Decretul nr. 452/1969

Ministerul Sănătăţii înfăptuieşte politica partidului şi statului în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei. ART 2 Ministerul Sănătăţii conduce, îndrumă şi controlează întreaga activitate cu privire la ocrotirea sănătăţii populaţiei.

Ministerul Sănătăţii asigura aplicarea legilor, decretelor şi hotărîrilor Consiliului de Miniştri în domeniul sau de activitate.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Sănătăţii colaborează cu ministerele, cu celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi cu organele centrale ale cooperaţiei şi ale altor organizaţii obşteşti.

Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

1. a) conduce, îndrumă şi controlează: - activitatea de igiena şi de profilaxie a bolilor transmisibile, a bolilor profesionale şi a bolilor cronice cu larga raspindire; - activitatea de asistenţa medicală curativo-profilactica a populaţiei; - activitatea de asistenţa medicală şi de ocrotire a sănătăţii mamei, copilului şi tineretului; - activitatea de asistenţa medicală balneo-fizioterapeutica şi de recuperare; - activitatea de medicina a culturii fizice şi sportului; - activitatea medico-sanitară desfăşurată de unităţile medico-sanitare cu caracter special; - activitatea de asistenţa cu medicamente; - activitatea de medicina legală; - activitatea de educaţie sanitară; - aplicarea măsurilor de protecţie sanitară a frontierelor de stat şi respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile internaţionale cu privire la bolile transmisibile, la substanţe toxice şi la stupefiante;
2. b) îndrumă şi controlează, potrivit legii, aplicarea unitară a normelor de igiena şi antiepidemice şi ia măsurile corespunzătoare;
3. c) colaborează cu Ministerul Muncii la îndrumarea şi controlul activităţii de expertiza medicală a capacităţii de muncă şi de recuperare a acesteia;
4. d) efectuează studii privind dinamica stării de sănătate a populaţiei şi factorii ce o influenţează, stabilind tendintele principalelor fenomene ale stării de sănătate; studiază, împreună cu alte organe centrale interesate, dinamica sporului natural al populaţiei, făcînd propuneri corespunzătoare; elaborează programele de asistenţa medico-sanitară a populaţiei, anuale şi de perspectiva;
5. e) asigura personalul de specialitate, baza tehnico-materială şi capacitatea de spitalizare şi tratament pentru împrejurări speciale;
6. f) instituie acţiuni speciale pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile şi pentru rezolvarea altor probleme de sănătate prezentind interes deosebit;
7. g) conduce activitatea de cercetare ştiinţifică în domeniul ocrotirii sănătăţii; îndrumă şi controlează aceasta activitate, prin intermediul Academiei de Ştiinţe Medicale; asigura dotarea cu aparatura medicală a unităţilor sanitare care servesc drept baze de învăţămînt şi cercetare ştiinţifică; urmăreşte aplicarea în practica medicală a rezultatelor cercetării ştiinţifice din ţara şi străinătate;
8. h) sprijină organizarea manifestărilor ştiinţifice din ţara şi străinătate în problemele interesînd ocrotirea sănătăţii;
9. i) editează lucrări şi publicaţii în domeniul sau de activitate; organizează şi asigura informarea personalului medico - sanitar în problemele de specialitate;
10. j) conduce, organizează şi controlează asigurarea populaţiei şi a unităţilor sanitare cu medicamente, produse chimice şi biologice pentru uz uman, aparatura şi produse tehnico-medicale din producţia interna şi din import. În acest scop: - orienteaza şi sprijină cercetarea ştiinţifică medicală în domeniul substanţelor farmaceutice şi al aparaturii medicale; - participa la întocmirea planurilor de producţie a substanţelor farmaceutice şi al aparaturii medicale, astfel încît acestea sa corespundă cerinţelor ocrotirii sănătăţii; - autorizeaza introducerea în practica a medicamentelor, produselor tehnico-medicale, chimice şi biologice, pentru uz uman, a plantelor medicinale şi produselor cosmetice; organizează şi asigura controlul producţiei şi calităţii acestora; - îndrumă, coordonează şi controlează activitatea cu stupefiante şi cu substanţe toxice, în condiţiile legii;
11. k) stabileşte structura şi normele de organizare şi funcţionare a tuturor unităţilor sanitare; îşi da acordul asupra infiintarii, desfiinţării, schimbării sediului şi profilului unităţilor sanitare din subordinea altor organe centrale şi a celor locale. Aceste dispoziţii se aplică, în ceea ce priveşte unităţile Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securităţii Statului, numai pentru spitale şi policlinici;
12. l) îşi da acordul asupra organizării şi funcţionarii staţiunilor balneo-climatice, asupra planurilor de sistematizare şi dezvoltare şi asupra instituirii perimetrelor de protecţie ale acestora; autorizeaza, îndrumă, şi controlează exploatarea şi utilizarea raţională a factorilor terapeutici naturali şi recomanda folosirea de noi surse de factori terapeutici naturali;
