Decretul nr. 456/1969

Republica Socialistă România adera la Convenţia privind unificarea unor reguli în materie de abordaj în navigaţia interioară, încheiată la Geneva la 15 martie 1960, cu următoarea rezerva: "Republica Socialistă România declara, în temeiul articolului 15, că nu se considera legată de prevederile articolului 14 din convenţie. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea ca diferendele privind interpretarea sau aplicarea convenţiei vor putea fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie numai cu consimţămîntul părţilor în litigiu, pentru fiecare caz în parte".

La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România se va face o declaraţie cu următorul conţinut: "Republica Socialistă România îşi rezerva dreptul, în conformitate cu articolul 9 literele a şi b din convenţie, de a prevedea în legislaţia sa naţionala sau în acorduri internaţionale ca dispoziţiile convenţiei nu se vor aplica navelor afectate exclusiv exercitării puterii publice, precum şi căilor navigabile rezervate exclusiv navigaţiei naţionale". Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU CONVENŢIE privind unificarea unor reguli în materie de abordaj în navigaţia interioară*)

1. Prezenta convenţie reglementează repararea prejudiciului survenit în urma unui abordaj între nave de navigaţie interioară în apele uneia dintre părţile contractante, fie navelor, fie persoanelor sau lucrurilor aflate la bordul lor. 2. Prezenta convenţie reglementează de asemenea repararea oricărui prejudiciu pe care, fie prin executarea sau omisiunea manevrei, fie prin neobservarea regulamentelor, o nava de navigaţie interioară l-a cauzat în apele uneia dintre părţile contractante, fie altor nave de navigaţie interioară, fie persoanelor sau lucrurilor aflate la bordul acestor nave, chiar dacă n-ar fi avut loc un abordaj. 3. Faptul ca navele menţionate la pct. 1 şi 2 din prezentul articol fac parte din acelaşi convoi nu afectează aplicarea prezentei convenţii. 4. Pentru aplicarea prezentei convenţii:

1. a) termenul nava înseamnă, de asemenea, micile ambarcatiuni;
2. b) sînt asimilate navelor: hidroglisoarele, plutele, bacurile şi secţiunile mobile ale navei, precum şi dragile, gruiele, elevatoarele şi orice instalaţii sau utilaje flotante de natura analoga.

1. Obligaţia de a repara un prejudiciu nu exista decît dacă acesta rezultă dintr-o culpa. Nu exista prezumţie legală de culpa. 2. Dacă prejudiciul rezultă dintr-un caz fortuit, dacă este datorat unui caz de forta majoră sau cauzele sale nu pot fi stabilite, el se suporta de către cei care l-au suferit. 3. În caz de remorcaj, fiecare nava care face parte dintr-un convoi nu este responsabilă decît dacă exista culpa din partea sa.

Dacă prejudiciul este cauzat din greseala unei singure nave, reparaţia prejudiciului incumba acesteia.

1. Dacă doua sau mai multe nave au concurat, prin culpa lor, la producerea unui prejudiciu, ele răspund solidar, în ce priveşte prejudiciul cauzat persoanelor, precum şi navelor care nu au comis o culpa şi lucrurilor aflate la bordul acestor nave, fără solidaritate în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat celorlalte nave şi lucrurilor aflate la bordul acestor nave. 2. Dacă nu exista responsabilitate solidară, navele care au concurat, prin culpa lor, la producerea prejudiciului, răspund faţă de cei lezati, în proporţia gravitatii culpei respective; totuşi, dacă potrivit împrejurărilor, proporţia nu poate fi stabilită sau culpele apar ca echivalente, responsabilitatea este împărţită în părţi egale. 3. Dacă exista responsabilitate solidară, fiecare din navele responsabile trebuie să ia în sarcina sa o parte a plăţii către creditor egala cu aceea deteminata prin pct. 2 al prezentului articol. Acela care plăteşte mai mult decît partea sa are drept de regres, pentru excedent, împotriva acelora dintre codebitorii lui care au plătit mai puţin decît partea lor. Prejudiciul datorat insolvabilitatii unuia dintre codebitori se repartizează între ceilalţi codebitori în proportiile determinate la pct. 2 al prezentului articol.

