Legea nr. 1014/1864

Sătenii clăcași (pontași) sunt și remânu deplini proprietari pe locurile supuse possesiunei (stepânirei) loru, în întindirea ce se hotăresce prin legile în ființia. Acestă întindere (peste loculu ce au sătenii în vatra satului, pentru casă (și grădină) este:

1. a) În județiele de dincoce de Milcovu (țera Românescă: 1) Pentru sătenulu cu patru boi și o vacă, unu-spre-dece pogone. 2) Pentru sătenulu cu duoi boi și o vacă, șepte pogone, noue-spre-dece prăjini. Pentru sătenulu ce are o vacă seu toporasiu, patru pogone și cinci-spre-dece prăjini.
2. b) În județiele de dincolo de Milcovu, (Moldova): 1. Pentru sătenulu cu patru boi și o vacă; cinci fălci patru-deci prăjini. 2. Pentru sătenulu ce are doui boi și o vacă patru fălci. 3. Pentru sătenulu ce are o vacă, seu pălmasiu, doue fălci patru-deci prăjini.
3. c) În județiele de peste Prutu (Bessarabia): 1. Pentru sătenulu cu patru boi și o vacă, șese fălci și trei-deci prăjini. 2. Pentru sătenulu cu duoi boi și o vacă, patru fălci și trei-deci prăjini. 3. Pentru sătenulu ce are o vacă, seu pălmasiu, doue fălci și șepte-deci prăjini.

Locuitoriloru, carii nu se bucură de întinderea pămentului ce li se cuvine după art. precedentu, li se va înplini întinderea legală de pămentu.

Nici într'unu casu, summa locuriloru remasse în deplintă stepânire a sătenului, nu va fi mai mare de câtu două treimi ale unei moșii. Se înțielege că pădurile nu întră în acestă socotelă.

Văduvile fără copii, nevolnicii, sătenii, carii n'au messeria de agricultori, și n'au făcutu clacă, și prin urmare n'au avutu pămentu de hrană, mărginiți fiindu numai în loculu caseloru și alu îngrădituriloru loru, toți acestia devinu proprietari numai pe locurile legiute, cuvenite pentru casă și grădină, adică: În județiele de dincoce de Milcovu: Patru sute stânjeni pătrați la câmpu, și trei sute la munte, stânjenulu țerei românesci. În județiele de dincolo de Milcovu: dece prăjini fălcești. În județiele de peste Prutu: dece prăjini fălcești pentru palmasiu, unu-spre-dece prăjini pentru locuitorulu cu duoi boi, doue-spre-dece prăjini pentru locuitorulu cu patru boi. Nevîrsniciloru unui sătenu li se va da acelașiu pămentu ce a avutu și părintele loru la epoca morței sale, dacă veduva va oferi a plăti despăgubirea cuprinse în acestu decretu.

Nu voru avea dreptu a cere pămentulu ce se dă săteniloru clăcași după art. I, alu acestui decretu, locuitorii ori căruia satu, carii, prin învoeli speciale cu proprietarulu moșiei, nu aveu de câtu casă si grădină în satu, fără a fi clăcași, și prin urmare, nu aveu dreptulu de a primi locuri de hrană și cele-l-alte. Asseminea locuitori au înse facultatea de a primi pămentu pe moșiile Statului.

Voru avea facultatea a se stremuta pe moșiile Statului cele mai apropiate:

1. a) Sătenii cărora, din doue treimi ale moșiei, nu li se pote înplini întinderea locuriloru legiuite.
2. b) Spornicii (însurățeii) ce nu voru avea locuri în cuprinderea legiloru în fiintiă. Și unii și alții, stremutendu-se pe moșiile Statului, au voie d'a se desface de casile și sedirile făcute de denșii pe moșiile pe care le păresescu, avendu Communa dreptulu de preemțiune (rescumperare).

De la promulgarea decretului acestuia, în terminu de trei-deci ani, săteanulu, seu moștenitorii sei, nu va putea înstreina nici ipoteca proprietatea sa, nici prin testamentu, nici prin acte întră vii, de câtu cătră Commună seu cătră ver-unu altu săteanu. După trecirea de trei-deci ani, elu va putea dispune de proprietatea sa, după regulile dreptului communu, și în casu de vendiare, cu reserva dreptului de preemțiune a Communei.

