Legea nr. 27/1966

Locurile de muncă, după condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea, se împart în trei grupe în raport cu influenţa factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica şi neuropsihica sau periculozitatea, după cum urmează: - grupa I de muncă, în care se încadrează locurile de muncă cu condiţii foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase; - grupa a II-a de muncă, în care se încadrează locurile de muncă cu condiţii vătămătoare, grele sau periculoase; - grupa a III-a de muncă, în care se încadrează celelalte locuri de muncă.

Stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face pe baza criteriilor şi de către organele prevăzute prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupele I şi II se acordă următoarele sporuri de vechime în munca:

1. a) 6 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa I;
2. b) 3 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.

Pentru angajaţii care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I şi II şi au vechimea în munca de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, virstele de pensionare prevăzute la art. 7 se reduc cu cîte:

1. a) 6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa I;
2. b) 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.

Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.

Virstele de pensionare prevăzute la art. 7, art. 8 şi art. 9, pentru femei, se reduc cu:

1. a) un an, pentru cele care au născut 3 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;
2. b) doi ani, pentru cele care au născut 4 copii şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;
3. c) trei ani, pentru cele care au născut 5 copii sau mai mulţi şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani.

Pensionarea la limitele de vîrsta astfel reduse se face numai la cererea angajatei.

Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstei de 50 ani, dacă are o vechime în munca de cel puţin 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, în calitate de personal navigant.

Vechimea în munca în calitate de personal navigant profesionist din aeronautica civilă se stabileşte în raport de funcţia îndeplinită, numărul orelor de zbor şi tipul de aeronava.

Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă care are vechimea în munca, în aceasta calitate, cerută pentru acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta, dar nu a împlinit vîrsta de 50 ani şi este oprit de organele competente sa mai exercite funcţii la bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, are drept la o pensie tranzitorie în cuantumul pensiei de invaliditate de gradul III, cauzată de boala obişnuită.

Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri se vor stabili funcţiile de personal navigant din aeronautica civilă, modul de calculare a vechimii în munca în aceste funcţii şi a pensiei.

Personalul artistic din instituţiile artistice care are o vechime efectivă în profesie de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstelor ce se vor fixa prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, în raport de funcţiile stabilite, dar nu mai puţin de 50 ani, bărbaţii şi 45 ani, femeile.

Funcţiile de personal artistic, instituţiile de arta, modul de calculare a vechimii în munca şi a pensiei, se vor stabili, de asemenea, prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Pensia integrală pentru limita de vîrsta se stabileşte în procente din salariul tarifar, la împlinirea vechimii minime, după cum urmează: Salariul tarifar (lei) Pentru locurile de munca cu conditii foarte vatamatoare, foarte grele sau foarte periculoase (grupa

1. i) Pentru locurile de munca cu conditii vatamatoare, grele sau periculoase (grupa a II-a) Pentru celelalte locuri de munca (grupa a III-a) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) pina la 800 95 - 90 - 85 - de la 801 la 900 90 760 85 720 80 680 '' 901 '' 1200 85 810 80 765 75 720 '' 1201 '' 1600 80 1020 75 960 70 900 '' 1601 '' 2000 75 1280 70 1200 65 1120 '' 2001 '' 2500 70 1500 65 1400 60 1300 **) peste 2500 65 1750 60 1625 60 1500

Pentru cei care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I şi II, procentele de mai sus se aplică dacă angajaţii au lucrat efectiv, în acele locuri, cel puţin 20 ani.

Dacă angajaţii din grupele I şi II de muncă au o vechime mai mica de la grupa a III-a de muncă, acordindu-se următoarele sporuri procentuale, proporţional cu anii munciti în grupa I şi a II-a; - 0,5 la suta din salariul tarifar pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa I; - 0,25 la suta din salariul tarifar pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a.

Pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obţinerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta aplicat la salariul tarifar.

Angajaţii care nu îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute pentru obţinerea pensiei integrale pentru limita de vîrsta au drept la pensie, la împlinirea virstelor de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile dacă au cel puţin 10 ani vechime în munca.

Pensia se calculează proporţional cu numărul anilor de muncă.

Au drept la pensie de invaliditate cei care au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă.

Pensia de invaliditate se acordă la cererea celui îndreptăţit, a tutorelui sau a curatorului sau.

Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de muncă şi anume:

1. a) invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi nevoia de îngrijire şi supraveghere a invalidului de către altă persoană;
2. b) invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se servi fără ajutorul altei persoane;
3. c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea parţială a capacităţii de muncă.

Prin accident de muncă, în înţelesul prezentei legi, se înţelege vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care provoacă invaliditate ori deces, survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, sarcinilor de stat sau obşteşti ori practicii profesionale.

Accidentul survenit în timpul deplasarii de la domiciliu spre locul de muncă şi de la locul de muncă spre domiciliu se asimilează, în sensul prezentei legi, cu accidentul de muncă, dacă s-a produs în perioada necesară pentru deplasare.

Se asimilează, de asemenea, cu accidentul de muncă, în ce priveşte dreptul la pensie, accidentul survenit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare.

Prevederile alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, şi celor care îndeplinesc obligaţii militare, sarcini de stat sau obşteşti ori efectuează practica profesională.

Se considera boli profesionale acelea care sînt cauzate de condiţiile în care s-au desfăşurat anumite munci.

Bolile profesionale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se stabileşte, pentru angajaţi, în procente din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate şi grupa de muncă, astfel:

1. a) pentru gradul I de invaliditate: Grupele I şi II de muncă Salariul tarifar (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) pina la 1000 95 - de la 1001 la 1100 90 950 '' 1101 '' 1200 85 990 '' 1201 '' 1600 80 1020 '' 1601 '' 2000 75 1280 '' 2001 '' 2500 70 1500 '' 2501 '' 3000 65 1750 **) peste 3000 65 1950 Grupa III de muncă Salariul tarifar (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) pina la 800 95 - de la 801 la 900 90 760 '' 901 '' 1000 85 810 '' 1001 '' 1100 80 850 '' 1101 '' 2200 75 880 '' 1201 '' 2600 70 900 '' 1601 '' 2000 65 1120 '' 2001 '' 2500 60 1300 **) peste 2500 60 1500
2. b) pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia stabilită pentru gradul I;
3. c) pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia stabilită pentru gradul I.

