliorarilor, va îndrumă înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiunilor de ape, va controla activitatea lor şi va conduce lucrările de ameliorare

Toate actele şi transmisiunile, fără nici o excepţie, privitoare la expropriere şi improprietarire, precum şi toate actele judiciare şi extrajudiciare făcute în executarea legii de faţa sînt scutite de orice taxa de timbru şi înregistrare.

Corespondenta oficială privitoare la chestiunile de reforma agrară este scutită de orice taxa poştală, aplicarea şi controlul acestei aplicari se face de ministerul agriculturii.

Sentinţele de expropriere date de organele de aplicare în baza decretului-lege

1. no) 3871 din 6 Septemvrie 1919 şi rămase definitive în sensul suscitatului decret-lege vor fi înaintate, de către Banca Regionala din Cernauti şi celelalte organe la cari se păstrează originalele sentinţelor, comisiunii respective de ocol pentru expropriere, care va decide din nou asupra lor, aplicând legea de faţa.

Ministerul agriculturii este însărcinat cu aplicarea acestei legi, el este îndreptăţit sa organizeze în Cernauti o secţie a Casei centrale de improprietarire pentru aplicarea şi finanţarea reformei agrare din Bucovina. Aceasta secţie va putea fi Banca Regionala din Cernauti.

Un regulament de aplicare va completa şi lămuri în amănunt dispoziţiunile prevăzute în această lege.

Toate legile şi regulamentele contrarii legii de faţa sînt şi rămîn abrogate. _______________