Legea nr. 661/1923

Contribuţiunile directe corespunzătoare celor de mai jos, acum existente în tot cuprinsul României, se înlocuiesc dela 1 Aprilie 1923, cu următoarele: 1. Impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole; 2. Impozitul pe veniturile proprietăţilor cladite; 3. Impozitul pe veniturile valorilor mobiliare; 4. Impozitul pe veniturile comerciale şi industriale; 5. Impozitul pe salarii; 6. Impozitul pe veniturile din profesiuni şi ocupatiuni neimpuse la celelalte impozite; 7. Impozitul progresiv pe venitul global. Primele 6 impozite sînt obiective, ele lovind veniturile speciale, împărţite în 6 categorii, după originea şi tratamentul cari li se aplică, şi formând astfel 6 impozite elementare. Pe lîngă aceste impozite se pot stabili impuneri adiţionale în folosul comunelor, judeţelor şi altor instituţiuni publice, în limitele prevăzute de această lege. Ultimul impozit este subiectiv şi completează impunerea, lovind totalitatea veniturilor.

Sînt supuse impozitelor elementare persoanele fizice sau juridice cărora le previn veniturile sus vizate, independent de naţionalitatea şi sediul lor. Persoanele impozabile la impozitul progresiv asupra venitului global sînt prevăzute la titlul II, cap. VII, al acestei legi. Titlul II Impozite

Sînt supuse unui impozit de 12 la suta pe numele proprietarilor, uzufructuarilor sau titularilor oricărui alt drept real de folosinţă, veniturile proprietăţilor funciare agricole sau celor asimilate lor, constatate conform prevederilor prezentei legi. Pentru veniturile proprietăţilor arendate impozitul este sporit la 14 la suta, afară de cele ce aparţin minorilor orfani, ori cele arendate obstilor sau cooperativelor locale de exploatare. Dacă contribuabilul locueste în străinătate mai mult de 6 luni, în cursul unui an, impozitul va fi de 24 la suta, fără deosebirea de mai sus, afară de cazul cînd este trimis în calitate de funcţionar public, ori cu o însărcinare oficială, sau în cazul cînd sade acolo cel mult 6 ani, pentru studii universitare sau asimilate lor sau 2 ani pentru studii speciale. Aceasta sporire de cota nu se aplică contribuabililor cari au o întindere de pămînt pînă la 5 hectare inclusiv, cu domiciliul la aplicarea legii în tari străine, decât după 3 ani dela această dată şi dacă pînă atunci nu se reintorc în ţara.

Venitul impozabil se determina din 5 în 5 ani de comisiunile de recensământ prevăzute de art. 80. Comisiunile de recensământ vor face evaluări şi impuneri în fiecare comuna, avînd sa stabilească: 1. Întinderea proprietăţilor în parte pe proprietari şi distribuirea lor pe categorii şi clase. Vor fi 12 categorii şi anume: 1) pamanturi arabile; 2) fanete; 3) izlazuri; 4) grădini de legume cu caracter permanent; 5) livezi de pruni şi de alţi arbori fructiferi; 6) vii; 7) mlastini, terenuri necultivabile; 8) păduri; 9) balti; 10) pepiniere şi grădini de flori ornamentale; 11) terenuri de agrement rurale; 12) orice alta categorie neprevăzută aci. Clasificarea se va face după calităţi şi numai pentru proprietăţile de categoriile 1-6 inclusiv. Pentru teritoriile unde se afla întocmit cadastrul se va ţine seama de intinderile, categoriile şi clasificarile cadastrale, dacă aceste lucrări sînt ţinute în regula. Acolo unde nu e cadastru numărul claselor nu va fi mai mare de şase pentru o singura categorie de proprietăţi. 2. Valoarea locativă medie pe hectar pentru proprietăţile de categoriile 1-6, cari va fi aceeaşi pentru toate proprietăţile de aceeaşi categorie şi clasa din comuna. Aceasta valoare locativă se stabileşte ţinându-se seama de mijlocia contractelor de arendare din comuna încheiate în ultimii 4 ani, de mijlocia pe 4 ani a valoarei productiunii la hectar, scăzând cheltuielile obişnuite, sau de preţul mediu de vânzare al proprietăţilor în ultimii 4 ani, socotindu-se dobînda de 5 la suta, fără ca pe baza acestui din urma criteriu valoarea locativă să depăşească preţul mediu al arendarilor din regiune. În valoarea locativă astfel stabilită se considera cuprinse veniturile proprietăţii, realizate din orice ramura de productiune agricolă sau din transformarea produselor proprii, afară de veniturile din stabilimente industriale de sine stătătoare, aflate pe proprietăţi, cum: mori, fabrici de spirt şi alte asemenea. 3. Venitul impozabil pe proprietăţi, şi anume:

1. a) Pentru categoriile 1-6 prin înmulţirea întinderii cu valoarea locativă medie pe hectar;
2. b) Pentru celelalte categorii, pe fiecare proprietate, după contractele de arenda în vigoare, iar în lipsa prin apreciere în comparatie cu alte proprietăţi similare arendate. Pentru terenuri de agrement, în lipsa de contracte de arendare, venitul va fi de 8 la suta, asupra preţului de vânzare fixat pentru calitatea de pămînt corespunzătoare. 4. Condiţiunile în cari se exploatează fiecare proprietate, dacă e arendată sau exploatată de proprietar, ori dacă proprietarul domiciliază în străinătate, şi în fine, 5. Sa stabilească impozitul cuvenit a se plati pentru fiecare proprietate, după cota aplicabilă.

La preţul contractelor de arenda, după cari se fac evaluarile şi se stabilesc veniturile, se vor adaoga toate sarcinile impuse arendaşului, cari legalmente privesc pe proprietar, cum şi accesoriile în bani sau în natura pe cari arendaşul e obligat a le da peste arenda. Pentru proprietăţile din comunele în cari se afla cadastru valoarea locativă şi venitul, se vor putea fixa în raport cu evaluarile cadastrale, ţinându-se seama de valorile analoage stabilite la recensământ.

Pădurile din cari nu se trage nici un folos nu se impun decât atunci cînd sînt date în tăiere. Cele date în arenda spre alta folosinţă decât exploatarea lor prin tăiere, sau cari aduc asemenea foloase proprietarului se impun după valoarea locativă pe hectar, stabilită conform art. 4. Cele puse în exploatare prin tăiere se impun potrivit procedurii prevăzută de art. 95, din momentul cînd sînt date altora în tăiere sau cînd începe exploatatiunea, cu cota de 10 la suta, fără distinctiune în ce priveşte cota dacă pădurile sînt arendate sau exploatate de proprietar. În cazul cînd taierea are ca urmare defrişarea, cota va fi de 20 la suta, afară de acelea cari din oficiu sînt destinate defrişării. În toate cazurile cota va fi sporită la 24 la suta pentru contribuabilii ce locuesc în străinătate în condiţiunile prevăzute de art. 3, alin. 3. Pentru pădurile înfiinţate din nou, dela punerea în aplicare a legii, venitul rezultat din prima tăiere este impus pe jumătate. Cîştigurile rezultând din exploatatiune fac obiectul unei impuneri separate, conform art. 30.

Terenurile afectate unei concesiuni miniere sînt supuse la acest impozit numai în ce priveşte venitul agricol al suprafatei şi în afară de taxele prevăzute de legea minelor. Impozitul va inceta pentru întinderea ce n'ar mai putea aduce venit agricol din cauza lucrărilor de exploatare ale subsolului.

Sînt scutite de acest impozit: 1. În mod permanent:

1. a) Proprietăţile publice afectate unui serviciu public şi neproducatoare de venit, cum şi cele afectate sporturilor în interes public;
2. b) Imobilele Statului cari se exploatează în regie. 2. În mod vremelnic:
3. a) Pentru 10 ani, dela schimbarea lor în pămînt de cultura cu cheltuiala proprietarului, mlastinile şi baltile, cum şi alte pamanturi necultivabile prin natura lor;
4. b) Pentru 5 ani dela plantare livezile de pomi roditori şi pământurile plantate din nou cu vii, fie prin replantare, fie înfiinţate din nou, afară de cele plantate cu producători direcţi;
5. c) Pentru 5 ani dela repunerea lor în stare de a fi cultivate, prin cheltuiala proprietarului, terenurile devastate în timpul războiului în asa grad, ca devenisera cu totul improprii culturii. Cererile de scutiri vor fi făcute şi rezolvate potrivit procedurii prevăzute în art. 99. Scăderea impozitului va avea loc dela 1 Ianuarie ce urmează cererii, iar epoca de scădere decurge în tot cazul dela 1 Ianuarie a anului ce urmează aceluia în care a avut loc faptul ce motiveaza scăderea.

Proprietarii, uzufructuarii sau titularii oricăror drepturi reale de folosinţă sînt obligaţi sa declare proprietăţile, intinderile de terenuri posedate, arendările şi contractele respective, precum şi orice alte acte şi împrejurări necesare constatării şi asezarii impunerii. Ei vor face declaraţiunile după formularele şi în termenul ce se va hotărî şi publică de ministerul de finanţe. Ele pot fi făcute colectiv, pe formulare anume întocmite, de către toţi locuitorii dintr'o comuna, sat ori catun, sub îngrijirea şi atestarea primăriei respective şi se vor depune prin îngrijirea primarului la perceptia locului, cu cel puţin 3 zile înainte de începerea lucrărilor comisiunii. Comisiunile vor tine seama de aceste declaraţiuni la stabilirea impunerilor, evaluarile făcându-se conform art. 4. Ziua începerii lucrărilor comisiunii într'o comuna se va afişa la primărie şi perceptie, cu cel puţin 10 zile înainte, dresandu-se proces-verbal. Pentru comunele unde se tine cadastru în regula, proprietarii sînt dispensaţi a declara datele cuprinse în el.

Comisiunile vor dresa procese-verbale de stabilirea categoriilor, a claselor şi a evaluării pe hectar, conform art. 4, punctele 1 şi 2, şi, îndată ce aceste lucrări sînt terminate, vor afişa procesele-verbale la primăria comunei. După aceasta, vor întocmi tablouri de distribuirea proprietăţilor pe categorii şi clase, cum şi de stabilirea veniturilor şi impozitului pe proprietăţi şi proprietari. Aceste tablouri se vor afişa la primărie, imediat după întocmirea lor. Afişarea proceselor-verbale şi a tablourilor se va constata prin proces-verbal. Contribuabilii, precum şi oricare reprezentant al fiscului au dreptul să facă apel în contra acestor hotărîri, în termen de 20 de zile dela aceasta afişare, înaintea comisiunii de apel. Apelul se declara la administraţia de constatare respectiva sau la circumscripţiile de constatare ale comunelor unde vor funcţiona comisiuni de apel.

Toate apelurile dintr'o comuna, în ce priveşte gruparea terenurilor pe categorii şi clase, cum şi valoarea locativă medie pe hectar, se vor putea conexă şi judeca prin aceeaşi hotărîre, şi deciziunea data în aceasta privinta va avea putere de lucru judecat faţă de toţi contribuabilii comunei pentru proprietăţile aflate în aceeaşi categorie şi clasa. Apelul unuia profita tuturor contribuabililor din comuna. Contribuabilii vor fi citaţi colectiv, în ce priveşte judecarea acestor apeluri, făcându-se publicaţii cu cel puţin 8 zile înainte de ziua fixată pentru judecata, la primărie, şcoala, biserica şi casele delegaţilor săteşti. Apelantii pot fi reprezentaţi prin locuitori ai comunei.

Hotărîrea comisiunii de apel rămîne definitivă în ce priveşte clasificarea pe categorii şi stabilirea valorilor locative; ea poate fi atacată în recurs pe calea arătată la articolul 85. Procedura şi judecata apelurilor şi a recursurilor, cum şi orice schimbări a impunerilor în cursul periodului de 5 ani, se vor îndeplini conform dispoziţiunilor cuprinse în titlul III.

Sînt supuse unui impozit de 12 la suta pe numele proprietarilor, uzufructuarilor sau titularilor oricărui alt drept real de folosinţă, veniturile nete din proprietăţile cladite sau celor asimilate lor şi cari nu sînt prevăzute la cap. 1. Dacă contribuabilul locueste în străinătate mai mult de 6 luni în cursul unui an, impozitul va fi de 20 la suta, afară de cazul cînd este trimis în calitate de funcţionar public ori cu o însărcinare oficială, sau în cazul cînd sade acolo cel mult 6 ani pentru studii universitare sau asimilate lor sau 2 ani pentru studii speciale cum şi dacă se afla în condiţiunile prevăzute de art. 3, alin.

1. iv) Fac parte din clădiri, instalatiunile mobiliare şi accesoriile cari devin imobile prin destinaţie. Se va ţine seama de excepţiunea prevăzută la art. 30 pentru stabilimentele proprii ale întreprinderilor industriale. Sînt asimilate clădirilor:
2. a) Terenurile virane din oraşe;
3. b) Terenurile necultivate, afectate unei întreprinderi comerciale sau industriale, ca santiere, depozite, locuri de petrecere sau pentru publicitatea industriala ori comercială;
4. c) Instalatiunile pe bacuri.

Pentru clădirile cari se închiriază cu mobile venitul impozabil la acest impozit este acela al clădirii fără mobile, afară de cel cari devin imobile prin destinaţie şi servesc la exploatarea imobilelor. Venitul mobilelor va face obiectul impozitului pe veniturile din ocupatiuni necomerciale.

Venitul se determina pe baza valoarei locative a imobilului. Valoarea locativă se stabileşte după contractele de închiriere, iar în lipsa lor, prin evaluarea directa în comparatie cu imobilele similare, sau pe baza unei vânzări recente a imobilului impozabil, socotindu-se la preţ o dobînda de 5 la suta. Pentru terenurile virane venitul se stabileşte după preţul mijlociu de vânzare al acestor terenuri, la care se socoteşte o dobînda de 5 la suta. La preţul contractului de închiriere se va adauga valoarea tuturor sarcinilor impuse chiriaşilor, cari legalmente privesc pe proprietari.

Pentru clădiri şi instalatiuni imobiliare venitul net impozabil se obţine scăzând din valoarea locativă 20 la suta drept cheltuieli de gestiune, asigurări contra riscurilor, întreţinere şi amortizare. Pentru terenurile asimilate clădirilor valoarea locativă constitue venitul net impozabil.

