Decretul nr. 567/1968

Republica Socialistă România adera la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar, încheiată la Geneva la 7 noiembrie 1952.

La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar se vor transmite următoarele declaraţii:

1. a) "Republica Socialistă România, aderand la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar, încheiată la Geneva la 7 noiembrie 1952, în interesul dezvoltării cooperării economice internaţionale, considera ca tratativele directe între părţile în litigiu prevăzute în articolul VIII punctul 1 din convenţie, constituie mijlocul de rezolvare a litigiilor în spiritul colaborării între state, cu respectarea deplina a intereselor acestora".
2. b) "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stării de dependenta a unor teritorii la care se referă reglementarea de la articolul XIV din convenţie nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordării independentei ţărilor şi popoarelor coloniale, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune capăt în mod rapid şi necondiţionat colonialismului sub toate formele şi în toate manifestările sale". EXPUNERE DE MOTIVE la Decretul nr. 567/1968 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar încheiată la Geneva la 7 noiembrie 1952 Dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor economice între state au determinat, între altele, simplificarea condiţiilor de import al mărfurilor şi, în special, simplificarea formalităţilor vamale şi scutirea de taxe vamale cu privire la unele bunuri care se importa temporar ca: mostrele, ambalajele în care sînt transportate mărfurile, materialul profesional, mărfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziţii, târguri, congrese sau alte manifestări similare etc. Rolul mostrelor şi materialului publicitar devine din ce în ce mai important pentru a face cunoscută o marfa şi a demonstra concret ca ea este avantajoasă prin calitate şi competitivitatea preţului. În scopul inlesnirii circulaţiei internaţionale a mostrelor şi materialului publicitar, s-a încheiat la Geneva la 7 noiembrie 1952, sub egida O.N.U., Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar. Convenţia reglementează importul mostrelor de mărfuri de orice fel, indiferent dacă sînt produse naturale sau industriale, şi al materialului publicitar, ţinînd seama de următoarele principii: - mostrele de mica valoare sînt scutite de drepturile de import; - celelalte mostre pot fi importate temporar, cu scutire de plată drepturilor de import, sub rezerva reexportului. Mostrele, indiferent de valoarea lor, nu pot fi folosite decât pentru obţinerea de comenzi şi nu pot fi vândute sau închiriate în ţara în care au fost importate. Pentru a se garanta respectarea acestor condiţii în cazul mostrelor care depăşesc valoarea de 1000 dolari S.U.A., organele vamale ale tarii de import au dreptul sa ia unele măsuri speciale de asigurare; - materialul publicitar compus din cataloage, liste de preţuri şi instiintari comerciale, atunci cînd este trimis în cantităţi mici la destinatari diferiţi, este scutit de plată drepturilor de import; - filmele publicitare comerciale sînt admise la import temporar cu scutire de taxe. În convenţie sînt precizate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un film pentru a fi considerat ca are caracter de publicitate comercială, inclusiv aceea de a nu fi prezentat în sali publice. Totodată, convenţia prevede simplificarea formalităţilor vamale la importurile de mostre şi material publicitar, precizând însă dreptul statelor participante de a aplica prohibiţii sau restrictii care sînt uzitate pe plan internaţional, cum ar fi cele necesare pentru protecţia moralităţii publice, a securităţii statului, a sănătăţii şi vieţii oamenilor şi animalelor, prohibitiile sau restricţiile referitoare la importul aurului sau argintului etc. La aceasta convenţie cu caracter comercial şi vamal sînt părţi, în prezent, 49 de state, dintre care 4 socialiste (Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia şi Ungaria). Deşi ţara noastră participa la 16 convenţii vamale multilaterale, trimiterea de mostre româneşti în străinătate şi, în general, de materiale publicitare comerciale nu este asigurata în cadrul unui sistem unitar de reguli internaţionale cum îl reprezintă convenţia sus-menţionată. Din aceasta cauza se intampina în unele dintre statele părţi la convenţie dificultăţi în legătură cu exportul de mostre româneşti (Austria, Franţa, Ungaria). Pentru a crea şi din acest punct de vedere condiţii favorabile pentru dezvoltarea exportului nostru în ţările participante la convenţie prin prezentarea de mostre şi, în general, prin intensificarea demonstratiilor şi publicităţii comerciale, s-a considerat ca ţara noastră este interesată sa participe la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar. Participarea este cu atît mai necesară cu cat în cele mai multe cazuri mărfurile româneşti se prezintă pe piaţa internationala în competiţie directa cu mărfuri străine bine cunoscute. Prevederile convenţiei nu aduc atingere legislaţiei vamale a tarii noastre, completand-o în mod util. În convenţie este inclusă, la articolul VIII, o prevedere potrivit căreia eventualele diferende în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, care nu vor putea fi soluţionate prin negocieri directe între statele interesate, urmează a fi supuse unui organ arbitral acceptat de comun acord de părţile în litigiu, iar în cazul în care nu va fi posibila realizarea acordului, oricare dintre ele se va putea adresa preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie pentru a desemna un arbitru a cărui decizie va fi obligatorie. Ţinînd seama de natura comercial-vamală a reglementărilor convenţiei şi de faptul ca România a acceptat o clauza similară cu cea prevăzută la art. VIII (în cazul Convenţiei privind Aviaţia Civilă Internationala, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, la care s-a aderat prin Decretul nr. 194 din 21 iulie 1965), nu este cazul să se formuleze rezerve, dar s-a considerat necesar ca în decretul de aderare să fie formulată o declaraţie avînd următorul conţinut: "Republica Socialistă România aderand la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiată la Geneva la 7 noiembrie 1952, în interesul dezvoltării cooperării economice internaţionale, considera ca tratativele directe între părţile în litigiu, prevăzute în articolul VIII punctul 1 din convenţie, constituie mijlocul de rezolvare a litigiilor în spiritul colaborării între state cu respectarea deplina a intereselor acestora". Întrucât articolul XIII din convenţie conţine clauza coloniala, a fost necesar ca în decretul de aderare să se reafirme, potrivit practicii noastre, sub forma unei declaraţii, poziţia României în aceasta problema. De asemenea, deoarece cu ocazia aderării la convenţia sus-menţionată, Guvernul Republicii Federale a Germaniei a declarat ca extinde convenţia şi la Berlinul de vest, Ministerul Afacerilor Externe va face, potrivit practicii tarii noastre, o dată cu depunerea instrumentului de aderare, o declaraţie în care va notifica poziţia României în aceasta problema, arătând ca "Guvernul Republicii Socialiste România considera ca Guvernul Republicii Federale a Germaniei nu are competenţa sa extindă la Berlinul de vest aplicarea Convenţiei internaţionale pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiată la Geneva la 7 noiembrie 1952, deoarece Berlinul de vest nu va face parte din teritoriul Republicii Federale a Germaniei". CONVENTIE 07/11/1952