Legea nr. 3093/1921

Se expropriaza pentru cauza de utilitate naţionala proprietăţile rurale, în măsura şi condiţiunile cuprinse în legea de faţa, în scopul de a spori întinderea proprietăţii rurale taranesti, de a înfiinţa păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural. Pământul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere al legii de expropriere.

Pământul expropriat şi accesoriile, pe baza decretului

1. no) 3.697/918 şi prin aplicarea scării progresive anexată lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevăzute în art. 54, în limitele şi aşezarea hotărâtă de organele de aplicare prevăzute în acel decret, cu modificările aduse prin decretul
2. no) 2.011/920, iar Statul este considerat proprietar al pămîntului expropriat dela 15 Decemvrie 1918.

Mosiile şi părţile de moşii expropriabile potrivit legii de faţa sînt lovite de indisponibilitate, în tot ceea ce priveşte aplicarea legii, din ziua de 1 Fevruarie 1921, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi; iar în ceea ce priveşte întinderea lor se socoteşte după starea lor juridică dela 15 August 1916, ţinându-se seama de efectul succesiunilor deschise de la această dată pînă la promulgarea legii de faţa. Toate înstrăinările efectuate dela 15 August 1916 sînt fără efect în tot ce priveşte aplicarea acestei legi. Se exceptează şi rămîn valabile vînzările făcute cel mai târziu pînă la 1 Fevruarie 1921 către obstii, bănci populare sau sateni, cultivatori de pămînt, individual pînă la 10 ha fiecare; precum şi vînzările de pămînt pentru construcţii sau înfiinţate de stabilimente industriale. Suprafaţa astfel vândută nu intră în calculul celor două milioane

1. ha) Proprietarii ce şi-au înstrăinat părţile expropriabile satenilor, prevăzute de prezenta lege, vor fi obligaţi sa dea aceasta cota din restul mosiei rămase, sau dintr-alta moşie dacă au mai multe.

Exproprierea priveşte numai mosiile sau părţile de moşii dela 100 Ha pămînt cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor şi oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepţiunile prevăzute în prezenta lege.

Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceea ce priveşte cota de expropriere. Alegerea părţii de moşie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafaţa cultivabila a mosiei, socotindu-se moşia ca nedivizata, afară de excepţiunile prevăzute la art. 9.

Mosiile şi părţile de moşii situate în aceeaşi comuna, precum şi mosiile situate în comune apropiate, aparţinînd aceluiaşi proprietar, se socotesc ca fiind o singura proprietate. Fac excepţie mosiile comasate pe baza dispoziţiunilor decretului

1. no) 3.697/918, fără ca întinderea totală, astfel comasata, sa treacă peste maximum de: 250 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari, 400 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii şi 500 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute.

Se declara expropriate în întregime:

1. a) Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale supusilor Statelor străine, fie ca sînt străini prin origina lor, fie ca au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;
2. b) Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteistilor. Intra în această categorie toate proprietăţile cari în cei din urma 5 ani au fost neintrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar indoit. Intra, de asemenea, în această categorie şi toate proprietăţile, fără consideraţie de întindere, cari au fost arendate şi cultivate prin arendasi incontinuu între 23 Aprilie 1910 şi 24 Aprilie 1920 inclusiv. Fac excepţie mosiile arendate de părinţi copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu data certa, de tutorii minorilor sau interzişilor, de sechestrii judiciari, mosiile femeilor, ale funcţionarilor publici şi ale militarilor.
3. c) Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale şi ale tuturor persoanelor morale, publice şi private, instituţiuni, fundatiuni etc., chiar dacă actele lor de fundatiune, donatiune, testamente sau orice alte dispoziţiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neinstrainarea lor sau le-ar fi dat vreo alta destinaţie specială. Păşunile comunelor urbane şi rurale, precum şi pământurile bisericilor şi ale scoalelor pînă la 12 Ha nu sînt expropriabile;
4. d) Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locaţiune ereditara, otasnita, fie ca este acoperit cu plantatiuni, sadiri, clădiri sau nu, fie ca este situat în comunele rurale sau în comunele urbane. Sînt şi rămîn desfiinţate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natura şi de oriunde ar deriva (hrisoave domneşti, hotărîri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pamanturi. Exproprierea se face în folosul embaticarilor:
5. e) Pământul rural ţinut cu arenda de satenii cultivatori de pămînt cel puţin 5 ani neintrerupti, dacă îşi vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;
6. f) Terenul domenial silvic, pe care a fost păduri şi care acum e gol, sau e acoperit de tufisuri ce nu vor mai putea deveni nici odată padure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;
7. g) Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnaţi pentru crima împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic. Casele de locuit cu parcurile lor, sadirile, pădurile, viile şi stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimentează, expropriate în condiţiunile alineatelor
8. a) şi
9. b) de mai sus, pot fi scoase din expropriere şi redate proprietarilor după cererea lor şi cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sînt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obştesc. Pentru aceste imobile aparţinînd proprietarilor expropriati conform alineatului a), scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus şi cu condiţiune ca proprietarul, sau cei care au dobîndit sau vor dobândi asemenea imobile pînă la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani dela aceasta promulgare. Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitaţie publică după cererea parchetului.

Se declara expropriat parţial:

1. a) Pământul cultivabil dela 100 hectare în sus al mosiilor particulare arendate şi cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920 sau şi azi arendate;
2. b) Pământul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor, dela următoarele suprafeţe în sus: 100 Ha la munte şi deal; 150 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari; 200 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii; 250 Ha la şes în regiune unde cererile de improprietarire sînt satisfacute;
3. c) Pământul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor cari la 1 Fevruarie 1921 au avut investiri importante în inventar şi clădiri necesare exploatării agricole, crescatorii de vite, sau instalaţii industriale agricole, dela următoarele suprafeţe în sus: 100 H la munte şi deal; 200 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari; 300 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii; 500 Ha la şef în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute. Intra în această categorie şi acei proprietari care au mosiile situate în regiunile devastate de război şi cari au avut asemenea investiri, crescatorii sau instalaţii la 15 August 1916. Se înţelege prin regiuni cu cereri de improprietarire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi, sau expropriabil prin dispoziţiunile art. 7 şi 8 alin. a), nu indestuleaza pe toţi indreptatitii, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 Ha; prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocii acolo unde mobilizatii îndreptăţiţi, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 Ha, sînt îndestulaţi, şi prin regiuni cu cereri de improprietarire satisfacute acele regiuni unde toţi cei îndreptăţiţi pot fi improprietariti. Regiunea se socoteşte compusa din toate comunele şi satele ale căror locuitori au muncit sau au avut vitele de muncă invoite în trecut în mod obişnuit pe moşie.

La mosiile stapanite prin indiviziune la 1 Fevruarie 1921, precum şi la acele stapanite în baza succesiunilor deschise după această dată, exproprierea se va scobori în regiunile cu cereri de improprietarire mari şi mijlocii şi în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute pentru improprietarire sau pentru înfiinţare de pasune comunală, dacă va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8, alin. b), pînă la 100 Ha de fiecare coproprietar şi de fiecare moşie. În cazul cînd în modul prevăzut în alineatul precedent cererile de improprietarire sau de înfiinţare de pasune comunală nu sînt satisfacute, aceste moşii se vor reduce pînă la maximum regional stabilit prin art. 8, alin. b), chiar dacă cota fiecărui coproprietar ar fi mai mica de 100

1. ha) În acest din urmă caz, suprafaţa de pămînt expropriata în acest fel se va plati în numerar, sau se va schimba cu o suprafaţa echivalenta ca valoare în regiunea de colonizare dacă va exista pămînt disponibil, după alegerea proprietarului. Se exceptează mosiile stapanite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la această dată aveau cel puţin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat. În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau fortat.

Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moşii şi poseda în total mai mult de 500 Ha pămînt cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat pînă la maximum de: 200 Ha pentru cel cu mosiile arendate în condiţiunile art. 8; 200 Ha pentru cel cu mosiile la munte şi la deal, ori care ar fi regiunea; 250 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietarire mari; 400 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietariri mijlocii, şi 500 Ha pentru cel care le poseda în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute. Proprietarul care poseda moşii în regiuni diferite va fi expropriat pînă la mijlocia maximului regiunilor unde are mosiile. Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescatorii de vite, instalatiuni agricole, şi inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat pînă la maximum de 500 Ha, indiferent de regiunile unde poseda mosiile.

Proprietarul care poseda moşii arendate şi cultivate în regie, poate să-şi oprească în ori care din ele suprafaţa scutită de expropriere.

Proprietarilor cari au unul sau mai mulţi fii, cari au studiat sau studiază agronomia, fiind înscrişi în şcoala cel mai târziu pînă la 1 Ianuarie 1920, şi o frecventează, li se poate rezerva în regiunile de şes un lot de 50 Ha pentru fiecare din aceşti fii, peste suprafaţa ce-i rămîne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, cu obligaţia, sub pedeapsa de nulitate a acestui drept, să obţină diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi şi dela acea data să-şi cultive singur pământul. Proprietarul care este agronom-titrat are acelaşi drept.

Se socoteşte ca pămînt cultivabil, în înţelesul legii de faţa, tot pământul pe care s-au făcut pînă astăzi arături, locurile de faneata, pasunele, precum şi pământul inundabil care se cultiva sau se pasuneaza. Exproprierea se calculează asupra pămîntului cultivabil, adică asupra întinderii rămasă din fiecare moşie sau parte de moşie, după ce s-au scăzut: viile, plantatiunile de pomi roditori şi orice sadirii făcute pînă la 1 Ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, baltile, suprafeţele ocupate de curţi şi clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, rape, nisipuri mişcătoare, saraturi, etc.)

Baltile şi albiile râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comuna sau Stat. Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obliga să facă aceste îmbunătăţiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî sa nu fie expropriate, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului. Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus, nu se tine seama, la expropriere, de întinderea mosiei. Acolo unde iazurile, lacurile şi baltile de o suprafaţa maxima de 150 Ha sînt inconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropriandu-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni.

Partea ce rămîne proprietarului, potrivit art. 8 şi 9, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pămîntului expropriat, care întrece exproprierea facuta conform decretului

1. no) 3.697 din 1918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arenda sau în proprietatea satenilor. Pământul expropriat care întrece necesitatea actuala de improprietarire a satenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de sateni. Proprietarii expropriati plătesc pentru pământul lăsat în folosinţă lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, pe lîngă dările către Stat, judeţ şi comuna, şi comuna, şi o arenda egala cu ratele pe cari le datoreşte Statul pentru valoarea pămîntului expropriat. Statul îşi rezerva totus dreptul de a lua din folosinţă proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafaţa necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizarii.

Pământul cultivabil al mosiilor arendate şi cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920, sau şi astăzi arendate, din regiunile de munte şi deal, cu excepţia mosiilor arendate la obstii din aceasta ultima regiune, se întrebuinţează la improprietarirea satenilor dela 25 Ha în sus. Pământul cultivabil al mosiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum şi acela al mosiilor arendate la obstii din regiunile de deal, se întrebuinţează la improprietarirea satenilor dela 50 Ha în sus. Pământul expropriat, prin dispoziţiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plăteşte în numerar sau se schimba cu o suprafaţa echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare. În cazul cînd proprietarii din regiunile de munte şi deal convin a fi expropriati în întregime, li se da în regiunea de colonizare o suprafaţa odată şi jumătate cat suprafaţa cedata.

Alegerea părţii de moşie expropriata prin dispoziţiunile legii de faţa, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive din decretul-lege

1. no) 3.697/1918, se face astfel în cat moşia care rămîne proprietarului să fie comasata.

Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moşie, rezervandu-se o suprafaţa egala în partea ce cade sub expropriere a unei moşii din aceeas comuna. Cînd moşia pentru care se cere comasarea este situata în alta comuna şi ambele în regiune cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare ale legii, fără ca suprafaţa comasata să depăşească 250 Ha; cînd moşia pentru care se cere comasarea este situata în regiune cu cereri de improprietarire mijlocie şi moşia care cedează pentru comasare este situata în regiunile cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără însă ca suprafaţa astfel comasata să depăşească 400 Ha; iar cînd aceasta moşie este situata în regiune cu cereri de improprietarire satisfacute, schimbul se admite de drept, fără ca suprafaţa astfel comasata să depăşească 500 Ha.

Se încuviinţează cu consimţămîntul părţilor şi cu aprobarea organelor de aplicare ale legii, schimbul pămîntului, expropriat prin legea de faţa, a celui expropriat prin decretul No 3.697/918, a pămîntului rural dobîndit prin legile de la 1864, precum şi schimbul pămîntului improprietaritilor prin legile dela 1879, prin legea pentru regularea proprietăţii imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882 şi legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atît între ele, cat şi cu pământul rămas proprietarului. În caz cînd părţile nu se pot înţelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la faţa locului va putea hotărî schimbul.

Cînd un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moşie aflată în hotarul unei comune, sau cînd pământul va fi schimbat conform dispoziţiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile şi pământul nesupus exproprierii şi aparţinînd acelei moşii.

Se poate expropria din pădurile aparţinînd proprietarilor particulari, persoanelor morale publice şi private şi Statului, suprafaţa necesară pînă la maximum de 200 Ha pentru a schimba vatra satelor aşezate în locuri mlastinoase, inundabile şi insalubre sau pe terenuri fugitive.

Împărţirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultura şi a pasunelor comunale în: munte, deal şi şes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub Capitolul V al legii prezente, ţinînd seama de definitia riguros ştiinţifică la fiecare moşie în parte.

În vederea infiintarii sau completării pasunelor comunale, exproprierea se poate cobori în regiunile de munte şi sub 100 Ha; pământul propriu numai pentru pasune şi faneata putând fi expropriat pînă la 25

1. ha) În regiunile de munte şi deal se pot expropria şi poenele din padure mai mici de 20 şi 10 Ha apropiate, precum şi suprafaţa intermediara, dacă vor fi doua sau mai multe din aceste poeni depărtate între ele la maximum de 200 m şi întrerupte de grupuri mici de arbori. Exproprierea de păduri conform art. 12 din legea pasunelor comunale se face după avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor şi cu aprobarea Comitetului agrar. Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7, alin. f), va servi de preferinta pentru înfiinţare de păşuni comunale. Crescatorilor de vite li se respecta pasunea şi faneata necesară, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din legea pasunelor comunale, promulgată prin inaltul decret
2. no) 3.865 din 22 Septemvrie 1920, chiar dacă aceasta suprafaţa depăşeşte cotele fixate prin art. 8. În lipsa de moşii expropriabile satenii îşi pot înfiinţa sau completa din proprietăţile lor pasunea comunală, dacă majoritatea locuitorilor consimte. Legea specială a pasunelor comunale promulgată prin inaltul decret regal
3. no) 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se completează cu aliniatele de mai sus.

Subsolul pămîntului expropriat pentru cultura rămîne proprietatea Statului, iar subsolul pămîntului expropriat pentru înfiinţarea pasunilor comunale la munte şi deal, precum şi acela al pămîntului schimbat conform art. 9 şi 16, rămîne proprietarului.

Proprietarul şi satenii sînt obligaţi să permită drumurile şi lucrările necesare folosinţei şi cultivarii pămîntului, adaparii vitelor la adapatori naturale, atît pentru categoriile de pămînt arătate la art. 13, cat şi pentru părţile de moşii expropriate sau rămase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea adapatorilor şi drumurilor folosite împreună, se suporta proporţional de interesaţi.

Dacă pe pământul expropriat şi dat în folosinţă satenilor sînt semnături, ele rămîn pînă la recolta proprietarului; iar dacă sînt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare a legii. Pentru semănăturile aflate în 1919 şi făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege

1. no) 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile făcute, precum şi samanta pe preţul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. De asemenea, acolo unde semănăturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descărcat, proporţia dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotărât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana. De asemenea, acolo unde semănăturile s-au făcut de sateni în dijma pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de sateni, satenii nu sînt obligaţi sa restituie proprietarului vreo despăgubire.

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preţ şi condiţiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.

Statul are dreptul sa rezerve din proprietăţile sale şi din cele expropriate suprafeţele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinaţie specială pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educaţie fizica, industrial, etc. În nici un caz suprafeţele ce se vor retine conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300

1. ha) Dacă nevoile celor îndreptăţiţi de a fi improprietariti nu sînt însă complet satisfacute, nu se poate rezerva, decât pînă la maximum 1/8 din întinderea expropriata. Se respecta mănăstirilor folosinţă vetrelor actuale. Pentru construcţiile de şcoli şi biserici în comunele rurale se poate expropria pînă la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat.

Bunurile mici şi tot pământul cultivabil, cari sînt proprietatea Statului, trec în administraţia Casei centrale a improprietaritii, pentru a fi întrebuinţate conform dispoziţiunilor art. 1 din legea de faţa.

Contractele de arendare sînt desfiinţate de drept pentru partea sau pentru părţile de moşie expropriate, reducându-se proporţional şi arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendaşului. Proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desfiinţat contractul de arenda. Dacă suprafaţa expropriata trece de 25 la suta din întinderea totală a mosiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune. Contractele de arenda ale agronomilor titrati se vor respecta pînă la terminarea lor. În cazurile prevăzute de art. 16 contractul de arendare se reziliază de plin drept, fără ca arendaşul să poată formula vreo pretentiune de daune contra proprietarului.

Casa centrala a împroprietăririi poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat şi suprafeţele de pămînt expropriate şi cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuinţate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferându-se: aşezămintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de rasboi; văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au susţinut în arenda înainte. Ministerul agriculturii poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la cinci hectare pentru instalatiuni industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult doi ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.

Statul are drept de preemţiune, cu acelaşi preţ şi în condiţiuni egale, la cumpărarea conacelor mosiilor expropriate, precum şi al mosiilor în corpuri întregi dela 50 Ha în sus. Acest drept de preemţiune priveşte numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege: el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi. Ori şi ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a retine imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrala a împroprietăririi nu şi-a arătat în scris intenţia de a cumpara pe acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vînzarea este definitivă. Ori şi ce vînzător poate să evite exerciţiul dreptului de preemţiune în condiţiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intenţiunea sa de a vinde, arătând preţul şi condiţiunile. Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voeşte sa cumpere imobilul în condiţiunile şi preţul arătat, vânzătorul este liber sa dispue de imobilul sau cum va voi, vanzandu-l cu preţul şi condiţiunile indicate de notificare, în termen de şase luni. Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situaţia dinaintea notificării. Schimbul de moşii de o întindere egala, sau echivalenta ca valoare, nu este supus dreptului de preemţiune.

Luarea în primire a pămîntului expropriat după această lege se face numai după ridicarea semanaturilor cari aparţin proprietarului.

Preţul cu care se plăteşte pământul expropriat se fixează în prima instanţa de comisia judeteana şi în a doua instanţa de Curtea de apel. Hotărîrile pronunţate de către comisiile centrale judeţene, înfiinţate prin decretul-lege

1. no) 2.100/920, cu privire la fixarea preţului sînt susceptibile de apel înaintea Curţii de apel respective în 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul cînd hotărîrea a fost publicată şi părţile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile dela promulgarea prezentei legi.

După terminarea lucrărilor comisiilor judeţene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţilor de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a preţurilor. Hotărîrile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, dinaintea Înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lîngă Înaltă Curte. Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând părţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgenta. Dacă Înaltă Curte casează hotărîrea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărîrii Curţii de casaţie.

Preţul exproprierii se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pămînt. Pentru pământul cultivabil (aratura, faneata şi pasune) se va avea în vedere calitatea fizica a pămîntului şi puterea lui de productiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum şi preţul de vânzare şi arenda în localitate. El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăşi preţurile de arenda fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 inmultit cu 40, cu excepţia pămîntului propriu numai pentru pasune întrebuinţat pentru înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale, al cărui preţ nu poate depăşi preţurile de arenda fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulţite cu 20. Suma necesară pentru plata pămîntului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vînzarea loturilor, diferenţa platindu-se de Stat. În acest scop se înfiinţează o suprataxa adăugată la scara de impunere a averilor şi imbogatitilor de rasboi. Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 lei şi se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracţiune în plus de 300.000 lei pînă la maximum de 5%. Pentru pământul supus embaticului şi expropriat conform art. 7, alin.

1. d) din prezenta lege şi stabileşte astfel: 1. Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri şi oraşe, precum şi pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o sumă fixa anuală, evaluarea se va face inmultind cu 20 această sumă. 2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri şi oraşe, pentru cari proprietarul primea anual o prestaţiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuţiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestatiunea primită. 3. Viile şi livezile de pomi fructiferi, precum şi orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile şi se va socoti preţul conform venitului regional stabilit în 1916 inmultit cu 20.

Organele de aplicare sînt:

