Legea nr. 162/1947

Sînt cetăţeni români chiar dacă nu au îndeplinit formalităţile cerute de legile române toţi acei care la data de 26 Septemvrie 1920 erau domiciliaţi pe teritoriul supus jurisdictiunei Statului Roman, sau care s'au născut înainte de această dată pe suszisul teritoriu, precum şi cei care sînt născuţi din părinţi care la acea data aveau domiciliul pe teritoriul mai sus arătat. Se exceptează:

1. a) Persoanele care au dobîndit, în mod legal, cetăţenia străină;
2. b) Persoanele care au avut, dar nu au renunţat în mod expres la calitatea de cetăţean român. Declaraţiunile de renunţare la cetăţenia română date de evrei în intervalul 15 Decemvrie 1937 - 1 Martie 1938 şi în intervalul dela 28 Iunie 1940 - 23 August 1944, la plecarea sau în scopul plecării lor din ţara, sînt socotite nule.

Sînt consideraţi ca au renunţat în mod expres la calitatea de cetăţean român.

1. a) Au locuit înainte de 30 August 1940 timp de 10 ani neintrerupt în străinătate fără pasaport valabil cu excepţia acelora care au lipsit din ţara în interes de serviciu sau cărora li s'au refuzat vizele sau pasaportul din motive rasiale sau pentru atitudinea lor antifascista;
2. b) Au intrat voluntari în serviciu unui Stat străin care a luptat contra Naţiunilor Unite sau au făcut parte dintr'o formaţiune militară sau paramilitara aparţinînd unui asemenea stat.

Persoanele care s'au evacuat ori se evacueaza din U.R.S.S. pe teritoriul României, pot beneficia de dispoziţiunile prezentei legi în cazul cînd au avut o cetăţenie română la data de 28 Iunie 1940.

Cei îndreptăţiţi la cetăţenie română potrivit prezentei legi, sotiile lor, descendenţii şi sotiile acestora, care n'au îndeplinit formele cerute de legile anterioare sau ale căror cereri au fost respinse, vor putea cere tribunalului domiciliului lor constatarea calităţii lor de cetăţean român, în termen de 1 an de la publicarea legii de faţa. Cererile pentru constatarea cetateniei române vor fi însoţite de actele dovedite şi de declaraţiunea petitionarului, data în forma autentică, în sensul că îndeplineşte condiţiunile prevăzute mai sus; aceste declaraţiuni vor putea fi făcute şi în instanţa. Pentru incapabili cererile se vor face de reprezentantul lor legali, iar în lipsa acestora de mandatarii speciali, numiţi de instanţa competenţa conform alin. 1, la cererea instanţei sau persoanelor sub protecţia cărora se afla incapabilii.

Petitionarii care se afla în imposibilitatea de a-şi procura acte doveditoare din cauza deportarii, internării în lagar, evacuarii forţate din zonele militare, sinistrelor de razboiu sau altor cauze de forta majoră, va putea dovedi cu orice mijloace legale de proba inclusiv martori şi prezumţii atît cauzele de forta majoră cat şi faptele juridice pe care-şi întemeiază cererea de constatare a cetateniei.

Hotărîrile de constatare a cetateniei române se vor da de urgenta în camera de consiliu cu citarea părţii şi cu concluziunile Ministerului public. Hotărîrile sînt executorii. Termenul de apel curge dela pronunţare. Hotărîrile definitive de constatare a cetateniei se vor comunică din oficiu primăriei domiciliului petitionarilor spre a fi înscrise în registrul de naţionalitate acolo unde exista asemenea registre.

După expirarea termenului prevăzut de art. 4 cei interesaţi vor putea cere constatarea cetateniei române potrivit art. 2 din legea nr. 394 din 23 Iunie 1943 pentru accelerarea judecaţilor în materie civilă şi comercială.

Ministerul public va putea cere tribunalului anularea hotărîrii de constatare a cetateniei române dacă a fost obţinută prin decoratiuni false sau mijloace frauduloase. Cei care au obţinut constatarea cetateniei române dacă a fost obţinută prin declaraţiuni false sau mijloace frauduloase, precum şi martorii care au făcut afirmaţii mincinoase în favoarea acestora vor fi pedepsiţi cu închisoare corecţională dela 5 pînă la 10 ani.

Sub rezerva excepţiunilor prevăzute la art. 1 şi 2, sînt cetăţeni români cei care se încadrează în dispoziţiunile decretului-lege nr. 2085 din 22 Mai 1919, sotiile lor, descendenţii şi sotiile acestora, chiar dacă nu au făcut declaraţiunile prevăzute de acele decrete-legi. Ei vor putea face aceste declaraţiuni în termen de un an dela publicarea prezentei legi. Pentru a putea beneficia de aceasta dispoziţiune, cei îndreptăţiţi vor trebui să facă dovada ca sînt evrei sau ca aparţin ori au aparţinut unei comunităţi evreiesti din România. După expirarea termenului prevăzut de alin. 1, se va putea folosi procedura prevăzute de art. 7 din prezenta lege.

Dispoziţiunile legale sau reglementare contrare prezentei legi, precum şi legea din 22 Ianuarie 1938, pentru revizuirea cetateniei sînt abrogate. Deciziunile administrative şi hotărîrile judecătoreşti, date în temeiul legii din 22 Ianuarie 1938, prin care s'a statuat ca o persoană nu este cetăţean român sînt nule de drept. Cei interesaţi vor putea cere direct la autoritatea respectiva reinregistrarea în registrele din care au fost inlaturati în temeiul unor asemenea hotărîri.

Se considera ca n'au pierdut cetăţenia română cei care s'au inrolat în vreuna din armatele sau forţele naţiunilor militare sau paramilitare ale Naţiunilor unite, dacă în termen de un an dela publicarea prezentei legi manifesta voinţa expresă de a păstra cetăţenia română prin declaraţiune autentică depusa la Ministerul Justiţiei de titularul dreptului, iar în caz de deces, de sotia sau descendenţii lor.

Se considera că nu au pierdut cetăţenia română femeia, care în cazurile prevăzute de art. 4, pct. b al regulamentului nr. 12 din 13 August 1945, pentru reglementarea cetateniei locuitorilor din Ardealul de Nord, şi'a rezervat această cetăţenie prin declaraţiunea autentică şi menţionată pe marginea actului de căsătorie, înainte de publicarea prezentei legi, sau care şi'o va rezerva în aceleaşi condiţiuni în termen de un an dela această dată.

Cererile şi actele de procedura făcute în aplicarea dispoziţiunilor prezentei legi, sînt scutite de orice taxe sau timbre. (Avizul Consiliului Legislativ, secţia I, nr. 54 din 1947) ─────────────────────