Pentru cei prevăzuţi la art. 17 lit. b, c şi d, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită se acordă angajaţilor.

De asemenea, se acordă pensie de invaliditate cauzată de boala obişnuită celor care îndeplinesc obligaţii militare.

Persoanele încadrate într-un grad de invaliditate, care au împlinit vîrsta de 60 ani, bărbaţii şi 55 ani, femeile, şi îndeplinesc condiţiile cerute pentru obţinerea pensiei de invaliditate, vor fi înscrise, din oficiu, la pensie pentru limita de vîrsta, drepturile stabilindu-se potrivit art. 24-26. Dacă îndeplinesc condiţiile necesare pentru obţinerea pensiei pentru limita de vîrsta, pot cere calcularea pensiei potrivit art. 13 sau art. 14, după caz.

Pensia de invaliditate prevăzută la art. 22 se acordă celor care îndeplinesc obligaţii militare indiferent de vechimea în munca, iar angajaţilor dacă au, la data ivirii invaliditatii, vechimea în munca în raport de vîrsta arătată în tabelul următor: │ Vechimea minima in munca (ani) Virsta la data ├───────────────────────────────────────────── ivirii invaliditatii │barbati femei angajati dupa absolvirea │ studiilor superioare ───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────── pina la 20 ani│ 1 1 - de la 20 ani la 22 ani│ 2 1 ─┐ '' 22 ani '' 25 ani│ 3 2 │ 1 '' 25 ani '' 30 ani│ 6 4 ├─ '' 30 ani '' 35 ani│ 9 6 │ 4 '' 35 ani '' 40 ani│ 12 9 ─┘ 7 '' 40 ani '' 45 ani│ 14 11 9 '' 45 ani '' 50 ani│ 16 13 11 '' 50 ani '' 55 ani│ 18 15 13 '' 55 ani '' 60 ani│ 20 16 15 peste 60 ani│ 22 17 17 ───────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────

Pentru angajaţii bolnavi de tuberculoza nu se cere îndeplinirea vreunei condiţii de vechime în munca.

Pensia se acordă numai dacă invaliditatea survenită în timpul activităţii salariate sau îndeplinirii obligaţiilor militare, precum şi în termen de 90 zile de la încetarea activităţii salariate sau a obligaţiilor militare, în acest din urmă caz, numai dacă cei în cauza au avut calitatea de angajat înainte de îndeplinirea obligaţiilor militare.

Pensia se acordă şi în cazul cînd invaliditatea s-a ivit în termen de un an de la încetarea activităţii salariate sau a obligaţiilor militare - pentru cei care au avut mai înainte calitatea de angajat - dacă invaliditatea este o consecinţa a unei boli contractate ori a unui accident survenit în timpul activităţii salariate sau a îndeplinirii obligaţiilor militare.

Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită, pentru angajaţii care au vechimea prevăzută de art. 23, se stabileşte în procente de baza din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate, astfel:

1. a) pentru gradul I de invaliditate: Salariul tarifar (lei) Pensia in procente de baza din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei la procentul de baza (lei) pina la 800 60 - de la 801 la 900 55 480 '' 901 '' 1200 50 495 '' 1201 '' 1600 45 600 '' 1601 '' 2000 40 720 '' 2001 '' 2500 35 800 **) peste 2500 35 875 **) Pentru fiecare an de vechime în munca, pînă la vechimea de 25 ani, se acordă un procent suplimentar de 1 la suta din salariul tarifar; pentru fiecare an care depăşeşte aceasta vechime se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar;
2. b) pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia de invaliditate de gradul I;
3. c) pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia de invaliditate de gradul I.

Pentru cei prevăzuţi la art. 22 alin. 2, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Pentru angajaţii bolnavi de tuberculoza cuantumul pensiei se stabileşte potrivit art. 21.

Au drept la pensie de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obişnuită şi cei care au o vechime mai mica decît aceea prevăzută la art. 23, dar nu mai puţin de 1/2 din aceasta vechime.

Pensia se calculează conform art. 24, din cuantumul astfel stabilit se acordă pensia corespunzătoare vechimii avute în raport cu aceea cerută de art. 23.

Pensionării de invaliditate de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizaţie pentru îngrijire de 300 lei lunar.

De indemnizaţia prevăzută la alineatul precedent beneficiază şi cei care, avînd o invaliditate de gradul I, primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.

Pensionării de invaliditate sînt supuşi revizuirii medicale periodice, în ceea ce priveşte capacitatea lor de muncă, cu excepţia celor care:

1. a) prezintă invaliditati ireversibile;
2. b) au împlinit vîrsta de 55 ani, bărbaţii şi 50 ani, femeile.
3. c) au împlinit vîrsta cerută pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, dacă pensionarea acestora se face la virste mai mici decît 55 ani, bărbaţii şi 50 ani, femeile.

Pensionării de invaliditate pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau s-a agravat.

Pensionării de invaliditate beneficiază de prevederile alin. 2 numai pînă la împlinirea virstei de 60 ani, bărbaţii şi 55 ani, femeile. Pensionării de invaliditate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale pot cere revizuirea medicală şi după împlinirea acestor virste.

Invalizii de gradul I, care au vechimea în munca necesară pentru obinerea pensiei pentru limita de vîrsta, au dreptul la cuantumul acesteia, chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obţinerea unei asemenea pensii.

De dispoziţiile alin. 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît şi cei care solicită înscrierea la pensie.

Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta rămîn supuşi revizuirii medicale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 27 alin. 1.

Cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta se acordă din oficiu, ori de cîte ori acesta este mai avantajos.

Au drept la pensie de urmaş, în condiţiile prevăzute pentru fiecare în parte, membrii de familie şi anume: copiii, sotia, soţul, părinţii, fraţii şi surorile, care se aflau în întreţinerea susţinătorului decedat.

Membrii de familie au drept la pensie de urmaş numai dacă cel decedat era pensionar sau dacă, la data decesului, îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Dacă cel decedat nu era pensionar, dar îndeplinea condiţiile de vechime în munca pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, membrii de familie au drept la pensie de urmaş, indiferent de data cînd a survenit decesul susţinătorului.