1. i) Comitetul agrar;
2. ii) Comisiunea judeteana de expropriere; III. Comisiunea de ocol pentru expropriere.
3. i) Comitetul agrar se compune din 18 membri şi un preşedinte, numiţi prin decret regal pe termen de 5 ani după propunerea ministrului de agricultura autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniştri şi va fi format jumătate din jurişti şi jumătate din specialişti în agronomie şi economie politica. Comitetul va forma din sanul sau trei secţiuni, şi anume:
4. a) Secţiune pentru vechiul regat;
5. b) Secţiune pentru Transilvania;
6. c) Secţiune pentru Bucovina. Fiecare secţiune va putea lucra în subsectii compuse din cel puţin trei membri. Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrările de expropriere şi improprietarire. El examinează orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru cu privire la hotărîrile definitive date de instanţele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de improprietarire, date în contrazicere cu legea. Dacă comitetul agrar hotărăşte revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni judeţene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de improprietarire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare. Hotărîrea comisiunii judeţene de trimitere şi tabloul de improprietarire de refăcut sînt definitive şi executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară. Secţiunile lucrează ca delegatiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale cari le sînt deferite.
7. ii) Comisiunea judeteana de expropriere, una de fiecare judeţ, se compune din 4 membri:
8. a) Un consilier al Curţii de apel, desemnat de ministerul de justiţie ca preşedinte, sau în lipsa preşedintele tribunalului local sau un judecător de tribunal desemnat de acesta;
9. b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
10. c) Un delegat al proprietarilor;
11. d) Un delegat al satenilor. Odată cu alegerea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi alegerea câte unui supleant. Pe lîngă fiecare comisiune judeteana va funcţiona şi un secretar. Normele alegerii delegaţilor şi modul de funcţionare a comisiunilor se vor determina prin regulament special. Hotărîrile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpanitor. Aceste hotărîri vor fi semnate de membrii comisiunii şi de secretarul ei şi vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţii. Atribuţiunile comisiunilor judeţene sînt: 1. Se pronunţa în prima instanţa asupra preţului pămîntului şi constructiunilor expropriate. Proprietarul, satenii interesaţi, Casa centrala a împroprietăririi şi toţi acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotărîrea comisiunii judeţene privitoare la preţul de expropriere. Apelul se va face la Curtea de apel respectiva în termen de 30 zile dela publicarea în Monitorul Oficial. Casa centrala va putea face apel oricînd, cat timp nu s-a pronunţat hotărîrea definitivă asupra preţului în apelurile făcute de alte părţi interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanţa sesizată cu judecarea apelului uneia din părţi. Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 şi 68 din legea judecătorilor de ocoale şi funcţionarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijenţa cu 50-100 lei. Apelurile privitoare la aceeaşi moşie se vor conexă chiar din oficiu. 2. Se rosteste în ultima instanţa asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor comisiunilor de ocol şi comisiunilor judeţene de expropriere pentru înfiinţarea pasunelor comunale, cu privire la situaţia juridică a proprietăţii, la calitatea, întinderea, alegerea şi stabilirea terenului expropriat, asupra numărului mosiilor ce aparţin aceluias proprietar. Hotărîrile comisiunii judeţene date în aceasta privinta sînt definitive şi executorii, fără drept de opoziţie, apel, recurs, cu rezerva dispoziţiunilor prevăzute în Cap. V a prezentei legi şi a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an dela executarea în fapt a hotărîrii. Părţile au însă dreptul de contestaţie înaintea comisiunilor judeţene, în ultima instanţa, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 şi următoarele. III. Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripţie de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri:
12. a) Judecătorul de ocol ca preşedinte;
13. b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
14. c) Un delegat al proprietarilor;
15. d) Un delegat al satenilor. Odată cu alegerea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi alegerea câte unui supleant. Pe lîngă fiecare comisiune de ocol va funcţiona şi un secretar. Normele acestor alegeri şi funcţionari comisiunii se vor determina prin regulament special. Delegaţii vor fi înlocuiţi de drept, în caz de lipsa, de supleanţii respectivi, iar în caz de lipsa şi a acestora, ei vor fi înlocuiţi de preşedintele comisiunii care desemnează după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant. Şedinţele comisiunii de ocol se vor tine în localul judecătoriilor de ocol, administraţiilor de plasa sau primăriilor. Hotărîrile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul preşedintelui hotărăşte. Ele vor fi semnate de toţi membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile şi vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţilor. Hotărîrile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacă nu sînt apelate de nici una din părţi, sînt definitive şi se executa de îndată după ridicarea recoltei. Atribuţiunile comisiunilor de ocol sînt: 1. Se pronunţa în prima instanţa asupra situaţiunii juridice a proprietăţilor din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative şi calităţii terenului supus exproprierii, conform dispoziţiunii legii de faţa, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive cuprinsă în decretul
16. no) 3.697/948 şi asupra alegerii şi determinării aproximative a părţii expropriate; de asemenea comisiunea se pronunţa în prima instanţa asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale şi comisiile judeţene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înfiinţarea pasunelor comunale. În acest din urma scop toate lucrările de expropriere şi pentru păşuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rămîn desfiinţate dela data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanţa, cu drept de apel la comisiunea arătată de art. 37, alin. II de mai sus. Comisiunea îşi poate da avizul asupra necesităţii schimbului de moşie prevăzut la art. 18 şi 19 din lege. Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea da ascultare concluziunilor părţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărîrii. Comisiunea va putea, pentru aceste lămuriri, insarcina ca experţi orice persoane va crede; aceştia sînt obligaţi sa descinda pe teren pentru facerea expertizei. 2. Aduna toate elementele necesare;
17. a) Pentru evaluarea preţului pămîntului cultivabil expropriat după categorii (pămînt cultivabil, pasune şi faneata) şi calităţi;
18. b) Pentru evaluarea preţurilor pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stufariilor, iazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere. Hotărîrile comisiunii de ocol pentru expropriere sînt supuse apelului la comisiunea judeteana de expropriere în termenul prevăzut la art. 46 din prezenta lege.

Procedura pentru alegerea şi funcţionarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament şi instrucţiuni.

Aplicarea dispoziţiunilor legii de faţa privitoare la expropriere se face de către Casa centrala a împroprietăririi. Operaţiunile de expropriere se vor infaptui deodată în toată ţara.

Toţi proprietarii a căror moşii sînt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de faţa, sînt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remită fiecărui judecător de ocol al circumscripţiei în care se afla asezata fiecare din mosiile ce poseda, o declaraţiune în 3 exemplare pentru fiecare moşie ce poseda sau a posedat la 15 August 1916, care să cuprindă următoarele:

1. a) Numele proprietăţii, al satului, comunei, plăşii şi judeţului unde este asezata moşia;
2. b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică şi domiciliul lui real;
3. c) Starea juridică a proprietăţii şi sarcinile ei la facerea declaraţiei şi la 15 August 1916; precum şi actele de transmitere a proprietăţii dela această dată pînă în prezent;
4. d) Suprafaţa de pămînt ce i-a rămas în urma aplicării scării progresive de expropriere prin decretul-lege
5. no) 3.697/918 şi legii pasunilor comunale, specificându-se în hectare câtă padure, grădini, vii, terenuri inundabile neproductive, balti, etc., şi cat pămînt cultivabil (aratura, faneata, padure.
6. e) Numărul mosiilor ce poseda la 15 August 1916, cu arătarea situaţiei lor (comuna, plasa, judeţ). În caz cînd moşia a fost între timp vândută sau donata, se va arata numele noului proprietar;
7. f) Dacă moşia pentru care se face declaraţia era cultivată prin arendaş la 23 Aprilie 1920, de cat timp şi cu ce contract vizat de administraţia financiară, dacă mai este arendată;
8. g) Moşia sau mosiile în cari înţelege să-şi păstreze maximul prevăzut de lege;
9. h) Dacă pe moşie are investiri de capital în construcţie, cu arătarea suprafeţei ocupate de aceste construcţii şi a evalurarii lor;
10. i) Dacă moşia are plan şi hotarnicie sau plan economic, dacă şi planul şi hotarnicia sînt confirmate judecătoreşte;
11. j) Venitul net pe hectar şi categorie de pămînt cultivabil. Declaraţiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori şi interzisi, prin reprezentanţii lor legali, cei puşi sub consiliu judiciar o vor putea face fără asistenţa consiliului, femeile maritate fără consimţămîntul soţilor, atît pentru averea parafernala cat şi pentru cea dotală; în caz cînd asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declaraţia se face de către proprietar şi de uzufructuar. Judecătorul de ocol va trimite de pe aceste declaraţii doua copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi şi alta consilierului agricol judeţean respectiv.

Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile lor cel mult în 70 zile dela promulgarea legii de faţa; ele îşi fac lucrările lor pe baza delcaratiunii dela art. 40, precum şi pe baza încunoştiinţării ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moşii supuse exproprierii şi pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declaraţie. Ori cine este în drept sa aducă la cunoştinţa comisiunii omisiunile săvîrşite de cei obligaţi a face declaraţiunea conform art. 40.

Preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunoştinţa părţilor ziua hotărâtă pentru judecata prin citatiuni înmânate potrivit legii judecătorilor de ocol. Proprietarul va fi citat la domiciliul arătat prin declaraţia de expropriere, Casa centrala a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv, iar satenii prin primăria comunei sau comunelor unde se afla moşia. Citatiunile vor fi puse în vederea părţilor cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfăţişării. Notarul comunei este obligat pe lîngă aceasta sa anunţe prin afişare pe usa înfăţişării în fiecare comuna data fixată pentru judecata. Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 37 paragraful II, alin. ultim de mai sus. Notarul comunei este obligat sa anunţe prin afişare, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfăţişării, în fiecare sat data fixată pentru judecare.

În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la faţa locului şi după ascultarea părţilor se rosteste asupra întinderii proprietăţii, asupra situaţiunii ei juridice, asupra numărului şi suprafeţelor mosiilor aparţinînd proprietarului, asupra felului cultivarii mosiei, asupra alegerii şi determinării suprafeţei expropriate, asupra clădirilor şi, în fine, asupra suprafeţei care, în limitele legii, urmează a se lasă proprietarului. În acelaşi timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea preţului.

Preşedintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile dela pronunţare, consilierului agricol al judeţului respectiv o copie de pe hotărîrile date de comisiune, iar proprietarului, în acelaşi termen, un extras de pe dispozitivul hotărîrii.

Pot face apel în contra hotărârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atît proprietarii şi taranii, cat şi Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcţiunea funciară. Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru părţile ce au fost de faţa şi pentru cele în lipsa dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărîrii comisiunii. În caz cînd părţile nu au făcut apel şi hotărîrea nu a fost pronunţată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea judeteana de expropriere. În acest scop preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înaintează dosarul din oficiu. Casa centrala a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii judeţene oricînd, pînă în momentul pronunţării hotărîrii definitive de expropriere, în apelurile făcute de alte părţi interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanţa sesizată cu judecarea apelului uneia din părţi.

Preşedintele comisiunii judeţene de expropriere, primind apelurile arătate mai sus, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului. Acest termen se afişează la usa primăriei cu cel puţin 10 zile înainte de judecată. Părţile vor fi încunoştinţate prin citatiuni potrivit art. 37 paragraful II, alin. ultim de mai sus, şi anume:

1. a) Proprietarului prin citatiuni la sediul administraţiei, afară de aceia cari prin declaraţiune scrisă facuta preşedintelui comisiunii judeţene de expropriere vor alege alt domiciliu;
2. b) Satenilor prin afişare la usa primăriei comunei sau comunelor unde se afla moşia;
3. c) Casa centrala a împroprietăririi (Direcţia funciară) prin citaţie la sediul ei în Bucureşti. Părţile vor putea da verbal orice lămuriri şi vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetări locale a unuia din membri sau a întregului ei, comisia va da hotărîri definitive şi executorii cari nu sînt supuse nici unei cai de atac, afară de partea privitoare la fixarea preţului şi cu rezervele arătate la art. 37 II2 Hotărîrile date de comisiunile judeţene de expropriere se publică în extras în Monitorul Oficial, numai în ceea ce priveşte preţul. Preşedintele comisiunii este obligat ca, în termen de 10 zile dela pronunţare, sa trimită consilierului agricol o copie de pe hotărîrile date, iar proprietarului în acelaşi termen un extras de pe dispozitivul hotărîrii.

Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii sînt reprezentaţi printr-un delegat iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistaţi de un advocat. Delegatul satenilor este desemnat de ei în faţa prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operaţiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci preşedintele îl va desemna din oficiu dintre fruntasii satului.

Hotărîrile date de comisiunea judeteana pentru expropriere cu privire la fixarea preţului sînt supuse apelului la Curtea de apel respectiva. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietăririi, satenii, şi ori cine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele şi condiţiunile arătate mai sus. Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta şi cu precădere. Deciziunile ei nu sînt supuse opoziţiei, nici recursului în Casaţie.

Hotărîrile comisiunii de judeţ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive, se executa prin Direcţia Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriata, stabilind definitiv hotarele

1. ei) Direcţiunea Cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărîrea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însă încheiat şi publicat înainte de judecarea apelului şi rămânerea definitivă a hotărîrii de expropriere. Direcţiunea Cadastrului va fixa, pe baza hotărîrii de expropriere, fie apelata, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren, şi va ordonă printr-o încunoştiinţare colectivă chemarea tuturor părţilor interesate; proprietarul mosiei, obstea de arendare locală, comuna de care depinde sediul proprietăţii, vecinii, precum şi oricine ar avea vreun drept, de orice natura, la stabilirea hotarului.

