Legea nr. 389/1943

Legislaţia civilă şi comercială a Vechiului Regat se extinde în teritoriile de peste Carpaţi, precum urmează: 1. Codul civil din 4 Decemvrie 1864; 2. Legea pentru judecătoriile de ocoale din 30 Octomvrie 1907; 3. Codul de procedură civilă din 14 Martie 1900; 4. Codul comercial din 10 Mai 1887; 5. Legea asupra drepturilor proprietarilor rezultând din contractele de închiriere şi arendare, din 30 Martie 1903; 6. Legea asupra marcilor de fabrica şi de comerţ din 15 Aprilie 1879; 7. Legea asupra brevetelor de inventiuni din 13 Ianuarie 1906, cu modificările lor ulterioare, precum şi toate legile civile, comerciale şi de procedura, de orice natura, cum şi regulamentele lor, în vigoare la data punerii în aplicare a acestei legi.

Trimiterile făcute de legile şi regulamentele ce au intervenit după Unire, - 1 Decemvrie 1918, - la legile locale ce se abroga, se socotesc făcute la legile şi regulamentele extinse, corespunzătoare. Trimiterile făcute de legile şi regulamentele ce au intervenit după Unire la legi din Vechiul Regat neextinse în tot cuprinsul tarii, se socotesc făcute la legile şi regulamentele locale corespunzătoare rămase în vigoare. Trimiterile făcute de legile şi regulamentele locale rămase în vigoare, la legile şi regulamentele locale ce se abroga, se socotesc făcute la dispoziţiunile corespunzătoare din legislaţia extinsă prin prezenta lege.

Pînă la revizuirea codurilor române se menţin următoarele dispoziţiuni din dreptul local: 1. Dispoziţiunile Legii XX din 1877 şi VI din 1885, pentru regularea afacerilor de tutela şi curatela, cu modificările lor ulterioare, precum şi acele dispoziţiuni din alte legi în imediata şi necesară legătură cu acestea; 2. Dispoziţiunile privitoare la dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor; 3. Legile, regulamentele sau ordonanţele privind cărţile funciare, precum şi dispoziţiunile din legi, regulamente sau ordonanţe privind cărţile funciare centrale pentru cai ferate şi canaluri. 4. Dispoziţiunile Legii XXXV din 1874 şi VII din 1886, privitoare la notarii publici, cu modificările ulterioare; 5. Art. 50-89 inclusiv şi art. 98-106 inclusiv din procedura de moştenire.

Constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare se fac prin înscriere în cartea funciară. Rămîn exceptate cazurile prevăzute de legea locală în care drepturile reale se dobîndesc fără înscriere în cartea funciară; titularul nu va putea dispune însă de ele decât după ce s'a făcut înscrierea. Convenţiunile şi actele unilaterale referitoare la constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare, vor fi valabile, numai dacă sînt făcute prin act scris, iar în cazurile prevăzute de lege, în forma autentică. Ori de câte ori legile extinse prevăd înscrierea sau transcrierea în registrul de inscripţii sau transcripţiuni, a actelor privitoare la drepturi reale imobiliare sau la anumite drepturi personale, ori a măsurilor de asigurare asupra imobilelor, se va face înscrierea corespunzătoare în cartea funciară, potrivit regulelor ce o carmuesc şi cu efectele acolo prevăzute. Se vor nota în cartea funciară, cu efectele prevăzute de legile ce o carmuesc, drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice, susceptibile de înscriere, potrivit legilor locale menţinute în vigoare. Cînd legile ce se extind prevăd afişarea unei acţiuni sau extrasului ei, dând efect retroactiv hotărîrii ce se va pronunţa asupra bunurilor imobiliare şi a uneia din părţi cum este cazul art. 285 din Codul civil şi art. 630 procedura civilă, acţiunea va fi notată în cartea funciară în care este înscris bunul asupra căruia hotărîrea urmează a avea efect.

