Decretul nr. 4256/1938

DECRET nr. 4.256 din 13 decembrie 1938 privind promulgarea Legii pentru interpretarea art. 63, punctul 3 din legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 7 Aprilie 1934 EMITENT REGELE CAROL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 16 decembrie 1938 CAROL al II-lea, Prin gratia lui Dumnezeu şi voinţa naţionala, Rege al României, La toţi de faţa şi viitori, sănătate: Asupra raportului preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri şi ai ministrilor Nostri secretari de Stat la Departamentul Finanţelor şi Justiţiei cu Nr. 73.716 din 1938; Vazand jurnalul Consiliului Ministrilor cu Nr. 3.186 din 1938; Avînd în vedere dispoziţiunile art. 46 şi 98 din Constituţia promulgată cu Inaltul Decret Regal Nr. 1.045 din 27 Februarie 1938; Avînd în vedere avizul Consiliului legislativ cu Nr. 33 din 1938, Am decretat şi decretam: LEGE Pentru interpretarea art. 63, punctul 3 din legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 7 Aprilie 1934. Dat în Bucureşti la 13 Decemvrie 1938. CAROL Preşedintele Consiliului de Miniştri, Miron, Patriarhul României. Ministrul finanţelor, Mircea Cancicov. Ministrul justiţie, Victor Iamandi. Raport către M.S. Regele. Sire, Prin art. 63, punctul 11 al legii pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 7 Aprilie 1934, s'a prevăzut obligaţia Statului de a acoperi toate pierderile pe care Creditul Rural le va incerca prin aplicarea acestei legi. În executarea acestei dispoziţiuni, Statul a încheiat un acord în care au fost determinate şi enumarate asemenea pierderi. Dar acordul nu a putut avea în vedere şi eventuala pierdere, reesind dintr'o interpretare eronată a legii, care tinde să aplice tuturor împrumuturilor în scrisuri funciare, chiar a celor contractate înainte de 1 Ianuarie 1919, dispoziţia de reducere la jumătate a ratelor întârziate cuprinse în art. 63, punctul 3. O asemenea interpretare eronată nu este admisibilă, fiindca ratele întârziate sînt un accesoriu al împrumutului în scrisuri şi trebuie să urmeze aceeaşi soarta, astfel ca distincţia facuta de legiuitor în art. 63, punctul 1, litera b, între debitori împrumuturilor în scrisuri funciare 5 la suta contractate după 1 Ianuarie 1919 şi între debitorii anteriori de aceeaşi categorie de împrumuturi, este aplicabilă, conform intentiei legiuitorului şi ratelor întârziate la asemenea împrumuturi. În adevăr în art. 63, punctul 1, litera a, legiuitorul a prevăzut reducerea la jumătate din valoarea nominală a scrisurilor rurale 5 la suta în mâinile detentorilor, iar prin dispoziţia dela litera următoare b a repartizat produsul acestei reduceri între debitorii împrumuturilor contractate în scrisuri rurale 5 la suta, dar în proporţia pierderilor suferite de fiecare la transformarea efectelor în numerar, excluzând de la beneficiul acestei reduceri pe imprumutatii mai vechi ca 1 Ianuarie 1919, pentru care cursul scrisurilor urmează, conform legii, să fie socotit al pari. De aceea şi textul art. 63, punctul 3, care reglementează soarta ratelor întârziate, reducându-le la jumătate, n'a socotit necesar sa repete distincţia de mai sus, aplicabilă implicit ratelor întârziate, care cuprind în ele aceleaşi elemente: capitalul scăzut (amortismentul) şi dobînda (cuponul scrisurilor). De altfel aceasta interpretare a fost data şi prin convenţia încheiată de Stat cu Creditul Rural înainte de orice proces. Autorizaţi de Consiliul de Miniştri prin jurnalul Nr. 3.186 din 1938, cu profund respect supunem la Înaltă semnatura a Maiestatii Voastre alăturatul proiect de lege care interpretează art. 63, punctul 3 al legii din 7 Aprilie 1934, sediul materiei reducerii la jumătate a ratelor întârziate, în sensul că reducerea în chestiune se aplică numai împrumuturi în scrisuri contractate după 1 Ianuarie 1919. Prin aceasta interpretare se face ratelor întârziate, cuprinzînd plata succesiva a capitalului, aceeaşi plata succesiva a capitalului, aceeaşi soarta ca şi capitalul pe care legiuitorul din 1934 nu a înţeles sa-l reducă în cazul împrumuturilor în scrisuri mai vechi ca 1 Ianuarie 1919. Suntem cu cel mai profund respect, Sire, ai Maiestatii Voastre prea plecaţi şi prea supuşi servitori, Preşedintele Consiliului de Miniştri, Miron, Patriarhul României. Ministrul finanţelor, Mircea Cancicov. Ministrul justiţiei, Victor Iamandi. ---------------