Căndu unu săteanu va muri fără testamentu, seu fară a avea moștenitori legitimi, partea lui de pămentu o va lua Communa, cu îndatorire de a plăti datoria lui pentru despăgubirea clăcei, după art. XXII. Totu cătră commună va trece și proprietatea săteanului, carile pănă la licuidare, nu va fi în stare de a respunde, din ori ce înprejurare, despăgubirea cuvenită stepânului de moșie, și carile va declara că nu voește a păstra proprietatea sa.

Dreptulu la pădure ce au sătenii de pe moșiile din Moldova după art. 44 alu legei muntelui, (adică județiele Putea, Bacău, Nemțu și Suceva), și cei de pe moșiile din țera Românescă, în virtutea art. 140 par. 4 din legea de la 23 Aprilie 1851, li se păstredie neatinsu și în viitoriu. După cinci-spre-dece ani, proprietarii vor fi în dreptu a cere liberarea păduriloru de sub acestă servitute, prin buna învoială, seu prin hotărâre judecătorescă. Acestu dreptu îlu voru putea essercita și communile, așediemintele publice și Statulu.

Se desfiintiesă odată pentru totu d`auna și în totă întinderea României: claca (boeresculu), dijma, corvedile, dilile de meremetu, carele de lemne și alte asseminea sarcine, datorite stepâniloru de moșii seu în natură seu în bani, unile și altile stabilite prin legi, hrisove, seu învoiele perpetue ori temporale.

Dreptu clacă, dijmă și cele-l-alte sarcine desfiintiate prin decretulu de fatia, se va da stepâniloru de moșii, odată pentru totu d'auna, o despăgubire după cumu se reguledia la capitulu III.

Claca nu mai este permisă; însurățeii nu voru putea face cu proprietarii de câtu învoieli temporale. Învoielile sunt slobode întră proprietari și săteni; dar cându cu aceste învoieli săteanulu își obligă chiaru munca sa, ele ne se vor putea face de câtu numai pe unu terminu de cinci ani. Învoielile astădi în fiintia pentru prissose pe unu tempu mărginitu nu se desfiintedia; afară numai de voru fi făcute pe unu tempu mai mare de cinci ani, și afară de casulu cându proprietarulu unei moșii va fi făcutu cu sătenulu o învoială peste totu, atâtu pentru cele legiuite câtu și pentru prisosse.

Sătenii au facultatea de a primi în locurile legiuite, pometurile ce le au astădi. Ori ce alte pometuri mai are săteanulu peste locurile legiuite, remânu în folossulu lui, după învoielile severșite, seu după îndatoririle obicinuite pănă acum.

Locurile de islasu (imasiu), arătură și fenetiă, carii, prin legi speciale, stepânii de moșii sunt datori a da preoțiloru bisericeloru sătesci, nu se atingu prin decretulu de fatiă. Aceste locuri vor urma și în viitoriu a servi pentru întrețenerea clerului din respectivele commune.

Islasurile, (imasiele) locurile de fenetiă și arătură remase în proprietatea săteniloru, după decretulu de fatiă, se vor hotărnici și petrui. Ingineri topografi îndestulători, orenduiți și plătiti de Statu, se voru numi pentru fie-care județiu, spre a dirige și a activa lucrarea de mai susu.

Cându locurile menționate în articolulu precedentu, voru fi risipite (diseminate) în multe părți, ele se voru într'uni pe câtu va fi cu putintiă. Acestă lucrare se va face prin comissiuni ad-hocu, conpusse de duoi membrii, alesi unulu de proprietarulu respectivu și cela-l-altu de autoritatea communală a locului. La casu de neîntielegire întră membrii comissiunei în lucrările loru, ea va alege unu super-arbitru prin sorți d'intră Membrii comitetului permaninte al județiului. În casu de într'unirea pămenturiloru, se va da sătenului cătu va fi cu putintiă locuri de aceiasi cualitate și întindere.

Vetrile sateloru se voru petrui și hotărnici după modulu aretatu în articolulu XV.

Proprietarii de moșii păstrediă pe sema și în folossulu loru tote clădirile, sădirile, usinele, cu îngrăditurile loru, precum și eleșteile (iasurile) și morile ce voru fi avendu în cuprinsulu vetreloru sateloru.

Asupra iasuriloru de care se face mențiune în art. precedinte, sătenii păstrediă și în viitoriu facultatea de a'si adăpa vitele; cu îndatorire înse, de a contribui înpreună cu proprietarulu pentru întrețenerea esăturiloru, întrucâtu trebuintia adăpătorei ar cere.