Sînt scutite de acest impozit: 1. În mod permanent:

1. a) Imobilele publice sau ale aşezămintelor de utilitate publică neproducatoare de venit şi afectate serviciilor publice sau scopului acestor aşezăminte, precum şi imobilele particulare puse în mod gratuit la dispoziţia unor asemenea aşezăminte în acelaşi scop;
2. b) Clădirile parohiale, ale cultelor religioase întreţinute de Stat cari nu produc nici un venit şi cari s'au bucurat pînă în prezent de asemenea scutiri;
3. c) Sub condiţiunea reciprocităţii, clădirile aparţinînd legatiunilor şi consulatelor străine şi ocupate de ele;
4. d) Clădirile rurale ce servesc de locuinta agricultorilor şi cari nu au mai mult de 3 camere locuibile, precum şi toate cele necesare exploatării agricole a terenurilor. 2. În mod vremelnic:
5. a) Clădirile noui, pe timp de 5 ani dela data de cînd au devenit utilizabile în total sau în parte. Clădirile reparate chiar radical nu vor fi asimilate clădirilor noui, deci nu vor fi scutite;
6. b) Pentru 10 ani dela începerea exploatării, stabilimentele de ape minerale naturale recunoscute. După acel termen impozitul se reduce la jumătate pe încă 10 ani;
7. c) Pentru 10 ani de cînd au devenit locuibile, clădirile construite şi cele ce se vor construi de particulari pe loturi cumpărate de la Stat în staţiunile de băi şi ape minerale, precum şi în staţiunile Techirghiol, Tuzla, Carmen Sylva în condiţiunile legii din 1912;
8. d) Stabilimentele de băi de ape minerale, puse în exploatare exclusiv pentru căutarea sănătăţii muncitorilor şi funcţionarilor publici, în mod gratuit, atît timp cat funcţionează numai în acest scop;
9. e) Pentru 10 ani de cînd au devenit locuibile venitul clădirilor construite de societăţi de locuinţe ieftine, recunoscute ca atare prin legi speciale. După acest termen impozitul se reduce la o pătrime pe 5 ani şi la jumătate pe încă 5 ani. Clădirile ce se vor construi în viitor de aceste societăţi se scutesc de impozit pe 10 ani;
10. f) Clădirile noui construite sau cari se vor construi, timp de 10 ani dela aplicarea legii de faţa, pe calea Victoriei din Capitala, în conformitatea legilor din Decembrie 1910 şi 1913, se scutesc în aceleaşi condiţiuni ca cele din alin. e;
11. g) Terenurile societăţilor comunale ale locuinţelor ieftine vor fi scutite pe timp de 10 ani dela cumpărarea lor, iar pentru cele deja cumpărate termenul de 10 ani începe dela promulgarea legii.

Valoarea locativă şi venitul net impozabil se stabileşte din 5 în 5 ani de către comisiunile de recensământ prevăzute la art. 80. Comisiunile de recensământ vor proceda atît la stabilirea venitului clădirilor cari nu se bucura de scutiri permanente, cat şi la impunerea celor impozabile, pe loc la fiecare imobil, în intervalul de timp ce se va fixa şi publică de ministerul finanţelor prin Monitorul Oficial.

Contribuabilii sînt datori a face declaraţiuni pentru fiecare imobil în parte, la perceptiile respective, pe formularele oficiale, în termenele prevăzute prin publicaţiunile ministerului de finanţe. Comisiunile vor tine seama de aceste declaraţiuni şi de actele prezentate, cum şi de înscrierile cadastrale.

Pentru toate evaluarile se vor încheia procese-verbale pe imobile şi contribuabili, cari vor fi predate la imobil, sub dovada de primire, contribuabilului sau unui membru din familie ori din serviciul sau. În cazul cînd cei în drept a primi procesul-verbal nu se afla faţa pentru a da dovada, delegatul fiscului va afişa procesul-verbal de impunere la imobil, iar dacă prin declaraţia de impunere contribuabilul şi-a ales alt loc pentru comunicarea impunerii, va fi comunicat la acel loc. Afişarea sau comunicarea se va constata prin proces-verbal. Contribuabilii, cum şi ori ce reprezentant al fiscului au dreptul să facă apel la comisia de apel prevăzută de art. 80, în termen de 20 de zile dela înmânarea procesului-verbal de impunere sau dela afişarea lui. Apelul se face la administraţia financiară sau la perceptiile comunelor neresedinte în cari vor funcţiona comisiuni de apel.

Hotărîrea comisiunii de apel rămîne definitivă în ce priveşte constatarea şi evaluarea venitului; ea poate fi atacată în recurs pe calea arătată la art. 85. Procedura şi judecata apelurilor şi a recursurilor, cum şi orice schimbări a impunerilor în cursul periodului de 5 ani se vor îndeplini conform dispoziţiunilor cuprinse în titlul III.

Veniturile capitalurilor mobiliare şi cele asimilate lor, conform dispoziţiunilor din art. următor, sînt supuse unui impozit de 15 la suta, afară de cele mai jos arătate, pentru cari impozitul va fi de: 12 la suta pentru veniturile din acţiuni nominative ale societăţilor cu capital în majoritate naţional; 10 la suta pentru veniturile din depozite în numerar la bănci şi de 8 la suta pentru cele din scrisurile de credit funciar formate prin asociaţie de proprietari şi autorizate prin lege a emite asemenea obligaţiuni, cum şi din renta exproprierii, ori din titlurile societăţilor de locuinţe ieftine create în baza legii din 13 Februarie 1910. Impozitul se aseaza asupra veniturilor brute, provenite din România de către oricine s'ar incasa, cum şi cele din alta ţara luate de către locuitorii tarii, acestea fiind impuse cu 15 la suta, fără distinctiune.

Veniturile impozabile sînt: 1. Dividendele şi produsele de orice fel la acţiunile, obligaţiunile şi orice titluri sau drepturi din valori mobiliare, sub orice denumire, ale societăţilor şi colectivităţilor de orice fel, afară de dividendele distribuite de băncile populare şi cooperativele şi federalele enumerate la art. 34, precum şi dividendele încasate de băncile populare, cooperative şi federale la sumele cu cari ele participa la capitalul centralelor lor, toate aceste dividende impunandu-se conform art. 35 la impozitul pe venitul întreprinderilor comerciale. 2. Cupoanele la rente şi obligaţiuni ale Statului Roman, judeţelor sau comunelor, cari nu au fost scutite de impozite prin legea de emisiune a lor. 3. Rentele viagere dela 25.000 lei anual în sus, cele mai mici fiind supuse la impozitul pe salarii. 4. Dobânzile şi produsele de orice fel încasate de cei ce nu fac afaceri de banca, scont sau împrumut, pentru cari aceştia plătesc impozitul prevăzut de art. 30, ce se cuvin la sumele plasate în:

1. a) Creanţe ipotecare, privilegiate şi chirografare. Impozitul va fi calculat asupra unei dobânzi de 6 la suta pentru creanţele comerciale şi de 5 la suta pentru cele civile, dacă în aceste creanţe nu se prevede nicio dobînda, ori se prevede o dobînda mai mica. Se exclud dobânzile încasate de comercianţi sau industriasi la creanţele comerciale cari au de obiect o vânzare sau alte afaceri de comerţ, pentru cari ei sînt supuşi impozitului pe beneficiile comerciale şi industriale;
2. b) Depozite de sume de bani la vedere sau cu scadenţa, cum şi soldul creditor de dobânzi al conturilor curente la bănci;
3. c) Garanţii în numerar. 5. Tantiemele acordate de societăţi în afară de cele plătite directorilor şi funcţionarilor întreprinderii, cari vor fi impuse la impozitul pe salarii. 6. Redevenţele în bani sau în natura, precum şi sumele primite dintr'o dată sau periodic pentru cesiuni de drepturi sau de exerciţiul unor drepturi, concesiuni miniere sau închirieri ori arendări de întreprinderi comerciale ori industriale. Intra în venit valoarea instalatiunilor mobiliare sau imobiliare ce concesionarii, arendaşii şi chiriaşii sînt obligaţi să facă în profitul beneficiarului.

Sînt scutite de acest impozit:

1. a) Dobânzile la economiile înscrise pe livretele de economie ale Casei de Depuneri, la economiile pînă la 10.000 lei înscrise pe carnetele de economie ale Caselor de credit, aparţinînd institutiunilor publice ori băncilor populare ce funcţionează pe bază de legi şi la cele pînă la 5.000 lei, înscrise pe carnetele altor instituţiuni de credit. Se scuteşte o singura asemenea depunere pentru o persoană. Impozitul se percepe la veniturile sumelor ce trec de cele mai sus prevăzute, iar pentru economiile făcute la băncile populare între 10.000-20.000 lei se reduce la jumătate;
2. b) Dobânzile creanţelor ipotecare sau privilegiate ale institutiunilor de credit autorizate prin lege sa emita în contul acelor ipoteci obligaţiuni supuse impozitului de faţa;
3. c) Renta perpetua de expropriere, precum şi celelalte valori mobiliare, ce aparţin institutiunilor culturale ori de binefacere, ce au în vedere un scop de utilitate publică, cu condiţia ca aceste valori să fie depuse spre păstrare la Casa de depuneri şi consemnaţiuni;
4. d) Veniturile din titluri străine sau din depozite ale personalului diplomatic străin, sub condiţiunea reciprocităţii şi în condiţiunile ce se vor fixa prin regulament.

Impozitul este datorat din ziua exigibilitatii dreptului creditorilor. Perceperea se face pe cale de reţinere de către debitorii dividendelor, cupoanelor, dobânzilor, rentelor, tantiemelor şi produselor specificate la art. 23. Impozitul va fi vărsat la stat, conform normelor şi în termenele ce se vor stabili prin instrucţiunile Ministerului de Finanţe, aceste termene neputând fi mai mare de 3 luni dela reţinere, iar pentru dobânzile plătite la creanţele ipotecare privilegiate sau chirografare, prevăzute la punctul 4, litera a al art. 23, de trei zile. Pentru aceste din urma dobânzi, plata impozitului se va putea efectua prin aplicarea de timbre mobile speciale, pe înscrisul constatând achitarea lor, de îndată ce Ministerul Finanţelor va întocmi şi va publică modalităţile de aplicarea şi anularea acestor timbre, cum şi limita pînă la care se pot face asemenea plati. Pînă la înfiinţarea de timbre, perceptorul sau administraţia financiară unde se vărsa impozitul vor face la cerere menţiune despre aceasta pe act. Lipsa acestor vize ori timbre sau a chitanţei doveditoare de plată impozitului constituie o dovadă îndestulătoare de sustragerea dela plata, urmând a se aplică sancţiunile legale.

Perceperea şi vărsarea impozitului pe veniturile din valorile mobiliare străine, se face pînă la o înţelegere cu diferitele State interesate, de către bancherul, agentul de schimb sau orice altă persoană care efectuează, în România, plata dobânzilor sau veniturilor produse de aceste valori. Oricine face o profesiune sau un comerţ din a strânge, plati sau cumpara cupoane, cecuri sau orice alte instrumente de credit, create pentru plata acelor venituri din alte tari, este dator să facă o declaraţie despre aceasta la administraţia financiară a reşedinţei sale şi să se conformeze regulelor stabilite prin instrucţiunile Ministerului de Finanţe. Sînt dispensaţi de aceste declaraţiuni cei obligaţi la publicarea bilanţului. Cei cari vor incasa din străinătate, fie direct, fie prin altul, asemenea venituri, sînt obligaţi a vărsa, impozitul la administraţia financiară sau la perceptie, în termen de o luna, putând cere vizarea titlurilor pentru dovada plăţii impozitului.

Vărsarea impozitului reţinut de către debitorii veniturilor menţionate la punctul 6 de sub art. 23 se va face conform celor arătate în articolul 25, însă cu titlu provizoriu, pînă la stabilirea definitivă a impozitului de către comisiunile de impunere ce vor urma după acea vărsare. Constatarea se face pe baza declaraţiunilor ce contribuabilii sînt obligaţi a da, în conformitate cu dispoziţiunile art. 87, ţinându-se seama de contracte, registre şi orice acte, pe cari atît debitorii, cat şi creditorii veniturilor sînt datori a le prezenta. Modalităţile şi formele de constatare sînt cele prevăzute în titlul III. Nu intră în venitul impozabil:

1. a) Amortismentul repartizat pe numărul de ani, cat durează concesiunea, al capitalului investit de concedent în întreprindere şi care se pierde pînă la sfîrşitul concesionarii, arendării ori închirierii;
2. b) Amortismentul anual de cel mult 5% al instalatiunilor utile întreprinderii cari nu se pierd în totul dar rămîn la expirare în stare degradata. Înscrierea impozitului se va face în roluri speciale, unde se va nota şi încasarea prealabilă a impozitului. În cazul cînd s'a încasat mai mult se va face compensatiune în anii următori sau cu alt impozit conform art. 114. Dacă aceasta compensare nu se poate face, se va restitui diferenţa.

Impozitul e în sarcina creditorului chiar dacă prin contracte s'ar prevedea clauza contrarie; orice asemenea clauza contrarie este nulă.

Instanţele judecătoreşti şi orice autoritate publică nu vor putea da curs nici unei cereri relative la asemenea acte sau creanţe ce fac obiectul impozitului de faţa şi nu vor opera nici o radiere de sarcini, privilegii sau ipoteci asupra imobilelor pînă nu se va justifica plata impozitului, afară de cazurile de dispensa prevăzute de lege.

Sînt supuse unui impozit de 10 la suta veniturile nete din întreprinderile comerciale şi industriale, din exploatări agricole făcute de arendasi, cum şi din exploatări de păduri sau de mine făcute fie de către arendasi sau concesionari, fie de proprietari. Impozitul se sporeşte cu 2 la suta, pentru veniturile nete din operaţiuni de banca, scont sau împrumuturi şi se reduce cu 2 la suta pentru veniturile nete ale întreprinderilor cari au de obiect exclusiv exploatări industriale, miniere sau de transport pe cale ferată sau pe apa. În venitul întreprinderilor industriale se socotesc a fi cuprinse veniturile imobilelor afectate industriei cari aparţin exploatatorilor, şi cari n'ar putea servi decât în scopul pentru care sînt întrebuinţate, fiind legate de exploatarea industriala respectiva. Ele nu sînt dar supuse la impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole sau al celor cladite, ci la cel de faţa. Venitul impozabil se stabileşte în fiecare an pe baza venitului rezultat în anul ce precede celui de impunere sau în perioada de 12 luni, care a servit la stabilirea ultimului bilanţ, în cazul cînd bilanţul nu se încheie pe anul civil.