Responsabilitatea stabilită în articolele precedente subzistă în cazul în care prejudiciul este cauzat din culpa unui pilot, chiar atunci cînd pilotajul este obligatoriu.

Acţiunea pentru repararea prejudiciului suferit nu este subordonata nici unei formalităţi speciale prealabile.

1. Acţiunile pentru repararea prejudiciilor se prescriu în termen de 2 ani de la producerea evenimentului. 2. Acţiunile în regres se prescriu în decurs de un an. Aceasta prescripţie curge fie începînd din ziua în care a intervenit o hotărîre judecătorească definitivă fixind cuantumul responsabilităţii solidare, fie, în cazul în care nu ar fi existat o astfel de hotărîre, începînd din ziua plăţii care da loc la regres. Totuşi, în ceea ce priveşte acţiunile referitoare la repartizarea plăţii unui codebitor insolvabil, prescripţia nu poate curge decît începînd din momentul în care cel în drept a luat cunoştinţa de insolvabilitatea codebitorului sau. 3. Întreruperea şi suspendarea acestor prescripţii sînt reglementate prin dispoziţiile legii tribunalului sesizat, care reglementează aceste probleme.

1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu privesc limitarile de ordin general pe care convenţiile internaţionale sau legile naţionale le aduc responsabilităţii armatorilor, proprietarilor de nave şi cărăuşilor, cum sînt limitarile bazate pe tonajul navei, puterea maşinilor sale sau valorii sale, sau cum sînt cele rezultind din facultatea de abandon. De asemenea, ele nu privesc obligaţiile rezultind din contractul de transport sau din orice alte contracte. 2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplică repararii prejudiciilor care provin sau rezultă din însuşirile radioactive, sau în acelaşi timp din însuşirile radioactive şi din proprietăţi toxice, explozive sau alte însuşiri periculoase ale combustibililor nucleari ori din produse sau deşeuri radioactive.

Fiecare parte contractantă va putea, în momentul în care semnează sau ratifica prezenta convenţie sau adera la aceasta, sa declare:

1. a) ca îşi rezerva dreptul de a prevedea în legislaţia ei naţionala sau în acordurile internaţionale ca dispoziţiile prezentei convenţii nu se vor aplica navelor afectate exclusiv exercitării puterii publice;
2. b) ca îşi rezerva dreptul de a prevedea în legislaţia ei naţionala că nu va aplica dispoziţiile prezentei convenţii pe căile navigabile rezervate exclusiv navigaţiei ei naţionale.

1. Prezenta convenţie este deschisă semnării sau aderării ţărilor membre ale Comisiei economice pentru Europa şi ţările admise la comisie cu titlu consultativ conform pct. 8 din mandatul acestei comisii. 2. Ţările susceptibile sa participe la unele lucrări ale Comisiei economice pentru Europa în aplicarea pct. 11 al mandatului acestei comisii pot deveni părţi contractante la prezenta convenţie, aderind la aceasta după intrarea ei în vigoare. 3. Convenţia va fi deschisă semnării pînă la 15 iunie 1960 inclusiv. După această dată ea va fi deschisă aderării. 4. Prezenta convenţie va fi ratificată. 5. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi după ce 5 dintre ţările menţionate la pct. 1 al articolului 10 vor fi depus instrumentele lor de ratificare sau aderare. 2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea după ce 5 tari vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta convenţie va intră în vigoare în a 90-a zi după depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare a acelei tari.

1. Fiecare parte contractantă va putea denunta prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Denunţarea va produce efecte timp de 12 luni după data la care secretarul general va fi primit notificarea.