În cazul în care mama salariata a decedat din cauza unei naşteri, pensia copiilor se acordă ca pentru urmaşii celor prevăzuţi la art. 17 lit. d.

Pensia de urmaş se acordă la cererea celui îndreptăţit, a părintelui, tutorelui sau curatorului sau.

Copiii au drept la pensie de urmaş:

1. a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani;
2. b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.

În cazul decesului unuia dintre părinţi, copiii au drept la pensie de urmaş, chiar dacă părintele rămas în viaţa se afla în munca.

Copiii se considera ca se aflau în întreţinerea susţinătorului decedat prin însăşi calitatea lor de copii.

Sotia sau soţul are drept la pensie de urmaş, dacă:

1. a) a împlinit vîrsta de 55 ani, sotia şi 60 ani, soţul, pe tot timpul vieţii;
2. b) la data decesului unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor are unu sau mai mulţi copii, pînă cînd copiii împlinesc vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani, ori pînă la căsătoria sau decesul lor înainte de împlinirea acestor virste;
3. c) se afla în stare de invaliditate, de orice grad, pe toată durata invaliditatii.

De asemenea, sotia are drept la pensie de urmaş, pe tot timpul vieţii, dacă:

1. a) a împlinit vîrsta de 50 ani şi a născut, pînă la data decesului susţinătorului, 5 sau mai mulţi copii;
2. b) a împlinit vîrsta de 50 ani şi are cel puţin 20 ani de căsătorie cu soţul decedat; dacă are între 15 şi 20 ani de căsătorie are drept la pensie la împlinirea aceleiaşi virste, însă pensia se calculează proporţional cu anii de căsătorie.

Sotia sau soţul are drept la pensie de urmaş pe timpul cît nu este salariat, membru al unei cooperative meşteşugăreşti sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Sotia sau soţul care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în alin. 1 şi 2 are drept la pensie de urmaş pînă la încadrarea în munca, dar nu mai mult de 6 ani de la decesul susţinătorului.

Sotia sau soţul care solicită pensie de urmaş în temeiul alin. 1 lit. a sau c are drept la aceasta pensie dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 5 ani, în cazul în care la data căsătoriei sustinatorul era pensionar pentru limita de vîrsta; în cazul în care decesul susţinătorului a fost cauzat de un accident, de orice natura, sau de boala profesională, pensia de urmaş se acordă indiferent de durata căsătoriei.

Sotia sau soţul se considera ca se afla în întreţinerea susţinătorului dacă avea acelaşi domiciliu sau dacă acesta i-a asigurat cele necesare existenţei.

Părintele are drept la pensie de urmaş, dacă:

1. a) a împlinit vîrsta de 60 ani, tatăl sau 55 ani, mama, pe tot timpul vieţii;
2. b) a devenit invalid de orice grad, pe toată durata invaliditatii.

Părinţii au drept la pensie de urmaş pe timpul cît nu sînt salariaţi, membri ai unei cooperative meşteşugăreşti sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază părinţii care solicită pensia de urmaş, vor atesta dacă aceştia au fost în întreţinerea susţinătorului.

Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş:

1. a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 25 ani;
2. b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad înainte de împlinirea virstelor artate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.

Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş, dacă la data cererii de pensie sînt orfani de ambii părinţi. În cazul ca au părinţi în viaţa, pensia se acordă numai dacă aceştia nu primesc pensie, nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Fraţii şi surorile au drept la pensie de urmaş pe timpul cît nu sînt salariaţi, membri ai unei cooperative meşteşugăreşti sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază fraţii şi surorile care solicită pensia de urmaş, vor atesta dacă aceştia au fost în întreţinerea susţinătorului.

În cazul cint sotia sau soţul supravieţuitor ori unul din părinţii decedatului nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 31 sau 32, beneficiază de pensie de urmaş, pe tot timpul cît nu sînt încadraţi în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu, dacă vreuna din aceste persoane îngrijeşte unu sau mai mulţi copii, fraţi sau surori ai decedatului, care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, pînă la împlinirea acestei virste ori pînă la căsătoria sau decesul lor, intervenite înainte de împlinirea virstei menţionate mai sus.

Prevederile alin. 1 se aplică soţului supravieţuitor numai în cazul în care acesta îngrijeşte unu sau mai mulţi copii din alta căsătorie ori fraţi sau surori ai soţului decedat.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte luindu-se ca baza de calcul:

1. a) pensia susţinătorului decedat, dacă era pensionar. În cazul cînd cel decedat era pensionar de invaliditate de gradul II sau III, se va lua ca baza de calcul pensia de invaliditate de gradul I, diferenţiată după cauza care a determinat înscrierea la pensie a susţinătorului decedat;
2. b) pensia pentru limita de vîrsta ce s-ar fi cuvenit susţinătorului decedat;
3. c) pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate ce s-ar fi cuvenit celui decedat, diferenţiată după cauza care a provocat decesul.

În cazul cînd celui decedat i se cuvenea sau i s-ar fi cuvenit mai multe pensii din cele prevăzute la alin. 1, se va lua ca baza de calcul, din oficiu, pensia cea mai avantajoasă.

Pentru stabilirea pensiei de urmaş cuvenită copiilor orfani de ambii părinţi se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinţilor decedati. În acest caz se vor lua în considerare pensiile cele mai avantajoase, ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinţilor, după normele prevăzute la alin. 1 şi 2.

Asupra bazei de calcul se aplică unul din următoarele procente: Procente Numarul urmasilor cu drept la pensie 100 pentru 3 sau mai multi 75 pentru 2 50 pentru 1

Angajaţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii şi sînt lipsiţi de mijloace proprii de existenta au drept la ajutor social, ce se plăteşte din fondul de asigurări sociale de stat, dacă se încadrează în una din următoarele situaţii:

1. a) sînt în vîrsta de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile, şi au o vechime de cel puţin 5 ani efectiv lucrati;
2. b) sînt invalizi de orice grad, în urma unei boli obişnuite sau a unui accident în afară de muncă, şi au lucrat efectiv cel puţin 1/4 din vechimea prevăzută la art. 23, necesară pentru acordarea pensiei de invaliditate.