Încunoştiinţarea colectivă va fi semnată de delegatul Directiunii Cadastrului şi va cuprinde: numele proprietăţii supusă exproprierii şi al comunei sediului proprietăţii, anul, luna ziua şi ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum şi punctul de pe moşie, sau locul din comuna, unde părţile chemate se vor infatisa. Aceasta încunoştiinţare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales şi va fi afişată de notarul comunei la usa primăriei de care depinde sediul proprietăţii, cel puţin cu 15 zile înainte de ziua înfăţişării, şi anunţată prin strigări şi bătăi de toba în prima Duminica care precede ziua termenului. Aceasta operaţie se va face pentru toate comunele şi satele interesate la expropriere. Ea va rămîne afişată timp de 10 zile şi, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişării, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Existenta procesului-verbal de constatarea afişării la dosarul lucrării face completa dovada ca părţile au fost regulat chemate.

În ziua înfăţişării toate părţile vor prezenta actele şi planurile pe cari îşi sprijină drepturile lor, fără a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile. În caz cînd hotărîrea de expropriere este apelata în momentul lucrării, părţile sînt datoare să prezinte copii certificate de pe motivele de apel.

Odată începute lucrările, părţile vor fi datoare să le urmărească pe teren pînă la terminarea lor.

Delegatul Cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declaraţiunilor părţilor, a informatiunilor luate şi a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin raport, numerotate pe plan şi trecut în inventar. Delegatul Cadastrului va întocmi un proces-verbal de începere a lucrării, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea părţilor, actele şi planurile înfăţişate, arătându-se cu amanuntime limitele terenului supus exproprierii.

După aceasta va proceda la masuratoarea terenului supus exproprierii şi la aplicarea cotei legale. Dacă însă la măsurătoare se va găsi ca suprafaţa terenului supus exproprierii este mai mare sau mai mica decât cea constatată prin hotărîrile comisiunilor de expropriere, se va revizui hotărîrea comisiunii numai în ceea ce priveşte întinderea, stabilindu-se suprafaţa precisa atît a părţii expropriate, cat şi a celei rămase neexpropriate. În urma operaţiunii de măsurătoare se va determina pe teren partea expropriata şi se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan şi trecute în inventar, atît dinspre partea rămasă neexpropriata, cat şi dinspre toţi vecinii, fără a se schimba însă cu aceasta ocazie punctele definitiv judecate de comisiuni, asupra situaţiunii juridice a proprietăţii, natura şi calităţii terenului, alegerii părţii expropriate, etc.

La terminarea acestei lucrări, delegatul Cadastrului va întocmi un al doilea proces-verbal, prin care va constata: întinderea terenului supus exproprierii, suprafaţa expropriata în raport cu suprafaţa terenului supus exproprierii, arătarea amănunţită a hotarelor fixate pentru aceasta parte, precum şi toate declaraţiunile făcute de părţi, cu ocazia fixării acestor hotare. Copii de pe ambele procese-verbale, încheiate de delegatul Cadastrului, se vor inainta notarului comunei, care de îndată, le va afişa timp de 10 zile la usa primăriei de care depinde sediul proprietăţii, aducandu-se la cunoştinţa satului prin strigări şi batae de toba. Aceasta operaţie se va face în toate comunele şi satele interesate la expropriere. La expirarea termenului de afişare, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişării; se va inainta un exemplar de proces-verbal Directiunii Cadastrului, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal în caz de neîndeplinire. Originalele lucrărilor, încheiate de delegatul Cadastrului, împreună cu planul ridicat şi cu dovada de constatarea afisarilor şi aducerea la cunoştinţa satenilor, vor rămîne la dosarul lucrărilor.

Toţi chei nemultumiti de lucrarea de măsurătoare şi fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestaţie la comisia judeteana respectiva în termen de 15 zile libere dela expirarea termenului de afişare a proceselor-verbale la primărie şi a instiintarilor prevăzute la articolul precedent, fie ca lucrarea s-a făcut în prezenta lor, fie ca au fost lipsa. Aceasta contestaţie va putea fi depusa, fie direct preşedintelui comisiunii judeţene, fie preşedintelui comisiunii de ocol pentru expropriere. Nedeclararea contestaţiei în acest termen, face definitivă pentru toate părţile interesate, lucrarea delegatului Cadastrului, fără nici o alta cale de atac.

Contestaţia va fi iscălită de contestator, care poate fi şi orice satean interesat în cauza, sau de împuternicitul sau special, cu procura care se va alătură la dosar în copie. Petiţia va cuprinde: numele, pronumele, profesia şi domiciliul contestatorului şi va arata toate motivele contestaţiei de care partea voeşte să se servească şi pe cari le va alătură în copie sau original.

Prezidentul comisiunii judeţene îndată ce va primi contestaţia va cere Directiunii Cadastrului dosarul cu lucrările respective, împreună cu părerea motivată a delegatului care a făcut lucrarea, va fixa termenul de judecată în cel mult 40 zile dela primirea contestaţiei şi va dispune citarea părţilor.

Contestatorul va fi citat la domiciliul arătat, iar comitetul agrar, prin Direcţiunea Cadastrului, potrivit regulelor prevăzute de art. 66-68 din legea judecătoriilor de ocoale şi citaţiunea se va inmana cu cel puţin 5 zile libere, înainte de înfăţişare. Toate celelalte părţi vor fi citate printr-o încunoştiinţare colectivă, în care se va arata numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul Cadastrului, numele proprietăţii supuse exproprierii şi al comunei sediului proprietăţii, precum şi anul, luna, ziua şi ora fixată pentru judecata. Aceasta încunoştiinţare va fi afişată la usa localului comisiunii judeţene de către grefier, precum şi la primăriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfăţişării. Ea va rămîne afişată timp de 10 zile şi, la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii judeţene va încheia un proces-verbal de constatarea afişării, care se va alătură la dosarul contestaţiei. Toate acestea sub sancţiunea pentru grefier a destituirii şi a pedepsei prevăzute la art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Toată procedura va fi gratuita.

Comisiunea judeteana se va pronunţa asupra contestaţiei facuta în privinta masuratoarei terenului supus exproprierii, sau stabilirea hotarelor părţii expropriate, pe baza actelor şi a posesiei actuale, putând face cercetări sau ordonă verificarea măsurătorilor. În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al Directiunii Cadastrului şi un inginer ales de contestator. Dacă va fi nevoie de un al treilea expert el va fi ales de comisia judeteana din aceeas lista, iar lucrarea se va face de toţi împreună. Hotărîrea comisiunii judeţene se va da în cel mult 3 luni dela primirea apelului. Ea va fi definitivă şi executorie, fără drept de opoziţie sau recurs.

Executarea acestei hotărîri se va face de către Direcţia Cadastrului în asistenţa unui inginer al contestatorului, operandu-se pe teren modificările arătate în hotărîre şi fixându-se hotarele potrivit acestor modificări. Inginerul-delegat de contestator va fi chemat, printr-o scrisoare recomandată, facuta de delegatul Cadastrului. Constatarea executării se va face printr-un proces-verbal, însoţit de o schita de plan, semnată de ambii delegaţi prezenţi, sau în lipsa inginerului delegat de contestator numai de către delegatul Cadastrului. Procesul-verbal şi schita se vor inainta Directiunii Cadastrului.

Hotărîrea comisiunii judeţene rămasă definitivă şi confirmată în suprafaţa în totul de delegatul Direcţiei Cadastrului, reprezintă un titlu definitiv pentru proprietar în ceea ce priveşte suprafaţa expropriata. Dacă lucrarea delegatului Cadastrului va constata o suprafaţa mai mare sau mai mica decât cea cuprinsă în hotărîrea care se executa şi nici o parte n-a făcut contestaţie asupra acestei lucrări, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii judeţene, care va face, în marginea hotărîrii executate, rectificarea suprafeţei. În ceea ce priveşte rectificarea preţului corespunzător se va urma conform art. 36. În cazul cînd părţile vor fi contestat lucrarea delegatului Cadastrului, comisiunea judeteana, prin hotărîrea ce va pronunţa, va fixa în mod definitiv suprafaţa.

În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice cari servesc de reţea de baza a lucrărilor de măsurătoare, se vor lasă de proprietari, pe terenurile cărora se stabilesc aceste puncte, o suprafaţa de 1

1. m) 50 de raza pentru punctele de I-iul şi al II-lea ordin şi de 1
2. m) 30 pentru punctele de al III-lea şi al IV-lea ordin. Atît reperele, cat şi zonele din jurul lor şi toate hotarele terenului expropriat se vor da în paza autorităţilor locale, cari vor fi obligate în fiecare an, în luna Aprilie, să raporteze Directiunii Cadastrului de starea în care se găsesc.

Cei ce vor înfiinţa, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmări şi pedepsi conform articolelor respective din codul penal. Deosebit, faptuitorii vor mai fi condamnaţi la daune interese către Casa centrala.

Toate dispoziţiile din acest capitol se aplică şi pămîntului expropriat pe baza dispoziţiunilor cuprinse în decretul

1. no) 3.697 din 1918 şi a scării progresive anexată acelui decret, precum şi terenul expropriat pe baza legii pasunilor comunale.

Pe baza hotărârilor executorii de expropriere prevăzute la art. 37, Casa centrala a împroprietăririi, va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotărîri şi va lua măsurile de mai sus în vederea masuratorii, a parcelarii şi a vânzării la sateni. Pînă la parcelarea şi vînzarea terenului, pământul expropriat va putea fi dat satenilor în arenda de Casa Centrala a împroprietăririi. Arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacă în acest interval s-a făcut şi improprietarirea individuală definitivă, nouii proprietari nu pot intră în stăpânirea pămîntului decât după ce arendaşii şi-au ridicat recolta.

Pentru aceasta Casa centrala a împroprietăririi va organiza tovarasii de exploatare agricolă, cărora li se va da în primire pământul expropriat. Tovarasiile agricole se vor constitui şi conduce după legea băncilor populare şi cooperativelor săteşti cu derogarile de mai jos. Aceste tovarasii agricole sînt conduse de către un consiliu de administraţie, compus dintr-un administrator numit de Casa centrala a împroprietăririi şi doi membri aleşi de sateni. Administratorul se plăteşte de Stat, el poate să funcţioneze la mai multe tovarasii agricole invecinate. Durata mandatului membrilor din consiliul de administraţie este de un

1. an) Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat. Membrii consiliului de administraţie pot fi oricînd revocaţi de Casa centrala a împroprietăririi în caz de abuz, rea credinţa, rea administraţie sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale. Consiliul de administraţie al tovarasiilor agricole are obligaţiunea de a împărţi pământul expropriat între sateni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmări încasarea arenzilor şi de a priveghea la buna cultura a pămîntului arendat. Tovarasiile de exploatare agricolă vor cuprinde în primul rând pe satenii care au drept la improprietarire. Ei nu sînt răspunzători decât pentru obligaţiunile proprii.

Pământul expropriat şi luat astfel în folosinţă se plăteşte proprietarului cu preţul regional de arenda în vigoare. Plata se socoteşte pe an agricol şi se face în doua rate egale, la 1 Mai şi 1 Noemvrie a fiecărui

1. an) Pentru terenurile expropriate pe baza decretului-lege
2. no) 3.697(918 se aplică dispoziţiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificările din decretul
3. no) 3.622/919, care se ratifica. Arenda acordată în 1919, după contractele în vigoare la data promulgării decretului-lege cu
4. no) 3.697, rămînînd buna şi definitivă. Preţul se va calcula şi plati proprietarului de către Casa centrala de improprietarire prin organele sale. Arenda se va achită Casei centrale a împroprietăririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administraţie al tovarasiei sau de organele Casei centrale a împroprietăririi acolo unde nu sînt tovarasii. Debitele stabilite de Casa centrala a împroprietăririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat sînt definitive şi executorii, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Urmărirea acestor debite se face conform legii de urmărire a veniturilor Statului.

Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de renta amortizabila în 50 ani şi purtătoare de dobînda de 5 la suta pe

1. an) Valoarea nominală este socotită la plata drept valoare reală. Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se va face în renta perpetua purtătoare de dobînda de 5 la suta pe an.

Plata preţului pentru fiecare proprietate se va face pe baza hotărârilor de expropriere şi de fixare a preţului rămase definitive, şi anume: 80% din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de măsurătoare în condiţiunile arătate la art. 62. Pînă atunci, pentru acest rest, Statul plăteşte o dobînda de 5 la suta.

Statul va face plata preţului în totdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri şi consemnaţiuni. El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnarii rentei. Proprietarul va ridica numerarul şi titlurile de renta dela Casa de depuneri şi consemnaţiuni numai cu autorizarea preşedintelui tribunalului situaţiei pămîntului expropriat.

Prin consemnarea preţului terenul expropriat devine liber de orice obligaţiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afară de ipotecile Creditului funciar rural. Toţi cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părţii de pămînt expropriata, nu le pot exercita decât asupra numerarului şi titlurilor de renta consemnate ca preţ.

Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum şi orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenţionale, uzufruct, anticreza, embatic sau besman şi oricărei altele, de orice natura, chiar cunoscute Statului, rămîn desfiinţate de drept, asupra porţiunii expropriate, din ziua exproprierii; iar pretentiunile de orice natura asupra pămîntului expropriat se vor valorifica numai asupra preţului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, în urma cererii Casei Centrale a împroprietăririi şi sub dovada consemnarii preţului, va ordonă radierea tuturor acestora deasupra porţiunii expropriate şi închiderea oricăror dosare de acţiuni sau urmăriri. De asemenea, pînă la consemnare, orice ceziune, urmăriri, popriri şi sechestre nu se pot înfiinţa în mâinile Statului, care nu are a tine seama de ele, iar cele înfiinţate rămîn de drept desfiinţate.

Dacă proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecata numai Creditului funciar rural şi pentru o sumă mai mare decât preţul exproprierii, capitalul rămas neamortizat se va divide între proprietarul mosiei şi între Stat, trecând asupra Statului spre achitarea preţului, parte din datorie pînă la concurenta preţului exproprierii, iar restul din datoria neamortizata rămîne asupra părţii din moşia neexpropriata. Dacă însă capitalul rămas neamortizat este egal sau mai mic decât preţul exproprierii, atunci întreaga aceasta datorie trece asupra Statului, iar diferenţa, de va fi, pînă la completarea preţului exproprierii, Statul o va plati expropriatului în modul arătat la art. 76. În toate cazurile sus arătate, ratele întârziate cu procentele şi cheltuielile ce s-ar datora vor rămîne ca sarcina privilegiată asupra preţului consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, cari nu va putea fi liberat decât după dovada achitării acestor rate. Acestea vor putea rămîne ca sarcina şi asupra părţii neexpropriate, dacă aceasta se va admite de consiliul de administraţie al Creditului. În acest caz, societatea îşi va conserva asupra părţii neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile şi privilegiile în virtutea prezentului decret-lege, al legii şi statutelor sale şi a actului de imprumutare. Plata anuităţilor respective pînă la stingerea datoriei, rămîne în sarcina Statului. Dacă sînt mai multe împrumuturi ipotecare asupra unei moşii, repartiţia şi diviziunea lor se va începe cu prima inscriptiune şi se va urma cu cele următoare pînă se va ajunge la o sumă egala cu preţul exproprierii spre a se opera diviziunea cum s-a arătat mai sus. Capitalul social, în toate cazurile de mai sus, rămîne în întregul lui proprietarului expropriat şi nu se va restitui decât după completa stingere a datoriei, atît după partea de moşie rămasă în proprietatea sa, cat şi după partea expropriata. Consiliul de administraţie al primei societăţi de Credit funciar român din Bucureşti va face repartiţia şi diviziunea ipotecelor pe aceste baze, iar Statul rămîne substituit în toate drepturile şi obligaţiunile proprietarului pentru partea de datorie luată asupra sa; nu va avea însă drept de vot la adunările societăţii. Datoria ipotecară luată în sarcina Statului nu este garantată solidar de proprietarii societari ai societăţii de Credit funciar rural.

Dacă proprietatea din care se face exproprierea este ipotecata atît Creditului funciar cat şi altor creditori, creanta Creditului se va regula conform art. precedent; iar ipotecele celelalte, precum şi privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru preţul vânzării, prin derogare dela lege sau convenţiune, rămîn de drept desfiinţate în întregul lor deasupra porţiunii expropriate. Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi se resfrang numai asupra părţii rămase expropriatului, pentru fiecare creanta în rangul inscriptiunii ei şi numai pentru creanta ce ar mai avea de primit, după ce în primul rând ar incasa numerariul sau titlurile de renta cuvenite expropriatului conform art. 69, titluri cari în lipsa numerariului înlocuiesc orice calcul de moneta s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afară de excepţiile prevăzute la art. 76. Creanţele ipotecare şi privilegiile constituite băncilor şi instituţiilor financiare vor fi plătite numai în renta.

În caz cînd proprietatea este ipotecata exclusiv numai altor persoane decât Creditului funciar, atunci creanţele ipotecare, prin derogare dela lege sau convenţiune, rămîn de drept desfiinţate asupra porţiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercită numai asupra preţului în renta consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni. Ele continua însă a subzistă proporţional asupra părţii ipotecate rămasă expropriatului şi în condiţiunile actului de ipoteca. Partea proporţională din creanta ipotecară care revine creditorului pentru partea expropriata se declara exigibilă. Ea se va plati din renta consemnată socotită valoarea nominală drept o valoare egala. Din ziua de 15 Decemvrie 1918, creditorul nu va avea dreptul sa ia decât un procent de 6%, urmând a se scade din capitalul împrumutat, suma încasată de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotită astfel se vor achită de debitori orice dobânzi datorite pînă în ziua consemnarii. Acei creditori ipotecari cari, în loc de a primi renta consemnată ce li s-ar cuveni, ar consimţi ca întreaga lor creanta sa rămînă asigurata în restul proprietăţii neexpropriata şi în acelaşi timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani dela expirare şi cu o dobînda de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanţei în numerar. Orice privilegii ce ar fi înscrise pînă la 15 August 1916 asupra proprietăţii supuse exproprierii, în o alta valuta decât lei, se va putea plati de către debitori în lei pe cursul din momentul contractării, oricare ar fi condiţia între părţi. Diviziunea, radierea, restrangerea creanţei şi tabloul de ordine între creditori se fixează prin ordonanţa prezidentiala data în camera de consiliu de preşedintele tribunalului situaţiei imobilului, după cererea creditorului sau a debitorului şi cu citarea părţilor. Aceasta ordonanţa este supusă aceloraşi cai de atac ca şi ordonanţele prezidenţiale date în virtutea art. 66 bis din codul de procedura civilă. Pe baza acestei ordonanţe rămase definitivă şi executorie, preşedintele va ordonă Casei de depuneri a plati creditorilor în numerar sau în lipsa, în renta suma cuvenită, iar din oficiu va opera radierea sau restrangerea sarcinii porţiunii expropriate. Executarea creanţelor ipotecare sau privilegiate este suspendată pînă la consemnarea preţului. Partea II IMPROPRIETARIREA

Pământul expropriat pe temeiul legii de faţa precum şi acel al Statului se parceleaza spre a se vinde în loturi locuitorilor români cultivatori de pămînt, în condiţiile şi în modul arătat în această lege. Pentru acest scop se va întrebuinţa cu aprobarea Comitetului agrar şi părţi din pământul arabil al pasunilor comunale, acolo unde va fi nevoie.

Pământul expropriat se vinde în loturi celor indreptati şi în următoarea ordine de precădere: 1. Mobilizatilor în rasboiul 1916-1919; 2. Mobilizatilor în campania 1913; 3. Văduvelor de rasboi pentru copii; 4. Agricultorilor mici lipsiţi de pămînt; 5. Agricultorilor cu proprietăţi mai mici de 6 Ha; 6. Orfanii de rasboi.

La condiţiunile egale de indreptatire se vor preferi în aceeas categorie:

1. a) Invalizii:
2. b) Cei care în trecut au muncit pe moşie;
3. c) Cei care au inventar şi gospodărie intemeiata;
4. d) Cei care au mai mulţi copii;
5. e) Cei mai în vîrsta.

În caz de paritate de condiţiuni între îndreptăţiţi din aceeas categorie şi de neajungerea numărului loturilor se va proceda prin tragerea la sorţi. La distribuţia loturilor pe lanuri se va avea în vedere legăturile de rudenie, de prietenie ale lotasilor, precum şi de situaţia în care se găseau în cultivarea acestor locuri înainte de improprietarire.

În comunele unde nu sînt moşii expropriabile se vor preferi la improprietarire indreptatitii din categoriile 1, 2 şi 3 din aceste comune, pe pământul expropriat din mosiile comunelor invecinate, pînă la o depărtare de 5

1. km) înaintea indreptatitilor din categoriile 5 şi 6 din aceste comune, dacă au muncit în trecut pe moşie.

Pământul folosit prin embatic precum şi locurile cu arenda pe cari satenii agricultori au cladit case, plantat vii sau pomi roditori se expropriaza în folosul locatarilor şi embaticarilor. Înstrăinările unor asemenea pamanturi cu începere dela 1916 către alte persoane decât către posesorii lor sînt nule de drept; afară de cazul în care printr-o sentinta judecătorească definitivă s-a desfiinţat raportul de drept dintre proprietar şi posesorii pămîntului.

Locuitorii români din marginea oraşelor sau targurilor a căror îndeletnicire principala este munca câmpului au drept la improprietarire pe mosiile aflate într-o raza de 10 km şi pe cari au muncit şi în trecut.

Se considera ca îndreptăţiţi: preotii, invatatorii, precum şi toţi ceilalţi mici funcţionari publici avînd reşedinţa în comunele rurale, absolvenţii şcolilor de agricultura de toate gradele, sub condiţiunea ca unii şi alţii sa locueasca la ţara şi să se oblige sa lucreze pământul. Meseriaşii ca: lemnarii, fierarii, croitorii, lautarii, etc., cari în trecut nu s-au ocupat cu agricultura, carciumarii şi diferiţii comercianţi, precum şi acei din orice categorie ar fi, cari avînd pămînt, l-au vândut, nu vor fi improprietariti decât după ce au fost satisfacuti toţi ceilalţi îndreptăţiţi dela art. 78.

Ofiţerii invalizi vor primi cu precădere, în condiţiunile de plată ale legii, câte 5 Ha pămînt; ei vor putea primi pînă la 25 Ha în regiunile de colonizare după terminarea împroprietăririi dacă se obliga a-l cultiva personal şi a se stabili pe lot. Reangajatii aflaţi în serviciul armatei la data promulgării acestei legi îşi păstrează prevederile legii reangajatilor în armata în ceea ce priveşte darea pământurilor la reangajati, cu condiţiune să se stabilească pe lot şi sa-l munceasca personal.