Venitul net impozabil se obţine scăzându-se din veniturile brute rezultate din operaţiunile făcute în cursul anului cheltuielile proprii ale întreprinderii, şi anume: 1. Chiria sau arenda imobilelor cari servesc întreprinderilor comerciale ori industriale, sau cari sînt destinate exploatării. Dacă aceste imobile sînt proprietatea exploatatorului şi sînt impozabile la impozitele pe veniturile proprietăţilor agricole sau al celor cladite, se va scădea venitul brut evaluat şi impus acolo; 2. Dobânzile capitalurilor împrumutate întreprinderii, dacă aceasta are o personalitate juridică distinctă de aceea a împrumutătorului, fie acele dobânzi fixe, fie sub forma participării la beneficiile întreprinderii debitoare; 3. Salariile, retribuţiunile, indemnizarile şi remizele plătite agenţilor, lucrătorilor, funcţionarilor întreprinderii, fie în bani, fie în natura; 4. Participările obligatorii la beneficii ale lucrătorilor sau funcţionarilor, stabilite prin contract sau statute, precum şi gratificatiunile neobligatorii pînă la 50 la suta, din totalitatea retributiunilor anuale; 5. Costul materiilor prime transformate în cursul anului de exploatare pe care s'a încheiat bilanţul; 6. Amortismentul de cel mult 5 la suta pe an din costul imobilelor ce aparţin întreprinderii al căror venit e cuprins în acela al exploatării, şi impus la un loc, conform art. 30, alin. III, pînă la amortizarea lor completa. Pentru clădirile uzinelor amortismentul se poate ridica pînă la 8 la suta pe an, iar pentru instalatiunile imobiliare, pînă la 15 la suta, în condiţiunile dela punctul 7 ce urmează; 7. Chiria instalatiunilor cari n'au caracterul de imobile prin natură. Dacă acestea aparţin exploatatorului, se vor scădea sumele necesare pentru amortizarea lor, fără a putea depăşi 15 la suta din cost. Cota amortizărilor pentru diferitele categorii de industrii va fi fixată de Ministerul Finanţelor după normele ce se vor stabili de comisiunea centrala prevăzută la art. 84, luându-se şi avizul comisiunii industriale de pe lîngă Ministerul Industriei şi Comerţului; 8. Amortismentul capitalului investit în concesiuni de exploatări pe termen limitat, cari rămîne neamortizat într'unul din modurile prevăzute la alin. 6 şi 7, precum şi investirile în instalatiuni utilizabile cari rămîn în proprietatea concedentului. Aceasta parte de capital se amortizeaza repartizandu-se anual pînă la expirarea concesiunii; 9. Alocaţiile la Casele de pensiuni şi asistenţa ale funcţionarilor, sau primelor plătite de întreprinderi pentru asigurarea funcţionarilor pînă la cel mult 10 la suta din salarii, cum şi sumele alocate din beneficii pentru instituţiuni de cultura şi de asistenţa socială ale Statului, judeţelor şi comunelor; 10. Cheltuelile diverse sau cheltuelile generale privind strict întreprinderea, între cari intra şi cele de întreţinere şi de asigurare, şi afară de impozitul de faţa, care priveşte însuş obiectul întreprinderii. În afară de scazamintele prevăzute în acest articol, nici o alta scădere nu se mai poate face la stabilirea beneficiului net. Astfel nu se vor putea scădea sumele cheltuite spre a da o plus valoare instalatiunilor sau sumelor afectate sporirii întreprinderilor.

După alegerea beneficiului net al societăţilor anonime pe acţiuni, în urma scaderilor de mai sus, se mai scade:

1. a) Rezervele statutare pînă la 10 la suta din beneficiul net, atunci cînd rezervele n'au atins încă jumătate din capital, şi 5 la suta după ce aceasta limita a fost atinsa, iar cînd ajung egale cu capitalul, nu se mai scade nimic. Rezervele de orice fel ale Băncii Naţionale a României nu vor fi impuse decât atunci cînd se vor distribui acţionarilor sub orice formă, chiar prin sporire de capital. În acest caz se va scădea cota-parte ce revine Statului în raport cu capitalul sau în Banca; Rezervele matematice ale societăţilor de asigurare nu sînt impozabile întru cat n'ar cuprinde beneficii ale societăţii;
2. b) Rezervele speciale pentru creanţele dubioase, trecute ca atare în bilanţ. Aceste rezerve, în total, nu vor putea trece de 3 la suta din plasamentul în creanţe al întreprinderii. Partea ce trece va fi impusa.

Nu sînt supuse decât la impozitul complimentar prevăzut la art. 42 sumele ce intră în compunerea beneficiului net al societăţilor pe acţiuni pentru cari s'a plătit impozitul mobiliar şi anume:

1. a) Participările reale la beneficiile altor societăţi, dovedite cu acte, cum şi veniturile din sumele plasate în mod permanent, în efecte publice supuse impozitului mobiliar;
2. b) Redevenţele din concesiuni;
3. c) Dobânzile cuvenite la sumele depuse spre fructificare sau păstrare. Cheltuielile speciale privitoare numai la sumele de mai sus nu pot fi scăzute din beneficiul impozabil. Din beneficiul net total rămas după scăderea rezervelor scutite, conform articolului precedent şi a sumelor de mai sus, se impune cu cotele prevăzute la art. 30 ceea ce rămîne după deducerea dividendului, care e supus impozitului mobiliar. La stabilirea beneficiului net impozabil al institutiunilor financiare create de Stat se va scădea partea ce revine Statului pentru dreptul sau regalian concedat acelor instituţiuni. Societăţile ipotecare prin asociaţiune mutuala de proprietari, constituite pe baza Legii din 5 Aprilie 1873, nu sînt impuse decât pentru aceea parte a excedentului dintre venituri şi cheltuieli, care, conform deciziunilor adunării generale, se restituie imprumutatilor societari prin imputare asupra ratelor datorite de
4. ei) Beneficiul distribuit ca dividend acţionarilor de băncile populare, cooperativele şi federalele enumerate la art. 34, neimpunandu-se la impozitul mobiliar, conform art. 23, este supus acestui impozit în condiţiunile prevăzute la art. 35.

Se scutesc de impozit:

1. a) Pentru 3 ani dela constituirea lor, cooperativele de meseriasi, funcţionari şi muncitori, precum şi asociaţiile şi cooperativele din industria casnica, băncile populare, cooperativele săteşti, cooperativele populare orăşeneşti, cari distribuie mărfurile numai membrilor, cum şi federalele acestor cooperative şi bănci, dacă ele satisfac condiţiunile impuse prin legile lor organice spre a obţine scutirea de impozite similare de pînă acum. Impunerea începe dela 1 Ianuarie a anului ce urmează implinirii termenului de 3 ani;
2. b) Societăţile functionaresti sau în scop de binefacere, cari se bucura de scutire pe bază de legi speciale, întru cat nu fac operaţiuni decât cu membrii funcţionari şi se conformează condiţiunilor stabilite prin legile lor organice;
3. c) Casele comunale de păstrare pentru veniturile cari servesc edilitatii publice; depunatorii vor plati însă impozitul pe venitul valorilor mobiliare;
4. d) Societăţile pentru exploatarea apelor minerale ale Statului, menţionate în Legea din 18 Aprilie 1909, pînă la împlinirea termenului de scutire de 10 ani dela începerea exploatării prevăzută în aceea lege.

Impozitul se reduce:

1. a) Cu jumătate pentru cooperativele, băncile populare şi federalele prevăzute în art. precedent, alin. a, pentru societăţile pentru construirea de locuinţe ieftine, înfiinţate conform legii speciale, dacă satisfac condiţiunile legilor lor organice, precum şi pentru asociaţiunile profesionale fără scop lucrativ, cari nu împart sub nici o formă beneficiile membrilor lor, ci le întrebuinţează în scop de utilitate generală recunoscută; de asemenea pentru asociaţiile şi societăţile de industrie casnica sau avînd de obiect exclusiv producerea sau desfacerea obiectelor de industrie casnica;
2. b) Cu un sfert pentru cooperativele, băncile populare şi federalele, precum şi asociaţiile sau societăţile de industrie casnica prevăzute la alin. a, cari au peste 6 ani de funcţionare şi capital vărsat de peste un milion lei.

Întreprinderile industriale şi miniere noui se vor bucura de scutire de impozitul de faţa pînă în al cincilea an dela punerea în funcţionare, dacă beneficiul lor net anual nu trece de 8 la suta din capital împreună cu rezervele, şi de o reducere la jumătate dacă aceasta rentabilitate e cuprinsă între 8-10 la suta. Intra între acestea şi cele distruse de razboiu pentru partea refăcută, dacă aceasta trece de o treime din totalul instalatiunilor, clădiri şi maşini. Aceste scutiri ori reduceri se acordă numai întreprinderilor cu capital industrial în majoritate naţional şi sub rezerva îndeplinirii condiţiunilor impuse de legile şi regulamentele industriale şi miniere pentru acordarea unor asemenea avantaje.

Impozitul se aseaza pentru fiecare întreprindere din România în parte pe numele exploatatorului la sediul directiunii fiecărei întreprinderi sau, în lipsa, acolo unde are loc principala activitate a întreprinderii. Societăţile pe acţiuni sînt impuse la sediul lor pentru beneficiul realizat din toate întreprinderile şi sucursalele lor din ţara. Întreprinderile cari n'au sediul în ţara sînt impuse la locul unde se afla sucursalele, pentru beneficiile realizate în ţara, ele fiind obligate a le declara şi a încheia bilanţ pentru operaţiunile şi capitalul din cari a rezultat acele beneficii.

Constatarea venitului şi stabilirea impozitului se face după normele de mai jos şi pe baza declaraţiunilor ce contribuabilii sînt obligaţi a da anual sau la începerea întreprinderilor, conform regulelor prevăzute la titlul III. Declaraţiunea trebuie să cuprindă capitalul întrebuinţat în întreprindere, venitul brut şi net realizat în anul încheiat la 31 Decembrie precedent sau în perioada de timp pe cari e încheiat bilanţul, cifrele propuse ca scaderi conform art. 31, precum şi toate justificările necesare în sprijinul cifrelor ce declara. Declaraţiunea va fi însoţită de bilanţ şi de contul de profit şi pierdere; iar pentru cei ce n'au obligaţiunea întocmirii lui şi nici nu l-au încheiat în regula, pe lîngă cifrele indicate ca venituri şi capital, vor declara cifra afacerilor.

Stabilirea venitului net impozabil se face într'unul din următoarele moduri: 1. După elementele bilanţului, pentru cei obligaţi la publicarea lui, sau pentru cei cari l-au încheiat în regula, corespunzînd cu registrele regulat ţinute în conformitate cu art. 31. 2. Prin constatarea directa sau prezumţii, în celelalte cazuri, bazate pe următoarele elemente:

1. a) După cifra afacerilor anului precedent, comparata cu aceea a altor exploatări similare;
2. b) Dacă cifra afacerilor nu se poate constata precis după registre, sau din orice alte elemente, venitul impozabil se va stabili prin apreciere în comparatie cu alţi contribuabili de aceeas categorie şi importanţa.

Aprecierea veniturilor nete ale arendaşilor, în cazul cînd nu ţin o contabilitate regulată, şi nu se poate dovedi acest beneficiu, se va face ţinându-se seama de valoarea locativă a proprietăţii exploatate, stabilită la recensământ, conform normelor ce se vor stabili de comisiunea centrala prevăzută la art. 84. Pentru păduri şi mine, în afară de prevederile legii minelor, venitul net al exploatatorilor, oricărei ar fi ei, se stabileşte tot pe calea prevăzută la art. 38 şi 39.

Pentru primul an de exercitare al unei întreprinderi, venitul se constata pe calea prevăzută de art. 39, alin

1. b) Dacă întreprinderea a început în anul precedent, venitul acelui an serva de baza pentru cel de impunere, numai în cazul cînd este constatat prin bilanţ, şi dacă exercitarea a durat mai mult de 3 luni. În acest caz venitul se socoteşte raportandu-se la timpul cat a avut loc exercitarea. Cînd exercitarea în anul precedent a avut loc mai puţin de 3 luni, sau cînd venitul e constatat pe alta cale decât după bilanţ, impunerea se stabileşte după normele prevăzute la punctul 2, alin. b, din articolul 39. Pentru societăţile pe acţiuni impozitul, atît pe primul an, cat şi pe al doilea, se stabileşte după încheierea primului bilanţ, cari va servi de baza la impunerea pe aceşti doi ani. Din impozitul ce se va stabili pe baza bilanţului ultimului an de exercitare, se va scădea impozitul plătit pe primul an.

Ca un complement al acestui impozit, veniturile aparţinînd contribuabililor mai jos vizati, sînt supuse la un adaus de impozit dacă aceştia se găsesc în condiţiunile ce urmează:

1. a) Contribuabilii obligaţi la publicarea bilanţului sau aceia cari au registre regulat ţinute şi bilanţ încheiat în regula, sînt supuşi la aceasta suprataxare dacă beneficiul lor net anual trece de 75.000 lei, şi în condiţiunile de rentabilitate de mai jos;
2. b) Contribuabilii cari nu au bilanţ şi registre în regula şi nu li se poate stabili capitalul real pus în întreprindere, dar a căror cifra de afaceri trece de un 1.000.000 lei, sînt consideraţi a avea un capital egal cu jumătate din cifra afacerilor. Ei vor fi suprataxati în aceleaşi condiţiuni cu cei din aliniatul precedent, avînd în vedere beneficiul stabilit conform art. 39. În afară de societăţile pe acţiuni, la calculul rentabilitatii capitalul nu va fi socotit mai mic de jumătate din cifra afacerilor. Pentru comercianţii şi industriasii particulari, după ce se face calculul rentabilitatii, la impunere, se scade 10 la suta din beneficiul ales conform prevederilor acestui impozit. Impozitul complimentar se stabileşte odată cu impozitul prevăzut de art. 30, potrivit dispoziţiunilor din acest capitol şi asupra aceluias venit, iar pentru societăţile pe acţiuni şi asupra sumelor arătate în art. 33, inclusiv dividendul. Cota de impunere variaza după rentabilitatea capitalului, adică după raportul dintre capital, împreună cu totalul rezervelor şi beneficiul net, fără rezervele prevăzute de art. 32 şi 124, însă inclusiv sumele prevăzute la art. 33, cum şi dividendul, precum urmează. Dacă rentabilitatea anuală este: SUPRATAXA VA FI: Pentru Soc. pe acţ. Pentru particulari Dela 10% incl. până la 11% 0,5 % - '' 11'' '' '' '' 12'' 1 '' - '' 12'' '' '' '' 13'' 1,5 '' - '' 13'' '' '' '' 14'' 2 '' - '' 14'' '' '' '' 15'' 2,5 '' - '' 15'' '' '' '' 16'' 3 '' 0,5 % '' 16'' '' '' '' 18'' 4 '' 1 '' '' 18'' '' '' '' 20'' 5 '' 1,5 '' '' 20'' '' '' '' 22'' 6 '' 2 '' '' 22'' '' '' '' 25'' 7 '' 2,5 '' '' 25'' '' '' '' 30'' 8 '' 3 '' '' 30'' '' '' '' 35'' 9 '' 3,5 '' '' 35'' '' '' '' 40'' 10 '' 4 '' '' 40'' '' '' '' 45'' 11 '' 4,5 '' '' 45'' '' '' '' 50'' 12 '' 5 '' '' 50'' '' '' '' 60'' 13 '' 6 '' '' 60'' '' '' '' 70'' 14 '' 7 '' '' 70'' '' '' '' 80'' 15 '' 8 '' '' 80'' '' '' '' 90'' 16 '' 9 '' '' 90'' '' '' '' 100'' 17 '' 10 '' '' 100'' '' '' '' 120'' 18 '' 11 '' '' 120'' '' '' '' 160'' 19 '' 12 '' '' 160'' '' '' '' 200'' 20 '' 13 '' '' 200'' '' '' '' 250'' 21 '' 14 '' '' 250'' '' '' '' 300'' 22 '' 15 '' '' 300'' '' '' '' 350'' 23 '' 16 '' '' 350'' '' '' '' 400'' 24 '' 17 '' '' 400'' '' '' '' 450'' 25 '' 18 '' '' 450'' '' '' '' 500'' 26 '' 19 '' '' 500'' în sus........... 27 '' 20 '' Pentru institutiunile financiare create de Stat cu participarea lui progresiva la beneficii, o cota se va stabili ţinându-se seama de partea din beneficii ce revine Statului conform conventiunii şi legii speciale dintre Stat şi aceste instituţiuni. Societăţile pe acţiuni cari dau lucrătorilor sau funcţionarilor participatii la beneficii, obligatorii prin statute sau prin lege de cel puţin 25 la suta din beneficiul net şi cele profesionale vor plati impozitul complimentar redus cu o pătrime.