Soţul supravieţuitor şi copiii unui beneficiar de ajutor social decedat au dreptul la ajutor social de urmaş, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru acordarea pensiei de urmaş şi sînt lipsiţi de mijloace proprii de existenta.

Prin mijloace proprii de existenta se înţelege realizarea unor venituri lunare, egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva, sau mai mari.

Vechime în munca se considera perioada cît o persoană a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de muncă şi de modul de remunerare a muncii, situaţiile prevăzute în Codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptă în munca, perioadele de prizonierat, de persecutie rasială sau alte perioade stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri în care o persoană a desfăşurat o activitate sau, datorită unor cauze ce nu le putea inlatura, a fost împiedicată de a o desfăşura.

Pentru angajaţii care prestează munca mai puţin de o norma întreaga, vechimea în munca se ia în considerare proporţional cu norma întreaga.

Timpul cît angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în funcţii cu jumătate de norma, pentru a creşte copii pînă la vîrsta de 7 ani, se considera la vechimea în munca timp lucrat cu norma întreaga.

Pentru cei care lucrează mai mult de o norma, se considera vechime în munca timpul corespunzător unei norme întregi.

Timpul lucrat în străinătate de un cetăţean străin se considera vechime în munca numai pe baza convenţiilor încheiate între Republica Socialistă România şi statul respectiv, în condiţiile stabilite de aceste convenţii.

Convenţiile referitoare la problemele de prevederi sociale, încheiate de statul român cu alte state, vor fi aplicate în mod corespunzător de toate sectoarele de activitate cu sisteme proprii de asigurări şi pensii.

Salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 10 ani premergatori încetării activităţii salariate.*) ------------- *) Potrivit prevederilor art. III al Decretuluinr. 386/1972, persoanelor care solicita acordarea pensiei dupa data intrarii in vigoare a acestui decret si isi aleg ca baza de calcul a pensiei, potrivit art. 41 din Legeanr. 27/1966, salarile tarifare de incadrare din 5 ani anteriori datei de 1 noiembrie 1972, li se adauga la pensia rezultata din calcul un spor de 10 la suta.

1. a) pensia integrala pentru limita de virsta: Salariile tarifare 2501-3000 lei Peste 3000 lei - grupa I de munca - lei - 2145 - grupa a II-a de munca - lei - 1980 - grupa a III-a de munca - lei - 1650 1815
2. b) pensia de invaliditate cauzata de accident de munca sau boala profesionala pentru gradul I - grupele I si a II-a de munca - lei - 2145 - grupa a III-a de munca - lei - 1650 1815
3. c) pensia de invaliditate cauzata de accident in afara de munca sau boala obisnuita - pentru gradul I - lei - 963 990

Pentru angajaţii care au lucrat cel puţin 10 ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I şi II, salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 15 ani premergatori încetării activităţii salariate.

Dacă în ultimii 10 ani, respectiv 15 ani, angajatul a lucrat mai puţin de 5 ani, baza de calcul a pensiei este media salariilor tarifare lunare din perioada în care a lucrat.

Pentru perioadele de activitate anterioare datei de 1 august 1959, ce se iau în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, vor fi folosite salariile avute în vedere la recalcularea pensiilor conform decretului nr. 292/1959.

Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza:

1. a) salariului tarifar lunar de încadrare, pentru cei retribuiţi cu luna;
2. b) salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora;
3. c) salariului tarifar de calcul, pentru cei retribuiţi cu cota procentuală;
4. d) salariului la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, pentru cei angajaţi la persoane fizice.

Pentru angajaţii care cumulează doua funcţii, la stabilirea mediei salariilor tarifare lunare se ia în considerare salariul tarifar al funcţiei de baza, iar pentru cei care sînt încadraţi în posturi cu o jumătate de norma, salariul tarifar de încadrare corespunzător normei întregi. Angajaţii care cumulează doua norme întregi de muncă pot opta pentru salariul cel mai avantajos.

În salariul tarifar se cuprind orice sume care se includ, potrivit dispoziţiilor legale, în acest salariu.

Stabilirea pensiei şi ajutorului social se face prin decizii date de către organele de pensii din cadrul direcţiilor sau oficiilor pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.

Împotriva deciziilor date de organele prevăzute de alin. 1 se poate face contestaţie, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile de contestaţie de pe lîngă direcţiile pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.

Deciziile organelor de pensii, arătate la alin. 1, necontestate în termen, precum şi cele ale comisiilor de contestaţie, sînt definitive.

Comisiile de contestaţie se numesc prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi vor avea următoarea componenta: - un judecător desemnat de către preşedintele tribunalului judeţean, respectiv al Tribunalului municipiului Bucureşti, ca preşedinte; - un delegat al direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, ca membru; - un delegat sindical desemnat de către organul sindical judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, ca membru.

Preşedintele şi membrii comisiei vor avea cîte un supleant, numit în aceleaşi condiţii.

În cazul cînd o persoană a lucrat în mai multe sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări şi pensii, i se va stabili pensie sau ajutor social pentru limita de vîrsta în cadrul asigurărilor sociale de stat, luindu-se în considerare perioadele cît a lucrat în aceste sectoare, numai dacă cea mai mare parte din perioada de activitate pe care o are a lucrat efectiv ca angajat. Perioadele de timp cît a lucrat în alte sectoare de activitate se iau în considerare dacă ele se recunosc ca vechime în munca pentru acordarea unui drept de pensie de către acele sectoare. Personalul cultelor va fi înscris la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, dacă a încetat activitatea pînă la 1 ianuarie 1959 sau dacă, continuind activitatea şi după această dată, a lucrat în ultima perioadă ca angajat cuprins în sectorul asigurărilor sociale de stat. Timpul cît o persoană a lucrat ca membru în cooperativele agricole de producţie nu poate fi folosit pentru obţinerea unui drept de pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat, ori pentru recalcularea pensiei în acest sector.

Vechimea în munca avută în calitate de angajat va fi luată în considerare de fiecare dintre sectoarele de activitate respective cu sisteme proprii de asigurări şi pensii, cu excepţia sectorului cooperativei agricole de producţie.

În cazul cînd nu este îndeplinită condiţia prevăzută la alin. 1 pentru stabilirea dreptului în cadrul asigurărilor sociale de stat şi cel în cauza optează pentru pensie în cadrul acestui sector, i se va putea stabili pensia numai pe baza vechimii avute ca angajat, fără a se lua în considerare şi activitatea prestată în alte sectoare.

