Legea nr. 97/1929

Dispoziţiunile legii din 19 Mai 1925, privitoare la unificarea unor dispoziţiuni de procedura civilă şi comercială pentru înlesnirea şi accelerarea judecaţilor, se înlocuiesc prin următoarele: "CAPITOLUL I Cuprinsul cererii de chemare în judecata Art. 1. - Cererea de chemare în judecata va cuprinde:

1. a) Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa atît ale reclamantului cat şi ale pârâtului;
2. b) Calitatea juridică în care figurează părţile în proces, atunci cînd nu figurează în numele lor propriu;
3. c) Obiectul cererii şi valoarea lui, după aprecierea reclamantului, atunci cînd este susceptibil de evaluare. Pentru imobile se va arata strada şi numărul, iar în lipsa, vecinătăţile, comuna şi judeţul în care se afla imobilul sau indicatiunea lui, după registrele funciare, cu numerele topografice şi eventual cu schita de plan, acolo unde exista astfel de registre;
4. d) Indicarea motivelor de fapt şi de drept pe cari se întemeiază cererea;
5. c) Indicatiunea probelor, pe cari se sprijină fiecare capăt de cerere. Cînd proba consista în acte se vor alătură la cerere atâtea copii certificate de reclamant pentru conformitate cu originalul, câte părţi sînt, în plus câte o copie de fiecare act, pentru tribunal. Se va putea depune dintr'un act numai partea referitoare la proces, rămînînd ca tribunalul sa ordone, în caz de necesitate, înfăţişarea actului în întregime. Dacă actele sînt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduse sau scrise cu litere latine, certificate pentru conformitate, de parte. Cînd reclamantul voieşte a-şi dovedi acţiunea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatorul pârâtului, va cere în acest scop înfăţişarea în persoana a acestuia. Art. 2. - Cererea de chemare în judecata se va face în atâtea exemplare câţi pârâţi sînt, mai mult un exemplar pentru tribunal, semnat de reclamant sau de mandatar. În acest din urmă caz se va depune la dosar o copie depe mandat. Cînd cererea se face printr'un reprezentant legal se va depune în copie certificată actul doveditor al calităţii de reprezentant legal. În ce priveşte persoanele juridice, aceasta cerinţa se va socoti îndeplinită prin indicarea Monitorului Oficial, în care este publicată împuternicirea reprezentanţilor lor. Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau procurator comun, sau dacă pîrîtul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie depe acţiune şi depe acte, potrivit art. 6. Art. 3. - În caz cînd partea prezenta în instanţa declara pe un advocat ca mandatar al său, aceasta declaraţie va fi trecută în procesul-verbal al şedinţei şi va tine loc de procura pentru tot restul procesului. Data certificării facuta de un advocat conform art. 36 din legea de organizare şi unificarea corpului de advocati, pe orice fel de procura pentru reprezentarea în justiţie, constituie o dată certa. Advocatul care a reprezentat pe o parte, fie în baza unei procuri, fie în virtutea declaraţiei verbale, prevăzute în alin. 1 al acestui articol, va putea îndeplini orice act procedural, precum şi a exercita orice cale de atac în numele acelei părţi. Acelaşi drept îl are şi advocatul care a asistat pe o parte la judecarea fondului procesului, dar în acest caz toate actele procedurale se vor îndeplini numai faţă de partea insas. CAPITOLUL II Întâmpinarea Art. 4. - Preşedintele îndată ce primeşte cererea de chemare în judecata şi constata plata taxelor de timbru şi impozitul proporţional prevăzut de lege, va fixa un termen de înfăţişare conform dispoziţiilor de mai jos şi va cita părţile înaintea tribunalului, în şedinţa publică. Va ordonă în acelaşi timp să se comunice pârâtului, odată cu citaţia, un exemplar depe acţiune, împreună cu copii depe acte, cu invitaţia scrisă de a depune la dosar o întâmpinare, care se va face în atâtea exemplare şi cu atâtea randuri de copii depe acte, câţi reclamanţi sînt, mai mult un exemplar semnat de pîrît sau de mandatar şi un rând de copii depe acte pentru tribunal. Preşedintele va invita pîrîtul să depună întâmpinarea cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, afară de afacerile urgente, cînd acest termen se poate reduce pînă la trei zile. Termenul se va fixa astfel ca dela data primirii citaţiei, pîrîtul să aibă cel puţin 30 zile pentru depunerea întâmpinării sau, în afacerile urgente, cel puţin cinci zile. Dacă pîrîtul locuieşte în străinătate, preşedintele va fixa un termen mai îndelungat, după cazuri. Art. 5. - Odată cu fixarea termenului de judecată, preşedintele va putea stabili şi ora destinată pentru judecarea procesului. Art. 6. - Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau procurator comun, sau figurează în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru ei o singura întâmpinare şi un singur rând de copii depe acte. Art. 7. - Întâmpinarea pârâtului va cuprinde:
6. a) Toate excepţiile procedurale ce opune acţiunii reclamantului;
7. b) Răspunsul sau la toate punctele de fapt şi de drept ale acţiunii;
8. c) Toate mijloacele şi probele cari se apara în contra fiecărui capăt din cererea reclamantului. Art. 8. - Cînd sînt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde, fie separat prin câte o întâmpinare, sau colectiv cu totii sau o parte din ei, printr'o întâmpinare comuna. Întâmpinarea unuia sau unora dintre pârâţi profita şi celorlalţi în măsura interesului comun. Art. 9. - Cererea reconvenţională, chemarea în garanţie, sau orice alta cerere care are de scop introducerea unui tertiu în proces, trebuie să întrunească cerinţele art. 1 şi 2. Ele se vor depune la dosar odată cu întâmpinarea. CAPITOLUL III Înfățișări și desbateri Art. 10 - La prima zi de înfăţişare, reclamantul va putea cere termen pentru completarea sau modificarea cererii sale de chemare în judecata, pentru a face întâmpinare scrisă la cererea reconvenţională a pârâtului, precum şi a propune noui dovezi cu privire la acţiunea sa, sau la cererea reconvenţională. Acţiunea care nu cuprinde numele şi pronumele reclamantului şi ale pârâtului, precum şi obiectul ei, va fi declarata nulă, fără a se mai putea da un termen spre completare. Art. 11. - Pîrîtul poate cere de asemenea în aceasta prima şedinţa un termen pentru formularea şi depunerea întâmpinării, a cererii reconventionale, a cererii de chemare în garanţie sau de introducerea unui tertiu în proces, precum şi a depune noui dovezi cu privire la acţiunea reclamantului sau la aceste cereri. Art. 12. - Cererea reconvenţională, chemarea în garanţie şi introducerea unui tertiu în proces, cari nu se vor fi făcut înlăuntrul termenului arătat în art. 9 şi 11, se vor judeca separat, afară de cazul cînd amândouă părţile consimt a se judeca împreună. Art. 13. - Tribunalul va acorda reclamantului sau pârâtului amânarea cerută, fixând un termen după normele arătate în art. 4, astfel ca părţile să poată îndeplini formalităţile prevăzute în acel articol. În acelaşi timp, tribunalul va condamna pe partea din fapta căruia s'a produs amânarea, sa plătească celeilalte părţi despăgubiri conform art. 49. Art. 14. - Excepţiile procedurale cari nu vor fi fost propuse prin întâmpinare, sau la termenul acordat conform art. precedente, nu vor mai putea fi ridicate în cursul procesului, afară de cele de ordine publică. Probele cari nu vor fi fost cerute în condiţiunile art. 10 şi 11, nu vor putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:
9. a) Cînd proba cerută este jurământul;
10. b) Cînd necesitatea probei ar reieşi din desbateri şi partea nu o putea prevedea;
11. c) Cînd administrarea probei nu provoacă amânarea procesului. În cazul prevăzut de alineatul b, partea adversa are drept la contra proba, numai asupra acelui punct şi cu condiţie sa o invoace în aceeas şedinţa. Art. 15. - Cînd instanţa a admis unei părţi o proba cu acte, în conformitate cu art. 14, partea este obligată a depune la dosar, înlăuntrul termenului fixat, copie depe actele invocate, certificate de ea pentru conformitate. Art. 16. - Partea care a depus la dosar un act scris, în copie certificată, este datoare a avea asupra sa la şedinţa originalul actului sau a-l depune mai înainte în păstrarea grefei. Dacă partea adversa nu poate face confruntarea copiei cu originalul prezentat în şedinţa, judecătorii vor putea acorda un termen scurt în acest scop, obligând pe cel care a produs actul sa-l depună în original în păstrarea grefei. Art. 17. - Cînd se constata exactitatea traducerii în limba română sau a transcrierii cu litere latine făcute de parte, conform art. 1, judecătorii apreciind, vor putea ordonă traducerea sau transcrierea actului către un traducător autorizat, după dispoziţiunile regulamentului din 18 Octomvrie 1925. Art. 18. - Cînd s'a admis o cercetare