Veniturile nete provenite din salarii, lefuri publice şi private, remuneraţii, gratificatii sau din indemnizaţii de orice fel, participari la beneficii ale lucrătorilor şi funcţionarilor, pensiuni, cum şi din rente viagere mai mici de 25.000 lei anual, sînt supuse unui impozit conform prevederilor de mai jos, în cazul cînd aceste venituri se încasează periodic cu ora, cu ziua, săptămîna, luna sau anul şi au caracter de continuitate. Cota impozitului este de: 4 la suta pînă la venitul de 4.000 lei lunar ori suma respectiva anuală, saptamanala, zilnica sau pe ora; 8 la suta pentru diferenţa ce trece de 4.000 lei lunar. Impozitul loveste toate veniturile sus menţionate provenite din România de către oricine s'ar incasa, afară de lista civilă, cum şi cele luate din alta ţara de către orice locuitor al tarii.

Venitul net se stabileşte adaugand la cifra retributiunii periodice de orice fel, pensiunilor sau rentelor viagere, valoarea indemnizaţiilor sau suplimentelor în natura şi scăzând sumele cheltuite cu îndeplinirea serviciului. Venitul net este impozabil numai dacă suma tuturor veniturilor aci impozabile depăşeşte 750 lei lunar, ori suma respectiva anuală saptamanala, zilnica sau pe ora, rotunjindu-se prin neglijarea fracţiunilor sub 10 lei dela 750 pînă la 4.000 lei venit impozabil lunar, sau 48.000 lei anual, sub 100 lei dela aceste cifre în sus, iar pentru veniturile impozabile socotite pe zi sau pe ora prin neglijarea banilor.

Sînt scutiţi de acest impozit agenţii diplomatici şi consulari străini, sub rezerva reciprocităţii diplomatice. Sînt scutiţi de asemenea invalizii cari au infirmităţi dobândite în război, precum şi văduvele şi orfanii de război pentru pensiunile pe cari le primesc în aceste calităţi.

Venitul impozabil se obţine scăzându-se din venitul net:

1. a) Câte 750 lei lunar, ori suma respectiva anuală, saptamanala, zilnica sau pe ora. Dacă contribuabilul are mai multe venituri, de felul celor aci impuse, fără a întrece în total limita de mai sus, scăderea se face o singură dată, fiind obligat sa declare aceasta la reţinerea impozitului;
2. b) Din salariile muncitorilor manuali, lucrand cu ziua, cu ora sau în acord, tot ce aceştia primesc peste 20 zile lunar;
3. c) Vărsămintele pînă la 10% din venitul brut ce se face de către sau pe seama contribuabilului pentru asigurarea unei pensii, precum şi cotizaţiile pentru asigurarea de accidente şi de viaţa. Limitele de venit prevăzute în acest articol şi în articolele 43, 44 şi 46 vor putea fi modificate prin legea bugetară, de îndată ce cursul leului faţă de valoarea lui în aur se va schimba cu mai mult de o treime în raport cu aceasta diferenţa din momentul aplicării legii de faţa.

Toate instituţiile, Statul, judeţele, comunele, stabilimentele publice şi de utilitate publică, societăţile, comercianţii, industriasii, meseriaşii şi oricine plăteşte sau procura funcţionarilor, amploiatilor, comisilor, lucrătorilor, servitorilor sau altora salarii sau orice alte indemnizaţii în bani sau în natura, mai sus vizate, sînt obligaţi sa retina impozitul asupra sumelor ce plătesc. Impozitul reţinut va fi vărsat la prescripţiile fiscale, în luna ce urmează aceleia în care s'a făcut reţinerea, în conformitate cu instrucţiunile publicate ale ministerului de finanţe. La vărsare se va prezenta un stat, cuprinzînd toate indicatiunile pretinse prin instrucţiuni şi prin formularele oficiale. Pentru salariile din alte tari, cei ce le primesc sînt obligaţi a face vărsarea impozitului direct la perceptii în termen de o luna.

Sînt supuse unui impozit de 8 la suta veniturile nete din profesiuni libere, cum şi orice venituri neimpozabile la alt impozit elementar, din ocupatiuni necomerciale, din exploatatiuni lucrative exercitate în mod obişnuit sau accidental, sau orice alt venit intamplator. Pentru asemenea venituri ocazionale din afaceri izolate, cota de impunere va fi aceea prevăzută la impozitul elementar respectiv pentru afacerile de aceeas natură. Veniturile lucrărilor din profesiuni literare, artistice, ştiinţifice şi didactice, sînt supuse unui impozit de 5 la suta.

Pentru locuitorii tarii şi pentru cetăţenii români, oriunde le-ar fi reşedinţa, venitul impozabil va cuprinde toate cîştigurile realizate în ţara sau străinătate mai sus vizate; pentru străinii locuind în alta ţara, numai cele realizate în ţara.

Venitul net va fi obţinut scăzându-se din suma încasărilor totale, cheltuelile strict necesare pentru obţinerea venitului. Pentru profesiunile libere aceste cheltuieli se fixează la 1/3 din totalul brut al venitului, afară de cazul cînd contribuabilul va dovedi ca aceste cheltuieli sînt superioare acestei treimi, în care caz se vor scădea cheltuielile sale reale.

Venitul impozabil şi impunerea se stabileşte:

1. a) Anual, după venitul anului precedent şi în parte pentru fiecare exercitare profesională, ocupaţiune ori exploatatiune lucrativă exercitată în mod obişnuit;
2. b) La obţinerea fiecărui câştig ocazional.

Constatarea veniturilor prevăzute în art. precedent, alin. a, şi stabilirea impozitului se face pe baza declaratiunii ce contribuabilii sînt obligaţi a da anual sau la începerea exercitării, conform regulelor prevăzute sub titlul III. Declaraţiunea trebuie să cuprindă veniturile brute realizate în anul încheiat la 31 Decembrie precedent din fiecare fel de profesiune sau ocupaţiune obişnuită, şi cheltuielile necesare obţinerii venitului. Ea poate fi sprijinita cu registre regulat ţinute. Pentru veniturile cari au început în cursul anului precedent, însă au durat mai mult de trei luni, venitul va fi calculat raportandu-se la timpul cat au durat. Dacă în anul precedent au durat mai puţin de trei luni, ele vor fi stabilite după apreciere, cum se arata mai jos. Comisiunile au dreptul sa aprecieze sinceritatea declaraţiunilor, ţinînd seama şi de situaţiunea contribuabililor. Onorariile fixe ale profesionistilor ca şi jetoanele de prezenta fiind taxate la impozitul pe salarii, nu intra la impunere.

Pentru câştiguri ocazionale prevăzute de art. 51, alin. b, din afaceri izolate, ori din remize intamplatoare, cari nu sînt supuse altui impozit elementar, cei cari le-au realizat sînt obligaţi a declara îndată cîştigul, la perceptia locului unde s'a realizat. Impozitul va fi constatat conform art. 95 şi se va achită îndată. Cei cari plătesc aceste sume sînt obligaţi a retine şi a vărsa la Stat impozitul cu normele stabilite la art. 47.

Orice locuitor al tarii, major, afară de femei, sau cei ce au în ţara reşedinţa peste 6 luni într'un an, şi cari nu sînt impozabili, la nici un fel de impozit prevăzut de prezenta lege, afară de personalul Corpului Diplomatic străin, vor plati un impozit minimal de 10 lei pe

1. an) Se scutesc de acest impozit minimal infirmii incapabili de muncă, aflaţi în sarcina asistenţei publice, precum şi cei ajunsi la batranete înaintată, fără mijloace de vieţuire, rezervistii cari au luat parte în campania anului 1877-1878 şi invalizii din războiul 1914-1919.

Impozitul progresiv pe venitul global se aseaza asupra întregului venit anual al contribuabilului, care se compune atît din veniturile supuse la impozitele elementare, cat şi din cele scutite de acele impozite, sau cele mai jos prevăzute din alte tari.

Sînt supuse acestui impozit persoanele fizice şi anume: 1. Pentru toate veniturile lor din ţara şi din străinătate, orice locuitor al tarii, oricine are reşedinţa obişnuită în România mai mult de 6 luni într'un an, cum şi cetăţenii români cari locuesc în alta ţara. Dacă străinii cu reşedinţa în România sînt supuşi în alta ţara, unui impozit progresiv pe venitul global, similar celui de faţa, ei vor putea cere, pînă la o înţelegere cu Statele străine, ca veniturile impuse în străinătate sa nu mai fie impuse în ţara decât pentru diferenţa dintre impozitul român şi cel străin. 2. Pentru veniturile ce trag din ţara, străinii, cari nu au nici domiciliul, nici reşedinţa obişnuită în România.

Venitul global impozabil al unei persoane cap de familie cuprinde: veniturile sale personale, ale sotiei cu care convietuieste, de asemenea şi ale celorlalţi membri minori ai familiei ale căror venituri le are la dispoziţie, urmând ca impozitul stabilit pe baza acestor venituri să fie plătit de fiecare în proporţie cu veniturile sale cari intră în compunerea celui global. Veniturile sotiei şi ale acestor membri provenite din salarii sau din exercitarea personală a unei profesiuni, comerţ ori industrie se impun separat.

Nu sînt supuşi acestui impozit:

1. a) Regele şi membrii familiei regale;
2. b) Personalul diplomatic şi cel consular străin, aceştia din urma cu condiţia sa nu fi avut reşedinţa în ţara şi sa nu aibă alte ocupatiuni obişnuite aci, în tot cazul însă sub condiţiunea reciprocităţii.

Impozitul se aseaza:

1. a) La locul unde contribuabilul are principala reşedinţa, sau în lipsa la domiciliu;
2. b) La locul unde s'a realizat principalul venit dacă n'are domiciliu, nici reşedinţa în România;
3. c) La locul ultimului domiciliu sau resedinte sau în lipsa la Bucureşti, pentru cetăţenii români cari nu au domiciliu, nici reşedinţa, nici vreun venit în România.

Veniturile cari intră în compunerea celui global se calculează pe baza veniturilor respective ale anului precedent, precum urmează:

1. a) Veniturile nete ce se constata în vederea impunerii la impozitele elementare, asa cum ele s'au determinat pentru acele impozite;
2. b) Veniturile taxabile pe cale de reţinere sau vărsare directa la impozitele elementare, altfel cum ele sînt impozabile pe anul precedent;
3. c) Veniturile anului precedent, cari au încetat în cursul acelui an, cum şi cele scutite de impozitele elementare, după normele de calcul stabilite la acele impozite, pentru venituri similare. Veniturile imobilelor neînscrise la impozitele elementare respective intră în acest calcul, astfel cum au fost realizate în anul precedent. În acest scop vor fi determinate, conform normelor stabilite pentru acele impozite elementare, însă cu procedura prevăzută la titlul III, pînă ce devin impozabile la ele.

Venitul global se formează din cel general, scăzându-se: 1. Impozitele elementare şi adiţionale la veniturile cari compun pe cel global; 2. Dobânzile plătite la datoriile chirografare sau ipotecare, şi privilegiate întru cat ele nu sînt deduse după lege la impunerile elementare; 3. Anuitatile rentelor la a căror plata contribuabilul este obligat, în baza unui titlu ce nu este constituit de el însuşi, cum şi cele constituite de el prin acte dotale ori către o institutiune de binefacere sau cu titlu oneros; 4. Deficitele încercate în anul precedent la întreprinderi agricole, comerciale sau industriale, pînă la concurenta venitului global, fără a putea fi repurtate asupra anilor următori; 5. Sumele date din venit pentru instituţiuni de cultura şi de asistenţa socială ale Statului, judeţelor şi comunelor, dacă ele n'au fost scăzute la impozitele elementare.

Pentru persoanele cari domiciliază în alta ţara, însă au în România, cel puţin 6 luni într'un an, una sau mai multe resedinte, sau au domiciliul aci, însă trag veniturile lor în cea mai mare parte din alta ţara, şi dacă venitul global nu se poate stabili pe alta cale, el va fi stabilit în raport cu valoarea locativă a acestor resedinte în modul următor: Dacă valoarea locativă totală a Reşedinţelor este: Minimul de venit impozabil în raport cu valoarea locativă va fi: Până la..................... 5.000 lei De 4 ori Dela............. 5.001 - 10.000 '' '' 5 '' ''............. 10.001 - 20.000 '' '' 6 '' ''............. 20.001 - 40.000 '' '' 7 '' Peste............. 40.000........ '' '' 8 ''

Venitul global este impozabil integral, numai dacă atinge suma de 10.000 lei anual. Aceasta limita va putea fi modificată prin legea bugetară de îndată ce cursul leului faţă de valoarea lui aur se va schimba cu mai mult de o treime în raport cu aceasta diferenţa din momentul aplicării prezentei legi. Porţiunea mai mica de 1.000 neglijează.