Pensia de invaliditate şi ajutorul social de invaliditate se acordă de sectorul de activitate în care s-a produs invaliditatea.

În cazul cînd părinţii au lucrat în sectoare diferite, cu sisteme proprii de asigurări şi pensii, copiii orfani de ambii părinţi vor primi pensie de urmaş, în condiţiile legii, de la ambele sectoare.

Încadrarea în grade de invaliditate se face prin decizii date de către comisiile de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

Împotriva deciziilor date de comisiile prevăzute la alin. 1 se poate face contestaţie, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile judeţene de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

Normele de organizare şi funcţionare a comisiilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc de Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătăţii.

Sumele plătite fără temei cu titlu de pensie, ajutor social sau alte drepturi aferente, se recuperează de la cei care le-au primit.

În cazul în care sumele plătite fără temei nu pot fi recuperate de la aceştia, angajaţii care se fac vinovaţi de producerea daunei vor fi ţinuţi răspunzători, potrivit dispoziţiilor Codului muncii.

Recuperarea de la pensionari sau beneficiari de ajutor social a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensii, care constituie titlu executoriu. Decizia se comunică celui în cauza şi poate fi atacată în condiţiile art. 43 şi 44, contestaţia suspendind executarea pînă la soluţionarea ei definitivă.

Dreptul de a se cere restituirea sumelor plătite fără temei pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social se prescrie în termen de 12 luni de la data efectuării plăţii.

În caz de deces al pensionarului sau beneficiarului de ajutor social, sumele rămase nerecuperate nu se mai urmăresc. -------------- *) Potrivit prevederilor art. IV din decretul nr. 386/1972, in cazul recalcularii sau transformarii pensiilor dupa 1 noiembrie 1972, fara modificarea bazei de calcul, la pensia rezultata se adauga suma cu care a fost majorata pensia in baza Decretuluinr. 315/1972, cu exceptia pensiilor calculate pe baza procentelor imbunatatite, care se stabilesc potrivit dispozitiilor legale in vigoare la data cererii de recalculare sau transformare. Pensiile recalculate sau transformate dupa 1 noiembrie 1972, cu modificarea bazei de calcul, se stabilesc potrivit legii in vigoare la data cererii de recalculare sau transformare, fara nici o majorare. Articolul 50*)

Pensia pentru limita de vîrsta a unui pensionar, care continua activitatea şi care devine invalid ca urmare a unui accident de muncă, unei boli profesionale sau tuberculozei poate fi transformata, la cererea pensionarului, în pensie de invaliditate cauzată de accident de muncă, boala profesională sau tuberculoza. *) Prevederile alin. 3, introdus prin Decretulnr. 386/1972, se aplica cu incepere de la data de 1 noiembrie 1972. Potrivit dispozitiilor art. V din Decretul nr. 386/1972, pensionarii de invaliditate de orice grad, cauzata de accident in afara de munca sau boala obisnuita, care la 1 noiembrie 1972 au implinit virsta de 60 ani, barbatii si 55 ani, femeile, vor fi trecuti, din oficiu, pe aceasta data, in categoria pensionarilor pentru limita de virsta cu mentinerea cuantumului de pensie avut, inclusiv indemnizatia de ingrijire pentru invalizi de gradul I, precum si a dreptului ca, la indeplinirea conditiilor necesare obtinerii pensiei pentru limita de virsta, sa ceara calcularea pensiei potrivit art. 13 sau art. 14 din Legeanr. 27/1966, dupa caz. Pensionarii de invaliditate, trecuti din oficiu in categoria pensionarilor pentru limita de virsta, care au implinit virsta de 62 ani, barbatii si 57 ani, femeile, si sint incadrati in munca la 1 noiembrie 1972, beneficiaza, in continuare, de dispozitiile art. 59 din Legea nr. 27/1966 o perioada de 6 luni de la data intrarii in vigoare a decretului nr. 386/1972. Dupa expirarea perioadei de 6 luni, cumulul pensiei cu salariul este admis in conditiile prevazute de art. 57 si art. 58 din Legea nr. 27/1966. Pensionarii de invaliditate, trecuti din oficiu in categoria pensionarilor pentru limita de virsta la 1 noiembrie 1972, care continua sa primeasca cuantumul pensiei de invaliditate avut anterior, pot beneficia, la cerere, de dispozitiile art. 51 din Legea nr. 27/1966, luindu-li-se in considerare perioada lucrata dupa pensionare, inclusiv cele 6 luni lucrate in conditiile alineatului de mai sus.

Pensionării de invaliditate de orice grad pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în munca şi de vîrsta, prevăzute de lege, pentru acordarea unei pensii pentru limita de vîrsta.

Pensionării de invaliditate de oride grad, la împlinirea virstei de 60 ani, bărbaţii şi 55 ani, femeile, cu excepţia celor a căror invaliditate a fost cauzată de un accident de muncă sau de o boala profesională, vor fi trecuţi, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta, cu menţinerea cuantumului pensiei de invaliditate, inclusiv a indemnizaţiei de îngrijire, acordată invalizilor de gradul

1. i) Aceştia pot cere calcularea pensiei, potrivit art. 13 sau art. 14, la îndeplinirea condiţiilor necesare obţinerii pensiei pentru limita de vîrsta.

Pensionarul care rămîne sau se reincadreaza în munca după pensionare are dreptul sa i se recalculeze pensia, luindu-se în considerare şi timpul muncit după stabilirea iniţială a pensiei, după cum urmează:

1. a) pensionarului de invaliditate i se poate recalcula pensia atunci cînd solicita adăugarea unor perioade de vechime de cel puţin un an;
2. b) pensionarului pentru limita de vîrsta recalcularea i se poate face numai o singură dată, după pensionare.*)

Plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul:

În cazul prevăzut de art. 53 alin. 1 lit. b, dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata şi cel în cauza a fost achitat, se vor plati sumele datorate pe întreaga durata a suspendării, scăzîndu-se sumele plătite urmaşilor.

În caz de executare a pedepsei sau de graţiere ori de amnistiere a faptei pentru care pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate şi care a condus la suspendarea plăţii pensiei sau ajutorului social, plata se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a fost eliberat.

