Legea nr. 32/1968

Contravenţie este fapta săvîrşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decît infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de faţa.

Au dreptul sa emita acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor:

1. a) Consiliul de Miniştri;
2. b) consiliile populare judeţene, Consiliul popular al municipiului Bucureşti şi consiliile populare municipale şi orăşeneşti, în următoarele sectoare de activitate: întreţinerea şi folosirea fondului locativ de stat, a drumurilor, strazilor şi celorlalte cai de comunicaţie, a plantaţiilor, parcurilor şi surselor naturale de importanţa locală; menţinerea liniştii publice, ocrotirea sănătăţii, salubritatea, menţinerea esteticii localităţilor, transportul în comun în cuprinsul localităţilor, aplicarea regimului preţurilor, precum şi comerţul în pieţe, tîrguri şi oboare. În cazuri de epidemii, epizootii, inundaţii sau alte calamitati, precum şi în orice alte situaţii care reclama măsuri urgente, au dreptul sa emita acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor şi comitetele executive ale consiliilor populare prevăzute în alineatul precedent.

Actele normative emise de organele arătate în art. 2 vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează a se aplică pentru fiecare contravenţie, iar în cazul amenzii, limita minima şi maxima a acesteia; de asemenea, ele pot cuprinde tarife de stabilire a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvîrşirea contravenţiilor.

Actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii intra în vigoare în termen de 10 zile de la aducerea lor la cunoştinţa publică, în afară de cazul cînd ele prevăd un termen mai lung. În cazuri urgente, actele normative pot prevedea intrarea lor în vigoare într-un termen mai scurt. Aducerea la cunoştinţa publică se face prin mijloacele prevăzute de lege.

Contravenţiile se sancţionează cu avertisment sau cu amendă. Sancţiunile se aplică persoanelor fizice care au savirsit contravenţiile. Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice, dar numai dacă aceasta se prevede prin lege sau prin decret. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate. În celelalte cazuri în care se săvîrşesc contravenţii la norme ce prevăd obligaţii pentru organizaţiile socialiste, sancţiunea se aplică angajatului, membrului cooperativei sau al altei organizaţii obşteşti, care are îndatorirea sa ducă la îndeplinire aceste norme, fie în baza dispoziţiilor unui act normativ, a contractului de muncă, regulamentului de ordine interioară sau statutului, fie în baza unei însărcinări scrise, date în acest scop de conducătorul organizaţiei socialiste care avea atributia de a da o astfel de însărcinare. Sancţiunea se aplică conducătorului organizaţiei socialiste, dacă însărcinarea scrisă nu a fost data, deşi era necesară.

Prin avertisment se atrage atenţia contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi i se recomanda ca pe viitor să se respecte dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în cazurile în care fapta este de mica importanţa şi se apreciază ca acela care a savirsit-o nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi. Avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.

Amenda are caracter administrativ. Pentru contravenţiile stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri se pot prevedea amenzi între 20 şi 1500 lei, iar în cazuri deosebite pînă la 3000 lei. Pentru contravenţiile stabilite prin hotărîri ale consiliilor populare sau decizii ale comitetelor lor executive se pot prevedea amenzi între 20 şi 50 lei. Amenzile se fac venit la bugetul de stat.

Sînt supuse confiscării, dacă confiscarea este prevăzută expres în actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei:

1. a) lucrurile produse prin contravenţie;
2. b) lucrurile care au servit la săvîrşirea contravenţiei, dacă sînt ale contravenientului;
3. c) lucrurile dobîndite prin săvîrşirea contravenţiei, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate. Lucrurile a căror deţinere sau circulaţie este interzisă vor fi supuse confiscării independent de condiţiile prevăzute în alineatul precedent.

Dacă aceeaşi persoana a savirsit mai multe contravenţii sancţionate cu amendă, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie în parte. Cînd contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, amenzile totalizate potrivit dispoziţiilor alineatului 1 nu pot depăşi dublul maximului prevăzut prin actul normativ pentru contravenţia cea mai grava. În cazul în care la săvîrşirea unei contravenţii au luat parte mai multe persoane, sancţiunea se aplică fiecărui participant, separat.