Venitul global se impune cu cotele de mai jos: Venitul global impozabil în intervalele dintre cifrele mai jos indicate porţiunea venitului mai mică de 1.000 lei se neglijează. Porţiunile de la 1.000 lei în sus se rotunjesc precum urmează şi IMPOZITUL se calculează cum se arată în ultima coloană COTA impozitul Calculul impozitului pentru veniturile globale cuprinse în intervalele indicate în prima coloană În intervale se rotunjesc sumele din 1.000 în 1.000 lei 10.000 1% 100 20.000 11/4% 250 La fiecare 1.000 lei imp. creşte cu 15 lei 30.000 11/2% 450 '' '' 1.000 '' '' '' '' 20 '' Idem din 2.000 în 2.000 lei 40.000 13/4% 700 '' '' 1.000 '' '' '' '' 25 '' 60.000 2% 1.200 '' '' 1.000 '' '' '' '' 25 '' 100.000 3% 3.000 '' '' 2.000 '' '' '' '' 90 '' 200.000 41/2% 9.000 '' '' 5.000 '' '' '' '' 300 '' Idem din 5.000 în 5.000 lei 300.000 6% 18.000 '' '' 5.000 '' '' '' '' 450 '' 400.000 71/4% 29.000 '' '' 5.000 '' '' '' '' 550 '' 500.000 81/2% 42.500 '' '' 5.000 '' '' '' '' 675 '' 600.000 91/2% 57.000 '' '' 5.000 '' '' '' '' 725 '' Idem din 10.000 în 10.000 lei 700.000 108/10% 72.100 '' '' 5.000 '' '' '' '' 755 '' 800.000 11% 88.000 '' '' 10.000 '' '' '' '' 1.590 '' 1.000.000 12% 120.000 '' '' 10.000 '' '' '' '' 1.600 '' Idem din 20.000 în 20.000 lei 1.500.000 14% 210.000 '' '' 20.000 '' '' '' '' 3.600 '' 2.000.000 15% 300.000 '' '' 20.000 '' '' '' '' 3.600 '' 3.000.000 16% 480.000 '' '' 50.000 '' '' '' '' 9.000 '' Idem din 50.000 în 50.000 lei 4.000.000 17% 680.000 '' '' 50.000 '' '' '' '' 10.000 '' 6.000.000 18% 1.080.000 '' '' 50.000 '' '' '' '' 10.000 '' 8.000.000 19% 1.520.000 '' '' 50.000 '' '' '' '' 11.000 '' 10.000.000 20% 2.000.000 '' '' 50.000 '' '' '' '' 12.400 '' Toată partea ce trece de 10.000.000 se impune cu 36%, neglijându-se porţiunea mai mică de 1.000 lei. Veniturile luate din ţara de către locuitorii altei tari, pentru cari nu se poate stabili venitul lor global, sau nici nu se poate preciza căror persoane fizice aparţin, atunci cînd ele se iau de societăţi anonime din alte tari, vor fi supuse la izvorul acelor venituri, în locul impozitului pe venitul global, cu o supracota la impunerea elementara, de jumătate din cota acelui impozit elementar.

Impunerea se stabileşte conform regulelor cuprinse în titlul III pe baza declaraţiunilor contribuabililor, a înscrierii veniturilor în matricolele de contribuţiuni la impozitele elementare, şi a tuturor constatărilor fiscului din orice acte.

Se vor acorda contribuabililor scaderi din impozitele constatate, cum se specifică mai jos:

1. a) Pentru sarcini familiare;
2. b) Pentru micile venituri supuse impozitelor elementare;
3. c) Pentru sarcini ipotecare. Toate aceste scaderi se fac numai în baza declaraţiunilor anuale de impuneri, întru cat la acordarea lor urmează a se avea în vedere toate veniturile contribuabilului, cum şi împrejurările în cari se afla. Contribuabilii, cari sînt dispensaţi de declaraţiunile anuale pentru stabilirea impozitului pe venitul global conform art. 87, vor face declaraţiuni spre a putea obţine aceste scaderi. Pentru constatarea lor se aplică dispoziţiunile prevăzute în articolul 99. Scaderile de operat asupra impozitelor elementare se vor opera şi asupra aditionalelor respective. Toate scaderile se operează în lei; rezultatul calculului în bani se neglijează.

Scazamintele pentru sarcini familiare se acordă din impozitul pe venitul global, conform prevederilor din tabela de mai jos, şi, numai în caz cînd contribuabilul nu e impozabil la acest impozit, se vor acorda la impozitele elementare. Se considera membrii ai familiei pentru cari contribuabilul are drept la scădere: 1. Sotia care convietueste cu soţul ei, afară de cazul cînd are venit impozabil separat, conform art. 57, alin. 2, mai mult de jumătate din venitul global impozabil pe numele soţului. 2. Ascendenţii, descendenţii, copiii adoptivi şi recunoscuţi, în vîrsta mai mica de 21 ani, la 1 Ianuarie a anului pentru care se cere scăderea, sau excepţional şi cei peste 21 ani, cari se afla de fapt în sarcina contribuabilului, fraţii minori şi sora nemaritata, cu condiţiune însă ca toţi să fie intretinuti de contribuabil şi sa nu aibă fiecare venit impozabil deosebit la global, mai mult de o pătrime din venitul global ale contribuabilului. Contribuabilii vor prezenta, pe lîngă actele de naştere, dovezile ce se vor cere prin instrucţiunile publicate ale ministerului de finanţe. În cazul cînd contribuabilul nu este supus la impozitul pe venitul global, scaderile pentru persoanele în sarcina se vor opera în modul indicat în ultima coloana a tabelei de mai jos, la unul din impozitele elementare înscrise în roluri, după alegerea contribuabilului. Aceste scaderi nu se operează la impozitele asupra veniturilor prevăzute la art. 53 şi 54. Scaderile vor fi: Numărul de membrii ai familiei pentru cari se acordă scăderea Scăderi de făcut din Impozitul pe venitul global când acest venit impozabil este: Dacă venitul global e sub minimul impozabil, scăderile de operat din impozitele elementare şi accesorii înscrise în roluri sunt: Până la 15.000 lei Dela 16.000 până la 20.000 lei Dela 21.000 până la 40.000 lei Dela 41.000 până la 60.000 lei Dela 61.000 până la 100.000 lei Dela 101.000 până la 500.000 lei Dela 501.000 până la 1.000.000 lei 1 - 2 40% 30% 20% 10% 5% - - 10% 3 - 4 60% 40% 30% 20% 10% 5% - 14% 5 - 7 70% 50% 40% 30% 20% 10% 5% 16% 8 - 10 80% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 18% Peste 10 90% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 20%

Pentru contribuabilii al căror venit global cade sub limitele impozabile, se vor face reduceri din impozitele mai jos specificate în cazurile cînd veniturile nu întrec sumele de mai jos, şi anume: 1. Dacă totalul veniturilor proprietăţilor agricole ale unui contribuabil nu trece de 2.000 lei, se va scădea 25% din impozitele proprietăţilor agricole de categoriile 1-6 prevăzute de art. 4, exploatate de contribuabilul însuş. 2. Dacă totalul veniturilor nete ale proprietăţilor cladite ce aparţin unui contribuabil nu trece de 2.000 lei în comunele cu populaţie pînă la 10.000 locuitori, de 3.000 în cele cu 10.001 pînă la 50.000 locuitori, de 5.000 în cele cu 50.001-250.000 locuitori şi de 6.000 lei în cele cu peste 250.000 locuitori, se va scădea 25% din impozitul total al clădirii locuite de proprietar ori de titularul unui drept real de folosinţă, în cazul cînd el locueste în imobil. 3. Dacă totalul veniturilor nete comerciale, industriale, agricole, profesionale, ori din ocupatiuni obişnuite nu trece de 3.000 lei, impozitul se va reduce cu 50% pentru impunerea ce are de obiect principala ocupaţiune a contribuabilului. Cotele reducerilor prevăzute de acest articol se adauga la cele din articolul precedent, făcându-se o singura reducere. Limitele venitului total prevăzute în acest articol peste cari nu se pot face scaderile, vor putea fi modificate prin legea bugetară, de îndată ce cursul leului faţă de valoarea lui aur se va schimba cu mai mult de o treime în raport cu aceasta diferenţa din momentul aplicarei prezentei legi.

Din impozitele elementare asupra veniturilor imobiliare se scade partea de impozit elementar corespunzătoare la suma plătită drept dobânzi la datoriile ipotecare sau privilegiate cari grevează imobilele respective, precum şi pagubele provenite în cazuri de grindina şi inundaţii în caz de totală distrugere, cînd recolta n'a fost asigurata. Spre a se opera aceste scaderi trebuie să se aducă dovada sarcinii ipotecare ori privilegiate şi a plăţii impozitului mobiliar la dobânzile achitate pe anul precedent. Nu se va pretinde dovada plăţii acestui impozit pentru dobânzile plătite la ipoteci constituite către bănci, instituţiuni de credit, sau celor ce fac afaceri de scont ori împrumuturi şi cari sînt scutiţi, conform art. 23, de impozitul mobiliar, nici pentru ratele datoriilor ipotecare către Creditele funciare urbane sau rurale, înfiinţate pe baza legii speciale, cari rate, pentru împrumuturi cu termen dela 20 ani în sus, vor fi socotite integral la aceste reduceri.

În cazul cînd se fac scaderile prevăzute de articolele 67 şi 68 din aceleaşi impozite imobiliare, din cari se face şi scăderea prevăzută de art. 69, scaderile din primele doua articole se fac asupra părţii ce rămîne după ce s'a scăzut impozitul cuvenit la dobânzile ipotecare, după prevederile celui din urma articol.

Se vor putea aplica cote adiţionale pe lîngă unele dintre impozitele elementare, în limitele prevăzute aci, în folosul judeţelor, comunelor, camerelor de comerţ şi institutiunilor publice mai jos indicate. Impozitul se aplică şi se calculează în total, asupra veniturilor impozabile, supuse fiecărui impozit şi după încasare, se repartizează potrivit cotei fiecărei instituţiuni.

Impozitele pe lîngă cari se pot înfiinţa asemenea impunere adiţionale şi maximul cotelor ce institutiunile sus menţionate pot stabili sînt: 1. Pentru judeţe: 5 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole, 2 la suta lîngă cel pe veniturile proprietăţilor cladite, 2 la suta pe lîngă cel pe veniturile comerciale şi industriale şi 1 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile din profesiuni şi ocupatiuni nesupuse la alte impozite. 2. Pentru comune: 3 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole, 6 la suta pe lîngă cel pe veniturile proprietăţilor cladite şi 3 la suta pe lîngă cel pe veniturile comerciale şi industriale şi 3 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile din profesiuni şi ocupatiuni nesupuse la alte impozite. 3. Pentru Camerele de comerţ şi industrie: 1 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile comerciale şi industriale. 4. Pentru asistenţa publică şi cultura naţionala: 3 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile valorilor mobiliare impuse cu 15 şi 12 la suta. 5. Pentru Camerele agricole şi de muncă, în caz cînd ele se vor înfiinţa, se vor putea stabili prin legile de înfiinţarea lor, cote accesorii pe lîngă impozitele pentru veniturile respective din proprietăţile agricole, din salarii ori exercitari profesionale, pînă la 0,5 la suta. Înlăuntrul cifrelor maximale de mai sus, aceste cote vor fi stabilite de instituţii în conformitate cu legile lor organice şi comunicate administraţiilor financiare cel mai târziu pînă la finele lunei Ianuarie a anului de impunere. Ele nu se pot modifica decât la începutul anului. În cazul cînd o întreprindere comercială sau industriala este exercitată în alta comuna sau judeţ decât aceea unde se afla sediul directiunii şi unde se aseaza impozitul elementar, conform art. 37, venitul ce serva de baza impunerii adiţionale va fi distribuit pe comune şi anume: 30 la suta la comuna unde se afla sediul directiunii, şi 70 la suta la aceea unde are loc exercitarea întreprinderii; iar dacă aceasta exercitare se face în mai multe comune, cota de 70 la suta se va împărţi pe comune, în raport cu importanţa fiecărei exercitari. Pentru institutiunile şi societăţile creiate cu participare progresiva a judeţelor sau comunelor la beneficii, impozitele adiţionale respective se vor stabili scăzându-se din beneficiul net partea de beneficiu ce revine judeţelor sau comunelor.

Dobânzile ce se vor percepe în conformitate cu art. 144, ca şi amenzile aplicate după prezenta lege se vor vărsa în întregime la Stat drept cheltuieli de percepere.

Nici un fel de zecimi sau alte dări suplimentare, afară de cele de faţa un pot fi înfiinţate asupra impozitelor stabilite prin această lege sau asupra veniturilor supuse acestor impozite, în folosul nici unei instituţiuni publice. Titlul III Constatarea veniturilor, aşezarea şi perceperea impozitelor

Impunerile periodice, cele anuale, ca şi la aplicarea legii se stabilesc precum urmează: 1. Pentru veniturile imobiliare la recensământ şi după regulile stabilite la titlurile I, cap. I şi II, prin comisiuni constituite în modul prevăzut la art. 80. Primul period de recensământ, începe la 1 Aprilie 1923, şi se termina la 31 Decembrie 1927. 2. Pentru veniturile cari se constata şi se impun anual la impozitele elementare şi la cel pe venitul global, în fiecare an prin comisiunile instituite conform dispoziţiunilor de mai jos, pe baza declaraţiunilor, a vechilor impuneri şi a constatărilor pregătitoare, făcute de delegaţii fiscului. 3. Pentru veniturile de constatat în cursul anului, cînd începe sau încetează exercitarea unei întreprinderi sau profesiuni, ori pentru câştiguri intamplatoare, prin agenţii fiscului şi în conformitate cu dispoziţiunile art. 95.

Comisiunile anuale de impuneri cari constata veniturile impozabile şi stabilesc impunerile în prima instanţa se compun din:

1. a) Un delegat al consiliului judeţean sau în comunele urbane un delegat al consiliului comunal ori institutiunilor ce le tine locul;
2. b) Un delegat al fiscului;
3. c) Un delegat al contribuabililor, desemnat prin tragere la sorţi, efectuată de către judecătorul ocolului respectiv, iar pentru oraşele unde sînt tribunale de către preşedintele sau primul preşedinte al tribunalului dintr'o lista de 20 contribuabili, stiutori de carte dintre cei mai competinti şi cunoscători ai condiţiunilor locale, cari nu sînt funcţionari publici. Aceasta lista va fi prezentată:
4. a) Pentru comisiunile cari vor funcţiona în comunele urbane de administraţia financiară împreună cu primarul şi cu preşedintele tribunalului, în oraşele unde sînt tribunale, sau cu judecătorul ocolului respectiv în celelalte, iar pentru cazurile de impuneri la venituri comerciale şi industriale de către Camerele de comerţ şi industrie şi pentru cele profesionale de organizaţiile lor recunoscute prin legi cari au un număr îndestulător de membri pentru formarea listelor;
5. b) Pentru comisiunile ce vor funcţiona în comunele rurale, de către administraţia financiară împreună cu judecătorul ocolului respectiv. De fiecare membru se va delega câte un supleant, desemnat în acelaşi mod, spre a-l înlocui în caz de împiedicare de lucru. Comisiunea va fi ajutata de un secretar, care va fi delegat de către administratorul financiar. Comisiunea lucrează cu cel puţin 2 membri sub preşedinţia unui membru desemnat de dânsa, nu însă fără delegatul fiscului, care are directiva lucrărilor. În caz de divergenta impunerea va fi stabilită în completul comisiunii.