13. m) organizează şi coordonează proiectarea şi executarea investiţiilor prevăzute în planul sau, care se efectuează prin unităţi proprii sau prin organizaţiile de specialitate ale altor organe; îşi da acordul la documentaţia de proiectare a construcţiilor sanitare, prevăzute în planurile de investiţii ale altor ministere sau organe centrale ale administraţiei de stat şi ale judeţelor sau al municipiului Bucureşti;
14. n) organizează şi coordonează îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din activitatea de colaborare în domeniul ocrotirii sănătăţii, în cadrul relaţiilor internaţionale; pregăteşte şi asigura, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte organe centrale competente, sau cu acordul acestora, participarea la activităţile şi reuniunile organizaţiilor internaţionale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi face propuneri în vederea încheierii aderării sau denunţării înţelegerilor internaţionale în acest domeniu;
15. o) asigura aplicarea politicii partidului şi statului în problemele de personal medico-sanitar, în care scop: - colaborează cu Ministerul Învăţămîntului la îndeplinirea sarcinilor ce îi revin acestui minister în conducerea, îndrumarea şi controlul învăţămîntului medico-farmaceutic universitar şi postuniversitar, precum şi la stabilirea normelor cu privire la elaborarea programelor de curs pentru învăţămîntul medico-farmaceutic universitar şi postuniversitar; - îndeplineşte atribuţiile ce îi revin, potrivit legii, în legătură cu organizarea şi desfăşurarea învăţămîntului tehnic şi profesional sanitar; organizează cursuri de perfecţionare a medicilor, farmacistilor şi a cadrelor medii sanitare; - stabileşte criterii unitare de selecţionare, pregătire, perfecţionare, şi promovare a personalului medico sanitar şi controlează modul lor de aplicare; - repartizează la stagiu, împreună cu Ministerul Învăţămîntului, absolvenţii institutelor de medicina şi farmacie; repartizează în producţie absolvenţii liceelor de specialitate, ai şcolilor de specializare postliceala şi ai şcolilor profesionale; - participa la elaborarea propunerilor privind perfecţionarea elementelor sistemului de salarizare; - stabileşte specialitatile medico-sanitare şi normativul de personal pentru toate unităţile sanitare; - conduce, îndrumă şi controlează activitatea privind deontologia medicală; controlează exercitarea profesiunilor medico-sanitare; suspenda şi ridica, în condiţiile legii, dreptul de practica a profesiunilor medico-sanitare; - stabileşte, potrivit legii speciale, măsuri cu privire la protecţia muncii, în scopul asigurării celor mai bune condiţii de muncă, a prevenirii accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor profesionale pentru unităţile în subordine;
16. p) stabileşte, pe baza şi în vederea executării legii, norme privind activităţile de tehnica medicală, planificare, financiară, de personal, munca şi salarizare, precum şi pentru orice alte activităţi din domeniul ocrotirii sănătăţii. Aceste norme sînt obligatorii pentru toate unităţile sanitare, precum şi pentru orice organizaţii socialiste, indiferent de subordonarea lor, asigurindu-se respectarea dispoziţiilor art. 26;
17. r) prezintă Consiliului de Miniştri proiecte de acte normative şi alte acte prevăzute de lege, avizează proiectele de acte normative şi cu alt caracter elaborate de celelalte ministere şi organe centrale şi de comitetele executive ale consiliilor populare, care interesează domeniul sau de activitate;
18. s) îşi da acordul asupra propunerilor de plan şi de buget aferente activităţii de ocrotire a sănătăţii, întocmite de ministerele cu reţea sanitară proprie, cu excepţia Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securităţii Statului, precum şi asupra propunerilor organelor locale;
19. t) sprijină activitatea Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale şi a Societăţii de Cruce Roşie a Republicii Socialiste România;
20. u) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Numirea şi revocarea directorilor direcţiilor sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi angajarea, transferarea şi desfacerea contractelor de muncă ale conducătorilor direcţiilor sanitare ca şi ai oficiilor şi serviciilor sanitare independente din ministerele cu reţea sanitară proprie, se fac cu acordul Ministerului Sănătăţii. Transferarea medicilor şi farmacistilor dintr-un judeţ în altul sau în municipiul Bucureşti sau ai unităţilor sanitare, se face numai cu acordul Ministerului Sănătăţii. Fac excepţie de la aceasta dispoziţie ofiţerii medici şi farmacisti din cadrul Ministerului Forţelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului, după trecerea lor în rezerva sau în retragere.