locală, expertiza sau proba cu martori, partea propunatoare este obligată ca în termen de 5 zile dela admitere să prezinte lista martorilor, arătând numele şi adresa lor şi să depună taxa citaţiilor, cum şi suma fixată de instanţa, pentru cheltuelile de cercetare, transportul sau despăgubirea martorilor, sau onorariul expertului. Cînd s'au admis părţilor probe potrivit dispoziţiilor art. 14, litera b, termenul de mai sus poate fi prelungit de judecători pînă la 10 zile. Neprezentarea listei de martori în termen atrage, pentru partea care i-a propus, decăderea de a se mai servi de această probă în cursul instanţei. În cazul neîndeplinirii celorlalte îndatoriri mai sus arătate, instanţa va putea acorda un singur termen, apreciind asupra motivelor invocate pentru justificarea unei asemenea cereri şi partea care a obţinut amânarea va fi obligată şi la despăgubiri, conform art. 49. Cînd proba cerută este expertiza, partea adversa va putea cere contra-expertiza cel mai târziu la primul termen după depunerea raportului. Art. 19. - Expertul numit este dator, sub sancţiunea prevăzută de lege, să-şi depună raportul cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecata. În materii urgente, termenul poate fi micşorat de tribunal. El va fi dator să se înfăţişeze spre a da explicaţiuni ori de câte ori i se va cere de tribunal, avînd însă dreptul de a cere despăgubiri pentru aceasta înfăţişare. Instanţa se va pronunţa asupra acestei cereri a expertului printr'o încheiere definitivă şi executorie, conform art. 49. Jumătate din onorariul fixat expertului i se va elibera după prestarea jurămîntului, iar jumătate după depunerea raportului de expertiza. Art. 20. - Partea, împotriva căreia s'a pronunţat decăderea din dreptul de a administra o proba, va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi probelor părţii adverse. Art. 21. - Cînd partea dovedeşte ca adversarul ei deţine un act probatoriu referitor la proces, tribunalul, poate ordonă înfăţişarea actului. Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă actul este comun părţilor în proces, dacă însuş adversarul s'a referit în proces la acest act, sau dacă după lege el este obligat sa producă sau sa înfăţişeze actul. Art. 22. - Instanţa poate respinge cererea de înfăţişare a actului în întregime sau în parte, în cazurile:
12. a) Cînd conţinutul actului se referă la chestiuni strict personale;
13. b) Cînd înfăţişarea actului ar viola datoria de a păstra secretul;
14. c) Cînd înfăţişarea ar atrage urmărirea penală împotriva unei părţi sau a unui tertiu, sau l-ar expune oprobriului public;
15. d) Cînd probează ca motivele tot atît de întemeiate justifica refuzul de a infatisa actul. Art. 23. - Dacă partea refuza a răspunde la interogator sau a presta jurământul ce i s'ar deferi în dovedirea deţinerii sau existenţei actului; dacă reiese din probele administrate ca a ascuns actul sau l-a distrus, sau dacă după ce se va fi dovedit deţinerea actului, conform art. 21, nu se conformează dispoziţiei luată de tribunal de a infatisa acel act, instanţa va putea considera ca dovedite afirmatiile făcute de partea care a cerut înfăţişarea cu privire la conţinutul acelui act. Art. 24. - Dacă actul se găseşte în păstrarea unei autorităţi publice, instanţa va lua măsuri, după cerere sau din oficiu, pentru aducerea actului, putând pronunţa în contra şefului autorităţii, în caz de refuz nejustificat, daune cominatorii. Art. 25. - Înfăţişarea şi aducerea actului se face pe cheltuiala părţii care a cerut această probă. În acest caz instanţa fixează suma de plată printr'o încheiere definitivă şi executorie, conform art. 49. Art. 26. - Judecătorii sînt în drept sa pună întrebări părţilor sub forma de interogator spre a explica punctele nelamurite ale procesului. Vor putea pune, din oficiu, în desbaterea părţilor orice chestiuni cari duc la soluţionarea procesului, şi ordonă, în marginile dispoziţiilor legale pentru dovezi, toate măsurile cari pot lămuri judecata. Art. 27. - Tribunalul, cînd va crede de cuviinţă, poate delega un judecător pentru administrarea probelor admise. Art. 28. - Dacă nici una din părţi nu se prezintă la judecarea procesului, el se suspenda. Art. 29. - Dacă la orice termen fixat pentru judecata se prezintă numai una din părţi, tribunalul după ce va examina toate lucrările din dosar şi va asculta concluziile orale