Dacă vreo clădire face obiectul proprietăţii pe etaje sau pe apartamente, se va deschide o carte funciară colectivă pentru întreaga clădire şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare etaj sau apartament. Imobilul în întregul său va fi indicat în carte funciară colectivă cu un număr nefractionat, iar în cărţile funciare individuale, fiecare etaj sau apartament, va fi indicat cu un număr de parcela fractionat, al cărui numarator va fi numărul arătat în carte funciară colectivă, iar numitorul va fi indicele etajului sau apartamentului. În cartea funciară colectivă se vor înscrie toţi proprietarii etajelor ori apartamentelor. Aceasta carte va arata, în titlul, clădirea care face obiectul proprietăţii individuale, pe etaje ori apartamente, împreună cu numărul ei de parcela, iar pe foaia A, numărul de parcela al fiecărui etaj ori apartament, cu arătarea cărţii funciare în care se găseşte înscris, precum şi părţile indivize comune ale clădirii. În cartea funciară individuală se va înscrie proprietarul etajului sau apartamentului, se va arata dreptul de coproprietate asupra părţilor comune indivize şi se va face trimitere la numărul cărţii funciare a întregii clădiri. Înscrierile privitoare la întreaga clădire se vor face atît în cartea funciară colectivă, cat şi în cele individuale.

Copărtaşul va putea cere, în temeiul înscrisului original de imparteala şi a copiei legalizate a chemării în garanţie, înscrierea unui privilegiu, asupra imobilelor ce ceilalţi copartasi au dobîndit prin efectul împărţelii, pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune. Înscrierea se va face pînă la concurenta sumei pentru care a fost chemat în garanţie.

În cazul prevăzut de art. 1737, pct. 4, privilegiul se va înscrie în temeiul primului proces-verbal, pentru suma arătată în contract, iar dacă valoarea lucrărilor nu rezultă din contract, privilegiul se va înscrie pînă la suma maxima arătată în cerere; cel împotriva căruia s'a făcut înscrierea va putea însă prin apel sa ceara în acest din urmă caz reducerea sumei înscrise. Cel de al doilea proces-verbal se va nota în cartea funciară, cu referire la prima înscriere săvîrşită. Instanţa va incuviinta radierea privilegiului, la cererea oricărui interesat, după ascultarea părţilor, dacă nu s'a cerut notarea celui de al doilea proces-verbal, în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 1737, pct. 4, iar cel împotriva căruia s'a făcut înscrierea, a înstrăinat imobilul sau a fost declarat în stare de faliment, ori a încetat din vieata şi succesiunea a fost acceptată sub beneficiul de inventar.

Cesionarul va putea cere înscrierea ipotecii în favoarea sa, pe baza înscrisului de cesiune a creanţei. Cînd se cedează o creanta garantată cu ipoteca înscrisă în cartea funciară, comunicarea încheierii de înscriere, facuta debitorului de către instanţa de carte funciară tine locul notificării prevăzute de art. 1393 Cod civil. Debitorul cedat va putea cere, în termen de o luna dela comunicare încheierii prin care s'a ordonat înscrierea strămutării ipotecii, notarea excepţiunilor pe care le-ar fi putut opune cedentului pentru cauze anterioare comunicării înscrierii şi pe care înţelege să le opună cesionarului. Instanţa de carte funciară va incuviinta în întregime sau în parte radierea dreptului de ipoteca sau notarea prevăzută în alineatul precedent, în temeiul hotărîrii judecătoreşti rămasă definitivă (sau irevocabilă), prin care s'a pronunţat asupra temeiniciei excepţiunilor invocate de debitorul cedat. Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica prin asemănare şi în cazul gajului constituit asupra unei creanţe ipotecare.

Dacă ipoteca creanţei novate a fost rezervată pentru garantarea nouei creanţe, aceasta se va înscrie cu rangul vechei ipoteci, în temeiul înscrisului dovedind novatiunea.

Cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar va putea cere înscrierea strămutării dreptului de ipoteca în temeiul înscrisurilor ce dovedesc subrogatiunea.

Revocarea donaţiunilor pentru survenire de copil şi raportul în natura a bunurilor imobiliare ce fac parte din o succesiune, nu aduc atingere sarcinilor şi instrainarilor constituite de către proprietarul tabulat. Revocarea donatiunii pentru neîndeplinirea condiţiunilor nu aduce atingere instrainarilor sau sarcinilor consimţite de acelaşi proprietar, afară numai dacă condiţiunile au fost notate în cartea funciară. Imparteala nu va fi supusă dispoziţiunilor art. 786 din Codul civil, în ce priveşte imobilele situate în tinuturile unde legislaţia se întinde prin prezenta lege; ea va avea în acest caz caracterul unui act constitutiv de drepturi.

Ordonanţa prin care se dispune facerea popririi asupra unei creanţe ipotecare se va comunică din oficiu instanţei de carte funciară, care, după notare o va comunică terţului poprit. Suma poprită se va distribui între creditorii ce au urmărit, potrivit prevederilor art. 464 din Codul de procedură civilă.

Executarea silită asupra bunurilor imobile sau uzufructului imobilelor, cum şi măsurile de asigurare asupra acestora se va face potrivit art. 132, 135-213, 220 şi 221 din Legea Nr. LX din 1881, cu modificările aduse prin Legea LIV din 1912. Căile de atac împotriva încheierilor şi termenele în care se pot exercita sînt cele prevăzute în aceste legi. Apelul se va judeca de tribunal. Executarea imobiliară se va ordonă de instanţa care a judecat în prima instanţa. Ordonarea executării imobiliare în temeiul unui act notarial, a unei hotărîri data în materie penală sau a hotărîrii unei autorităţi administrative este de competenţa judecătoriei domiciliului celui urmărit; în cazul mai multor debitori urmăriţi creditorul are alegerea judecătoriei. Cererea de executare va cuprinde datele prevăzute de art. 135 din Legea executionala locală. Ea se va face în numărul de exemplare necesar pentru a se comunică fiecărui debitor urmărit şi fiecăreia din instanţele de carte funciară ce urmează a proceda la executare, plus un exemplar pentru instanţa sesizată cu cererea. La cerere se va alătură hotărîrea investită cu formula executorie. Cererea de ordonarea executării se va rezolva în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă cererea este admisibilă, instanţa va da o ordonanţa de execuţie şi va urma potrivit art. 136 din Legea executionala locală.

Instanţa de recurs în materie de carte funciară este Curtea de Casaţie.

În procesele care au de obiect valorificarea drepturilor de proprietate imobiliară şi a altor drepturi reale ori sarcini reale, sau eliberarea imobilului de sub acestea, în procesele de imparteala, de hotar şi de posesiune, referitoare la imobile şi în procese de carte funciară pentru radiere, competenţa instanţelor judecătoreşti pe teritoriul căreia este situat imobilul, este o competenţa exclusiva. Dacă imobilul este situat pe teritoriul mai multor instanţe, procesul se poate intenta înaintea oricăreia din ele.

Notarul public în afară de cazul prevăzut de art. 108, alin. prim, din Legea notarială (locală), nu va putea audia martori şi primi în depozit bani şi efecte publice de credit. Instanţa competenţa să investească cu formula executorie un act notarial va fi judecătoria în circumscriptiunea căreia notarul public îşi are sediul.

