Legea nr. 5/1965

În Republica Socialistă România protecţia muncii constituie o problemă de stat.

Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă şi are ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor profesionale.

Măsurile de protecţie a muncii se asigura pentru angajaţii tuturor organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ai celorlalte organizaţii obşteşti, pentru membrii cooperativelor de producţie, agricole şi meşteşugăreşti, precum şi pentru ucenici, elevi şi studenţi în perioada efectuării practicii profesionale sau vizitelor cu caracter didactic în unităţi productive.

Ministerul Muncii stabileşte împreună cu Ministerul Sănătăţii norme republicane obligatorii de protecţie a muncii. Aceste norme cuprind cadrul general de tehnica a securităţii, precum şi normele de igiena a muncii.

Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti stabilesc, pe baza normelor republicane, sub îndrumarea şi controlul Ministerului Muncii, norme departamentale de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate organizaţiile ce le sînt subordonate. Normele de igiena a muncii vor fi incluse în normele departamentale de protecţie a muncii astfel cum au fost stabilite prin normele republicane. Pentru activităţile ce sînt comune mai multor ministere, altor organe centrale ale administraţiei de stat, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti, precum şi consiliilor populare, se aplică normele departamentele indicate de Ministerul Muncii, care va stabili şi adaptarile ce sînt necesare. Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti stabilesc normele de protecţie a muncii pentru activităţile de gospodărie comunală care nu sînt specifice ministerelor şi altor organe centrale. Comitetul pentru Problemele Administraţiei Locale coordonează stabilirea normelor prevăzute la alineatul precedent.

Conducerile organizaţiilor socialiste vor stabili instrucţiuni proprii de protecţie a muncii care cuprind prevederile din normele departamentale de protecţie a muncii şi măsurile suplimentare de protecţie a muncii necesare la condiţiile de lucru specifice secţiilor, sectoarelor, atelierelor şi locurilor de muncă din organizaţia socialistă respectiva.

Conducătorii organizaţiilor socialiste vor stabili, odată cu măsurile de realizare a planului de producţie, sau a sarcinilor de serviciu, măsuri corespunzătoare în vederea asigurării celor mai bune condiţii de muncă, a prevenirii accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale.

Obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplina a măsurilor de protecţie a muncii o au - potrivit atribuţiilor ce le revin - cei ce organizează, controlează şi conduc procesul de muncă, după cum urmează: - la locul de muncă: şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor, - ingineri, tehnicieni sau maiştri - precum şi şefii brigazilor şi echipelor; - la nivelul întreprinderilor, organizaţiilor economice de stat, cooperatiste şi la celelalte organizaţii obşteşti, precum şi la instituţii: directorul, conducătorul unităţii sau preşedintele organizaţiei cooperatiste sau obşteşti; - la nivelul direcţiilor generale, direcţiilor judeţene, trusturilor şi combinatelor: conducătorul respectiv; - la nivelul consiliilor populare: preşedintele comitetului executiv; - la nivelul ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti: ministrul, conducătorul organului central ori preşedintele organizaţiei cooperatiste sau obşteşti respective. Obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplina a măsurilor de protecţie a muncii o au de asemenea şi toate celelalte persoane cărora le revin atribuţii de organizare, conducere şi control în procesul de muncă.

Organizaţiile socialiste sînt obligate:

1. a) să aplice normele de protecţie a muncii: la construcţia şi exploatarea obiectivelor în care se desfăşoară o activitate economică, socială sau culturală; la introducerea de substanţe noi; la amplasarea utilajelor şi instalaţiilor; la reparaţia şi întreţinerea utilajelor, instalaţiilor, sculelor şi la exploatarea mijloacelor şi căilor de transport;
2. b) sa introducă în procesul de producţie sau, după caz, sa confectioneze aparate, dispozitive, instalaţii, echipamente şi materiale de protecţie a muncii la nivelul cuceririlor ştiinţei şi tehnicii moderne. Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti vor lua măsuri pentru generalizarea celor mai eficace dispozitive şi instalaţii de protecţie a muncii, cu avizul Ministerului Muncii;
3. c) sa ia orice alte măsuri în vederea asigurării celor mai bune condiţii de muncă, prevenirii accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale.

Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti sînt obligate ca odată cu realizarea instalaţiilor şi utilajelor, precum şi la introducerea de noi procese tehnologice, să asigure măsurile corespunzătoare de protecţie a muncii. Organizaţiile de cercetări şi proiectari sînt obligate să aplice, la elaborarea studiilor şi proiectelor, normele de protecţie a muncii. În cazul proceselor tehnologice pentru care nu exista norme republicane sau departamentale de protecţie a muncii, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti, în subordinea cărora se afla organizaţiile de cercetare şi proiectare, sînt obligate sa stabilească măsurile necesare de protecţie a muncii cu avizul Ministerului Muncii. Consiliile tehnico-ştiinţifice şi comisiile tehnice interne sînt obligate sa verifice proiectele din punct de vedere al respectării normelor de protecţie a muncii. Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare vor aviza numai proiectele pentru care consiliul tehnico-ştiinţific al organizaţiei socialiste menţionează că s-au respectat normele de protecţie a muncii şi pentru care sînt asigurate mijloacele financiare şi materiale necesare realizării măsurilor de protecţie a muncii.

