Legea nr. 230/1930

În cererea de executare imobiliară, creditorul este obligat sa arate valoarea fiecăruia din imobilele ce urmăreşte. Comandamentul sau încheierea, ordonand executarea, va face menţiune de valoarea arătată de creditor.

În termen de 8 zile dela comunicarea comandamentului sau încheierii ordonand executarea, debitorul nemulţumit de valoarea fixată de creditor, va putea, arătând valoarea imobilelor, sa ceara instanţei numirea a unui sau mai mulţi experţi pentru preţuirea bunurilor. Debitorul, sub sancţiunea nulităţii cererii, va face alegere de domiciliu în localitatea unde se afla sediul instanţei care face executarea. Cererea va fi facuta în dublu exemplar şi va fi însoţită de timbrele pentru citarea părţilor şi experţilor; ea va fi comunicată din oficiu creditorului. Dacă creditorul accepta valoarea arătată de debitor, expertiza nu va mai avea loc. La termenul astfel fixat, instanţa după luarea jurămîntului experţilor, va fixa termenul pînă la care raportul urmează a fi depus. Onorariul experţilor va fi depus la grefa pînă în ziua fixată pentru depunerea jurămîntului şi nu va fi eliberat lor decât după depunerea raportului de expertiza. Cheltuielile expertizei, dacă vor fi plătite de creditor, vor intra în calculul cheltuielilor de executare. Orice alt creditor, avînd un titlu definitiv, va putea interveni, prin simpla cerere, în tot cursul procedurii. Preţuirea nu mai este necesară dacă anterior bunul urmărit a fost preţuit în urma cererii de urmărire a altui creditor.

În termen de 8 zile partea nemultumita va putea cere o contra-expertiza, urmandu-se procedura prescrisă de alin. 2 şi urm. al articolului precedent. Termenul curge din ziua fixată de instanţa pentru depunerea raportului de expertiza dacă raportul a fost depus pînă la acest termen, iar dacă raportul nu a fost depus în termen, dela data comunicării ce instanţa este obligată a face din oficiu părţilor, cu privire la depunerea raportului. Partea care cere contra-expertiza va fi de drept decăzută din cererea facuta dacă odată cu cererea nu va depune timbrele necesare citatiunilor pentru părţi şi experţi sau dacă nu depune onorariul experţilor în termenul prevăzut de alin. 5, al art. 2. Cheltuielile contra-expertizei vor intra în calculul cheltuielilor de executare în măsura în care au fost suportate de creditor.

Instanţa judecătorească va cita în camera de consiliu părţile şi după ascultarea lor, apreciind, va fixa valoarea pe baza expertizelor şi a orice alte elemente de apreciere. Împotriva încheierii instanţei nu se poate face apel.

Dacă experţii nu depun raportul în termenul fixat, instanţa îi va condamna, prin încheiere data fără citare, la o amenda civilă pînă la 50.000 lei; împotriva încheierii instanţei nu exista drept de apel şi ea se executa indiferent de recurs. Recursul se declara la instanţa care a pronunţat încheierea în termen de 8 zile dela comunicare; el se judeca la Curtea de apel.

Licitaţia se va tine separat pentru fiecare din bunurile urmărite. Garanţia ce, potrivit legilor în vigoare, concurentii vor trebui a depune la vînzările imobiliare va fi depusa în numerar. Creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilului urmărit sînt dispensaţi de garanţie. Suma dela care încep strigările va fi cea fixată prin încheierea instanţei, redusă cu 25 la suta, sau în lipsa, cea fixată sau acceptată de creditor, redusă cu aceeaşi proporţie; ea va fi indicată în publicaţiunea de vânzare.

Dacă la primul termen fixat pentru licitaţie nu s'a oferit un preţ mai mare decât cel fixat de articolul precedent, licitaţia se va amana; termenul nouei licitaţiuni nu poate fi mai scurt de 30 zile dela data amânării. La noul termen ce se va fixa, preţul de la care vor începe strigările va fi cel fixat de articolul 6, redus cu 10 la suta, iar licitaţia va continua potrivit regulelor procedurale în vigoare.