Fapta prevăzută de lege sau alt act normativ ca fiind contravenţie se sancţionează chiar dacă este săvîrşită fără intenţie, în afară de cazul în care prin actul normativ se dispune altfel. Nu constituie contravenţie fapta săvîrşită în stare de legitima apărare, din cauza unei intimplari ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată, precum şi aceea săvîrşită din constringere, eroare de fapt sau în stare de necesitate. De asemenea, nu constituie contravenţie fapta săvîrşită de o persoană care din cauza stării mintale sau a vreunei infirmităţi nu poate răspunde de fapta imputată.

Fapta săvîrşită de un minor sub 14 ani nu constituie contravenţie. Pentru contravenţiile săvîrşite de minorii care au împlinit 14 ani, minimul şi maximul amenzii se reduc la jumătate din minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvîrşită.

Dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvîrşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea aplicată şi neexecutata pînă la această dată nu se mai executa. Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica aceasta sancţiune, iar amenda aplicată potrivit vechiului act normativ se va executa numai pînă la limita maximului prevăzut în noul act normativ. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai grava, contravenţia săvîrşită anterior va fi sancţionată în conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvîrşirii ei.

Aplicarea sancţiunii pentru contravenţii se prescrie în termen de 3 luni de la data săvîrşirii faptei. Cînd fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit ca ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul cît pricina s-a aflat în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecata, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alineatul 1. Prescripţia operează totuşi, dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de 1 an de la data săvîrşirii faptei. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazurile în care pricina s-a aflat în faţa comisiei de judecată. În cazul contravenţiilor la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii şi disciplina financiară, aplicarea sancţiunii se prescrie în termen de 1 an de la data săvîrşirii faptei.

Executarea sancţiunii se prescrie, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei, precum şi, cînd este cazul, înştiinţarea de plată a amenzii nu au fost comunicate celui sancţionat în termen de o luna de la data aplicării sancţiunii. Executarea sancţiunii se prescrie, de asemenea, în termenul de 1 an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac. Prescripţia executării sancţiunii nu curge pe tot timpul cît, la cererea contravenientului, executarea a fost amînată sau esalonata.

Dispoziţiile art. 13 şi 14 nu împiedica urmărirea despăgubirilor şi confiscarea lucrurilor supuse acestei măsuri.

Contravenţia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, de primar, de ofiţerii ori subofiterii de militie, precum şi de şefii de servicii sau secţii, ori asimilaţii acestora în organizaţiile de stat, anume împuterniciţi de conducătorul organizaţiei. Primarul constata contravenţiile stabilite prin actele normative emise de consiliile populare şi comitetele lor executive, precum şi contravenţiile la dispoziţiile legale privind: apărarea ordinii publice, regulile generale de comerţ, vînzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare, circulaţia produselor agricole, producţia, vînzarea, circulaţia şi desfacerea vinurilor şi rachiurilor naturale, pescuitul, vinatul, prevenirea şi combaterea epidemiilor, întreţinerea drumurilor naţionale şi locale, a podurilor şi accesoriilor acestora, executarea lucrărilor edilitare, regimul construcţiilor, folosirea fondului locativ de stat, ocrotirea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi a lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi contravenţiile silvice. Ofiţerii şi subofiterii de militie constata contravenţiile la dispoziţiile legale privind: apărarea ordinii publice şi celelalte sectoare de activitate care intră în atribuţiile militiei, regulile generale de comerţ, vînzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare, circulaţia produselor agricole, producţia, vînzarea, circularea şi desfacerea vinului şi rachiurilor naturale, pescuitul, vinatul, întreţinerea drumurilor naţionale şi locale, a podurilor şi accesoriilor acestora şi regimul construcţiilor. Prin actele normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor pot fi prevăzute şi alte persoane care constata contravenţiile arătate în alineatele 2 şi 3, precum şi alte contravenţii care se constata de primar sau de ofiţerii ori subofiterii de militie. Contravenţiile săvîrşite de angajaţii organizaţiilor de stat la locul de muncă se constata atît de persoanele prevăzute în actele normative care stabilesc şi sancţionează contravenţiile, cît şi de şefii de servicii sau secţii ori asimilaţii acestora, anume împuterniciţi de conducătorul organizaţiei, dacă ele au fost săvîrşite de personalul în subordine. Aceleaşi persoane constata şi contravenţiile săvîrşite în incinta organizaţiilor de stat de către cei care nu sînt angajaţi ai acestora. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul contravenţiilor săvîrşite la locul de muncă de angajaţii sau membrii organizaţiilor cooperatiste ori ai altor organizaţii obşteşti, precum şi în cazul contravenţiilor săvîrşite în incinta acestor organizaţii de către alte persoane, dacă prin actele normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor se prevede expres aceasta. Dacă o persoana săvîrşeşte mai multe contravenţii, constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde: data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului, numărul şi data actului de identitate al acestuia, cu menţiunea organului care l-a emis; descrierea faptei ce constituie contravenţie, cu indicarea datei şi orei cînd a fost săvîrşită, precum şi cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii acesteia şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; menţiunea ca contravenientul poate achită în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii în condiţiile art. 26. În cazul în care contravenientul este minor, procesul verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale tutorelui. Agentul constatator va consemna în procesul-verbal, la cererea contravenientului, obiectiunile acestuia cu privire la conţinutul procesului-verbal şi mijloacele de proba de care înţelege să se servească în cauza. Lipsa din procesul-verbal a menţiunilor privind numele şi prenumele contravenientului, fapta săvîrşită şi data comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu.

Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cererea acestuia, actul de identitate, iar pentru determinare locului sau de muncă, şi alte acte pe care le are asupra sa. Pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator poate apela, în caz de nevoie, la ofiţerii şi subofiterii de militie, care sînt obligaţi să-i acorde sprijin.

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de cel care încheie şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de faţa, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie adeverite de cel puţin un martor. Procesul-verbal, în acest caz, va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul martorului, numărul şi data actului sau de identitate cu menţiunea organului care l-a emis, precum şi semnatura martorului. În lipsa de martori, agentul constatator va arata în procesul-verbal din ce cauza acesta a fost încheiat astfel.

Dacă prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica şi sancţiunea. Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, tinindu-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvîrşită, de starea materială a făptuitorului, precum şi de celelalte date privitoare la contravenient cuprinse în procesul-verbal.

În cazul în care prin săvîrşirea contravenţiei s-a pricinuit o paguba şi exista tarif de evaluare a acesteia, agentul constatator, dacă are dreptul sa aplica sancţiunea, stabileşte şi despăgubirea pe baza de tarif, făcînd menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal. Dacă nu exista tarif de evaluare a pagubei, partea vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit legii civile.

În cazul în care agentul constatator aplica sancţiunea, el dispune şi confiscarea. În acest caz, cît şi atunci cînd sancţiunea se aplică de un alt organ, agentul constatator va descrie în procesul-verbal lucrurile supuse confiscării şi va lua în privinta lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de dispoziţiile legale. Despre măsurile luate se fac menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal. Dacă lucrurile confiscate aparţin altei persoane decît contravenientului, în procesul-verbal se vor arata numele, prenumele şi domiciliul persoanei fizice, ori denumirea şi sediul persoanei juridice, în măsura în care aceste date sînt cunoscute.

Dacă potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu este în drept să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite îndată organului competent, care aplica sancţiunea potrivit art. 20 alin. 2, prin rezoluţie pe procesul-verbal. Odată cu aplicarea sancţiunii, organul competent stabileşte despăgubirea pe bază de tarif şi dispune confiscarea sau, după caz, restituirea către cel în drept a lucrurilor ori a sumelor rezultate din valorificarea acestora, procedînd potrivit dispoziţiilor art. 21 şi 22 care se aplică în mod corespunzător.