Cînd încetează celelalte cauze de suspendare plata pensiei sau a ajutorului social se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care a intervenit încetarea cauzei de suspendare.

Pensionării cu pensii integrale pentru limita de vîrsta, precum şi pensionării cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri şi ale altor organe competente, strict necesari unităţilor, mentinuti sau reincadrati în munca în funcţii admise la cumul, au dreptul, pe timpul cît lucrează, sa primească pe lîngă salariu, şi 50 la suta din pensie, dar nu mai puţin de 500 lei.

Prevederile alin. 1 se aplică celor care se pensionează în condiţiile art. 7 lit. b, numai după împlinirea virstei de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile.

Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi ale municipiului Bucureşti stabilesc meseriile şi funcţiile în care se admite cumulul pensiei cu salariul.

Pensionării prevăzuţi la art. 57 alin. 1 şi 2 primesc, pe lîngă salariu, şi pensia în întregime, pe timpul cît sînt angajaţi:

1. a) în posturi cu pînă la 1/2 norma inclusiv;
2. b) cu contracte de muncă pe durata determinata de pînă la 4 luni, în cursul unui an calendaristic;
3. c) la persoane fizice, cooperative agricole de producţie şi case de ajutor reciproc.

De asemenea, beneficiază de pensie în întregime, pe lîngă salariu, şi alte categorii de angajaţi, necesari organizaţiilor socialiste, stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri, indiferent de felul pensiei.

Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi, pe timpul cît sînt angajaţi, pe lîngă salariu, şi pensia în întregime, fără ca acestea împreună să poată depăşi salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcţiei avute la data pensionării de invaliditate.

În cazul în care salariul tarifar împreună cu pensia ori numai salariul tarifar depăşesc salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcţiei avute la data pensionării de invaliditate, pensia se reduce sau plata pensiei se suspenda, după caz. Salariul tarifar în vigoare este cel din luna pentru care se face plata.

Pensionării de invaliditate gradul I şi II, care au recomandarea organelor de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă pentru prestarea unei activităţi cu caracter reconfortant, vor primi, pe timpul cît sînt încadraţi în munca, pensia în întregime.

De prevederile alin. 1 şi 2 beneficiază, pînă la împlinirea virstei de 62 ani, bărbaţii şi 57 ani, femeile, şi pensionării de invaliditate gradul III, cărora, la trecerea, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta, li s-a menţinut cuantumul pensiei de invaliditate.

Persoanele care au desfăşurat activitate revolutionara înainte de 23 August 1944 au dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile prezentei legi.

Perioada de deţinere în inchisori şi lagare ca urmare a activităţii revoluţionare desfăşurate pînă la 23 August 1944 constituie vechime în munca. Pentru fiecare an cît persoana în cauza s-a aflat într-o astfel de deţinere se acordă cîte 6 luni spor de vechime.

Perioada în care o persoană a lucrat ca activist al Partidului Comunist Roman, al organizaţiilor muncitoresti revoluţionare şi antifasciste, pînă la 23 August 1944, constituie de asemenea vechime în munca.

La stabilirea pensiei, dovada perioadelor prevăzute în alin. 2 şi 3 se face numai cu acte eliberate de organele care au evidenta unor asemenea situaţii.

Persoanele care dovedesc cu acte ca au cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat şi îndeplinesc condiţiile de vîrsta şi vechime în munca, pot fi înscrise la pensie pentru limita de vîrsta, ca şi angajaţii, numai dacă în ultimii 10 ani de activitate au lucrat ca angajaţi.

Cei care au o vechime în munca de cel puţin 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, dar nu au lucrat cel puţin 10 ani ca angajaţi, au drept la o pensie de 650 lei lunar.

Cei care au o vechime în munca mai mica de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, dar nu mai puţin de 10 ani şi nu îndeplinesc condiţia de vechime ca angajaţi, prevăzută la alin. 1, au dreptul la o pensie calculată din pensia de 650 lei, proporţional cu vechimea dovedită, fără a putea fi mai mica de 455 lei lunar.

Urmaşii celor prevăzuţi la alin. 1-3 inclusiv au drept la pensie de urmaş în condiţiile prezentei legi.

Cei care au o vechime în munca de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani, femeile, pensionaţi pentru timpul cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat, şi au lucrat după pensionare cel puţin 10 ani ca angajaţi, pot cere stabilirea unei pensii pentru limita de vîrsta, folosind ca baza de calcul media salariilor tarifare lunare din 5 ani de activitate consecutiva din ultimii 10 ani.

Pensia de orice fel nu poate fi mai mare decît salariul tarifar pe baza căreia aceasta a fost calculată.

Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plătită ori de legea în care este prevăzut dreptul la pensie, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 46 alin. 5 şi art. 69 alin. 2. În cazul în care o persoană ce are drept la pensie în cadrul asigurărilor sociale de sta şi I.O.V.R. a lucrat o perioadă ca membru în cooperativele agricole de producţie, va putea primi, pe lîngă pensia de asigurări sociale şi I.O.V.R., şi pensia de la sectorul cooperativei agricole de producţie pentru perioada cît a lucrat în acest sector.

Persoanele îndreptăţite la mai multe pensii pot opta oricînd pentru una din ele, chiar după ce s-a stabilit un drept la pensie. Cei care beneficiază de o pensie nu pot opta pentru ajutor social.

Pensia şi ajutorul social nu sînt impozabile.

Cererile în faţa oricăror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie sau ajutor social, precum şi toate actele procedurale în legătură cu aceste drepturi, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.

Pensia şi ajutorul social se plătesc cu incepedere de la data desfacerii contractului de muncă, data încetării plăţii ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă sau data decesului susţinătorului, după caz, dacă cererea împreună cu toate actele necesare a fost depusa la organele de pensii în termen de cel mult trei luni de la ivirea acestor situaţii.

Dacă cererea împreună cu toate actele necesare nu a fost depusa în termenul prevăzut la alin. 1, pensia şi ajutorul social se plătesc cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care cererea cu actele a fost depusa la organele de pensii.

Pensia pentru limita de vîrsta, pentru cei cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă, se plăteşte cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele necesare la organele de pensii.