Ministerul Sănătăţii poate cere organelor de stat şi organizaţiilor obşteşti date, informaţii şi materiale necesare realizării atribuţiilor sale.

Ministerul Sănătăţii este condus de Colegiul ministerului, organ deliberativ, care hotărăşte în problemele generale privind activitatea ministerului.

Colegiul ministerului se compune din:

1. a) ministrul, adjunctii ministrului şi secretarii generali;
2. b) preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, directori din aparatul ministerului, conducatori ai unor unităţi în subordinea ministerului, precum şi specialişti cu experienta îndelungată şi înaltă calificare din cadrul ministerului sau din afară acestuia;
3. c) preşedintele Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale şi preşedintele Societăţii de Cruce Roşie a Republicii Socialiste România;
4. d) un delegat al sindicatelor desemnat de Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Componenta Colegiului ministerului se aproba de Consiliul de Miniştri. Preşedintele Colegiului ministerului este ministrul; în lipsa ministrului, atribuţiile de preşedinte se îndeplinesc de unul din adjunctii săi desemnat de ministru.

La şedinţele colegiului pot fi invitaţi delegaţi ai unor organe şi organizaţii de stat ori obşteşti interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, la şedinţele colegiului, pot fi invitaţi specialişti din afară acestuia.

Colegiul ministerului îşi desfăşoară activitatea în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adopta hotărîri cu majoritatea membrilor ce-l compun. În caz de divergenta între ministru şi majoritatea membrilor colegiului, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord va fi supusă vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordonează activitatea ministerului; dacă una din părţi nu este de acord cu soluţia data, problema va fi supusă Consiliului de Miniştri, pentru a hotărî.

Şedinţele colegiului au loc cel puţin odată pe trimestru şi se convoacă, în timp util, de ministru. Colegiul poate fi convocat şi la cererea a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Pentru analiza unor probleme de mare complexitate sau care interesează întreaga activitate a ministerului, colegiul poate constitui colective de lucru, cuprinzînd specialişti din cadrul ministerului sau din afară acestuia. Desemnarea specialiştilor din afară ministerului se va face cu acordul ministrului sau conducătorului organului central respectiv.

Colegiul ministerului în întregul său şi fiecare membru în parte răspund în faţa Consiliului de Miniştri pentru întreaga activitate a ministerului; fiecare membru al colegiului răspunde în faţa colegiului şi a preşedintelui acestuia, pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt încredinţate.

Între şedinţele colegiului, ministrul împreună cu adjunctii ministrului şi secretarii generali dezbat şi rezolva probleme curente ale activităţii ministerului şi stabilesc măsurile necesare pentru îndeplinirea operativă a hotărîrilor colegiului.

În executarea hotărîrilor Colegiului ministerului şi exercitarea atribuţiilor proprii, ministerul emite, potrivit legii, ordine, instrucţiuni şi alte acte prevăzute de lege.

Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte organe şi organizaţii din ţara, precum şi în relaţiile internaţionale.

Ministrul informează Colegiul ministerului asupra principalelor probleme rezolvate în perioada dintre şedinţe.

Adjunctii ministrului şi secretarii generali se numesc de Consiliul de Miniştri, iar atribuţiile acestora se stabilesc de Colegiul ministerului.

Pe lîngă Ministerul Sănătăţii funcţionează Academia de Ştiinţe Medicale, instituţie care organizează, îndrumă şi controlează întreaga activitate ştiinţifică în domeniul ocrotirii sănătăţii. Academia de Ştiinţe Medicale răspunde faţă de Ministerul Sănătăţii pentru întreaga sa activitate. Modul de organizare şi funcţionare a Academiei de Ştiinţe Medicale se stabileşte prin statutul acestei academii.

În cadrul Ministerului Sănătăţii funcţionează Consiliul tehnico-ştiinţific, care se organizează şi funcţionează pe bază de regulament aprobat de Colegiul ministerului. Componenta Consiliului tehnico-ştiinţific se aproba de Colegiul ministerului.

Pentru asigurarea respectării normelor de etica profesională în exercitarea profesiunilor medico-sanitare, Ministerul Sănătăţii este ajutat de Colegiul medicilor şi farmacistilor din cadrul Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale.

Ministerul Sănătăţii are următoarea structura organizatorică:

1. a) Inspectoratul sanitar de stat central;
2. b) Direcţia asistenţei medicale;
3. c) Direcţia medicinei preventive;
4. d) Direcţia farmaceutica şi aparaturii medicale;
5. e) Direcţia medicală specială;
6. f) Direcţia lucrări speciale;
7. g) Direcţia plan sanitar şi organizarea muncii;
8. h) Direcţia învăţămînt şi personal;
9. i) Direcţia tehnica de construcţii şi aprovizionare;
10. j) Direcţia finanţării şi administrării unităţilor sanitare;
11. k) Direcţia de relaţii externe şi secretariat;
12. l) Direcţia de control;
13. m) Oficiul juridic;
14. n) Biroul pentru primirea, evidenta şi urmărirea rezolvarii reclamatiilor, sesizarilor şi propunerilor cetăţenilor.

Ministerul Sănătăţii are în subordinea sa unităţi sanitare, de cercetări ştiinţifice, de învăţămînt profesional şi tehnic, licee de specialitate, Editura medicală, Centrul de documentare medicală, întreprinderi şi organizaţii economice.

Atribuţiile, normele de funcţionare şi structura organizatorică a unităţilor prevăzute la art. 23 şi 24 din prezentul decret se stabilesc de Ministerul Sănătăţii, potrivit normelor legale.

Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului vor adapta la specificul activităţii proprii normele Ministerului Sănătăţii, cu acordul acestui minister.

Decretul nr. 7/1953 pentru organizarea Ministerului Sănătăţii, Decretul nr. 191/1950 privind înfiinţarea Direcţiei industriei produselor chimico-farmaceutice în cadrul Ministerului Sănătăţii, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentului decret, se abroga. ──────────