Tote locurile și clădirile din cuprinsulu vetrei satului, care, după art. de mai susu nu remânu nici în proprietatea săteniloru, nici în a stepînului de moșie, precumu: bisericile, cimitirile, casile communale, scolile, casile și îngrăditurile menite și făcute de commună pentru preoții bisericeloru, pietiele, ulitiele și locurile ocupate de pătule (coșiere) și alte stabilimente communale astădi în fiintiă, remânu proprietatea communeloru rurale, fără despăgubire.

Ori ce monopolu, precumu: de măcelărie (căsăpie), de brutărie (pitărie), de băuturi și altele în cuprinsulu vetrei satului, se desfiintiesă. Proprietarii păstrediă dreptulu de a face în cârciumile, hanurile și alte asseminea clădiri, remase loru conformu articolului XVIII, ori-ce speculațiuni învoite de lege, supuindu-se la tote îndatoririle legale cătră Statu și cătră Commună.

Sătenii, pentru rescumperarea clăcei, a dijmei și celoru-l-alte sarcine, care s'au desfiintiatu prin presentulu decretu, voru plăti pentru dobândi și amortisementu pe fie-care anu, într'unu terminu de 15 ani, celu multu, și în monetă după cursulu Vistieriei, conformu alăturatei tabele, înse: Celu cu 4 boi și o vacă, lei 133. Celu cu 2 boi și o vacă, lei 100 par. 24. Celu cu mâinile și o vacă, lei 71 par. 20. Săteanulu, din satile de munte de peste Milcovu, va plăti pe fie-care anu: Celu cu 4 boi și o vacă, lei 94 par. 10. Celu cu 2 boi și o vacă, lei 73 par. 2. Celu cu mâinile și o vacă, lei 51 par. 36. Acestă plată se va respunde o dată în aceleasi termine cu dările fiscale.

Summa pentru rescumperare se determină, îmulțindu-se cu dobânda legale de 10 % pretiulu în bani alu clăcei și alu dijmei. Asia daru, proprietarii de moșii vor avea a primi în totu:

1. a) Pentru sarcina sătenului ce are pămentu, pentru patru boi și o vacă, lei: 1521, parale 10.
2. b) Pentru ale celui cu duoi boi și o vacă, lei 1148, parale 20.
3. c) Pentru ale celui cu mâinile și o vacă lei 816. Pentru săteanulu din satile de munte de peste Milcovu:
4. a) Pentru sarcinile celui cu patru boi și o vacă, lei 1076.
5. b) Pentru ale celui cu duoi boi și o vacă, lei 834 parale 1,5.
6. c) Pentru ale celui cu mâinile și o vacă, lei 592 parale 2

Pentru a se constata numerulu clăcașiloru de pe fie-care moșie, deosebitile loru categorii, precumu și summa de despăgubire, cuvenită proprietarului după art. XXIII, se institue în fie-care plassă câte o Comissiune compussă de unu delegatu, alesu de toți proprietarii plășei, de unu delegatu alesu de Consiliele communale ale sateloru locuite de clăcași, și de unu delegatu alu fiscului. Acesta Comissiuni voru fi datore, în terminu de optu luni de la instituirea loru, a severși lucrarea.

Constatările prescrise în articolulu precedentu se voru face de Comissiuni, pe statu-quo, din diua promulgărei acestui decretu.

Încheiarile acestoru Comissiuni, la casu de nemultiumire a părțiloru interessate, sunt supuse la recursu cătră Consiliele județiene, seu cătră Comitetile permaninte.

În contra hotărâriloru Consiliiloru județiene, seu ale Comiteteloru permaninte, Consiliulu de statu se rostesce în ultima instantiă asupra recursului.

În modulu mai susu prescrisu, constatându-se cuantulu despăgubirei, la care fie-care proprietaru are dreptu, Comissiunea de care se face mențiune în art. XXIV, va libera proprietarului, în numile Communei, unu titlu doveditoriu despre summa ce'i se cuvine dreptu despăgubire. Aceste titluri, după ce se voru verifica și legalisa de Comitetulu permaninte sen de Consiliulu județienu, se vor presinta la Comitetulu centralu din Bucuresci, spre a se schimba în obligațiuni pe numele fie-căruia commune.