ale părţii prezente, se va pronunţa putând admite excepţiile, probele sau cererile relative chiar la fond ale părţii absente, dacă se va găsi întemeiate. CAPITOLUL IV Participarea terților la proces Art. 30. - Chemarea în garanţie, indicarea autorului şi intervenţia vor trebui sa îndeplinească cerinţele arătate la art. 1 şi 2 sub sancţiunea prevăzută de art. 10, ultimul alineat. Chemarea în garanţie şi indicarea autorului trebuiesc să fie intentate în condiţiunile prevăzute de art. 9 şi 12 din această lege. Intervenţia principala nu poate fi facuta decât în cursul primei instanţe. Intervenţia accesorie poate fi facuta în tot cursul procesului, intervenientul trebuie să ia procesul în starea în care se găseşte în momentul intervenţiei. Discutiunea admisibilităţii în principiu a acestor cereri se va face în şedinţa în care au fost introduse şi în caz de admitere se vor îndeplini dispoziţiunile art. 4. Art. 31. - Dacă s'a admis ca cererea de chemare în garanţie să fie judecata odată cu acţiunea principala, cererea se va comunică chematului în garanţie şi acesta va depune întâmpinarea după normele prevăzute de art. 4. CAPITOLUL V Despre apel Art. 32. - Termenul de apel în materie contencioasă, civilă şi comercială este de 15 zile, chiar şi în cazul cînd prin legi sau dispoziţiuni speciale se prevede alt termen. El curge dela data comunicării hotărîrii supuse apelului, afară de cazul cînd prin legi sau dispoziţiuni speciale se prevede că se va socoti dela pronunţarea hotărîrii. Imediat după expirarea termenului de apel, grefa tribunalului va cere, din oficiu, primului grefier al Curţii de apel sa i se comunice dacă s'a înregistrat la Curte vreun apel în termenul prevăzut de lege. Grefa Curţii va comunică imediat acest răspuns. Funcţionarul din a cărui neglijenţa nu s'au îndeplinit aceste formalităţi, va suferi condamnarea prevăzută la art. 57 din prezenta lege. Constatarea ca sentinta a rămas definitivă prin neapelare se va face pe baza certificării de mai sus pe baza certificatului prezentat de parte. Art. 33. - Cererea de apel va cuprinde:
16. a) Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa atît ale apelantului cat şi ale intimatului;
17. b) Arătarea hotărîrii care se apelează;
18. c) Motivele de fapt şi de drept pe cari se întemeiază apelul;
19. d) Mijloacele şi probele pe cari le invoca în susţinerea apelului. Cînd proba consista în acte nearătate la prima instanţa, apelantul se va conformă dispoziţiilor din art. 1. Art. 34. - Cererea de apel se face în atâtea exemplare câţi intimaţi sînt, mai mult un exemplar semnat de apelant pentru Curte. Apelul se depune sub luare de dovada, sau la registratura tribunalului care a pronunţat sentinta, sau direct la Curtea de apel respectiva. În cazul cînd se depune la tribunal, preşedintele îl va trimite de îndată, împreună cu dosarul cauzei, preşedintelui Curţii de apel. Art. 35. - Preşedintele Curţii de apel, îndată ce primeşte apelul, va fixa termen de înfăţişare conform dispoziţiunilor art. 4 şi va ordonă citarea părţilor înaintea Curţii. În acelaşi timp va dispune să se comunice intimatului odată cu citaţia un exemplar de pe cererea de apel, împreună cu copiile depe actele alăturate apelului şi cari nu vor fi fost înfăţişate la tribunal, cu invitaţia scrisă de a depune la dosar întâmpinarea sa după normele prevăzute în art. 4. Dacă mai mulţi intimaţi au un singur reprezentant sau procurator comun, se va comunică acestuia o singura copie depe apel şi depe acte. Art. 36. - Cînd împotriva aceleeas hotărîri s'au introdus mai multe apeluri, repartizate la secţiuni diferite, pe baza dovezii produse de cei interesaţi, prezidentul secţiunii sesizate ulterior va dispune trimiterea apelului la secţiunea anterior sesizată. Art. 37. - Apelantul care nu a îndeplinit cerinţele art. 33 va putea sa completeze sau sa modifice apelul sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. În acest caz intimatul va fi drept sa ceara comunicarea şi sa i se acorde un termen, înlăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinarea sa scrisă, spre a invoca excepţiile, mijloacele şi probele sale în apărare. Curtea va aplica în acest caz faţă de apelant dispoziţiunile art. 49, afară de cazul cînd apelantul justifica ca era silit să facă apelul mai înainte de comunicarea sentinţei apelate. Art. 38. - Părţile nu se vor putea servi