Se exclud dela improprietarire dezertorii, condamnaţi cu hotărîri rămase definitive, chiar dacă au fost amnistiati de delictul săvârşit, precum şi toţi aceia cari s-au pus în serviciul duşmanului. Fac excepţiune dela cele prevăzute în aliniatul de mai sus dezertorii în ţara, condamnaţi şi amnistiati, cari la revizuirea prevăzută de art. 90 vor dovedi înaintea comitetului de ocol, cu copie de pe foaia matricola certificată de către comandantul cercului de recrutare respectiv, ca în tot cursul rasboiului 1916-1919 nu au avut lipsuri nelegale dela corpul sau serviciul lor, urmate de mutaţie de dezertare, neanulate prin ordin de zi, mai mult de 30 de zile. Mobilizatii cari n-au urmat armata în Moldova şi au rămas în teritoriul vremelnic ocupat şi cari au fost cercetati de comisiunile instituite în acest scop şi gasiti ca au rămas în teritoriul ocupat, vor fi improprietariti în comunele lor, numai după ce se va satisface celelalte categorii de îndreptăţiţi la improprietarire; iar în cazul cînd nu se va ajunge şi pentru ei pămînt în comunele lor, ei vor fi improprietariti prin colonizare. Răniţii şi invalizii, precum şi cei cari au fost făcuţi prizonieri de dusmani şi n-au fost condamnaţi la Curţile martiale, nu se considera ca rămaşi în teritoriul ocupat şi deci nu se tratează ca atare în ceea ce priveşte improprietarirea.

Acolo unde nu este destul pămînt pentru a improprietari pe toţi cei îndreptăţiţi o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de către locuitorii înşişi, iar cînd pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor, alegerea se va face de comitetul local de improprietarire, preferându-se la improprietarirea pe loc invalizii şi văduvele de rasboi, iar din aceeas categorie satenii mai în vîrsta familisti, cari poseda gospodării întemeiate.

Din pământul expropriat prin dispoziţiile legii de faţa peste prevederile decretului-lege

1. no) 3.697 din 15 Decemvrie 1918 se vor improprietari de preferinta înaintea celorlalte categorii de îndreptăţiţi:
2. a) Invalizii;
3. b) Văduvele de rasboi pentru copii şi orfanii de rasboi născuţi cel mai târziu în anul 1903 şi cari poseda inventar agricol;
4. c) Preotii şi invatatorii cari nu au pămînt, cari au mai puţin de 5 Ha, sau nu au fost improprietariti pînă la promulgarea legii de faţa. Pe loturile mari, constituite pe pământul expropriat prin aplicarea legii de faţa, precum şi pe cel deja expropriat în regiunile de colonizare şi nedistribuit la sateni, se înfiinţează loturi demonstrative şi ferme model şi se improprietaresc absolvenţii şcolilor de agricultura de toate gradele, ofiţerii invalizi cari se obliga a cultiva pământul după condiţiunile impuse de Casa centrala a împroprietăririi.

Dacă va prisosi în comuna pămînt în urma vânzării loturilor după normele de mai sus şi nu sînt cereri de colonizare, timp de 3 ani dela terminarea lucrărilor de improprietarire pe loc, se va mai putea vinde pînă la un al doilea lot celor cărora li s-a atribuit unul. Se prefera cei ce poseda inventar, brate de muncă mai numeroase şi cari plătesc anticipat o parte mai mare din preţ.

Improprietaririle făcute pînă la promulgarea legii de faţa pe baza decretelor-legi

1. no) 1.407/920, 2.097/920, sînt definitive şi nu pot fi schimbate decât cu aprobarea comitetului agrar. Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire în ceea ce priveşte dezertorii, foştii prizonieri, precum şi cei admişi fără drept la improprietarire.

Membrii comisiunilor de improprietarire cari în deplina ştiinţa şi voinţa vor înscrie pe tablourile de improprietarire sau vor înscrie pe tablourile de improprietarire sau vor improprietariri persoane cari nu au acest drept, vor fi destituiti nu numai din comisiunile de improprietarire, ci şi din funcţiunile publice dacă ocupa atari funcţiuni, şi vor fi dati în judecata conform codului penal şi declaraţi incapabili de a mai ocupa alte functuni publice.

Pământul expropriat se parceleaza în loturi de completare, loturi întregi pînă la 5 Ha şi loturi de colonizare de 7 Ha, în afară de islazul comunal şi locul de casa. La formarea şi distribuirea loturilor se tine seama şi de pământul pe care cei îndreptăţiţi îl poseda, sau au perspectiva de a moşteni în linie directa.

Acolo unde pământul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptăţiţi cu loturi de 5 Ha, împreună cu pământul ce poseda, precum şi acolo unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, comitetul agrar va putea face loturi mai mici de 5 Ha, avînd în vedere condiţiunile locale, natura pămîntului şi felul cultivarii lui.

Pământul cu calităţii naturale deosebite va putea fi împărţit, cu aprobarea Comitetului agrar, deopotrivă între toţi cei în drept, exceptându-se acei locuitori cari poseda cel puţin un hectar de asemenea pămînt.

Loturile de completare se distribue de preferinta în apropierea satelor; ele nu vor fi mai mici de jumătate de hectar, iar scara va merge din jumătate în jumătate de hectar; fracţiunile mai mici de jumătate completandu-se pînă la jumătate în favoarea satenilor.

Pământul propriu pentru faneata din regiunea de munte, deal şi şes se vinde în loturi pînă la 3 hectare.

Meseriaşii sateni din comunele rurale, cari sînt şi plugari, au drept numai la un loc de casa şi pînă la un Ha de pămînt. Marginasii oraşelor şi targurilor cultivatori de pămînt şi muntenii cari nu se muta pe lot au drept la improprietarire numai pînă la 2 hectare. Locuitorii din comunele rurale devenite urbane după promulgarea decretului-lege de expropriere din 1918, se vor bucura de toate drepturile acordate de această lege locuitorilor din comunele rurale.

Locurile rezervate pentru constructiuni de case se vor vinde deosebit satenilor domiciliaţi în comuna unde se improprietaresc şi cari nu au locuinta proprie. Se va da preferinta cumparatorilor de loturi, precum şi acelor cari se stabilesc în sate noui. Suprafaţa locurilor de casa va fi de 1.000-3.000 mp., şi nu va fi cuprinsă în suprafaţa lotului.

Pe pământurile irigate, sau pe cari se pot planta vii şi pomi roditori, întinderea loturilor poate fi scoborata şi pînă la jumătate hectar.

Baltile, stuhariile iazurile, cohalmurile, zavoaiele expropriate, se pot vinde de preferinta comunei sau organizaţiilor cooperative din comuna.

Clădirile se vand de preferinta comunei, judeţului sau organizaţiilor cooperative ale satenilor; iar în caz cînd aceştia nu vor avea nevoie, ele se vand, împreună cu un lot de cel mult 50 Ha, celor îndreptăţiţi în conformitate cu dispoziţiile legii.

Pe pământul expropriat din toate regiunile prin legea de faţa peste suprafaţa expropriata prin aplicarea scării progresive din decretul cu

1. no) 3.619/919 şi în regiunile de colonizare pe pământul deja expropriat la aplicarea legii de faţa, se vor putea face loturi de 10 Ha la munte, deal şi în regiunile cu populatiune deasa şi pînă la 50 Ha în celelalte regiuni, după avizul şi cu autorizaţia Comitetului agrar. Unele din aceste loturi vor cuprinde şi clădiri cari se găsesc pe pământul expropriat. Suprafaţa destinată acestor loturi nu va întrece 1/8 din întinderea pămîntului expropriat.

În Dobrogea loturile vor fi pînă la 8, 10 şi 25 hectare, aceste doua din urma categorii ocupand pînă la 30% din întreaga suprafaţa expropriata în comuna. Loturile de 25 Ha se rezerva exclusiv taranilor cari se colonizeaza.

Organele de aplicare ale împroprietăririi sînt comitetul local şi comitetul de ocol.

1. i) Comitetul local se compune din:
2. a) Primar;
3. b) Preot;
4. c) Invatator-diriginte.
5. d) Patru sateni delegaţi (aleşi din sanul lor). Comitetul local are îndatorirea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toţi satenii cari ar avea drept să fie improprietariti, în conformitate cu dispoziţiile legii şi cu ordinea ce s-a stabilit şi cari se vor dezvolta prin instrucţiuni.
6. ii) Comitetul de ocol se compune din:
7. a) Judecătorul de ocol ca preşedinte;
8. b) Agronomul regional ca delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
9. c) Administratorul de plasa;
10. d) Doi delegaţi ai satenilor;
11. e) Un delegat al ministerului de rasboi. Comitetul de ocol judeca la faţa locului contestaţiunile ce s-ar ivi la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmează a fi improprietariti. Delegatul ministerului de rasboi va cerceta situaţia militară a satenilor. Hotărîrea se da cu majoritate; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpanitor.

Comitetul local întocmeşte tabloul de improprietarire pentru fiecare comuna. Acest tablou va sta afişat 15 zile la usa primăriei, a şcolii, a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comuna. Notarul comunei este obligat a da copie de pe tabloul de improprietarire la cere. În acelaşi interval se vor inainta la primărie contestaţiunile celor ce ar fi omisi, precum şi acelea privitoare la cei ce ar fi trecuţi pe tablou fără drept sau în alta ordine decât cea legală. Contestaţiunile se fac în scris pe hârtie libera, primarul fiind obligat de a da părţii dovada de primirea contestaţiei. Contestaţiile se pot face în acelaşi termen şi înaintea judelui de ocol, care este obligat ca în termen de 3 zile să le trimită comitetului local pentru aviz.

Comitetul local, în timp de cel mult 15 zile după expirarea termenului pentru primirea contestatiunilor, va încheia un proces-verbal constatând îndeplinirea formalităţilor de mai sus şi primirea contestatiunilor ce s-ar fi ivit şi îşi va da avizul asupra fiecărei contestaţii în parte. Procesul-verbal se face în doua exemplare, din cari unul se trece în condica proceselor-verbale a deliberărilor consiliului comunal, iar altul se înaintează comitetului de ocol respectiv.

Comitetul de ocol judeca la faţa locului contestaţiunile după citarea colectivă facuta cu cel puţin 10 zile înainte de venirea în localitate şi întocmeşte în mod definitiv, în termen de cel mult 20 zile, tablouri cu ordinea de precădere a celor în drept de a cumpara pămînt. În caz de neînţelegere, judecătorul trage la sorţi în faţa comisiunii pe satenii cari urmează a fi improprietariti.

Casa centrala a împroprietăririi poate cere comitetului de ocol un supliment de cercetare, chiar dacă tablourile de improprietarire au fost definitiv încheiate, cînd din cauze de forta majoră o parte din sateni nu au fost trecuţi pe acele tablouri sau alţii au fost trecuţi pe nedrept.

Hotărîrea comisiei de ocol rămasă definitivă prin neapelare sau hotărîrea comisiunii judeţene pentru expropriere, constituie titlul pe baza căruia se va proceda la improprietarirea de drept, care va fi înlocuită prin improprietarirea definitivă atunci cînd hotărîrea comisiunii judeţene va rămîne definitivă conform dispoziţiunilor cap. VII.

Împărţirea pămîntului între cei îndreptăţiţi se face de organele Casei centrale a împroprietăririi după tablourile şi numărul loturilor întocmite de comisiunile de ocol.