Cându s'ar ivi contestațiuni asupra lucrăriloru Comissiunei, titlulu liberatu de densa și atacatu din-naintea instantieloru administrative, după modulu mai susu prescrisu, va fi, în casu de infirmare, suplinitu prin definitiva hotărâre administrativă ce va interveni.

Terminulu pentru recursu la Consiliu județienu, seu la Comitetulu permaninte, va fi de dece dile de la liberarea titului menționatu în art. XXVIII. Terminulu recursului cătră Consiliulu de statu, în contra hotărâriloru Consilieloru județiene, seu ale Comiteteloru permaninte, va fi de doue luni de la data loru.

Consiliele județiene, seu Comitetile permaninte, nu vor putea verifica și legalisa titlurile liberate de Comissiunile plasseloru, de câtu după trecirea de dece dile de la liberarea loru.

Comitetulu centralu nu va putea schimba în obligațiuni titlurile seu definitivele hotărâri administrative, de câtu după trecirea de trei luni de la data loru.

În câtu se atinge de despăgubirea ce se cuvine stepâniloru de moșii pentru loculu caseloru și îngrăditureloru, ce după art. IV din acestă lege, remânu proprietate absolută a nevolniciloru, a săteniloru cari n'au messerie de agricultori și a văduveloru nesupuse clăcei, acestă despăgubire se evaluesă în summa da unu galbenu, seu monetă corespundietore, și care se va respunde directu câtră stepânii de moșii, și anume câte jumetate galbenu lu fiă-care șese luni după promulgarea decretului de fatiă.

Îndată ce cu ajutorulu subvențiunei acordată de Statu prin art. L, se vor despăgubi stepânii de moșii de capitalulu ce li se cuvine pentru desființarea clăcei și a celoru-l-alte sarcine, plata ce sunt obligati sătenii a da ca despăgubire prin art. XX, va înceta.

Se instituie în orasiulu București unu Comitetu centralu sub numile de: "Comitetulu de licuidare alu obligațiuniloru communale, rurale".

Acestu Comitetu se compune de:

1. a) Ministrulu de finance.
2. b) Unu membru alu Consiliului de statu.
3. c) Unu membru alu Curței de compturi.

De odată cu alegirea acestoru membrii de cătră corpurile din care facu parte, se va alege și câte unu alu doilea membru care va suplini loculu celoru-l-alți în casu de lipsă.

Acestu Comitetu nu va putea lucra de câtu fiindu presenti toți membrii. Ministrulu va presida acestu Comitetu. În lipsă'i va presida membrulu Consiliului de statu, alu cărui locu se va suplini de unulu dintră membrii supleanti.

Comitetulu centralu primindu da la proprietari titlurile de despăgubire, liberate de respectivele loru comissiuni, seu definitivele hotărâri administrative date asupra acestoru titluri, le va schimba în obligațiuni communale rurale. Obligațiunile se vor face la înfățisietoriu; voru fi transmissibile prin simpla remitere a actului.

Maximulu obligațiunei va fi pănă la valorea despăgubirei cuvenită pentru 50 clăcași; minimulu se va ficsa după vointia proprietarului respectivu. Numerulu obligațiuneloru date unui proprietaru va compune o serie.

Înscrierea seriiloru de obligațiuni se va face în partide pe sema fie-căreia Commune.

Tragirea la sorți se va face pe serii de obligațiuni; unu numeru de serii trasu pe fie-care anu se va plăti de cătră Comitetulu de licuidațiune, ast-felu, în câtu celu multu într'unu terminu de cinci-spre-deci ani, tote obligațiunile communale rurale se se potă stinge. Acestă tragire la sorți se va face în ședinția publică, care va fi anuntiată prin foile oficiale cu o lună mai înainte. Numerulu seriiloru și alu obligațiuniloru eșite la sorți, se va publica prin Monitoiru. Elle voru fi plătite multu în terminu de cinci-spre-dece dile după tragirea la sorți, fără ca acestu terminu se potă constitui, prin espirarea lui, unu casu de decadentiă pentru cei în dreptu.

Obligațiunile communale cuvenite aședieminteloru publice, ale cărora venituri nu intră în cassa Statului, se voru trage la sorți numai după ce mai ânteiu se voru fi licuidatu obligațiunile proprietariloru particulari.

Aceste obligațiuni vor produce dobândă de 10 la sută, care dobândă se va respunde celoru în dreptu la finile fie-căruia semestru.