înaintea Curţii de apel de alte motive, mijloace sau probe, decât de acelea invocate la prima instanţa sau arătate în apel şi întâmpinare, afară de cazul prevăzut de art. 14. Art. 39. - Dispoziţiile art. 5-8 şi art. 15-29 se aplică în mod corespunzător şi în instanţa de apel. Aderarea la apel Art. 40. - Intimatul este în drept, chiar după expirarea termenului în care putea declara apel, sa adere la apelul principal făcut de partea adversa printr'un apel propriu care să tinda la reformarea sentinţei tribunalului. Aderarea la apel se va face prin întâmpinare sau la prima înfăţişare înaintea Curţii cu formele prevăzute pentru apel în articolele de mai sus. Art. 41. - Dacă apelantul principal îşi retrage apelul cat mai târziu la prima zi de înfăţişare sau dacă apelul sau este respins ca tardiv, ori inadmisibil, aderarea la apel este respinsă. Aceasta dispoziţie nu se aplică dacă aderarea s'a făcut înlăuntrul termenului de apel. Suspendarea execuţiei provizorii Art. 42. - Cererea pentru suspendarea execuţiei provizorie, ordonată de prima instanţa, se va putea face, fie odată cu apelul, fie separat în tot cursul instanţei de apel. Cererea se va putea depune, fie la tribunal, fie la Curte şi se va alătură, în copie legalizată, dispozitivul hotărîrii. Cererea de suspendare se va judeca de Curte care va cere de urgenta dosarul tribunalului. Suspendarea va putea fi acordată provizoriu prin ordonanţa prezidentiala potrivit art. 66 bis din procedura civilă, chiar înainte de sosirea dosarului. Art. 43. - Partea care a cerut şi nu a obţinut executarea provizorie înaintea primei instanţe, o va putea cere în apel conformându-se dispoziţiunilor de mai sus. CAPITOLUL VI Dispoziții comune Art. 44. - Sentinţele tribunalului date în prima instanţa şi deciziile Curţii se pronunţa fără drept de opoziţie. Art. 45. - Apelul nominal la începutul şedinţei se suprima pentru Curţile de apel şi tribunale. Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea proceselor cari nu sînt în stare de a fi judecate şi cînd aceste cereri nu dau loc la discutiuni. Aceasta amânare se poate face şi de un singur judecător. Art. 46. - Prezenta părţii în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acoperă orice vitiu al procedurii cu privire la cunoaşterea termenului de înfăţişare, dacă, însă, a fost respectat termenul acordat de lege pentru citare. Art. 47. - Schimbarea domiciliului uneia din părţi în cursul procesului trebuie să fie notificată instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii adverse printr'o scrisoare recomandată a carei recipisa de predare la posta se va depune la dosar. Art. 48. - Partea care a fost prezenta la înfăţişare, în persoana sau prin procurator, investit sau nu cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va mai fi citata în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaşte termenele ulterioare chiar dacă ar absenta. Aceasta regula nu se aplică:
20. a) în caz de redeschiderea procesului după ce a fost suspendat sau amânat fără termen;
21. b) în cazul fixării unui termen pentru chemare la interogator sau prestare de jurământ. Art. 49. - Partea care, în orice mod, a ocazionat amânarea procesului va fi obligată, la cererea părţii adverse, să-i plătească o despăgubire în raport cu dăuna cauzată prin amânare. Instanţa se pronunţa, după ce asculta pe părţi, printr'o încheiere definitivă şi executorie care se aduce la îndeplinire conform regulelor procedurale privitoare la urmărirea silită. Aceasta despăgubire nu se restituie în nici un caz chiar dacă partea care a obţinut-o pierde procesul. Dacă încheierea n'a fost executată în timpul procesului partea interesată va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama în calculul condamnatiunilor la pronunţarea hotărîrii. Art. 50. - Judecătorii nu pot reduce cheltuielile de timbru, taxe, onorar de expert, indemnizaţia martorilor precum şi orice alte cheltuieli pe cari partea care a dobîndit câştig de cauza le va dovedi ca făcute. De asemenea nu pot reduce onorariile advocatilor sub cele prevăzute în tablourile onorariilor minimale, întocmite de uniunea advocatilor, aprobată de Ministerul Justiţiei şi publicate în Monitorul Oficial. Instanţa va putea, însă, aprecia dacă pentru serviciile prestate se cuvine un onorariu mai mare. Art. 51. - Toate termenele prevăzute în legea de faţa se considera pe zile