Procedura de moştenire se va deschide din oficiu, cînd în succesiune se găsesc bunuri imobile sau dacă între moştenitori sînt minori ori persoane puse sub curatela în temeiul art. 28 din Legea tutelara locală, dacă în termen de 3 luni dela moarte, cei interesaţi nu au cerut deschiderea şi nici nu au cerut în acelaşi timp liberarea certificatului de moştenitor sau de legatar. Cererile de liberarea certificatului de moştenitor sau legatar retrase sau respinse prin hotărîri rămase definitive, se socotesc neintroduse. În termen de 15 zile dela data decesului, delegatul primăriei în comunele urbane, iar în comunele rurale notarul, va întocmi un act cuprinzînd data deschiderii succesiunii, inventarul imobilelor şi valoarea lor aproximativă, numele, etatea şi domiciliul moştenitorilor cu arătarea dacă vreunul din ei este minor sau pus sub curatela şi a celor mai apropiate rude şi îl va trimite judecătoriei competenţa sa procedeze la deschiderea succesiunii. Judecătoria, dacă sînt întrunite cerinţele alin. prim, din oficiu va delega un notar public pentru desbaterea succesiunii.

Dreptul de priveghere şi acţiunea disciplinară se va exercita faţă de notarii publici, potrivit art. 7, alin. 10-13 inclusiv din Decretul-lege Nr. 478 din 1 Octomvrie 1938.

Dispoziţiunile din legile locale menţinute în vigoare se aplică persoanelor avînd domiciliul real pe teritoriul de aplicare a acestor legi, precum şi bunurilor aflate pe acel teritoriu. Succesiunile vor fi carmuite de legea ultimului domiciliu al defunctului, ori unde ar fi situate bunurile care le compun. Imparteala imobilelor aflate pe teritoriu unde procedura de moştenire locală este menţinută, se va face potrivit dispoziţiunilor art. 10. Forma actelor este carmuita de legea locului unde se întocmesc.

Validitatea căsătoriei va fi guvernata de legile în vigoare la data celebrarii. Totuşi, căsătoria care, potrivit legilor anterioare, este nulă sau anulabila, nu va putea fi desfiintata după intrarea în vigoarea a nouii legi, decât dacă desfiinţarea ei ar putea fi pronunţată şi potrivit dispoziţiunilor extinse.

Desfacerea căsătoriei pentru fapte intamplate înainte de punerea în aplicarea a acestei legi, se va putea face numai dacă acele fapte pot da loc la desfacerea căsătoriei şi după Codul civil. Cererile pentru transformarea separaţiunii de pat şi masa în despărţenie, se vor putea face în termen de 6 luni, socotite dela punerea în aplicare a acestei legi, dacă dela rămânerea definitivă a hotărîrii de separatiune a trecut mai mult de 2 ani, iar în caz contrar dela împlinirea celor doi ani.

Tăgăduirea paternităţii copilului născut înainte de intrarea în vigoare a acestei legi se va face potrivit legilor anterioare.

Succesiunile deschise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi sînt carmuite de legile în vigoare la data deschiderii lor.

Acceptarea sau renunţarea la o succesiune deschisă înainte de punerea în aplicare a acestei legi, cînd moştenitorul nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune, se va face în forma prevăzută de legea extinsă. Termenul pentru facerea inventarului, prevăzut de art. 706

1. c) civ., va începe a curge dela punerea în aplicare a acestei legi, afară dacă nu este modificat prin dispoziţiuni din legi speciale.

Convenţiunile şi dispoziţiunile testamentare, privitoare la indiviziune, anterioare punerii în aplicare a acestei legi, vor continua să-şi producă efectele. Cu toate acestea fiecare indivizar va putea cere ieşirea din indiviziune după trecerea a 5 ani dela intrarea în vigoare a acestei legi, afară numai dacă termenul stabilit prin contract sau testament expira mai înainte.

În succesiunile ce se vor deschide după punerea în aplicare a acestei legi, desmostenirile făcute în temeiul legilor locale anterioare vor rămîne fără efect.

Actele juridice, între vii şi pentru caz de moarte, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, rămîn supuse, în ce priveşte validitatea, efectele şi mijloacele de probaţiune, legilor care le carmuiau la data cînd au luat naştere. Efectele acestor acte se vor produce după intrarea în vigoare a acestei legi, vor fi însă supuse dispoziţiunilor de ordine publică din legile extinse. Dovada anterioritatii actului juridic se va face prin mijloacele de dovada admise de legile sub imperiul cărora actul a fost făcut sau încheiat.