Înainte de parcelare, organele Comitetului agrar vor destina din pământul expropriat mai întîi;

1. a) Suprafeţele necesare pentru împlinirea intereselor obşteşti şi ale Statului, şi infiintarii şi completării loturilor bisericesti şi şcolare, ca: grădini de copii, şcoli primare, de adulti, elementare de meserii, medii, etc., dela sate. Aceste loturi nu vor fi mai mari decât loturile tip din regiune;
2. b) Pământul necesar pentru instituirea sau completarea izlazurilor comunale;
3. c) Suprafeţele necesare pentru mărirea vetrei satelor, pentru crearea de sate noui, pentru drumuri, adapatori, etc., precum şi pentru înfiinţare de păduri în regiunile de colonizare sau pe pământul impropriu culturii şi pasunilor.

Dacă, prin aplicarea dispoziţiilor de mai sus, suprafaţa destinată împroprietăririi se restrânge, se va micşora în aceeaşi proporţie şi numărul loturilor. La primirea lotului se va preda fiecărui lotas un certificat în care să se constate suprafaţa lotului, situaţia şi preţul. Îndeplinirea acestei operaţiuni se înscrie într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, din cari unul rămîne la arhiva primăriei locale, altul se trimite consilieratului agricol din judeţ şi al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi, Direcţia funciară.

Atunci cînd Direcţiunea Cadastrului va măsura pământul expropriat, va revizui şi lucrarea de mai sus, întocmind planul de parcelare şi predand fiecărui lotas actul definitiv de proprietate. Planul de parcelare se face în trei exemplare: unul se depune la primăria locală, al doilea la consilieratul agricol respectiv şi al treilea la Direcţia Cadastrului.

Întreaga operaţie a colonizarii regiunilor avînd populaţie rara în înţelesul legii de faţa e încredinţată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui, sau mărirea celor existente.

Casa centrala a împroprietăririi determina localităţile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale şi cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de stat, portiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoala, diferite aşezămintele de interese publice şi executa lucrările necesare. Prin derogare dela art. 4, 6 şi 78 din legea pentru organizarea comunelor rurale, mărirea sau mutarea vetrelor de sat existente, cat şi înfiinţarea şi numirea de noui comune, cătune şi sate pe terenurile expropriate, din orice regiune a tarii, se va face pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri. Planurile nouilor sate se vor întocmi şi aplica pe teren de către Direcţia Cadastruluii şi lucrărilor tehnice.

Pentru a înlesni colonistilor înfiinţarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcţie, unelte şi seminţe, acorda credite colonistilor, executa lucrările tehnice necesare şi elaborează prin Direcţiunea Cadastrului şi a lucrărilor tehnice planuri de construcţii rurale cu devizele de materiale şi cheltuielile respective, inlesnind colonistilor executarea, dacă aceştia o cer.

Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonisti în timp de 40 de ani prin anuitati cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea colonistilor; cealaltă jumătate rămîne să fie suportată de Casa centrala a împroprietăririi din fondurile ce i se va aloca anual din bugetul Statului.

Au preferinta la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de improprietarire, locuitorii din regiune, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii.

Toate celelalte dispoziţiuni din prezenta lege, cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplică şi la colonizare.

Loturile mici se pot vinde. Pînă la plata preţului, vînzarea loturilor nu se poate face decât în suprafaţa lor totală, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a împroprietăririi. Cumpărătorii sînt ţinuţi sa achite integral datoria Casei centrale a împroprietăririi. În aceleas condiţiuni sînt permise şi donatiunile şi schimburile. Aceste vânzări şi donatiuni nu sînt permise decât după 5 ani dela punerea în stapanire definitivă a loturilor.

Casa, gradina şi terenul alăturat, pînă la cel mult 1 hectar, cari fac corp cu casa, sînt intangibile; ele nu se pot ipoteca şi nu pot fi urmărite sau vândute silit sub nici o formă.

Pământul stapanit de sateni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemptiune a Statului, de orice cetăţean român, cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personal. Vînzările dintre satenii cultivatori manuali de pămînt, precum şi acele făcute absolvenţilor şcolilor de agricultura de toate gradele, nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului. Dreptul de preemptiune al Statului se exercită de Casa centrala a împroprietăririi, potrivit dispoziţiunilor unui regulament special, care va desvolta şi procedura aplicării. Cumpărarea de loturi vândute prin această lege şi prin legile anterioare de improprietarire, nu se poate face de o singura persoana, decât pînă la 25 Ha în regiunile de munte şi deal şi 100 Ha în regiunile de şes. Institutiunile culturale recunoscute persoane morale pot cumpara în fiecare comuna unul sau cel mult două loturi, pentru a fi întrebuinţate în scopuri culturale sau de interes economic obştesc. Astfel de cumpărări se pot face numai cu autorizaţiunea prealabilă a Casei centrale a împroprietăririi.

Pământul pînă la 10 Ha, aparţinînd satenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai către băncile populare, Casa centrala a împroprietăririi sau a instituţiilor autorizate de Stat.

Orice înstrăinări fără respectarea dispoziţiunilor de mai sus sînt nule de drept. Nulitatea se va pronunţa de instanţele judecătoreşti prevăzute la art. 139 cu procedura prevăzută acolo. Odată cu nulitatea se va pronunţa şi deposedarea cumpărătorului.

Dispoziţiunile din acest capitol se aplică şi loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de improprietarire, de înstrăinarea bunurilor Statului şi a acelora vândute de Casa rurală, afară de restrictia de 5 ani dela art. 120. Transferarile pământurilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de improprietarire se respecta. Dispoziţiunile legilor din 12 Fevruarie 1879, 3 Aprilie 1882, 10 Aprilie 1910, 18 Martie 1912 şi 23 Aprilie 1916, sînt şi rămîn abrogate în ceea ce priveşte înstrăinarea atît cu titlu oneros, cat şi gratuit, a loturilor mici, adică a loturilor asa zis cu declaraţie, din Dobrogea-Veche. Rămîn în vigoare numai dispoziţiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietăţii imobiliare din Dobrogea din 3 Aprilie 1881. Restrictia de 5 ani din art. 120 nu se aplică acestor loturi.

Pământul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pînă la 2 hectare la şes şi 1 hectar la munte şi deal. Pentru locuri de casa, fabrici, grădini de legume, plantaţii de pomi şi vii, diviziunea proprietăţii este permisă fără nici o limita.

Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent orice proprietar de pămînt poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari, cari vor avea sa despăgubească pe comostenitori după normele legii de faţa.

În cazul cînd împărţirea pămîntului între moştenitori nu s-ar putea face fără a încalcă dispoziţiunile art. 126 şi în cazul cînd moştenitorul nu a fost desemnat conform art. 127, pământul poate fi atribuit, prin buna înţelegere, unuia din moştenitorii legali, cari sînt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri cînd sînt majori, sau prin tutori sau curatorul lor cînd sînt minori ori interzisi, în faţa judecătorului pentru a lua act de învoiala. Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze învoiala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât tatăl sau mama moştenitorului şi dacă socoteşte ca învoiala nu ocroteşte de ajuns interesele moştenitorilor reprezentanţi.

În caz de neînţelegere între moştenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre moştenitori, va chema toţi moştenitorii prin citaţii individuale la domiciliu şi va cauta sa stabilească o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor şi asupra despăgubirilor de acordat celorlalţi moştenitori, inscriind înţelegerea într-un proces-verbal semnat şi de părţi. În cazul cînd părţile nu cad la învoiala, judecătorul va trage la sorţi lotul sau loturile ce sînt de împărţit între moştenitori, fixând totdeodată şi preţul potrivit cu valoarea iniţială, şi cu cota de scăzut din valoarea iniţială pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar şi încheind despre toate aceste operaţiuni un proces-verbal semnat şi de părţile interesate. În toate aceste cazuri, judecătorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnatura sa.

Moştenitorul asupra căruia rămîne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga suma cuvenită ca despăgubire fiecărui moştenitor în parte şi are obligaţiunea sa achite partea fiecăruia în termen de 5 ani şi cu o dobînda de 5% pe an, platibila din 6 în 6 luni, începînd cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar şi continuand anual la acelaşi termen. În caz de întîrziere mai mare de 3 luni dela data cînd urma să fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 129, excluderea moştenitorilor cari nu şi-au îndeplinit obligaţiunile, rezilierea împărţelii şi facerea unei noui imparteli.

Constructiunile sau îmbunătăţirile funciare făcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra căruia a rămas lotul nu împiedica operaţiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă sa stabilească pe baza unei evaluări drepturi la despăgubiri ce se cuvin.

Moştenitorii loturilor pot să se imprumute la Casa centrala a împroprietăririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalţi comostenitori. În acest caz Casa centrala a împroprietăririi va incasa odată cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datorită pentru plata preţului loturilor.

Toţi proprietarii de pămînt pot declara indivizibilă şi supusă transmisiunii, după dispoziţiunile cuprinse în acest capitol, o suprafaţa pînă la 50 hectare. Declaraţia va fi facuta în scris la judecătoria de ocol respectiva de către proprietar, care se va prezenta în persoana. Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situaţia, întinderea şi vecinătăţile terenului ce voeşte să se declare indivizibil şi semnatura proprietarului. În caz cînd proprietarul nu ştie carte, declaraţia va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecătoria de ocol. Judecătorul de ocol va primi declaraţia scrisă a proprietarului, va lua act de voinţa acestuia şi va încheia procesul-verbal de cele constatate. Declaraţia şi procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit şi ţinut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.

Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pămînt au libertatea de a dona sau a testa obligaţiunea indivizibilă arătată în art. 126 fără obligaţiunea pentru donator sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilă.

Un regulament special va desvolta în amănunt aplicarea dispoziţiunilor din acest capitol.

Pentru a se asigura putinta exploatării lesnicioase şi prielnice a pămîntului prin reunirea proprietăţilor rurale formate din mai multe parcele răzleţe, prin aşezarea izlazurilor şi a tuturor terenurilor cu destinaţie specială în situaţia cea mai potrivita cu scopul căruia servesc, prin crearea unui acces lesnicios la toate parcelele şi în genere prin parcelarea raţională a proprietăţii rurale, în raport cu necesităţile agricole. Casa centrala a împroprietăririi, prin Direcţia Cadastrului şi a lucrărilor tehnice, va executa comasarea terenurilor rurale în conformitate cu prevederile legii speciale de comasare.

Pentru asigurarea unei bune culturi a pămîntului micei proprietăţi, o cat mai buna întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micei proprietăţi, Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura şi tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura raţională şi intensiva, la desfacerea produselor lor şi îmbunătăţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat.

Toţi cumpărătorii de loturi după legea de faţa şi după legile anterioare aflaţi într-o alta comuna la o distanta mai mare ca de 15 km de comuna lor de reşedinţa, sînt datori ca, în termen de cel mult trei ani dela luarea în stapanire a lotului, să se mute în comuna de care depinde lotul. Se exceptează funcţionarii publici, muntenii improprietariti la camp cu loturi pînă la 2 hectare şi lotasii cari, pastrandu-şi locuinta, rămîn totus mai aproape de loturile lor, decât dacă s-ar muta în comuna de care depinde lotul.

Acei cari nu vor îndeplini obligaţiunile prevăzute în articolele de mai sus vor fi deposedati fără somaţiune, după cererea Casei centrale de improprietarire, printr-o hotărîre pronunţată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol judeţean şi după ce va fi citat pe cel a cărui deposedare o cere. Hotărîrea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul la apel este de 30 zile libere dela pronunţare dacă este prezent şi dela comunicare dacă este lipsa. Apelantul este dator sa arate motivele apelului. Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărîrea tribunalului va fi definitivă, fără opoziţie sau recurs. Procedura va fi gratuita şi părţile se vor cita din oficiu. Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pămîntului plătită.