libere, adică nu se socoteşte nici ziua cînd s'a început nici în ziua cînd se sfârşeşte termenul. Art. 52. - Procentele legale se vor calcula după scontul Băncii Naţionale mărit cu 4% în materie civilă şi 6% în materie comercială. Art. 53. - Contra martorului sau expertului, care lipseşte la prima citare, instanţa va emite, la cererea părţii interesate, mandat de aducere. Contra expertului care a primit însărcinarea, dar n'a depus raportul în termen, provocand o amânare, instanţa va putea pronunţa condamnarea la plata despăgubirilor prevăzute de art. 49. Condamnarea se va face conform procedurii prevăzute în art. 56. Dacă după emiterea a trei mandate de aducere martorul nu se prezintă, instanţa apreciind împrejurările va putea procede la judecata. Art. 54. - Înmânarea acţiunii, apelului, întâmpinării, citaţiilor şi oricăror acte de procedura, precum şi comunicarea hotărârilor se va face din oficiu fără de plată vreunei taxe speciale. Diferitele taxe prevăzute de regulamentul de administraţie publică pentru serviciul portareilor şi pentru taxele actelor de procedura şi de executare, din 20 Decemvrie 1925, modificat la 25 Iulie şi 15 Decemvrie 1926, pentru înmânarea citaţiilor, a acţiunii, a apelului, recursului, precum şi a oricăror alte acte supuse comunicării se desfiinţează pe ziua punerii în aplicare a acestei legi, cu distincţiunile de mai jos. Pe aceeas data se măreşte impozitul proporţional de 0,60% prevăzut de art. 5. ● 1 din legea timbrului la 0,80%. În acţiunile la cari nu se percepe timbrul proporţional se va percepe drept taxe o sumă reprezentând de atâtea ori taxa de timbru prevăzută în art. 5. ● 2 din legea timbrului câte părţi sînt în proces. Cînd mai multe părţi au un reprezentant sau mandatar comun vor fi socotite ca una singura. Pentru procesele în curs partea interesată va putea beneficia de dispoziţiunea acestui articol achitand taxele potrivit alin. 3 şi 4. Actele cari se înmânează rămîn supuse taxelor de timbru prevăzute de legea timbrului. Plata acestor taxe se va face prin anulare de coli timbrate sau prin aplicare de timbre mobile pe cererea de sesizarea instanţei, pe întâmpinare sau pe procesul-verbal al şedinţei, ori pe alte acte procedurale. Despre timbrele depuse partea este obligată a face menţiune pe cererea sa, iar grefierul în procesul-verbal. Timbrele se pot aplica totalizat într'o sumă şi vor fi anulate pe însăşi actele pe cari au fost aplicate. Dispoziţiunile acestui articol se aplică deopotrivă şi la procesele de competinţa judecătorilor de ocol. Art. 55. - Înmânarea şi comunicarea ordonată din oficiu, conform dispoziţiunilor art. precedent se va face în comunele rurale şi urbane neresedinta de judeţ prin organele administrative potrivit competintei lor şi cu paza formelor statornicite prin codurile de procedura sau diferitele legi speciale. Părţile vor avea facultatea de a recurge şi la oficiul corpului de portarei, plătind în acest caz taxele în vigoare fără a le socoti în cheltuielile de judecată. Art. 56. - Portăreii şi toţi funcţionarii judecătoreşti şi administrativi însărcinaţi de lege cu îndeplinirea sau comunicarea actelor procedurale, din a căror vina s'a ocazionat amânarea procesului vor fi condamnaţi de instanţa printr'o încheiere executorie la plata unei amenzi dela 500-2.000 lei şi la despăgubirea părţii prejudiciate. Cel condamnat astfel are drept să prezinte instanţei în termen de 10 zile dela primirea încunoştiinţării de condamnare o cerere motivată pentru scutirea sau reducerea amenzii sau a despăgubirii. El va fi citat de urgenta dimpreuna cu partea prejudiciata căreia i s'a acordat despăgubirea în camera de consiliu şi instanţa după ce va asculta explicaţiile date se va pronunţa prin hotărîre definitivă, dar supusă recursului în termen de 5 zile dela pronunţare. Recursul nu este suspensiv de executare. Citarea se va face prin grefa conform art. 67-69 din regulamentul pentru serviciul portareilor şi este scutită de timbre şi alte taxe. Amenda se va executa prin administraţia financiară, iar despăgubirea acordată părţii prejudiciate se urmăreşte conform art. 50. Art. 57. - Cererile introductive de instanţa, apelurile şi orice alte acte de procedura insuficient timbrate, cărora li se vor fi dat curs din eroare, sînt valabile dacă la primul termen de înfăţişare partea va justifica plata taxelor de timbru. Partea