Procesul-verbal se comunică în copie contravenientului, părţii vătămate şi persoanei fizice sau juridice prevăzute în art. 22 alin. 2, de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicării sancţiunii. Dacă contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi în cazul în care a fost obligat la despăgubire, odată cu procesul-verbal i se va comunică şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va arata ca dacă nu se achită amenda şi despăgubirea în termen de 15 zile de la comunicare, se va proceda la executare silită. În cazul în care agentul constatator aplica şi sancţiunea, iar contravenientul este de faţa la încheierea procesului-verbal, copia acestuia şi înştiinţarea de plată se inmineaza contravenientului, facindu-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi faţă de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia procesului-verbal.

În cazul în care contravenientul achită pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită, iar prin contravenţie nu s-a cauzat o paguba şi nu exista lucruri supuse confiscării, procesul-verbal nu se mai încheie şi orice urmărire încetează. Plata amenzii se face contra chitanţa, în care se va specifică contravenţia pentru care a fost încasată amenda. Procesul-verbal nu se încheie nici dacă agentul constatator aplica avertismentul, iar prin contravenţie nu s-a cauzat o paguba şi nu exista lucruri supuse confiscării, cu excepţia cazului cînd în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia se prevede altfel.

Dacă contravenientul se angajează sub semnatura sa achite, în cel mult 48 ore de la încheierea procesului verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită, agentul constatator va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal. Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni ori la organizaţia socialistă arătată în procesul-verbal, iar chitanţa se preda de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care face parte agentul constatator, în termenul prevăzut în alineatul precedent. Dacă contravenientul achită în termenul pentru care s-a angajat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită, orice urmărire în ceea ce priveşte amenda încetează. În cazul în care contravenientul nu achită în acest termen jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, se vor aplica dispoziţiile art. 20 sau 23 alin. 1, după caz.

Dispoziţiile art. 25 şi 26 se aplică şi în cazurile prevăzute de art. 9 alin. 2, dacă contravenientul achită pe loc sau, după caz, în cel mult 48 ore, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare sa se depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai grava.

Dacă în cazurile prevăzute în art. 25, 26 şi 27, prin contravenţie s-a cauzat o paguba ori sînt lucruri supuse confiscării, organul competent potrivit dispoziţiilor prezentei legi stabileşte despăgubirea pe baza de tarif şi dispune confiscarea.

Dacă organul în drept să aplice sancţiunea apreciază ca fapta socotită contravenţie a fost săvîrşită în astfel de condiţii încît potrivit legii penale ea constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.

În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit, prin rezoluţia sau ordonanţa procurorului ori prin hotărîre judecătorească, ca ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau constatare a faptei, împreună cu copia ordonanţei sau hotărîrii, se trimit de îndată organului în drept să constate contravenţia. Capitolul 3 Căile de atac şi sancţiune, a despăgubirilor stabilite pe bază de tarif şi a confiscarilor

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Partea vătămată poate face plîngere numai în ceea ce priveşte despăgubirea stabilită pe bază de tarif, iar cel căruia îi aparţin lucrurile confiscate, altul decît contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării. Plîngerea suspenda executarea. Plîngerea persoanelor prevăzute în alineatul 2 suspenda executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau măsura confiscării.

Dacă agentul constatator a aplicat sancţiunea, a stabilit despăgubirea sau a dispus confiscarea, plîngerea se soluţionează după cum urmează:

1. a) în cazul contravenţiilor prevăzute în actele normative emise de Consiliul de Miniştri, plîngerea se soluţionează de către conducătorul organului din care face parte agentul constatator sau de către un alt angajat, ierarhic superior agentului constatator, împuternicit de conducătorul acestui organ. Dacă contravenţia a fost constatată de conducătorul organului, plîngerea se soluţionează de către conducătorul organului ierarhic superior. În cazul în care procesul-verbal a fost întocmit de primar, plîngerea se soluţionează de comitetul executiv al consiliului popular. Dacă procesul-verbal a fost întocmit de şeful de serviciu sau secţie al unei organizaţii socialiste, ori de cei asimilaţi acestora, plîngerea se soluţionează de conducătorul organizaţiei în care a fost săvîrşită contravenţia;
2. b) în cazul contravenţiilor prevăzute în actele normative emise de organele locale, plîngerea se soluţionează de primarul comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu a fost săvîrşită fapta. Dispoziţiile lit. a) alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Dacă un alt organ decît agentul constatator a aplicat sancţiunea, a stabilit despăgubirea sau a dispus confiscarea, plîngerea se soluţionează de organul prevăzut în actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei. Dacă actul normativ nu prevede un asemenea organ, plîngerea se soluţionează de organul ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea.