Pactele succesorale şi testamentele comune făcute în temeiul legilor locale, îşi vor produce efectul şi în succesiunile ce se vor deschide posterior intrării în vigoare a acestei legi. Ele vor putea fi revocate sau anulate potrivit dispoziţiunilor legilor în vigoare înainte de această dată.

Faptele producătoare de prejudicii, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, îşi vor produce efectele prevăzute în legile sub care s'au săvârşit.

Pentru căsătoriile încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestor legi, raporturile patrimoniale dintre soţi rămîn carmuite, în lipsa de convenţiuni, de regimul legal sub care căsătoria s'a încheiat; însă regimul matrimonial nu va mai putea fi schimbat în timpul căsătoriei şi nici dota nu va putea fi sporită.

Prescripţiunile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sînt carmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început. Cînd legea noua prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche, se va aplica termenul mai scurt, dacă socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlineşte mai înaintea termenului prevăzut de legea veche. Cazurile de suspendare şi întreruperea prescripţiei sînt acelea prevăzute de legea noua. Dispoziţiunile art. 1909 din Codul civil nu vor fi aplicabile posesiunilor începute înainte de intrarea în vigoare a legii prezente.

Obligaţiunile privitoare la ţinerea registrelor comerciale, stabilite prin Codul comercial român, intră în vigoare la 1 Ianuarie 1944. Pînă la această dată registrele comerciale ţinute în conformitate cu dispoziţiunile din legile anterioare, produc aceleaşi efecte ca şi registrele din Codul comercial extins.

Statutele societăţilor pe acţiuni vor trebui să fie puse de acord cu legile extinse, pînă la 1 Ianuarie 1945, indeplinindu-se formalităţile din art. 92 şi 96 din Codul de comerţ.

Răspunderea membrilor societăţii în nume colectiv în operaţiunile încheiate de societate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, va fi aceea prevăzută de legea locală.

Procurile comerciale, date şi înscrise în registrul comerţului înainte de punerea în aplicare a acestei legi, păstrează efectele prevăzute de legile anterioare, în privinta puterilor acordate procuratorului pînă la expirarea sau încetarea lor.

Falimentele declarate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, vor fi carmuite de legile în fiinta la data cînd au fost declarate. Concordatele post-falimentare cerute după punerea în aplicare a acestei legi, vor fi carmuite de Codul comercial.

Acţiunile şi cererile introduse pînă la punerea în aplicare a acestei legi, vor fi judecate potrivit legilor în vigoare la data cererii şi de către instanţa competenţa, potrivit legii sub care a fost introdusă. Convenţiunile de prorogarea competentei instanţelor de judecată, valabile potrivit dreptului local şi anterioare acestei legi, îşi vor produce efectele şi în urma punerii în aplicare a acestei legi.

Hotărîrile pronunţate înaintea intrării în vigoare a acestei legi, rămîn supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost pronunţate.

Perimarea acţiunilor, opoziţiilor, contestaţiilor, apelurilor, recursurilor sau cererilor de revizuire care se găsesc în nelucrare sau suspendate la intrarea în vigoare a acestei legi, va avea loc în termen de 3 ani, socotit dela data cînd procesul a fost lăsat în nelucrare, respectiv dela cel din urma act de procedura.

Cînd nu se poate determina instanţa competenţa a judeca o cerere sau cînd din cauza unei imposibilitati de fapt, această instanţă nu poate fi sesizată, Înaltă Curte de Casaţie va putea indica, la cererea oricăreia din părţi, instanţa competenţa. Dispoziţiuni finale

Prezentul decret-lege se pune în aplicare pe data de 10 Septemvrie 1943. Pe aceeaşi dată se abroga toate legile, cutumele, regulamentele şi dispoziţiile contrare legilor şi regulamentelor extinse a acestei legi. --------