va putea cere un singur termen pentru plata acestor taxe, dar în acest caz ea va fi obligată şi la o amenda egala cu indoitul taxelor. Neplata taxei şi amenzii prevăzută mai sus atrage nulitatea actelor. Actele prezentate de părţi ca mijloace de proba şi insuficient timbrate nu pot suspenda cursul judecaţii. Instanţa înaintea căreia s'a produs va înştiinţa Administraţia financiară trimiţând şi o copie depe actul netimbrat. Hotărîrea nu se va da decât după plata taxelor şi amenzilor eventuale. Se exceptează cazul cînd ambele părţi declara că nu se mai servesc de act. În toate cazurile taxele de timbru fix şi proporţional, precum şi orice alte taxe şi amenzi se pot plati chiar înaintea judecaţii prin depunere de coli timbrate cari se vor anula de instanţa. Dacă taxele de mai sus sînt plătite de altă parte decât cea obligată prin lege, instanţa de judecată prin hotărîrea ce va pronunţa o va obliga pe aceasta din urma în folosul celei dintaiu la plata sumelor cuvenite cu procente legale din momentul achitării taxelor pînă în momentul restituirii efective a acestor sume. Art. 58. - Amânarea proceselor prin acordul comun al părţilor se poate face în condiţiunile următoare:
22. a) Prima amânare de comun acord se poate face fără nici o plata de taxe;
23. b) Celelalte doua amânări ulterioare de comun acord nu vor fi admise decât după achitarea unei taxe de 100 lei la tribunal, de 200 lei la Curtea de apel şi de 300 lei la Curtea de casaţie;
24. c) După trei amânări de comun acord se vor dubla pentru fiecare noua amânare taxele plătite la precedenta amânare. Taxele plătite potrivit dispoziţiunilor de mai sus nu se vor socoti în cheltuielile de judecată. Se abroga dispoziţiunile art. 6, paragraful 9 din legea timbrului privitoare la amânarea pricinilor de comun acord înaintea tribunalului şi Curţilor. Art. 59. - În cazurile în cari judecata s'a suspendat din cauza neprezentarii părţilor, ea nu va putea fi redeschisă decât după plata taxelor prevăzute de aliniatul b de sub articolul precedent. În caz de noui suspendări se aplică dispoziţiunile aliniatului lit. c al articolului precedent. Dispoziţiunile art. 6, paragraful 8 din legea timbrului, în ceea ce priveşte taxele pentru redeschiderea proceselor, se abroga. CAPITOLUL VII Dispoziții finale Art. 60. - Legea de faţa formează procedura de drept comun în orice materie civilă şi comercială de natura contencioasă înaintea tribunalelor ca prima instanţa, precum şi înaintea Curţilor de apel. Toate dispoziţiile contrarii din procedurile în vigoare pe întreg teritoriul tarii se abroga. Rămîn în vigoare însă dispoziţiile speciale de procedura prevăzute prin legi pentru anumite materii. Aceste legi se completează cu dispoziţiunile cuprinse în capitolul VI al legii de faţa precum şi cu orice alte dispoziţiuni ale ei cari nu sînt contrarii legilor speciale. Art. 61. - Toate actele de procedura încuviinţate şi îndeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi îşi vor produce efectul lor. Acelea neindeplinite încă la această dată înaintea oricărei instanţe şi în orice cauza, se vor îndeplini după dispoziţiile acestei legi. Nulităţile şi decăderile prevăzute de legea din 19 Mai 1925, cari nu sînt menţinute prin legea de faţa, nu mai produc efectul lor în momentul aplicării acestei legi, decât dacă instanţa a pronunţat nulitatea sau decăderea. Pentru procesele ce se vor găsi în curs de judecată în momentul promulgării legii, părţile vor putea modifica acţiunile, intampinarile sau apelurile lor potrivit art. 10, 11 şi 37 din prezenta lege pînă la primul termen fixat după punerea în aplicare a acestei legi. Se exceptează cazul cînd părţile au fost declarate decăzute din acest drept. Art. 62. - Articolul 40 din legea advocatilor rămîne abrogat. Art. 63. - Hotărîrile pronunţate înainte de punerea în aplicare a legii de faţă rămîn supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. Hotărîrile pronunţate după punerea în aplicare a legii de faţă rămîn supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de această lege. Art. 64. - Recursurile în contra sentinţelor definitive ale tribunalelor date în competinţa Curţilor de apel din: Braşov, Cluj, Targu-Mures, Timişoara şi Oradea prin legile de procedura în vigoare în acele circumscripţii vor continua a fi judecate de acele Curţi pînă la unificarea completa a legilor de procedura