În cazul accidentelor de muncă, conducătorul procesului de muncă trebuie să înştiinţeze de îndată pe conducătorul organizaţiei socialiste de producerea accidentului. În cazul accidentelor de muncă colective, mortale şi a celor care au produs invaliditate, conducătorul organizaţiei socialiste va sesiza de îndată organele Ministerului Muncii, ale Procuraturii şi ale Ministerului Afacerilor Interne. Conducătorul organizaţiei socialiste şi al procesului de muncă sînt obligaţi sa ia măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea accidentului, în afară de cazurile cînd menţinerea acestei stări ar da loc la alte accidente, ar periclita viaţa sau sănătatea accidentatilor ori securitatea organizaţiei socialiste. Ministerul Muncii este obligat ca prin organele sale sa înceapă de îndată cercetarea la faţa locului pentru stabilirea cauzelor accidentului, precum şi pentru prevenirea altor accidente.

Organizaţiile socialiste sînt obligate, potrivit normelor stabilite de Consiliul de Miniştri:

1. a) sa înregistreze, sa ţină evidenta şi să raporteze accidentele de muncă şi imbolnavirile profesionale;
2. b) sa nominalizeze, în planurile lor, investiţiile pentru protecţia muncii şi sa ţină evidenta cheltuirii fondurilor de protecţie a muncii.

În toate cazurile şi la toate nivelele, la aprecierea activităţii depuse în îndeplinirea planului de producţie şi a sarcinilor de serviciu, la acordarea oricăror stimulente materiale şi morale, se va ţine seama de felul în care au fost asigurate şi respectate măsurile de protecţie a muncii.

Institutele de cercetări din subordinea ministerelor, a celorlalte organe centrale şi ale Academiei Republicii Socialiste România vor introduce în planurile de cercetare, teme de protecţie a muncii specifice activităţii pentru care se face cercetarea.

Ministerul Învăţămîntului, în colaborare cu celelalte ministere sau organe centrale va lua măsuri ca planurile de învăţămînt şi programele analitice ale cursurilor de calificare cu durata scurta, ale şcolilor profesionale, şcolilor tehnice, precum şi ale institutelor de învăţămînt superior tehnic, sa cuprindă cursuri speciale sau capitale de protecţie a muncii.

Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti sînt obligate sa ia măsurile şi sa prevadă mijloacele necesare pentru desfăşurarea unei propagande sistematice, concrete şi eficace în vederea cunoaşterii, popularizarii şi aplicării măsurilor de protecţie a muncii. Comitetul de Stat pentru Cultura şi Arta şi Comitetul de Radiodifuziune şi Televiziune sînt obligate sa prevadă în planurile lor de activitate, în mod distinct, teme privind propaganda prevenirii accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale. Comitetul de Stat pentru Cultura şi Arta ia măsuri pentru realizarea materialelor de propaganda referitoare la protecţia muncii - filme, diafilme, afişe, pliante şi alte tiparituri - pe baza cererilor organizaţiilor socialiste. Ministerul Muncii coordonează activitatea de propaganda a protecţiei muncii în ceea ce priveşte nivelul tehnic şi va realiza noi prototipuri de afişe, pliante şi alte materiale de propaganda.

Organizaţiile socialiste sînt obligate să prezinte actele sau orice alte documente în legătură cu protecţia muncii cerute de organele de control ale Ministerului Muncii. De asemenea, organizaţiile socialiste sînt obligate sa dea lămuririle necesare şi sa ţină seama de indicaţiile organelor de control ale Ministerului Muncii. Organizaţiile socialiste sînt obligate, la cererea Ministerului Muncii sau inspectoratelor pentru protecţia muncii din cadrul direcţiilor pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale din judeţe şi municipiul Bucureşti, sa pună la dispoziţie specialiştii solicitati de acestea pentru efectuarea unor acţiuni deosebite de control privind protecţia muncii, ori a unor expertize, precum şi pentru lămurirea problemelor ce se ridica cu ocazia cercetării unor accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Organizaţiile socialiste la care funcţionează inspectori pentru protecţie a muncii sînt obligate să le asigure, fără plata, încăperile şi mobilierul necesar activităţii lor, precum şi iluminatul, incalzitul şi întreţinerea acestora.

Dispoziţiile Ministerului Muncii, date în realizarea atribuţiilor sale, sînt obligatorii pentru toate organizaţiile socialiste.

Inspecţia sanitară, de stat, Inspectoratul de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat, Inspecţia de supraveghere pentru prevenirea incendiilor, Inspecţia de stat pentru construcţii, precum şi alte inspecţii de stat şi organele lor în subordine, sînt obligate sa acorde Ministerului Muncii şi organelor de control ale acestuia tot sprijinul de specialitate necesar pentru asigurarea prompta şi eficace a controlului aplicării măsurilor de protecţie a muncii.

Organele de control ale Ministerului Muncii solicita sprijinul sindicatelor care - potrivit atribuţiilor lor - organizează controlul obştesc asupra aplicării şi respectării legislaţiei de protecţie a muncii, în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale. Capitolul IV*) Infracţiuni ___________

Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de imbolnavire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri, în locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de imbolnavire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor luate cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de imbolnavire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor luate cu privire la protecţia muncii în locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de imbolnavire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Dacă faptele prevăzute la art. 21, 22, 23 şi 24 sînt săvîrşite din culpa, maximul pedepselor se reduce la jumătate.

Normele republicane şi departamentale de protecţie a muncii existente la data publicării prezentei legi, rămîn în vigoare pînă la emiterea altor norme.

Încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia muncii atrage răspunderea: disciplinară, administrativă, materială sau penală, după caz, potrivit legii.

Decretul nr. 834/1962 privind organizarea protecţiei muncii în Republica Populara Română, precum şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri şi Consiliului Central al Sindicatelor nr. 965/1964 privind organizarea protecţiei muncii şi a activităţii de igiena şi antiepidemice în Republica Populara Română, se abroga. ────────────