Legea nr. 647/1945

Bunurile de orice fel, confiscate prin hotărîri rămase definitive, pronunţate de Tribunalul Poporului în temeiul legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul tarii sau de orice crime de război, se administrează şi se lichidează potrivit dispoziţiunilor legii de faţa.

Hotărîrile Tribunalului Poporului, împreună cu toate datele, informaţiunile şi actele referitoare la bunurile confiscate, se vor trimite deindata, spre executare, Parchetului Tribunalului Ilfov, prin îngrijirea acuzatorului public şef.

Parchetul Tribunalului Ilfov, va proceda de urgenta la identificarea şi inventarierea bunurilor confiscate, făcînd în acest scop toate cercetările necesare. Pentru bunurile aflate în circumscripţia altui tribunal, Parchetul Tribunalului Ilfov va putea face cercetări direct sau prin intermediul parchetului tribunalului respectiv. În timpul cercetărilor, parchetul va putea lua măsurile de asigurare şi conservare ce va crede de cuviinţă. Împotriva măsurilor asiguratorii, cei interesanti pot uza de căile de atac prevăzute de dreptul comun.

Autorităţile şi instituţiile publice de orice fel, sînt obligate să execute măsurile ordonate de parchet şi sa comunice toate datele cerute în vederea identificarii şi luării în posesie a bunurilor confiscate. Institutiunile de utilitate publică şi cele particulare sînt, de asemenea, obligate sa dea, la cererea parchetului, orice informaţiuni, chiar dacă aceasta le este interzis prin lege sau statute.

Parchetul Tribunalului Ilfov va publică în Monitorul Oficial şi în doua ziare mai răspândite hotărîrea Tribunalului Poporului, care se executa, cu somatiunea de a se face declaraţiunile prevăzute în alineatul următor. În termen de 30 zile de la data ultimei publicaţiuni, toţi acei care deţin, cu orice titlu, bunurile celui condamnat, cat şi ale persoanelor intrand în prevederile art. 16, alin. 2 din Legea nr. 312 din 24 Aprilie 1945, precum şi acei care datoresc acestora, cu orice titlu, bani sau alte prestaţiuni, ori au încheiat acte juridice, intrand în prevederile art. 16, alin. 1 din acea lege, sînt obligaţi să le declare Parchetului Tribunalului Ilfov, sau parchetului tribunalului de la domiciliul declarantului. Declaraţia se va face, după caz, în doua sau trei exemplare, din care unul, vizat, se va restitui declarantului, al doilea se va păstra la parchetul tribunalului unde s-a făcut declaraţia, iar al treilea exemplar se va trimite Parchetului Tribunalului Ilfov.

Pe măsura identificarii bunurilor confiscate, Parchetul Tribunalului Ilfov va întocmi procese-verbale, în dublu exemplar, în care va trece numele persoanei căreia a aparţinut bunul confiscat, precum şi toate datele necesare identificarii bunului. Dispozitivul hotărîrii Tribunalului Poporului, completat cu procesele-verbale întocmite potrivit alineatului precedent, constituie titlul executoriu al Statului. Parchetul Tribunalului Ilfov va cere tribunalului situaţiei imobilului confiscat transcrierea procesului-verbal încheiat, iar acolo unde exista cărţi funciare, intabularea dreptului Statului. Un exemplar de pe procesul-verbal, va trimite Ministerului Justiţiei.

Luarea în posesie efectivă a bunurilor confiscate se va face, în temeiul procesului-verbal întocmit conform art. 6, prin parchetul tribunalului situaţiunii bunurilor, încheindu-se proces-verbal, în triplu exemplar, din care unul se păstrează la parchetul tribunalului respectiv, al doilea se înmânează deţinătorului bunului, iar al treilea se înaintează Ministerului Justiţiei, Direcţia contabilităţii. În caz de opunere din partea deţinătorilor, înlăturarea acestor piedici la executare se va face după normele prevăzute de art. 67 din Legea nr. 394 din 23 Iunie 1943, pentru accelerarea judecaţilor. Contestaţiile la executare, sau - după executare - acţiunile în revendicare, se vor judeca potrivit normelor de drept comun.

Ministerul Justiţiei va putea retine în folosinţă sa bunurile ce va socoti de cuviinţă şi va comunică Presedintiei Consiliului de Miniştri inventarul celorlalte bunuri, care urmează a fi atribuite în folosinţă sau lichidate potrivit normelor de drept comun. Sumele nete rezultate din administrarea sau exploatarea bunurilor, după deducerea cheltuielilor curente de regie şi administraţie, se vor vărsa la Administraţia financiară pentru a fi făcute venit la Stat, cu excepţia sumelor provenite din administrarea şi exploatarea bunurilor reţinute de Ministerul Justiţiei, care vor fi depuse în contul acestui minister. Pământurile şi proprietăţile agricole rămîn supuse dispoziţiunilor art. 3, litera b, din Legea nr. 187 din 23 Martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.