Contribuabilul sau fiscal, prin funcţionarii prevăzuţi la art. 93, vor putea face apel împotriva hotărîrii comisiunilor de impunere, în termen de 20 zile dela pronunţarea ei, sau în caz cînd contribuabilul a fost lipsa la judecata sau la pronunţarea hotărîrii, în caz de amânarea ei, în termen de 20 zile dela comunicarea hotărîrii facuta în forma art. 98. În cazul cînd s'a făcut reclamatiune pe cale generală prevăzută la art. 84, termenul de apel curge dela comunicarea deciziunii comisiunii prevăzută de acel articol. Apelurile se fac şi se înregistrează la administraţia financiară sau la perceptia oraşului neresedinta în care funcţionează comisiunea de apel, conform prevederilor articolului următor.

Comisiunile de apel, cari vor judeca aceste apeluri, vor fi compuse din:

1. a) Primul-preşedinte sau preşedintele tribunalului dacă acesta are o singura secţie, sau un magistrat delegat de el ca preşedinte;
2. b) Un delegat al fiscului;
3. c) Un delegat al contribuabililor, desemnat prin tragere la sorţi de preşedintele tribunalului, dintr'o lista de 20 contribuabili, cari nu sînt funcţionari publici. Aceasta lista va fi prezentată tribunalului conform prevederilor art. 76. Pe lîngă fiecare delegat va fi şi un supleant, desemnat în acelaşi mod, spre a-l înlocui în caz de împiedicare. Comisiunea va fi ajutata de secretari, dintre funcţionarii delegaţi de administraţia financiară. Comisiunile de apel vor putea lucra cu 2 membri, nu însă fără preşedinte. Hotărîrile lor se vor pronunţa cu majoritate de voturi. În caz de divergenta, apelul se va judeca în completul comisiunii.

Deciziunile comisiunii de apel rămîn definitive în ce priveşte chestiunile relative la constatări de fapt, la evaluări şi aprecieri.

Comisiunile de evaluare şi impunere cum şi cele de apel ale recensamantului, prevăzute de articolele 4 şi 18, vor fi constituite în acelaşi mod ca şi cele anuale de impuneri şi de apel pentru cazurile de constatarea veniturilor imobiliare.

Motivele de apel şi actele pe cari se bazează vor fi depuse, fie prin cererea de apel, fie prin memoriu aparte, pînă în ziua fixată pentru judecata. Comisiunea este obligată a judeca după memorii şi actele prezentate, chiar în lipsa părţii, în cazul cînd fiscal nu cere un termen spre a lua cunoştinţa de ele.

Comisiunile anuale de impunere, cele de apel, cum şi cele instituite la punerea în aplicare a legii vor fi convocate şi vor lucra în zilele ce se vor stabili prin instrucţiunile ministerului de finanţe, cari se vor publică în modul arătat la art. 100. Numărul comisiunilor şi circumscripţiile în cari vor lucra vor fi determinate şi publicate pe aceeas cale. În fiecare judeţ va funcţiona cel puţin o comisiune de apel în oraşul de reşedinţa, iar dacă vor fi mai multe comisiuni, pot funcţiona şi în alte comune.

Comisiunile pot fi ajutate de experţi-contabili sau de alta specialitate în modul care se va stabili de instrucţiuni. Membrii comisiunii de impunere sau de apel, cari nu sînt funcţionari publici, ca şi experţii vor depune înainte de a funcţiona jurământ în faţa comisiunii. Şedinţele pentru impunerile la venitul global nu sînt publice.

Se institue pe lîngă ministerul de finanţe o comisiune centrala fiscală, în vederea stabilirii de norme generale privitoare la constatări, evaluări şi aprecieri în determinarea veniturilor impozabile, compusa din:

1. a) Un consilier al Înaltei Curţi de casaţie, ca preşedinte. El va fi desemnat de primul-preşedinte al acestei Curţi;
2. b) Un delegat al ministerului finanţelor;
3. c) Un delegat al contribuabililor, cari va fi desemnat: pentru veniturile proprietăţilor agricole sau din exploatări agricole, de către Uniunea sindicatelor agricole, pentru marea proprietate şi de Casa centrala a improprietaririlor pentru cea mica, pînă la organizaţia oficială a Camerelor agricole; pentru veniturile proprietăţilor cladite, dintre proprietarii urbani ce nu sînt funcţionari sau consilieri comunali, de către consiliul comunal din Bucureşti, pînă la o organizaţie oficială a proprietăţii urbane; pentru veniturile comerciale, industriale, miniere şi anume în parte pentru fiecare din aceste trei categorii de venituri, de către Camera de comerţ din Bucureşti, pînă la organizarea oficială a Uniunii Camerelor de comerţ; pentru veniturile profesionale sau alte venituri, de către organizaţiuni profesionale recunoscute prin legi. Comisiunea poate lua informaţiuni dela orice specialist în materie. Aceasta comisiune va fi sesizată de către ministerul finanţelor, fie direct, fie în urma reclamaţiunilor de natura generală facuta pentru contribuabili de către una din institutiunile sau organizaţiunile mai jos notate. Aceste reclamatiuni se pot face: de consiliul comunal pentru veniturile proprietăţilor agricole şi a celor cladite; de Camerele de comerţ pentru cele din exploatări comerciale, industriale, miniere, şi în genere de organizaţiunile profesionale recunoscute prin legi pentru veniturile profesionale sau alte venituri. Reclamatiunile se depun în termen de 5 zile cari decurge, în ce priveşte stabilirea categoriilor, a clasificarii terenurilor şi a evaluării lor pe hectar, dela afişarea procesului-verbal la primărie, iar în ce priveşte celelalte chestiuni relative la stabilirea veniturilor şi impunerilor, dela terminarea lucrărilor comisiunii de impuneri, în fiecare comuna sau în suburbia respectiva dintr'o comuna. Depunerea lor se va face la administraţia financiară, care le înaintează urgent ministerului de finanţe, împreună cu lucrările. Deciziunile se dau fără chemări. Părţile interesate pot însă prezenta memorii scrise, de cari comisiunea este obligată a lua cunoştinţa la darea deciziunilor sale. Aceste deciziuni se comunică părţii reclamante prin administraţia financiară şi se publică prin Monitorul Oficial şi prin instrucţiuni. Normele stabilite prin aceste deciziuni sînt obligatorii pentru comisiunile de fond în judecarea cazurilor asemănătoare, atît la impunerile ce mai sînt de stabilit de comisiunile de impuneri cat şi la judecarea apelurilor de către cele de apel. Judecarea apelurilor în contra impunerilor pentru cari s'au introdus reclamatiuni la comisiunea centrala va fi suspendată pînă la comunicarea deciziunii acelei comisiuni. În caz cînd deciziunea comisiunii modifica evaluarea pe hectar a proprietăţilor agricole, ori gruparea lor pe categorii sau clase, dispoziţiunile deciziunii se aplică la toate terenurile de aceeas categorie din comuna, chiar dacă nu s'a făcut apel.

În termen de 20 zile dela pronunţarea deciziunii de către comisiunea de apel, iar în lipsa contribuabilului la judecata sau la pronunţarea hotărîrii în caz de amânare a ei, dela comunicarea acestei deciziuni, facuta în forma prevăzută de art. 98, contribuabilul sau administraţia financiară pot face recurs contra acestei deciziuni pentru motive de exces de putere, omisiune esenţială, incompetenta sau violare de lege. Recursurile se declara la administraţia financiară respectiva. Ele se judeca de tribunalele locale în cazul cînd venitul anual impozabil care face obiectul litigiului din deciziunea comisiunii nu trece de 100.000 lei şi de Înaltă Curte de Casaţie dacă trece de această sumă. Administraţia financiară înaintează recursurile, împreună cu dosarele, tribunalului sau Înaltei Curţi de casaţie. Instanţele de recurs fixează termenele de judecată, iar după judecare înapoiază dosarele administraţiei împreună cu deciziunile date. Jurisprudentele stabilite de Înaltă Curte de casaţie vor fi comunicate de ministerul finanţelor prin instrucţiuni publicate.

În caz de casare a deciziunii comisiunii de apel, afacerea se trimite înaintea aceleeasi comisiuni de apel, care este obligată sa refacă impunerea în conformitate cu decizia de casare. Dacă în recursurile judecate de tribunal se poate reface impunerea după actele din dosar, însuş tribunalul evoca fondul şi stabileşte impunerea, care se va executa de către autorităţile fiscale. Dacă comisiunea de apel nu se conformează deciziunii de casare, aceasta a doua deciziune poate fi atacată cu recurs în acelaşi termen şi sub aceleaşi forme ca cea dintaiu. În acelaşi caz, instanţa de recurs, evocand fondul, va judeca în ultima instanţa.

Pentru înlesnirea constatărilor contribuabilii sînt obligaţi a da declaraţiuni de impunere după deosebirile ce urmează:

1. i) Declaraţiuni la recensământ, pentru veniturile imobiliare, cari se dau numai la începutul periodului de recensământ şi pentru cari reguli speciale sînt prevăzute la cap. I şi II de sub titlul
2. ii) Declaraţiuni anuale, pentru veniturile ce se impun anual la celelalte impozite elementare şi pentru venitul global. Declaraţiunile anuale se vor face separat, atît pentru venitul global, cat şi pentru fiecare din veniturile supuse impozitelor elementare, în afară de excepţiunile de mai jos. Ele se vor da la perceptia în cuprinsul căreia se afla domiciliul sau principala reşedinţa a contribuabilului şi anume într'un singur exemplar pentru venitul global şi pentru veniturile elementare ce se constata anual, al căror loc de impunere se afla în cuprinsul aceleiaşi perceptii, iar pentru ale al căror loc de impunere se afla în cuprinsul altei perceptii, în doua exemplare. Dacă contribuabilul are un singur venit elementar de declarat în cuprinsul perceptiei locului de impunere la venitul global, este dispensat a mai face declaraţiunea anuală pentru impozitul pe venitul global, fiind deajuns sa menţioneze pe declaraţiunea anuală a impunerii elementare ca n'are alt venit, iar dacă veniturile sale nu se schimba dela un an la altul, poate să nu mai dea o noua declaraţie anuală şi în acest caz se presupune ca a menţinut declaraţiunea sa din trecut, atît întru cat nu s'a schimbat reşedinţa arătată în acea declaraţie. III. Declaraţiuni în cursul anului. Contribuabilii cari încep în cursul anului exercitarea unei întreprinderi, exploatări, profesiuni sau au vreun venit accidental prevăzut la art. 58, sînt datori a face declaraţiunile la perceptia respectiva în cursul anului, înaintea începerii exercitării, sau în termen de 10 zile după începere ori după realizarea venitului, impunerile urmând a fi stabilite conform art. 95.
3. iv) La punerea în aplicare a legii, declaraţiunile se vor face şi se vor preda în conformitate cu deciziunea şi instrucţiunile ministerului de finanţe publicate prin Monitorul Oficial şi prin ziare.

Declaraţiunile trebuie să cuprindă toate indicatiunile necesare impunerii, arătate prin formularele oficiale ce se vor întocmi de ministerul finanţelor. Ele se vor face pe aceste formulare.

În regula generală declaraţiunea se face de către contribuabil. Pentru minori şi interzisi de către cei ce le administrează veniturile, pentru persoanele morale de către cei ce le reprezintă. Capul de familie face declaraţiune pentru veniturile sotiei şi celorlalţi membrii ai familiei ale căror venituri intră în compunerea venitului sau global conform art. 57. Locuitorii rurali, cum şi lucrătorii marilor stabilimente industriale cu peste 50 lucrători pot face declaraţiunilor lor, cu privire la impozitul pe venitul global, şi pentru scaderi în mod colectiv, în conformitate cu instrucţiunile ce se vor da de către ministerul de finanţe. Declaraţiunile vor fi semnate de contribuabil, de cel ce îl reprezintă legal sau de către procuratorii lor, în care caz se va anexa copie de pe procura. Dacă declarantul nu ştie carte sau nu poate completa declaraţia, aceasta se va putea face verbal la perceptie sau primărie şi declarantul va putea fi semnat de un funcţionar fiscal sau administrativ, în asistenţa unui martor stiutor de carte, cari va semna alaturea de funcţionar. La predare se va da declarantilor dovezi de primire cu numărul înregistrării.

Declaraţiunile anuale se dau în cursul lunii Ianuarie pînă la finele acestei luni. Pentru marile întreprinderi comerciale şi industriale, acest termen poate fi prelungit pînă la finele lunii Februarie, iar pentru societăţile pe acţiuni pînă la aprobarea bilanţului, însă cel mult pînă la finele lunii Aprilie. Declaraţiile nu sînt acte publice. Ele nu se pot cerceta decât de cei în drept a stabili impunerile sau de contribuabilul însuş ori de procuratorul lui. Funcţionarii publici, membrii comisiunilor şi oricine vor divulga orice informaţiuni relative la lucrările de impuneri vor fi pasibili de penalităţile prevăzute de art. 305 din codul penal.

În cazurile cînd contribuabilii sînt dispensaţi de declaraţiunile anuale conform art. 87, impunerile se stabilesc după matricule, sau după declaraţiunea data pentru impozitul elementar. Pentru contribuabilii cari, deşi obligaţi, n'au dat declaraţiuni, ele se stabilesc în condiţiunile art. 96.

Contractele de arendare sau locaţiune prezentate, chiar avînd data certa pot fi inlaturate motivat la evaluarea valorilor locative a imobilelor în următoarele împrejurări:

1. a) Cînd se constată că aceste contracte sînt economicoase;
2. b) Cînd arendarea sau închirierea nu e facuta în scopul realizării unui venit, ci în scop de donatiune ori binefacere către o ruda sau orice altă persoană, fizica sau morala. Toate mijloacele de probaţiune se pot întrebuinţa pentru dovedirea fraudei, precum şi pentru stabilirea celor conţinute în actele invocate de contribuabili.

Constatările pregătitoare ale impunerilor se fac de către funcţionarii fiscului, desemnaţi în acest scop de ministerul finanţelor. Aceşti funcţionari vor face constatările după matricule, după declaraţiunile contribuabililor şi actele prezentate şi după orice alte acte, supunându-le judecaţii comisiunilor. Ei vor avea dreptul să facă cercetări la faţa locului în tot ce priveşte constatarea veniturilor, sa ceara oricui orice informaţiuni în aceasta privinta, sa pretindă prezentarea registrelor spre verificare şi sa ceara contribuabililor lămuriri în scris sau verbal, sau sa'i cheme în acest scop la locul unde se face impunerea, în forma prevăzută de art. 98. În acest caz chemarea se va face numai de către administratori sau inspectorii financiari. Avizele şi comunicările făcute de agenţii fiscului privitoare la impozitul pe venitul global vor fi transmise sub plic închis.