Pensia şi ajutorul social se plătesc titularului sau mandatarului acestuia împuternicit cu procura, ori se depun la cererea titularului şi pe numele sau, la C.E.C.

În cazul în care titularul are capacitate de exerciţiu restrînsa sau este lipsit de capacitate, plata se face părintelui, tutorelui sau curatorului sau, după caz.

Contractul de muncă al angajaţilor pensionaţi la cererea unităţii se desface pe data înscrierii la pensie. Nedesfacerea contractului de muncă atrage anularea deciziei de pensionare.

Pe data înscrierii la pensie se poate desface şi contractul de muncă al celor pensionaţi la cererea lor.

Contractul de muncă al angajaţilor care sînt şi pensionari pentru limita de vîrsta şi al celor cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri sau ale altor organe competente, poate fi desfăcut oricînd.

Invalizii şi accidentatii de război, urmaşii acestora, precum şi urmaşii celor morţi sau dispăruţi în război, primesc pensie potrivit prezentei legi în cuantumurile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Invalizii şi accidentatii de război mari mutilati, precum şi cei încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, au dreptul ca la încetarea activităţii sa beneficieze, pe lîngă pensia I.O.V.R., şi de orice alta pensie pentru activitatea depusa după invaliditatea în război. Titlul II PENSIA SUPLIMENTARĂ

Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuţia tuturor angajaţilor. Aceasta contribuţie este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare şi se vărsa prin unităţi, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naţionala a Republicii Socialiste România.

Contribuţia nu se retine pe timpul cît angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plata, dacă aceste concedii nu depăşesc 30 zile într-un an calendaristic. Aceste perioade se considera însă ca perioade de contribuţie. Contribuţia nu se retine nici pe timpul concediilor fără plata mai mari de 30 zile, însă acest timp nu se considera perioada de contribuţie.

Banca Naţionala a Republicii Socialiste România va plati, la sumele depuse, o dobinda anuală de 1,5 la suta cu care se întregeşte fondul pentru pensia suplimentară.

Au dreptul la pensie suplimentară pensionării şi beneficiarii de ajutor social din cadrul asigurărilor sociale de stat care au contribuit, în timpul activităţii salariate, la fondul pentru pensia suplimentară.

De asemenea, au dreptul la pensie suplimentară pensionării urmaşi, dacă sustinatorul decedat a contribuit la fondul de pensii.

Cuantumul pensiei suplimentare, pentru cei care au contribuit cel puţin 20 ani la fondul acestei pensii, este de 16 la suta din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurări sociale.

Pentru cei care au contribuit la fondul de pensii mai puţin de 20 ani, pensia suplimentară se stabileşte astfel: Timpul cit s-a contribuit la fondul de pensii % din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurari sociale intre 10 si 20 ani 14 '' 8 '' 10 '' inclusiv 12 '' 5 '' 8 '' inclusiv 10 '' 2 '' 5 '' inclusiv 7 de la 1 la 2 '' inclusiv 5

Pentru beneficiarii de ajutor social pentru limita de vîrsta, pensia suplimentară se calculează pe baza mediei salariilor tarifare lunare din ultimii 5 ani de activitate consecutiva. Pentru beneficiarii de ajutor social invalizi, care au lucrat mai puţin de 5 ani, pensia suplimentară se stabileşte pe baza mediei salariilor tarifare lunare din perioada de activitate.

Angajaţii care, pînă la data pensionării, au contribuit mai puţin de 12 luni la fondul pentru pensia suplimentară, nu au drept la aceasta pensie. Fac excepţie pensionării de invaliditate, beneficiarii de ajutor social invalizi, pensionării urmaşi şi beneficiarii de ajutor social urmaşi care vor primi pensia suplimentară calculată în procentul prevăzut pentru 1-2 ani de contribuţie.

Celor prevăzuţi la alin. 4, care nu au drept la pensie suplimentară, li se vor restitui sumele plătite cu titlu de contribuţie.

Angajaţi care au împlinit limita de vîrsta sau sînt invalizi şi au încetat activitatea fără a putea fi înscrişi la pensie sau ajutor social, deoarece nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, au drept la pensie suplimentară, dacă au contribuit cel puţin 12 luni. În aceste situaţii baza de calcul a pensiei suplimentare va fi cea prevăzută la alin. 3.

Pensia suplimentară se stabileşte de către organele şi cu procedura prevăzută pentru pensia de asigurări sociale.

Pensia suplimentară se plăteşte deosebit de pensia de asigurări sociale şi de ajutorul social, indiferent de cuantumul acestora din urma.

Prevederile din prezenta lege referitoare la plata şi recalcularea pensiilor, precum şi cele referitoare la cumul, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plăţii acesteia, se aplică în mod corespunzător şi la pensiile suplimentare. Titlul III DISPOZIŢII COMUNE ŞI TRANZITORII

Pensionării şi beneficiarii de ajutor social ale căror pensii sau ajutoare sociale sînt egale sau mai mici decît cuantumul minim al pensiei de invaliditate gradul I pentru accident de muncă sau boala profesională, precum şi membrii de familie ai acestora, au dreptul, în mod gratuit, la asistenţa medicală, medicamente şi materiale sanitare şi pentru tratamentul ambulatoriu.

Pensionării şi beneficiarii de ajutor social prevăzuţi la alin. 1 primesc, în contul asigurărilor sociale, asistenţa medicală, întreţinere, medicamente şi materiale sanitare necesare pe tot timpul internării în sanatoriile balneare, inclusiv costul transportului.

Ministerul Muncii, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, va da instrucţiuni şi indicaţii obligatorii în vederea aplicării unitare a prevederilor cuprinse în legislaţia de pensii.

La Ministerul Muncii se constituie o Comisie centrala de pensii, în următoarea componenta: Presedinte: - un adjunct al ministrului muncii; Vicepresedinte: - directorul general al Directiei generale de asigurari sociale si pensii din Ministerul Muncii; Membri: - un judecator desemnat de catre Ministerul Justitiei; - cite un specialist de inalta calificare delegat de catre Ministerul Finantelor si Consiliul Central al U.G.S.R.; - sase specialisti cu experienta indelungata in domeniul asigurarilor sociale.