În legiuirile cari admit adjudecarea bunului urmărit asupra creditorului, în cazul cînd nu s'a oferit un preţ mai mare decât cel fixat prin articolul 7, adjudecarea nu se va putea face asupra acestuia decât pe preţul al cărui cuantum se fixează de acel articol.

Instanţa judecătorească nu va incredinta păstrarea bunurilor nemişcătoare urmărite altuia decât debitorul, decât dacă din rămânerea bunurilor în stăpânirea debitorului ar rezultă o paguba pentru creditor. În orice caz debitorul nu va putea fi indatorat să se strămute din imobilul în care va fi locuind. Arendarea sau închirierea imobilelor urmărite nu va putea fi facuta de cel în păstrarea căruia s'au lăsat bunurile, decât cu autorizaţiunea instanţei. În toate afacerile interesand conservarea bunurilor urmărite, instanţa se va pronunţa numai după ascultarea părţilor. Salariul conservatorului nu va putea depăşi zece la suta din veniturile neto încasate.

Dispoziţiunile art. 2 pînă la 6 se vor aplica şi urmăririlor imobiliare în curs, pentru care nu este fixat termen de vânzare, chiar continuativ, cum şi acelora pentru care s'a cerut fixarea termenului după data de 23 Iunie 1930. Dispoziţiunile articolului 7 se vor aplica şi vânzărilor imobiliare în curs. Termenul de 8 zile prescris de art. 2, alin. 1, va curge pentru urmăririle în care nu este fixat termen de vânzare sau pentru care s'a cerut fixarea termenului după data de 23 Iunie 1930, dela intrarea în vigoare a acestei legi, iar în cazul amânării licitaţiei, de la data amânării licitaţiei. La cererea debitorului şi după ascultarea părţilor, instanţa judecătorească va putea reveni asupra măsurilor conservatorii luate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, dacă ar fi contrarii principiilor înscrise în art. 9.

Vânzarea silită a cerealelor la producători nu va avea loc înainte de patru luni dela data culegerii lor. Dacă cerealele s'au urmărit fiind prinse de rădăcini, nu se va putea ordonă vînzarea lor ca prinse de rădăcini, ci numai după ce au fost culese şi cu respectarea termenului prevăzut de aliniatul precedent. Dispoziţiunile acestui articol nu se aplică dacă urmărirea se face pentru plata amenzii datorite pentru termenul după care cerealele s'au recoltat.

Bunurile mobile corporale, cari potrivit legilor în vigoare sînt aparate de urmărire, nu vor putea fi urmărite nici chiar pentru datorii alimentare. Se exceptează pensiunile alimentare şi de întreţinere, pentru acoperirea cărora aceste bunuri pot fi urmărite în măsura şi condiţiunile legilor în vigoare.

Dispoziţiunile acestei legi referitoare la urmărirea imobiliară nu se aplică urmăririlor întreprinse de institutiunile ce funcţionează în baza legilor lor speciale, dacă aceste legi cuprind, în ce priveşte urmărirea, dispoziţiuni derogatorii dela dreptul comun.

Renunţarea anticipata a debitorului la beneficiul acordat de art. 2 şi urm. din această lege este de nul efect.

Citatiunile şi orice acte de procedura prevăzute de art. 2 pînă la 4 din lege se vor emite din oficiu de grefa instanţei; îndeplinirea procedurii se va face potrivit legii judecătoriilor, iar acolo unde nu este în vigoare, prin agenţii administrativi. Judecata va urma de urgenta.

Toate termenele prevăzute în această lege se socotesc pe zile libere. Desbateri: Camera

1. nr) 94 şi 96 - 1929/30; Senat
2. nr) 61 - 1929/30. Votat de Adunarea deputaţilor şi de Senat la 30 Iunie 1930. -----