Impunerile elementare cari se constata anual şi impozitul pe venitul global nu se vor putea modifica decât dela 1 Ianuarie a fiecărui an pe cari zi se stabileşte impozitul pentru un an întreg. Impunerile veniturilor imobiliare, cari sînt stabilite pe un period de 5 ani, se vor modifica dela 1 Ianuarie a fiecărui an, numai în cazurile cînd o proprietate a dispărut sau a luat naştere, cînd termenul de scutire a expirat ori s'au schimbat condiţiunile de impunere stabilite prin lege, sau cînd, pentru orice motiv, un venit impozabil n'a fost impus pînă atunci. Contribuabilul e obligat a menţiona în declaraţiile anuale aceste împrejurări. Impunerile în aceste cazuri, se vor stabili prin comisiunile anuale la fel cu celelalte impuneri.

În cursul anului se vor putea efectua impuneri sau scaderi în următoarele cazuri:

1. a) Cînd proprietarul da o padure spre tăiere sau cînd el însuş sau exploatatorul începe sau încetează exploatarea unei păduri. Pentru aceste cazuri se vor da declaraţii suplimentare, în condiţiunile art. 6 şi 87. Impunerea va fi stabilită la venitul cuvenit proprietarului, în cazul cînd da padurea în exploatarea altuia, iar pentru exploatator la venitul corespunzător perioadei din anul în curs în care are loc exploatarea şi după regulile prevăzute la cap. I şi IV, de sub titlul II, în ce priveşte normele de evaluare, însă cu procedura de mai jos;
2. b) Cînd începe sau încetează un comerţ, industrie sau profesiune. La începere declaraţia va trebui facuta în condiţiunile art. 38, iar impunerea va avea loc din prima zi a lunei în care se petrece faptul. La încetare, scăderea impozitului se va face din prima zi a lunii care urmează încetarea, dacă declaraţia a avut loc în cursul lunii de încetare, iar în caz contrariu dela 1 a lunii ce urmează declaratiunii.
3. c) Cînd contribuabilul se afla în împrejurările prevăzute de alin.
4. b) al art. 51. În toate cazurile prevăzute în acest articol, impunerile se vor efectua de funcţionarii fiscului, menţionaţi la art. 93. Aceste impuneri vor fi comunicate conform art. 98. Ele sînt executorii cu titlul provizoriu şi rămîn definitive numai dacă nu sînt contestate în termen de 30 zile dela comunicare. Contestaţiunile se predau la perceptia fiscală a locului de impunere şi se vor judeca de comisiunile de impuneri ce vor urma, aplicându-se procedura prevăzută de art. 98, aceste comisiuni fiind competinte în ce priveşte aceste cazuri a judeca pe anul precedent.

Contribuabilul obligat la darea declaratiunii, care n'a dat-o în termen, sau dacă declaraţiunea data e incompleta sau inexactă, ori nu da informaţiunile complimentare cerute, în forma prevăzută de art. 93, va fi impus din oficiu, şi anume:

1. a) De comisiunea de impuneri din oficiu sau după constatările făcute de agenţii fiscului dacă acestea sînt anterioare încheierii lucrărilor comisiunilor. Comisiunea va putea aplica o amenda pînă la o pătrime din impozitul pe venitul nedeclarat, după apreciere, dacă constata rea credinţa. În caz cînd, deşi obligat, nu a făcut declaraţie, contribuabilul nu se citeaza la comisiunea de impuneri. El însă are dreptul de a se prezenta în ziua fixată prin afişările făcute, conform art. 100. În tot cazul are dreptul de apel în termen de 20 zile dela prezentare sau dela comunicarea impunerii, dacă nu s'a prezentat. Comisiunea de apel poate hotărî şi asupra amenzii;
2. b) Dacă impunerea nu s'a putut face prin comisiune, constatarea fiind ulterioară încheierii lucrărilor sale, ea se va putea face din oficiu de delegaţii fiscului menţionaţi la art. 93, numai pînă la finele anului de impunere. În acest caz se va aplica amenda egala cu jumătate din impozit. Impunerea va fi comunicată conform art. 98. Ea e executorie şi rămîne definitivă dacă nu se contesta în termen de 30 zile dela comunicare. Contestaţiunile se judeca după normele prevăzute în articolul precedent. Amenda se aplică după regulele prevăzute în art. 111;
3. c) În cazul cînd se constata sustragerea dela impozit, după sfîrşitul anului de impunere, nu se vor mai întocmi acte de impunere, ci de contravenţie, conform art. 105.

Cu ocazia deschiderii unei succesiuni, agenţii fiscului sînt obligaţi a cerceta impunerea defunctului pentru 5 ani trecuţi dela punerea în aplicare a acestei legi. Cînd se constată că contribuabilul defunct a fost omis a fi impus pe rolurile anului deschiderii succesiunii sale, sau a unui din cei 5 ani anteriori, ori a fost necomplet impus prin ascunderea unei părţi din venit, se va proceda la constatarea şi încasarea impozitelor nepercepute din activul succesiunii, aceste impozite socotindu-se ca o sarcina succesorală. Impunerea se face din oficiu de agenţii fiscului conform art. 95, pe numele succesiunii. Impozitul se va incasa din totalul succesoral, înaintea oricărei alte datorii, moştenitorii urmând a repartiza între ei aceasta sarcina. Ei vor avea dreptul de contestatiune în termen de 30 zile dela comunicarea ce li se va face, cum şi apel, potrivit dispoziţiunilor art. 95, comisiunile fiind competinte în aceste cazuri a judeca pe 5 ani din urma.

Contribuabilii cari au dat declaraţiuni anuale sau cari au făcut contestatiune înaintea comisiunilor de impunere conform art. 95 şi 96 sau apel, vor fi citaţi a se prezenta înaintea acestor instanţe. Citaţia li se va preda prin agenţii perceptiei respective, prin notarul comunei sau prin funcţionarii poliţiei judiciare ori administrative cu cel puţin 5 zile înainte de data înfăţişării la locul de impunere, iar dacă prin declaraţie, contestaţie, sau apel, s'a indicat domiciliul, citaţia se va preda la acel domiciliu. Dacă persoana citata e gasita, i se înmânează citaţia, luându-se dovada de primire, semnată de ea; iar dacă nu ştie carte, predarea se va constata prin punere de deget în asistenţa unui martor stiutor de carte, care să nu fie în serviciul autorităţii cari îndeplineşte procedura. În caz de refuz, citaţia se va lipi pe usa casei, dresandu-se un proces-verbal în asistenţa unui martor, conform alineatului de mai sus. În caz de lipsa a contribuabilului, citaţia se va preda unei rude sau servitor, care locueste cu dânsul, sub luare de dovada; în lipsa şi a acestor persoane, sau în caz de refuz ori imposibilitate de semnare a lor, citaţia se va lipi pe usa casei, dresandu-se un proces-verbal în acest sens, în asistenţa, unui martor stiutor de carte, care să nu fie în serviciul autorităţii cari îndeplineşte procedura. De îndată ce se va organiza serviciul pentru transmiterea citaţiilor prin posta, ele vor fi predate pe aceasta cale. În caz cînd contestaţiunile sau apelurile se predau personal de contribuabili stiutori de carte şi se poate fixa îndată termen de judecată, contribuabilul poate lua cunoştinţa de termen sub semnatura proprie chiar pe cererea

1. sa) Toate termenele prevăzute în prezenta lege, pentru contestaţii, apel, comunicări, afisari şi citaţii, se înţeleg pe zile libere.

Cererile de scaderi prevăzute la capitolul VIII de sub titlul II şi la impozitele elementare, făcute prin declaraţiunile anuale, vor fi supuse comisiunilor de impuneri şi scaderile se vor stabili cu aceeas procedura şi jurisdicţiune ca şi impunerile anuale. Scazamintele vor fi operate în roluri, anual, odată cu impozitele anuale. La aplicarea legii se vor stabili prin instrucţiunile ministerului de finanţe, modalităţile de constatare şi operarea acestor scaderi.

Zilele de începerea lucrărilor comisiunilor vor fi publicate de ministerul finanţelor, pe căile de publicitate oficială. Deosebit la fiecare perceptie şi primărie rurală, se va afişa cu o zi înainte numele contribuabililor, cărora li se va face impunerea în ziua următoare.

Hotărîrile comisiunii de impunere, comisiunii de apel şi ale instanţelor de recurs se dau fără drept de opoziţie. Înaintea comisiunilor de apel şi a instanţelor de recurs contribuabilii vor putea fi asistaţi de advocati. Fiscal va fi aparat înaintea acestor instanţe sau a celor de recurs printr'un delegat special, în baza unei adrese a administraţiei financiare sau a ministerului de finanţe. Înaintea instanţelor de recurs, părţile nu se citeaza. Termenele fixate se afişează la usa localului cu 10 zile înainte de ziua judecaţii. Pentru recursurile ce se judeca de Înaltă Curte de casaţie termenele se comunică administraţiilor financiare şi se afişează la localurile lor, cu cel puţin 10 zile înainte de judecată.

Toată procedura pentru constatarea impozitelor prevăzute de prezenta lege e scutită de timbru.

Matricolele în cari se vor înscrie veniturile şi contribuţiunile vor fi întocmite pe comune şi suburbii în comunele urbane şi pe comune, sate şi cătune în cele rurale. Înscrierea în ele a veniturilor şi impozitelor stabilite, cum şi a prefacerilor urmate, conform legii, se face sub controlul organelor chemate a stabili impunerea. Veniturile supuse impozitelor elementare sînt trecute în matricolele rotunjite în zeci de lei prin întregirea unimilor. Matricolele nu sînt acte publice. Ele vor fi păstrate sub cheie şi nu se va libera copie de pe ele decât direct contribuabilului interesat.

Rolurile pentru împlinirea contributiunilor se formează de către agenţii fiscului după matricole. Toate prefacerile din matricole vor fi trecute şi în rolurile respective, formandu-se noui recapitulari sub acelaşi control. Rolurile sînt acte publice. Certificate de pe cuprinsul lor se pot libera, la cerere, interesatilor, pe timbrul legal.

Orice sustragere dela plata impozitului pentru care legea de faţa nu prevede o alta sancţiune, se pedepseşte cu amendă egala cu impozitul la indoitul venitului sustras. În toate cazurile cînd contribuabilul a ascuns la impunere contracte, registre sau orice alte acte pe cari, conform legii, erau obligat a le prezenta şi din cari ar fi rezultat venituri impozabile mai mari decât cele stabilite, amenda va fi egala cu impozitul la intreitul diferenţei de venit. Impunerile veniturilor imobiliare vor fi modificate pe baza acelor acte, pentru anii ce urmează ai periodului de recensământ, cu procedura prevăzută de art. 94. Toate amenzile sus prevăzute cuprind şi impozitul sustras şi se stabilesc în modul mai jos indicat. Drepturile fiscului pentru stabilirea contraventiunilor se prescriu după trecere de 5 ani, socotiţi dela 1 Ianuarie ce urmează anului cînd impunerea trebuia să aibă loc.

Pentru impozitele cari conform acestei legi se percep pe cale de reţinere de către debitorii veniturilor impozabile, amenzile prevăzute de art. precedent sînt puse atît în sarcina debitorilor acelor venituri, cari n'au reţinut impozitul cat şi a creditorilor, în mod solidar. În cazul însă cînd impozitul este reţinut şi nu s'a vărsat în termen de către debitorul venitului, amenda se aplică numai acestuia.

Deosebit de amenzile de mai sus, contravenienţii la dispoziţiunile art. 26, alin. I şi II, vor fi supuşi unei amenzi de 5.000 pînă la 25.000 lei, iar în caz de recidiva sînt pasibili şi de pedeapsa corecţională şi anume dela 6 luni la un an.

Comercianţii şi industriasii cari nu ţin registrele comerciale vor fi supuşi la amenda egala cu impozitul. Aceasta amenda nu se aplică micilor meseriasi şi micilor comercianţi. Cei cari vor trece în registre alte cifre decât cele reale, în scopul de a nu se putea constata adevăratul venit impozabil, vor fi supuşi la o amenda egala cu intreitul impozitului la venitul ce se va constata, în conformitate cu legea de faţa.

Cînd comercianţii sau industriasii mai sus prevăzuţi ţin registrele în regula, însă nu le comunică, sau refuza a procura actele ajutatoare, în termenele fixate, în forma prevăzută de art. 98, vor suferi amenzi de 50 - 1.000 lei pentru fiecare zi de întîrziere, afară de cazul cînd se legitimează întârzierea.

Persoanele cari au raporturi contractuale cu contribuabilii şi vor refuza a da informaţiunile cerute de fisc, cu privire la impunerea obiectului contractului, vor fi supuşi la amenda de 50 - 5.000 lei.

Constatarea contraventiunilor prevăzute în legea de faţa se va face prin încheierea de procese-verbale, întocmite de agenţii fiscului. O copie de pe procesul-verbal, aprobat de minister sau de funcţionarii desemnaţi în regulamentul legii ori în instrucţiunile de aplicare, se va notifica contribuabilului conform art. 98. În termen de 20 zile dela data notificării, contribuabilul poate face apel contra procesului-verbal aprobat, la tribunalul locului unde s'a săvârşit contraventiunea. Apelul trebuie să cuprindă, sub pedeapsa de nulitate, alegerea de domiciliu în cuprinsul circumscripţiei de resort a tribunalului. Motivele de apel vor fi depuse, fie prin cererea de apel, fie prin memoriu aparte, cu cel puţin 3 zile înaintea zilei fixate pentru judecata. Tribunalul, apreciind poate însă incuviinta depunerea motivelor în ziua judecaţii, în care caz oricare dintre părţii poate cere un termen spre a lua cunoştinţa de ele. Judecata se va face de urgenta şi cu precădere, conform regulelor dreptului comun. Hotărîrea tribunalului se da fără drept de opoziţie. În termen de 20 zile dela pronunţarea tribunalului, ori dela comunicare, dacă s'a dat în lipsa apelantului, se va putea face recurs la Înaltă Curte de casaţie pentru motive de violare de lege, exces de putere, omisiune esenţială şi incompetinta. Hotărîrea Curţii de casaţie se da fără drept de opoziţie.

În caz cînd este locul la aplicarea pedepsei corecţionale prevăzute de art. 107, procesul-verbal de constatare aprobat se trimite în copie parchetului spre a deschide acţiune publică.