Cuponele dobâdiloru essigibille se primescu după valorea loru nominală, de cătră tote cassele Statului.

Obligațiunile communeloru rurale se voru primi de tote cassele Statului și ale aședieminteloru publice și de tote autoritățile administrative dreptu cauțiune.

La casu cându o mosie s'ar afla ipotecată la epocha promulgărei acestui decretu, obligațiunile datorite stepânului acestei moșii, se voru depune la Visterie prin Tribunalulu unde s'a înfiintiatu ipoteca, și nu se voru libera decâtu cu consimțimentulu creditorului ipotecaru, seu în urma stingerei legale a ipotecei.

Obligațiunile communale rurale și cuponile dobândiloru ce se voru strica, seu se voru rumpe, voru putea fi reînoite. Falsificarea acestoru obligațiuni este supuse la penalitățile ce prescrie legea în casu de fabricare de monedă falsă.

La începutulu fie-cărei sessiuni, Ministeriulu de finance comunică Puteriloru legislative o espunere lămurită despre tote operațiunile Comitetului de licuidațiune.

FonduriIe puse în disposițiunea Comitetului de licuidațiune, pentru licuidarea obligațiuniloru communale-rurale, sunt: 1. Summile ce sunt după art. XXII obligati sătenii a plăti. 2. Summile ce voru proveni din vendiarea porumbului și a meiului (păpușoiu și malaiu) de reservă din tote satile locuite de săteni supusi clăcei. 3. Summile ce se voru aduna din vendiarea părțiloru de pămentu de pe moșiile Statului, conformu articoliloru LIV și LXI.

Proprietarulu seu coproprietarii fie-căreia moșii, pentru assigurarea creantieloru, voru avea dreptu de ipotecă pe locurile fie-căruia săteanu.

Sub-nici unu cuventu și în nici unu casu, fondurile mai susu afectate la despăgubirea proprietariloru de moșii, nu voru putea fi distrase de la destinațiunea loru. Aceste summe se voru păstra în tesaurulu publicu sub cheile membriloru Comitetului centralu.

Lefile și chieltuelile cancelariei Comitetului de licuidațiune se voru plăti din budgetulu Statului. Tote summile ce voru prissosi peste plata cuponeloru de dobândi ale obligațiuneloru communale-rurale, se voru întrebuintia anualu spre treptata licuidare a obligațiuneloru.

Pentru licuidarea obligațiuneloru communale-rurale, Guvernulu este autorisatu a vinde locuri pe moșiile statului la însurăței, precumu și la sătenii carii se voru afla în casulu art. V și

1. vi) Nu se va putea vinde la o singură familie de câtu până la maximumu de doue-spre-dece pogone.

Pe fie-care moșie a Statului, se va determina câtu mai curându, prin unu regulamentu de administrațiune publică, partea în care va avea a se vinde locuri. La acestă determinare se va alege unu locu propriu pentru formarea unei commune.

Pretiulu unui pogonu pe aceste moșii va fi de cinci galbeni. Plata se va respunde în cursu de cinci-spre-dece ani, și anume câte o a cinci-spre-decea parte din pretiu la începutulu fie-căruia anu, fară dobândă. După trecirea de cinci-spre-dece ani, Guvernulu va putea rădica pretiulu pogonului pentru viitorii cumperători. Hotărârea noului pretiu trebue mai ânteiu se fie încuviintiată prin o lege.

Sătenii cumperători de pămentu de pe domeniile Statului nu voru putea, în cursu de trei-deci ani, se instreinedie pămenturile loru de câtu la alte familii de săteni. În acestu din urmă casu, pămentulu ce va trece la noulu cumperătoriu, nu va trece de câtu cu sarcinele, prevediute la art. LVI.

Vendiările de pămentu la săteni se voru face sub dirigerea și controlulu Ministeriului de finance. Câti din săteni 'si voru fi înconjuratu pămentulu cumperatu și voru fi plătitu câștiulu din urmă, voru primi actu definitivu de proprietate și de mesurătorea pămentului. Actulu de vendiare se va subscrie de Ministrulu financeloru, și se va legalisa numai după istovirea plăței și după regulile dreptului communu.

Ministeriulu, pe fie-care anu, va înfățisia Puterei legiuitore unu tablou de vendiările făcute în cursulu anului și de summile încassate. Comptabilitatea acestei operațiuni va fi supusse Curței de compturi.