În toate cazurile de deposedare loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care va dispune de ele conform prevederilor acestei legi.

Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat 4 rate semestriale din preţ vor fi deposedati de către Casa centrala a împroprietăririi pe cale administrativă, în termen de 3 luni dela data încunoştiinţării, fără judecata şi fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.

De îndată ce s-a făcut improprietarirea şi satenii au fost puşi în stăpânirea loturilor, ei nu vor mai plati arenda, ci anuitatea preţului dacă preţul pămîntului expropriat a fost fixat.

Pământul cultivabil expropriat pe baza legii de faţa se va vinde satenilor muncitori de pămînt prevăzuţi la art. 77 în loturi mici. Preţul vânzării nu va putea întrece 20 ori preţul regional de arenda fixat în anul 1916 de către comisiile regionale pentru anii 1917-1922. Toate celelalte vânzări se vor face pe preţul exproprierii stabilit la art. 36. În principiu, plata pămîntului se face în momentul intrării în posesie. Acelor cari nu vor fi în măsura sa plătească în întregime pământul primit, se va acorda un termen de plată pînă la 20 ani, cu condiţia de a vărsa înainte cel puţin 20% din preţ. Comitetul agrar va putea reduce aceasta obligaţie pentru satenii lipsiţi. Încasarea ratelor se urmăreşte conform legilor ce sînt sau vor fi în vigoare pentru urmărirea veniturilor Statului.

Plăţile anticipate din preţ se fac în contul şi pe seama Casei centrale a împroprietăririi, Direcţia creditului ipotecar. Aceste sume servesc exclusiv la amortizarea prin tragere la sorţi a titlurilor de renta amortibile, emise pentru plata pămîntului expropriat.

Plata preţului pasunilor comunale înfiinţate sau completate prin legea promulgată prin inaltul decret regal

1. no) 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se face de comune, în condiţiunile prevăzute în acest capitol pentru sateni.

Pentru aplicarea legii pasunilor comunale, care conform cu art. 28 din acea lege se face de organele de aplicare prevăzute în decretul-lege

1. no) 3.697/918, atribuţiile comisiilor locale şi judeţene prevăzute în acel decret sînt îndeplinite de comisiile de ocol pentru expropriere care le înlocuieşte, din cari face parte şi şeful de ocol silvic, iar atribuţiunile comisiunilor regionale şi cele ale comisiunilor centrale judeţene, atît pentru aplicarea legii pasunilor comunale, cat şi pentru aplicarea decretelor-legi
2. no) 3.697/918 şi No 4.839/919 vor fi îndeplinite de comisiile judeţene de expropriere.

Casa centrala a împroprietăririi este în drept ca, în scopul de a revinde cultivatorilor de pămînt, sa cumpere portiunile de teren rămase pe seama proprietarului.

Prin derogare dela art. 1252 şi 1253 codul civil, toate proprietăţile rurale ale minorilor, precum şi cele supuse regimului dotal pot fi înstrăinate prin buna învoiala, fără îndeplinirea altor formalităţi decât încuviinţarea tribunalului, garantandu-se banii proveniţi din înstrăinare conform dispoziţiunilor codului civil. În caz cînd prin actele dotale ale femeilor maritate sub acest regim se prevede întrebuinţarea averilor dotale exclusiv în cumpărări de moşii sau plasari în efecte rurale, sotii vor putea cu autorizarea justiţiei întrebuinţa fondurile lor dotale în cumpărări de imobile urbane sau orice alte plasamente, aplicându-se dreptul comun în aceasta privinta cu derogare de la dispoziţiunile actelor dotale.

Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sînt supuse restrictiunilor privitoare la pământurile rurale cuprinse în această lege din momentul terminării constructiunii şi începerii funcţionarii.

Locuitorii îndreptăţiţi la improprietarire, cari la revizuirea ce s-ar face tablourilor de improprietarire nu vor declara exact întinderea pămîntului pe care îl poseda anterior aplicării acestei legi, vor fi deposedati de lotul care li s-a atribuit de comisiunile de improprietarire şi amendati în folosul fiscului dela 500 la 1.000 lei.

Preţul pămîntului pentru mosiile foste proprietatea judeţelor, comunelor şi persoanelor juridice de interes public, cari au trecut în proprietatea Statului prin legea din 18 Martie 1912 şi care a fost socotit potrivit art. 4 din sus zisa lege, se va calcula conform art. 36 din prezenta lege, iar diferenţa în plus se va restitui judeţelor, comunelor şi persoanelor juridice de utilitate publică, foste proprietare ale acestor moşii.

Toate operaţiunile financiare decurgînd din expropriere şi improprietarire se fac prin Casa centrala a împroprietăririi. Aceasta instituţie financiară se va organiza prin legea specială.

Pentru anul agricol 1921-1922 pământurile expropriabile conform acestei legi se vor cultiva de către actualii deţinători, dacă pînă la 15 Aprilie 1921 nu va fi intervenit o hotărîre definitivă de expropriere. Pământurile expropriabile pentru păşuni comunale nu intră în vederile acestui articol.

Toate actele şi transmisiunile fără nici o excepţie, privitoare la expropriere şi comasare, precum şi toate actele judiciare, făcute în executarea legii de faţa, sînt scutite de orice taxe de timbru şi înregistrare.

Toate dispoziţiile legii de faţa, relativ la cultivarea loturilor, se vor aplica tuturor proprietăţilor rurale date taranilor prin diferitele legi de improprietarire.

Un regulament de aplicare va completa şi lămuri în amănunt dispoziţiunile prevăzute în această lege.

Toate legile, decretele şi regulamentele contrarii legii de faţa sînt şi rămîn abrogate.

Decretele-legi arătate mai jos se ratifica. Dela data promulgării acestor legi ele se abroga, afară de cele dela punctele 2 şi 10. 1. Decretul-lege

1. no) 3. 697 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
2. no) 215 din 16 Decemvrie 1918. 2. Decretul-lege
3. no) 3.922/918 pentru înfiinţarea
4. c) a
5. c) şi I., publicat în Monitorul Oficial
6. no) 225 din 3 Ianuarie 1919. 3. Decretul-lege
7. no) 655 pentru adăugire la art. 44 din decretul-lege de expropriere cu
8. no) 3.697/918, publicat în Monitorul Oficial
9. no) 256 din 13 Fevruarie 1919. 4. Decretul-lege
10. no) 1.658 pentru modificarea art. 17, 43, 55, 56 şi 57 din decretul-lege
11. no) 3.697/918 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
12. no) 10 din 29 Aprilie 1919. 5. Decretul-lege
13. no) 1.999 pentru modificarea art. 30, 32 şi 33, cum şi adaugirea art. 31 bis la decretul-lege
14. no) 3.697/918, relativ la exproprieri pentru utilitate naţionala în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
15. no) 30 din 24 Mai 1919. 6. Decretul-lege
16. no) 2.488 pentru modificarea art. 52 din decretul-lege
17. no) 3.697/918, relativ la exproprierea pentru cauza de utilitate naţionala în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No 53 din 24 Iunie 1919. 7. Decretul-lege
18. no) 3.280 pentru adaugirea unui alineat la art. 5 din decretul-lege
19. no) 3.697 din 1918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
20. no) 86 din 2 August 1919. 8. Decretul-lege
21. no) 3.622 pentru adaugirea unui alineat la art. 42 din decretul-lege de expropriere
22. no) 3.697/918, publicat în Monitorul Oficial
23. no) 104 din 27 August 1919. 9. Decretul-lege
24. no) 3.785 pentru modificarea art. 41 din decretul-lege
25. no) 3.922/918, relativ la modificarea decretului-lege
26. no) 3.697/918, privitor la exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
27. no) 111 din 5 Septemvrie 1919. 10. Decretul-lege
28. no) 3.856 pentru modificarea decretului-lege
29. no) 3.922/918 pentru înfiinţarea
30. c) a
31. i) în sensul de a i se da ca atribuţii acordarea de împrumut comunelor rurale pentru cumpărarea de islazuri, precum şi masuratoarea şi hotarnicia islazurilor comunale, publicat în Monitorul Oficial
32. no) 114 din 9 Septemvrie 1919. 11. Decretul-lege
33. no) 4.840 pentru modificarea art. 25, 28, 30, 32 alin. II şi 35 din decretul-lege
34. no) 3.697/918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
35. no) 174 din 21 Noemvrie 1919. 12. Decretul-lege
36. no) 1.407 pentru modificarea art. 37 şi 48 din decretul-lege
37. no) 3.697, relativ la expropriere pentru stabilirea ordinei de preferinta la improprietarire şi modalitatea platei loturilor cumpărate din vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
38. no) 2 din 2 Aprilie 1920. 13. Decretul-lege
39. no) 1.682 pentru corestituirea comitetelor locale şi de ocol, stabilirea dreptului de improprietarire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
40. no) 15 din 23 Aprilie 1920. 14. Decretul-lege
41. no) 2.097 pentru modificarea art. 37 din decretul-lege
42. no) 3.697, modificat prin decretul-lege
43. no) 1.407/920, relativ la stabilirea mărimii loturilor de improprietarire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial
44. no) 29 din 12 Mai 1920. 15. Decretul-lege
45. no) 2.099 pentru modificarea unor dispoziţiuni din organizaţia obstiilor în vederea împroprietăririi, publicat în Monitorul Oficial
46. no) 29 din 12 Mai 1920. 16. Decretul-lege
47. no) 2.100 pentru modificarea art. 31, 32, 33 şi 34 din decretul-lege
48. no) 3.697 din 1918, relativ la desfiinţarea Comisiunii regionale şi înfiinţarea Comisiunii centrale judeţene, publicat în Monitorul Oficial
49. no) 29 din 12 Mai 1920. 17. Decretul-lege
50. no) 3.684 pentru aplicarea dispoziţiunilor art. 19, alin. V din Constituţie, privitoare la expropriere pentru cauza de utilitate naţionala, publicat în Monitorul Oficial cu
51. no) 214 din 15 Decemvrie 1918. 18. Decretul-lege
52. no) 4.839 privitor la executarea definitivă şi aplicarea pe teren a deciziunilor comisiei de expropriere, publicat în Monitorul Oficial
53. no) 174 din 21 Noemvrie 1919.

Aplicarea legii şi controlul acestei aplicari se face de ministerul agriculturii.

Potrivit art. 19, paragraful V alin. II şi III din Constituţie, dispoziţiunile cuprinse în articolele: 3 alin. I, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 14, 16, 18,21, 23, 24, 36 şi 69 din această lege pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea au putere constituţională şi fac de drept parte din art. 19 din Constituţie. Această lege s-a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa dela 7 Iulie anul 1921 şi s-a adoptat cu majoritate de două treimi şi anume doua sute saptesprezece voturi, contra şaptezeci şi opt. Preşedinte, Duiliu Zamfirescu (L.

1. a) D.) Secretar, Nicolae
2. g) Manolescu Această lege s-a votat de Senat în şedinţa dela 11 Iulie anul 1921 şi s-a adoptat cu majoritate de două treimi şi anume una suta saptesprezece voturi pentru, saptesprezece contra. Preşedinte, General
3. c) Coanda (L.
4. s) S.) Secretar,
5. b) Hodosiu Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 14 Iulie 1921 FERDINAND I Preşedintele consiliului de miniştri, (L.
6. s) St.) General Alexandru Averescu Ministrul justiţiei,
7. m) Antonescu Ministru de Stat preşedinte al comitetului agrar Const. Garoflid ────────────