Ministerul finanţelor poate, dacă va găsi cu cale, sa acorde denuntatorilor şi agenţilor cari au constatat contraventiunile o primă egala cu cel mult a treia parte din suma amenzilor rămase definitive şi încasate dela contravenienti.

Sumele constatate şi înscrise în roluri ca impozite sau amenzi şi rămase definitive, conform dispoziţiunilor legii de faţa, constituesc creanţe executorii în folosul Statului, cari nu pot fi reduse sau desfiinţate prin nicio hotărîre judecătorească, în alt mod decât cel prevăzut în această lege. Ele sînt executorii cu titlu provizoriu, chiar şi mai înainte de a rămîne definitive, îndată ce sînt constatate de comisiunile de impuneri sau în modul prevăzut prin lege, apelurile, contestaţiunile şi recursurile nefiind suspensive de executare. Rămîne a se face compensatiune sau restituire dacă debitul e micşorat, sau a se percepe diferenţa dacă e mărit.

Încasările se fac, fie dintr'odată, fie anual, trimestrial sau lunar, după următoarele deosebiri:

1. a) Se încasează anual impozitul minimal de 10 lei prevăzut în art. 54, care devine exigibil pe ziua de 1 Ianuarie;
2. b) Se încasează trimestrial, devenind exigibile din prima zi a lunilor Ianuarie, Aprilie, Iulie şi Octombrie, toate impozitele cuprinse în prezenta lege, afară de cele prevăzute în alineatele următoare;
3. c) Se încasează conform dispoziţiunilor speciale şi la datele stabilite, conform prevederilor legii de faţa, toate impozitele pentru cari legea prevede încasarea pe cale de reţinere şi vărsare directa;
4. d) Se încasează dintr'odată toate amenzile pronunţate potrivit acestei legi şi impozitul prevăzut de art. 53, pe ziua cînd ele devin exigibile. Aceste sume se înscriu în roluri speciale.

Sumele înscrise în roluri şi neplătite la datele sus prevăzute vor fi urmărite, conform legii speciale de percepere şi urmărire a veniturilor publice, 15 zile dela exigibilitatea lor. Ele vor produce după încunoştiinţare în folosul Statului o dobînda de 9 la suta anual, care se calculează lunar dela prima zi a trimestrului ce urmează datei exigibilitatii şi după efectuarea impunerii, conform art. 114. În calculul dobânzilor sumelor de bani se rotunjesc marindu-se pînă la un leu. Dobânzile vor fi înscrise în roluri şi percepute odată cu impozitul respectiv. Dacă pînă la închiderea exerciţiului anului de impunere nu sînt achitate, ele se înglobează în rămăşiţe, înscriindu-se ca debit pe rol.

Contestaţiunile contra implinirei impozitelor cari se încasează pe cale de reţinere şi vărsare directa, urmează calea de judecată prevăzută de legea de percepere şi urmărire pentru contestatiuni la urmăriri. Contestaţia se poate face tot în cursul anului în cari a avut loc încasarea, sau dacă aceasta s'a făcut în ultima luna la 30 zile după încasare. Amenzile referitoare la ele se încasează însă conform prevederilor art. 114 şi 115 şi cu aceleas sancţiuni, ele fiind stabilite şi debitate cu aceeas procedura ca şi pentru celelalte impozite.

Ministerul finanţelor va înfiinţa carnete de contribuţiuni, pe cari contribuabilii vor fi obligaţi a le păstra. În aceste carnete se vor înscrie contribuţiunile ce are de plătit fiecare, situaţiunea sa familiara după constatările comisiunii şi plăţile efectuate în contul contributiunilor. Titlul IV Dispoziţiuni finale şi tranzitorii

Toate dispoziţiunile cuprinse în legea de faţa intră în vigoare dela 1 Aprilie 1923, impozitele debitandu-se în primul an numai pe 9 luni. Dela data punerii în aplicare a legii de faţă sînt şi rămîn abrogate toate legile, regulamentele şi orice alte dispoziţiuni relative la vechile contribuţiuni directe corespunzătoare celor de faţa şi accesoriile lor, cum şi cele referitoare la constatarea acestor impozite, precum şi următoarele:

1. a) Pentru tot regatul: legea asupra contributiunilor directe din 1 August 1921;
2. b) În Vechiul Regat, legile privitoare la: Impozitul funciar, impozitul patentelor, cuprinzînd şi pe cel complimentar al patentei, impozitul personal, impozitul de 3% asupra salariilor, impozitul asupra venitului capitalului mobiliar, impozitul pe hectarul de vii şi taxa de filoxera şi legea impozitului asupra pacurii din 24-29 Martie 1887;
3. c) În Ardeal, Banat, Maramures şi Crisana: Darea pe pămînt, ambele impozite pe clădiri, pe câştig, de toate clasele, impozitul pe venit, pe avere, pe beneficiul celor obligaţi la publicarea bilanţului, pe tantieme, pe dobînda şi renta, pe cîştigurile de război, pe câştiguri din loterii, pe beneficiul din exploatarea minelor;
4. d) În Basarabia, legile privitoare la: Impozitul pe pămînt, pe clădiri, patenta fixa şi complimentară, impozitul pe venit, pe beneficiul celor obligaţi a publică bilanţul şi asupra capitalului mobiliar;
5. e) În Bucovina, legile privitoare la: Darea pe pămînt, ambele impozite pe clădiri, pe câştig, pe venitul net al celor obligaţi la publicarea bilanţului, impozitul pe venit, pe tantieme, pe rente şi impozite şi pe salarii;
6. f) În întreaga ţara, toate zecimile adiţionale şi orice alte dări suplimentare stabilite asupra impozitelor sus prevăzute, sau asupra bazelor lor, atît în beneficiul Statului cat şi în al oricărei alte instituţiuni publice, afară de taxele militare şi cele analoage lor;
7. g) pentru noile teritorii rămîn desfiinţate orice alte impozite corespunzătoare celor de mai sus, oricare le-ar fi denumirea şi în folosul oricărei instituţiuni ar fi înfiinţate.

Dacă după primii doi ani ai primei perioade de recensământ, din cauza variatiunii schimbului, veniturile din proprietăţile funciare necladite, agricole, sau a valorilor locative pentru clădiri, vor scădea cu o treime a valorii care o aveau la recensământ, se va putea lua măsura prin legea bugetară, ca prima perioada de recensământ să se scurteze cu cel mult doi ani. În cazul cînd se dovedeşte cu contracte de arenda în curs, cu data certa, ca o proprietate agricolă e arendată dinainte de 1921, cu mai puţin decât trei sferturi din valoarea locativă pe hectar, stabilită conform art. 4, impozitul stabilit după valoarea locativă pe hectar va fi scăzut pe anii din contract rămaşi pe prima perioada de recensământ, cu diferenţa în plus faţă de impozitul ce s'ar stabili după preţul din contract. Procedura scaderii va fi cea prevăzută de art. 66 şi 99. Pentru clădirile locuite de proprietarii lor, normele de evaluare la primul recensământ se vor stabili de comisiunea centrala prevăzută la art. 84, luându-se de baza valoarea locativă reală dela 1914. Pentru proprietăţile stapanite dinainte de 15 August 1916 în Vechiul Regat şi de 1 August 1914 în celelalte tinuturi, aceasta evaluare nu va putea trece de intreitul acelei valori locative, iar dacă acele clădiri sînt cumpărate după 1 Ianuarie 1919, se va lua de baza, cel puţin, preţul de cumpărare al imobilului, socotindu-se o rentabilitate pînă la 5 la suta. Tot pentru primul period de recensământ evaluarea terenurilor virane prevăzută de art. 15, alin. III, se va face socotindu-se la preţul mijlociu de vânzare al acestor terenuri o dobînda de 2 jum. la suta.

Se scutesc în mod excepţional şi vremelnic de impozitul pe venitul proprietăţilor cladite: 1. Pe timp de 10 ani de cînd au devenit locuibile clădirile noi construite cu începere din anul 1921 şi terminate pînă la 1 Ianuarie 1925. 2. Adausele la clădiri în înălţime sau în suprafaţa făcute dela 1 Aprilie 1921 şi terminate pînă la 1 Ianuarie 1925, pe termen de 10 ani dela data cînd au devenit locuibile. 3. Terenurile din oraşe pe cari au fost clădiri şi au devenit virane din cauza devastarilor de război, pe timp de 10 ani dela data punerii în aplicare a legii de faţă. 4. Clădirile cari au devenit nelocuibile din cauza distrugerilor provenite din operaţiunile de război, pe timp de 10 ani de cînd ele sînt refăcute şi puse în stare de a fi locuibile. Scutirea începe dela aplicarea legii, iar pentru clădirile refăcute în urma dela 1 Ianuarie a anului ce urmează datei cînd sînt puse în stare a fi locuibile, însă nu mai târziu de 5 ani dela aplicarea legii. 5. Se menţine scutirea acordată prin legea din Octomvrie 1921 pentru clădirea Societăţii generale a funcţionarilor publici, pe termen de 10 ani, dela punerea în aplicare a legii de faţă.

Pentru primii 5 ani dela punerea în aplicare a legii cota impozitului mobiliar la venitul provenit din renta exproprierii, prevăzută de art. 22, alin. IV, este redusă la 5 la suta.

Amortismentul prevăzut de art. 31, punctul 6, pentru imobilele şi instalatiunile imobiliare construite sau instalate dela 1 Ianuarie 1919 şi pînă la 1 Ianuarie 1925, cari aparţin întreprinderilor industriale, va putea fi urcat pînă la 10 la suta în primii 10 ani dela punerea în aplicare a legii; iar amortismentul investitiunilor mobiliare prevăzut de acelaşi art., punctul 7, făcute în acelaşi interval de timp, va putea fi urcat pînă la 20 la suta, tot în aceşti 10 ani.

La stabilirea cotei impozitului complimentar prevăzut de art. 42 pentru societăţile industriale pe acţiuni, capitalul, care a rămas dinaintea anului 1916, se va socoti în calcul, pentru primii trei ani dela punerea în aplicare a legii, de trei ori mai mare. Termenul de trei ani poate fi prelungit în condiţiunile prevăzute de art. precedent.

În primii 3 ani dela punerea în aplicare a legii, societăţile pe acţiuni vor putea forma rezerve, fără plata imediata a impozitului pe veniturile comerciale şi industriale, pe lîngă rezervele prevăzute de art. 32, pentru acoperirea unor eventuale diferenţe de curs la datoriile în moneda străină, fără ca ele sa treacă de cota care se va prevedea prin regulament. Dacă după 3 ani diferenţa de schimb a leului nu se indrepteaza, se poate prevedea prin legea bugetară noui termene pentru neimpunerea şi formarea din nou a acestor rezerve. La expirarea termenelor acordate rezervele neintrebuintate în scopul pentru cari au fost făcute vor fi impuse. Asemenea prevederi se pot face şi de comercianţii şi industriasii particulari în aceleaşi condiţiuni pentru creanţele ce au de achitat în moneda străină, a căror existenta se dovedeşte cu acte şi registre regulat ţinute, dacă au bilanţ întocmit în regula.

Comercianţii şi industriasii sînt datori a tine în regula registrele comerciale în forma prevăzută de codurile de comerţ în vigoare în teritoriile respective din cari registre să rezulte veniturile impozabile. Aceasta sub sancţiunile prevăzute la art. 108 şi 109.

Încasarea vechilor contribuţiuni directe, după rolurile vechi, va dura pînă la 30 Septemvrie 1923, pentru exerciţiile anterioare. Rămăşiţele ce se vor afla neîncasate la acea data se vor totaliza într'o singura cifra, care se va trece într'o rubrica specială a nouilor roluri.

Se menţine în mod excepţional pentru primul an de aplicare al acestei legi, modul actual de încasare al veniturilor existente bisericesti şi şcolare din tinuturile alipite.

Ministerul finanţelor este autorizat a institui comisiuni speciale pentru rezolvarea recursurilor din trecut în Ardeal, Banat, Maramures, Crisana şi Bucovina. Aceste comisiuni vor fi compuse în modul arătat la art. 78, şi vor putea funcţiona în Bucureşti, sau în oraşele de reşedinţa ale Curţilor de apel. În Bucureşti, ele vor putea fi prezidate de membri ai Înaltei Curţi de casaţie, desemnaţi de primul-preşedinte. Pentru judecarea acestor recursuri se va aplica dispoziţiunile legilor existente în acele tinuturi în ce priveşte procedura.

Orice dispoziţiuni de legi sau regulamente relative la scutiri de contribuţiuni directe, neprevăzute în prezenta lege, sînt şi rămîn abrogate. Se scuteşte de impozitul mobiliar şi de impozitul pe venitul global, rentele viagere pe cari Statul pe bază de lege le serveşte particularilor care şi-au donat averea lor Statului în scop de binefacere sau cultural. Din impozitul stabilit de art. 22 privitor la titlurile de renta austro-ungara, deţinută de cetăţenii din provinciile unite şi a căror posesiune dinainte de 1 Ianuarie 1918, este dovedită, se va scădea impozitul ce se va dovedi a fi fost plătit asupra acestor titluri în alta ţara. Dispoziţia aceasta intră în vigoare numai în caz de reciprocitate.

La punerea în aplicare a legii, impunerile anuale, atît cele elementare cat şi pe venitul global, se vor putea îndeplini de comisiunile de recensământ prevăzute de art. 80, odată cu impunerea veniturilor imobiliare, pentru contribuabilii cari au venituri impozabile numai la locul unde se efectuează acele impuneri sau ale căror venituri se pot constata pe loc. Dacă contribuabilul se găseşte de faţa, i se va inmana copie de pe procesul-verbal sub dovada de primire, iar dacă nu e de faţa, impunerea va fi comunicată în forma prevăzută de art. 20 şi cu drept de apel după prevederile aceluias articol. Apelurile se vor judeca de comisiunile de apel prevăzute de art. 78. Contestaţiunile la impuneri şi scaderile pe anii precedenti se vor judeca de comisiunile anuale ale anului 1923.

Pentru executarea dispoziţiunilor legii de faţa se va întocmi şi decreta, prin îngrijirea ministerului de finanţe, regulamentul cuprinzînd toate dispoziţiunile esenţiale de aplicarea

1. ei) Aceste dispoziţiuni vor avea putere de lege atît întrucât lamuresc legea şi nu contrazic dispoziţiunile
2. ei) Ele nu se pot modifica decât tot pe cale regulamentara. Pînă la întocmirea regulamentului, instrucţiunile ce ministerul finanţelor va da pentru aplicarea acestei legi, şi cari vor fi publicate prin Monitorul Oficial, vor avea putere regulamentara în aceleaşi condiţiuni. Sancţiunile ce se vor prevedea prin regulament şi prin instrucţiunile sus prevăzute, pentru nerespectarea dispoziţiunilor ce ele cuprind, vor consista în amenzi ce nu vor putea trece de 500 lei. --------