Componenta nominală a Comisiei centrale de pensii se stabileşte de Colegiul Ministerului Muncii, la propunerea organelor ai căror delegaţi fac parte din comisie.

La şedinţele Comisiei centrale de pensii pot fi invitaţi reprezentanţi ai celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale şi pensii, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii.

Secretariatul Comisiei centrale de pensii va fi asigurat de Direcţia generală de asigurări sociale şi pensii din Ministerul Muncii.

Comisia centrala de pensii lucrează pe baza unui regulament aprobat de Colegiul Ministerului Muncii.

Comisia centrala de pensii are următoarele atribuţii:

1. a) elaborează proiecte de instrucţiuni şi indicaţii pe baza şi în executarea legislaţiei de pensii, ce se supun ministrului muncii spre a fi emise potrivit alin. 1;
2. b) stabileşte, la propunerea Direcţiei generale de asigurări sociale şi pensii, soluţii de rezolvare a unor cazuri individuale, inclusiv a acelora care au fost definitiv rezolvate potrivit art. 43;
3. c) sprijină Ministerul Muncii în îndrumarea activităţii de pensii a celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale şi pensii.

Cererile de pensie sau ajutor social, precum şi contestaţiile introduse înainte de 1 ianuarie 1967, nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluţionate după normele legale în vigoare la data cererii.

Cu începere de la 1 ianuarie 1967, pensionării şi beneficiarii de ajutor social prevăzuţi la alin. 1 vor primi drepturile majorate potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 2361 din 25 octombrie 1966 şi instrucţiunile de aplicare.

Cererile de pensie sau ajutor social, introduse după data de 1 ianuarie 1967, se soluţionează potrivit dispoziţiilor legii noi, chiar dacă plata acestor drepturi se face şi pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 1967.

Pensionării pentru limita de vîrsta, pensionării de invaliditate şi beneficiarii de ajutor social aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, pot cere după 1 ianuarie 1967 recalcularea pensiei prin adăugarea unor perioade de vechime în munca, care conform legislaţiei în vigoare pînă la acea data nu le-au fost luate în considerare şi care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca.

De prevederile alin. 1 beneficiază şi pensionării urmaşi ai căror sustinatori decedati au avut perioade de vechime care nu le-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.

Recalcularea drepturilor prin adăugarea vechimii prevăzute la alin. 1 şi 2 se va face pe baza salariului folosit la pensionare, sau mediei salariilor din ultimele 12 luni de activitate, pentru beneficiarii de ajutor social.

Pentru fiecare an ce depăşeşte vechimea cerută la acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.

Plata pensiei, astfel recalculata, se face de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele la organele de pensii. De la aceeaşi dată se acordă pensia recalculata şi celor care au actele de vechime la dosarul de pensie.

Pensionarilor pentru limita de vîrsta şi pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, care cer adăugarea unor perioade de vechime în munca prestată după pensionare, dar anterior datei de 1 ianuarie 1967, li se va recalcula pensia în raport de noua vechime, potrivit prevederilor art. 82.

Pensionării urmaşi ai celor prevăzuţi la alin. 1 beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în munca realizată de sustinatori după pensionare, în condiţiile arătate la alin. 1.

Pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, cărora li se schimba gradul de invaliditate după această dată, li se vor stabili drepturile corespunzătoare noului grad de invaliditate potrivit prevederilor din prezenta lege. În cazul în care în urma revizuirilor medicale aceştia sînt trecuţi în grade de invaliditate mai mari, însă din calcule rezultă pensii mai mici decît cele primite pînă la data revizuirii medicale, se va menţine cuantumul pensiei avut pînă la acea data.

Pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966 care solicită, după 1 ianuarie 1967, acordarea cuantumului pensiei pentru limita de vîrsta sau transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, li se vor stabili drepturile potrivit dispoziţiilor din prezenta lege.

Urmaşii pensionarilor decedati pînă la 1 ianuarie 1967 au drept la pensie de urmaş stabilită potrivit legislaţiei în vigoare pînă la acea data. Pensia de urmaş astfel stabilită se majorează cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2361/1966.

Urmaşii pensionarilor aflaţi în plata la 31 decembrie 1966 şi care au decedat după această dată au drept la pensie de urmaş stabilită potrivit prevederilor din prezenta lege. Baza de calcul a pensiei de urmaş va fi pensia susţinătorului decedat, majorată conform Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 2361/1966, dacă a fost pensionar pentru limita de vîrsta sau de invaliditate gradul I; în cazul cînd acesta a fost pensionat de invaliditate de gradul II sau III, baza de calcul va fi pensia de invaliditate de gradul I.

Cei care au pierdut dreptul la pensie sau ajutor social în baza legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966 şi îndeplinesc condiţiile din prezenta lege pot cere pensie sau ajutor social după 1 ianuarie 1967, care se va stabili astfel:

1. a) cei care au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor fi repuşi în drepturi; pensia acestora se va recalcula potrivit actelor normative privitoare la pensii intervenite de la data pierderii dreptului şi pînă la 31 decembrie 1966. Pensia recalculata se va majoră cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2361/1966;
2. b) pensionării de invaliditate şi beneficiarii de ajutor social de invaliditate, dintre cei prevăzuţi la lit. a, vor fi repuşi în drepturi dacă vor fi încadraţi într-un grad de invaliditate, considerindu-se ca au îndeplinită condiţia de vechime în raport cu vîrsta. Cei care, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, sînt nerevizuibili, vor beneficia de pensia de invaliditate corespunzătoare gradului de invaliditate ce rezultă din ultima decizie.

Cei care nu au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor primi drepturile stabilite potrivit prezentei legi.

Pensionarilor şi beneficiarilor de ajutor social prevăzuţi la alin. 1 lit. a, cărora nu li s-au luat în considerare anumite perioade de vechime care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca, precum şi celor care au realizat o vechime în munca după pierderea drepturilor, li se vor adauga, la cerere, aceste perioade potrivit prevederilor art. 82.

Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1967.

Pe aceeaşi dată se abroga Decretul nr. 292 din 30 iulie 1959, astfel cum a fost modificat şi completat prin Decretul nr. 878 din 20 noiembrie 1962, precum şi Regulamentul de aplicare aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1081 din 31 iulie 1959, modificat şi completat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1173 din 20 noiembrie 1962. -------