Dacă după intrarea în vigoare a prezentei convenţii numărul părţilor contractante se găseşte, ca urmare a denuntarilor, redus la mai puţin de 5, prezenta convenţie va inceta să fie în vigoare începînd de la data la care ultima din aceste denuntari va produce efecte.

Orice diferend între cele doua sau mai multe părţi contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii pe care părţile nu le vor fi putut reglementa pe cale de negocieri sau prin alt mod de reglementare va putea fi adus, la cererea oricăreia dintre părţile contractante interesate, înaintea Curţii Internaţionale de Justiţie, pentru rezolvare.

1. Orice ţara poate să declare în momentul în care semnează prezenta convenţie sau depune instrumentul de ratificare sau de aderare că nu se considera legată de articolul 14 din convenţie în ceea ce priveşte trimiterea diferendelor în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie. Celelalte părţi contractante nu vor fi legate de articolul 14 faţă de orice parte contractantă care va fi formulat o asemenea rezerva. 2. Orice parte contractantă care va fi formulat o rezervă conform pct. 1 va putea în orice moment sa ridice aceasta rezerva printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Cu excepţia rezervelor prevăzute la alineatele a şi b ale articolelor 9 şi 15 din prezenta convenţie, nici o rezervă la prezenta convenţie nu va fi admisă.

1. După ce prezenta convenţie va fi în vigoare timp de 3 ani, orice parte contractantă va putea, prin notificarea adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa ceara convocarea unei conferinţe, în scopul revizuirii prezentei convenţii. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor părţilor contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacă, în decurs de 4 luni de la data notificării adresate de el, cel puţin un sfert din părţile contractante îi vor comunică asentimentul lor la aceasta cerere. 2. Dacă o conferinţa este convocată conform pct. precedent, secretarul general va înştiinţa despre aceasta toate părţile contractante şi le va invita sa prezinte, în decurs de 3 luni, propunerile care ar dori să fie examinate la conferinţa. Secretarul general va comunică tuturor părţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin 3 luni înaintea datei deschiderii conferintei. 3. Secretarul general va invita la orice conferinţa convocată conform prezentului articol toate părţile vizate la pct. 1 al articolului 10, precum şi ţările devenite părţi contractante prin aplicarea pct. 2 al articolului 10.

În afară notificărilor prevăzute de articolul 17, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţărilor menţionate în pct. 1 al articolului 10, precum şi ţărilor devenite părţi contractante prin aplicarea pct. 2 al articolului 10:

1. a) declaraţiile făcute conform alineatelor a şi b ale articolului 9;
2. b) ratificarile şi aderarile în virtutea articolului 10;
3. c) datele la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform articolului 11;
4. d) denuntarile în virtutea articolului 12;
5. e) abrogarea prezentei convenţii conform articolului 13;
6. f) declaraţiile şi notificările primite conform pct. 1 şi 2 ale articolului 15.

Prezenta convenţie este întocmită într-un singur exemplar în limbile franceza şi rusa. I se alătură textele în limbile engleza şi germană. În momentul în care semnează prezenta convenţie sau depune instrumentul sau de ratificare sau aderare, orice ţara poate declara ca adopta sau textele francez sau rus sau textele englez sau german; în acest caz, textul corespunzător va fi valabil de asemenea în raporturile dintre părţile contractante care vor fi folosit acelaşi drept şi adoptat acelaşi text. Cele doua texte, francez şi rus, vor face dovada în orice alt caz.

După 15 iunie 1960 originalul prezentei convenţii şi textele în limbile engleza şi germană care îi sînt anexate vor fi depuse secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite fiecărei tari menţionate la pct. 1 şi 2 ale articolului 10 copii certificate pentru conformitate cu acest original şi textele în limbile engleza şi germană. Drept care subscrişii, în deplina putere, am semnat prezenta convenţie, întocmită la Geneva la 15 martie 1960. ----------------