În modulu și cu condițiunile prescrisse mai susu, Guvernulu este autorisatu a vinde pe moșiile Statului, numite Colonii, câtu locu prissosesce peste pămentulu ocupatu astă-di de aceste colonii.

Guvernulu va avea facultatea, în cursu de trei ani de la aplicarea acestui decretu, simțindu-se trebuintiă, a veni în ajutorulu cassei de licuidare, înstreinendu din domeniile Statului, locuri de la 100 pănă la 500 pogone. Cantitatea locuriloru ce se voru pune în vendiare, precumu și forma vendierei, se voru determina prin regulamentu administrativu posterioru. Obligațiunile rurale, la vendiarea acestoru locuri, se voru primi ca monedă.

Acestu decretu se va pune în lucrare de la 23 Aprilie 1865, (una mie optu sute șese deci și cinci). Pănă atunce înse Guvernulu va înainta lucrările pregătitore de constatare și de demarcare prevediute prin acestu așediementu.

Arendașii moșiiloru Statului, care nu voru voi a se folosi de beneficiulu ce le este datu prin contractu, d'a fi desfăcuti de arendă, în urmarea aplicărei nouei legiuiri rurale, dreptu despăgubire pentru desfiintiarea clăcei și a celoru alte sarcini ale săteniloru statorniciti pe aceste moșii, voru fi scăduti din câștiurile moșiei cu valorea muncei și a celoru-l-alte sarcini desfiintiate, precum acesta este statornicitu prin art. XXII alu legei de fatiă, și acesta după numerulu și categoria săteniloru.

În privintia părțiloru de pămentu ce după capitulu V alu acestui decretu, sunt a se vinde săteniloru, arendașii, dacă nu voru voi a renuntia la contractu, au dreptulu a fi despăgubiti, pentru pogonile luate din stepânirea loru, cu câte jumetate galbenu de pogonu, și acesta pe fie-care anu pănă la ecspirarea contractului. Facemu cunoscutu și ordonămu ca cele de fatiă, învestite cu sigiliulu Statului și trecute în Monitorulu officialu, se fie adressate Curțiloru, Tribunaleloru și Autoritățiloru administrative ca se le înscrie în registrele loru, se le observe și se facă a le observa, și Ministrulu Nostru Secretaru de Statu la Departamentulu Justiției, este însărcinatu a priveghea publicarea loru. Datu în Bucuresci, la 14 Augustu, 1864. ALECSANDRU IOAN. Ministru Secretaru de Ministru Secretaru de Statu, Președinte Statu la Departamentulu Consiliului Ministriloru,

1. s) Justiției, Cogălniceanu.
2. n) Crețulescu.
3. no) 1014. TABELLA SUMMA AMORTISMENTULUI ȘI DOBÂNDA CE TREBUE SE PLĂTESCĂ UNU SĂTENU PE FIE-CARE ANU ÎN CURSU DE 15 ANI Sătenii din totă România afară de cei de la munte de peste Milcovu Sătenii de la munte de peste Milcovu cei cu 4 boi cei cu 2 boi cei cu mâinile cei cu 4 boi cei cu 2 boi cei cu mâinile lei pa lei pa lei pa lei pa lei pa lei pa Dobânda legală la capitalulu aretatu la art. 23 din acestu Decretu....................................... 152 5 114 34 81 24 107 24 83 17 59 10 Summa ce trebue pe fie-care anu, pentru autorisarea menționatului capitalu, în cursu de 15 ani........... 47 29˝ 36 1˝ 25 24 33 30˝ 26 7 18 23˝ 199 34˝ 150 35˝ 107 8 141 14˝ 109 24 77 33˝ Se scade minimum una a treia care se plătesce de Statu fiindu că pe lânge alte summe, elu depune în cassa comitetului de lecuidațiune și aceia ce are a primi dreptu despăgubire clăcei și altile de la săteni de pe moșiile sale.............................. 66 34˝ 50 11˝ 35 28 47 4˝ 36 22 25 37˝ Summa ce remâne se plătescă pe anu, unu sătenu de pe moșiile Statului și ale particulariloru, precumu se ficsediă la art. 22. 133 - 100 24 71 20 94 10 73 2 51 36 Ministru Secretaru de Statu, Președinte Consiliului Ministriloru,
4. m) COGĂLNICEANU -----