În cazul contravenţiilor pentru care actul normativ prevede o amenda de peste 1.000 lei, sau dacă despăgubirea stabilită pe bază de tarif ori valoarea lucrurilor confiscate depăşeşte 1.000 lei, plîngerea se soluţionează de judecătoria în a carei raza teritorială a fost săvîrşită contravenţia.

În cazul amenzii aplicate unei persoane juridice, plîngerea acesteia se rezolva de organul indicat în legea sau decretul care prevede sancţionarea persoanei juridice. Dacă legea sau decretul nu indica un asemenea organ, plîngerea se rezolva de conducătorul organului central al administraţiei de stat în a cărui ramura sau domeniu de activitate s-a comis contravenţia ori de un angajat, avînd cel puţin funcţia de director, împuternicit de conducătorul organului central.

Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator şi va fi însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Plîngerea cît şi celelalte acte de procedura privind soluţionarea acesteia sînt scutite de taxa de timbru.

Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată organului în drept sa o soluţioneze, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, precum şi orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a acesteia. Agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu se citeaza.

Organul care soluţionează plîngerea, după ce constata ca aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o şi celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite pe bază de tarif, precum şi asupra măsurii confiscării, printr-o încheiere motivată care are caracterul unui act jurisdicţional sau, după caz, prin hotărîre judecătorească, în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrării plingerii. Încheierea prin care s-a soluţionat plîngerea şi hotărîrea judecătorească sînt definitive şi executorii.

În caz de anulare a procesului-verbal, lucrurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă, se restituie celui în drept. Dacă lucrurile prevăzute la alineatul 1 au fost valorificate, se va dispune să se achite celui în drept o despăgubire bănească egala cu suma realizată prin valorificare.

Punerea în executare a amenzii se face:

1. a) de către organul care a aplicat amenda, ori de cîte ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a rămas definitiv prin neexercitarea caii de atac în termenul prevăzut de lege;
2. b) de către organul care a soluţionat plîngerea, în celelalte cazuri. În vederea executării amenzii, organele prevăzute în alineatul precedent vor comunică din oficiu, organului financiar al comitetului executiv al consiliului popular al localităţii în care domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau, după caz, o copie a închirierii ori a dispozitivului hotărîrii judecătoreşti de soluţionare a plingerii. Executarea se face asupra veniturilor sau celorlalte bunuri ale contravenientului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale. Fiecare dintre actele prevăzute în alineatul 2 constituie titlu executor.

În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif, actele prevăzute în art. 40 alin. 2 se comunică şi părţii vătămate, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale privitoare la executarea silită a creanţelor, dispoziţiile art. 40 alin. ultim fiind aplicabile.

Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile prevăzute de lege.

Avertismentul se adresează oral ori de cîte ori contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul constatator. În celelalte cazuri, avertismentul se socoteşte executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei cu rezoluţia corespunzătoare, iar dacă sancţiunea a fost aplicată de organul care a soluţionat plîngerea, prin încunoştiinţare scrisă.

Sancţiunile prevăzute în prezenta lege nu se aplică în cazul contravenţiilor săvîrşite de militarii în termen. Procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplică, dacă procesul-verbal este întemeiat, măsuri disciplinare. Dacă prin contravenţia săvîrşită de un militar în termen s-a cauzat o paguba sau dacă sînt lucruri supuse confiscării, organul competent potrivit dispoziţiilor prezentei legi va stabili despăgubirea pe baza de tarif şi va dispune asupra confiscării. Copie de pe procesul-verbal se comunică contravenientului, părţii vătămate şi celui căruia îi aparţin lucrurile confiscate.

Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului vor stabili organele care constata şi sancţionează contravenţiile săvîrşite de ofiţeri, subofiteri, maiştri militari sau angajaţi civili în cadrul unităţilor, formatiunilor, esaloanelor şi comenzilor respective în legătură cu serviciul, precum şi organele care soluţionează plingerile contra proceselor-verbale de constatare a acestor contravenţii.

Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu dispoziţiile Codului de procedura civilă, care se aplică în mod corespunzător

Dispoziţiile legii de faţa nu se aplică contravenţiilor la regimul vamilor. De asemenea, dispoziţiile art. 25, 26 şi 27 nu se aplică în cadrul contravenţiilor prevăzute în Decretul nr. 887 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor privind poluarea apelor marii de către nave maritime, din 8 septembrie 1967.

Termenele de prescripţie prevăzute în Decretul nr. 184/1954 rămîn aplicabile prescripţiilor neimplinite la data intrării în vigoare a legii de faţă, dacă nu sînt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 1.

Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor încheiate pînă la data intrării acesteia în vigoare şi care se mai afla la agenţii constatatori. Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, care la data intrării în vigoare a legii de faţă se afla înaintate la organele prevăzute în art. 19 din Decretul nr. 184/1954, vor fi rezolvate de aceste organe. Plingerile împotriva încheierilor de aplicare a sancţiunii şi a măsurii confiscării, precum şi de stabilire a despăgubirilor, date de organele prevăzute în art. 19 din Decretul nr. 184/1954, se soluţionează de organele imediat superioare acestora. Dacă prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei se prevede pentru contravenţia săvîrşită o amenda mai mare de 1.000 lei sau dacă despăgubirea stabilită pe baza de tarif ori valoarea lucrurilor confiscate depăşeşte 1.000 lei, plîngerea persoanei fizice se soluţionează de judecătoria în a carei raza teritorială a fost săvîrşită contravenţia. Dacă încheierea de aplicare a sancţiunii şi a măsurii confiscării, precum şi de stabilire a despăgubirilor a fost data de una dintre comisiile prevăzute în art. 19 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 184/1954, plîngerea se soluţionează de preşedintele comitetului executiv al consiliului popular pe lîngă care funcţionează comisia. Plingerile împotriva încheierilor de aplicare a sancţiunii şi a măsurii confiscării, precum şi de stabilire a despăgubirilor, pendinte la judecătorii la data intrării în vigoare a legii de faţă, vor fi soluţionate de către acestea.

Decretul nr. 184/1954 pentru reglementarea sanctionarii contravenţiilor, republicat la 28 mai 1955, cu modificările ulterioare, Decretul nr. 420 pentru exceptarea personalului Ministerului Forţelor Armate, respectiv Ministerului Afacerilor Interne, de la prevederile art. 25 din Decretul nr. 184/1954 în cazul contravenţiilor privind disciplina financiară, în 19 noiembrie 1959, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abroga. Rămîn în vigoare dispoziţiile Decretului nr. 329 privind sancţionarea unor contravenţii la regulile de călătorie cu trenul, din 3 mai 1966, precum şi dispoziţiile din legi sau decrete care stabilesc fapte ce constituie contravenţii şi sancţiunile corespunzătoare. Dispoziţiile art. 21 din Decretul nr. 379 privind stabilirea impozitului pe veniturile agricole ale populaţiei, din 8 august 1957, art. 37 din Decretul nr. 18 pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, din 18 ianuarie 1952 şi art. 38 din Decretul nr. 153 privitor la impozitul pe veniturile populaţiei, din 11 mai 1954, continua să se aplice numai pînă la intrarea în vigoare a hotărîrii Consiliului de Miniştri pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind impozitele şi taxele.

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1969. Pînă la intrarea în vigoare a actelor normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor ce se vor emite potrivit prezentei legi de organele arătate în art. 2, dar nu mai tirziu de 1 an de la data prevăzută în alineatul 1, rămîn aplicabile dispoziţiile privind determinarea faptelor ce constituie contravenţii, sancţiunile corespunzătoare şi persoanele cărora le sînt aplicabile, cuprinse în actele normative emise în temeiul Decretului nr. 184/1954. ------------