Bunurile reţinute în folosinţă Ministerului Justiţiei vor fi administrate, prin derogare dela dispoziţiunile legii contabilităţii publice, după cum urmează: Ministerul Justiţiei va putea numi, prin deciziune, administratori, cărora le va fixa şi retributia cuvenită. Aceştia vor putea fi revocaţi de Ministerul Justiţiei, prin deciziune, fără arătare de motive. Atribuţiunile administratorilor sînt cele prevăzute de codul de procedura civilă pentru sechestrul judiciar, cu derogarile prevăzute de legea de faţa. Cînd printre bunurile confiscate se găsesc acţiuni sau părţi sociale de orice fel, administratorul va exercita toate drepturile decurgînd din calitatea de acţionar, inclusiv dreptul de participare şi vot în adunarea generală şi dreptul de opţiune la noile omisiuni. Executarea bugetului de venituri şi cheltuieli se va face conform normelor ce se vor fixa de Ministerul Justiţiei, prin deciziune. Administratorii pot fi autorizaţi de Ministerul Justiţiei sa angajeze personalul necesar exploatării, în condiţiile legii contractelor de muncă. Gestiunea administratorilor este supusă controlului Ministerului Justiţiei, în care scop ei sînt obligaţi a depune semestrial la Direcţiunea contabilităţii conturile gestiunii, împreună cu toate actele justificative de cheltuieli făcute. Verificarea gestiunii administratorilor se va face de o comisie de control compusa dintr-un magistrat numit de ministerul justiţiei, un delegat al Ministerului Finanţelor şi un expert contabil numit de Ministerul Justiţiei. Rezultatul lucrărilor de verificare şi control va fi supus Ministerului Justiţiei.

În societăţile anonime şi în comandită pe acţiuni, dacă Statul dobândeşte, ca urmare a confiscării pe baza legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945, acţiunile prezentând cel puţin jumătate din capitalul social, organele de conducere ale societăţii, din proprie iniţiativă sau la cererea administratorului numit de Ministerul Justiţiei, va convoca de urgenta adunarea generală, pentru a decide fie dizolvarea şi lichidarea societăţii, fie eventual numirea altor administratori şi cenzori. Lichidarea se va face după prescripţiunile codului comercial. Dacă acţiunile dobândite de stat reprezintă mai puţin de jumătate, însă mai mult de 20 la suta din capitalul social, administratorul numit de Ministerul Justiţiei va putea cere convocarea adunării generale pentru a decide dacă este locul la schimbarea administratorilor societăţii. Prin derogare dela dispoziţiunile statutare şi ale codului de comerţ, Statul poate oferi garanţia ca în locul garanţiei în acţiuni prevăzute de statute pentru noii administratori şi cenzori aleşi.

Emiterea de duplicate în locul acţiunilor şi obligaţiunilor pierdute sau a căror luare în posesie nu s-a putut efectua, precum şi operaţiunile de transfer în registrul de acţionari se vor face de organele societăţii respective la cererea administratorilor numiţi de Ministerul Justiţiei, după normele de drept comun, emitand totodată certificatele provizorii de efectuarea transferului. În temeiul acestor certificate, administratorii vor exercita, în numele Statului, dreptul de acţionar, fără a mai depune acţiunile la adunările generale sau acele unde legea ar cere aceasta formalitate. Administratorii societăţii nu pot refuza transferul în registrul de acţionari decât dacă acţiunile au fost înstrăinate înainte de 23 August 1944, prin act cu data certa. În caz de refuz, administratorul numit de Ministerul Justiţiei va cere efectuarea transferului pe cale de ordonanţa preşedinţială, conform art. 67 din Legea nr. 394 din 23 Iunie 1943 pentru accelerarea judecaţilor, data cu citarea părţilor. Ordonanţarea preşedinţială, rămasă definitivă, va tine locul certificatului provizoriu de transfer.

Confiscarea bunurilor în temeiul legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945 se socoteşte drept o cauza legală de desfiinţarea contractului de societate, în condiţiunile art. 1.523 din codul civil şi art. 193 din codul comercial, în cazul în care contractul nu prevede continuarea societăţii între ceilalţi asociaţi.

Cheltuielile preliminarii pentru identificarea şi luarea în posesie a bunurilor trecute în patrimoniul Statului, în baza legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945, se vor suporta de Ministerul Justiţiei din fondul prevăzut de art. 82 ce va fi alimentat la început dintr-un credit special deschis în acest scop.

Toţi acei care vor da cu rea credinţa informaţiuni neexacte sau vor ascunde acte şi fapte cunoscute de ei dintre acelea cerute potrivit art. 4, se vor pedepsi după cum urmează: funcţionarii publici cu sancţiunile prevăzute la art. 243 din codul penal, iar celelalte persoane cu pedepsele prevăzute de art. 277 şi următorii din codul penal.

Dispoziţiunile prezentei legi se aplică cu efect retroactiv dela publicarea legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945. Ministrul Justiţiei

1. l) Patrascanu Raportul d-lui ministru al justiţiei către
2. s) Regele, Sire, Identificarea şi luarea în posesie a bunurilor confiscate în temeiul legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul tarii sau de crime de razboiu, precum şi administrarea acestor bunuri dau loc la dificultăţi care nu pot fi soluţionate numai prin actualele dispoziţiuni legale. Pentru îndreptarea acestei situaţiuni, am întocmit alăturatul proiect de decret-lege, pe care, autorizat fiind de Consiliul de Miniştri, respectuos îl supun Înaltei aprobări şi semnături a Maiestatii Voastre. Sînt cu cel mai profund respect, al Maiestatii Voastre, Ministrul justiţiei
3. l) Patrascanu ──────────────