cu privire la competinţa şi căile de atac. Aceste recursuri vor fi cercetate şi judecate în totul după normele procedurale prevăzute în legea Curţii de casaţie, chiar şi pentru recursurile în procesele a căror valoare nu trece de 10.000 lei. Art. 65. - Art. 27, 31, 34, 39 şi 49 din legea din 4 August 1921 privitoare la competinţa judecătoriilor din circumscripţia Curţilor de apel din Craiova, Bucureşti, Galaţi, Iaşi şi Constanta se modifica în sensul că competinţa acestor instanţe se ridica pînă la valoarea de 5.000 lei inclusiv în prima şi ultima instanţa, capital fără procente reclamate şi pînă la valoarea de 50.000 lei inclusiv în prima instanţa, capital fără procente reclamate, mentinandu-se distincţiunile din celelalte texte în ce priveşte fixarea competintei judecătoriei de ocol ca prima sau ultima instanţa. Articolul 30 din legea judecătoriilor din aceleaşi circumscriptiuni se modifica în sensul că în procesele intentate, fie după dreptul comun, fie după legea proprietarilor pentru executarea, anularea sau rezilierea contractelor de închiriere sau arendare mobiliară, precum şi în cele pentru isgonirea arendaşului sau chiriaşului, competinţa lor se ridica în prima şi ultima instanţa pînă la valoarea locativă de lei 4.000 inclusiv anual, exceptându-se dările, şi în prima instanţa cu drept de apel la tribunal cînd valoarea anuală a contractului, exceptându-se dările, nu întrec suma de 50.000 lei. În acţiunile în cari se pretinde vreo suma de bani, fie cu titlul de chirie, fie cu titlul de daune derivând din contractele de închiriere, competinţa instanţei este regulată de valoarea cererii, iar nu de a contractului. Competinţa judecătoriilor în materie de tutela se ridica pînă la valoarea de una suta mii lei. Celelalte dispoziţiuni ale textelor sus menţionate rămîn neschimbate. Art. 66. - Art. 1 din legea din 8 Iulie 1924 relativ la stabilirea competintei judecătoriilor din circumscripţia Curţii de apel din Chişinău se modifica în sensul că competinţa acestor instanţe se ridica pînă la valoarea de cinci mii lei în prima şi ultima instanţa, capital fără procente reclamate şi pînă la valoarea de cincizeci mii lei în prima instanţa, capital fără procente reclamate. În ce priveşte procesele intentate, fie după dreptul comun, fie după legea proprietarilor pentru executarea, anularea sau rezilierea contractelor de închiriere sau arendare mobiliară sau imobiliară, precum şi în cele pentru isgonirea arendaşului sau chiriaşului, competinţa judecătoriilor de ocol din Basarabia se fixează în prima şi ultima instanţa pînă la valoarea locativă de lei 4.000 anual, exceptându-se dările, şi în prima instanţa cu drept de apel la tribunal cînd valoarea anuală a contractului, exceptându-se dările, nu întrece suma de 50.000 lei. În acţiunile în cari se pretinde vreo suma de bani, fie cu titlul de chirie, fie cu titlul de daune derivând din contractele de închiriere competinţa instanţei este regulată de valoarea cererii, iar nu de a contractului. Competinţa judecătoriilor din circumscriptiunea sus menţionatei Curţi în materie de tutela se ridica pînă la valoarea de una suta mii lei. Celelalte dispoziţiuni ale textelor sus arătate rămîn neatinse. Art. 67. - Dispoziţiile legii din 2 August 1921, privitoare la majorarea competintei civile a autorităţilor judecătoreşti din Bucovina, se modifica în sensul că judecătoriile din circumscripţia Curţii de apel din Cernauti vor avea competinţa a judeca în prima şi ultima instanţa afacerile marunte (bagatelare) pînă la valoarea de cinci mii lei, capital fără procente reclamate, şi pînă la valoarea de cincizeci mii lei în prima instanţa, capital fără procente reclamate. Art. 68. - Articolul unic al legii din 4 August 1921, privitor la competinţa autorităţilor judecătoreşti din circumscripţia Curţilor de apel din Braşov, Cluj, Timişoara, Oradea şi Targu-Mures, se modifica în sensul că competinţa acestor instanţe se majorează astfel: sumele prevăzute în cele 11 aliniate ale articolului din sus citata lege cari reprezintă limitele de valoare privitoare la competinţa se vor socoti în viitor înmulţite cu 5, afară de suma arătată la art. 476 procedura civilă, alin. II, care se majorează la suma de 5.000 lei capital fără procente reclamate. Art. 69. - Procesele şi tutelele pendinte la tribunale şi cari la promulgarea legii de faţa, prin efectul dispoziţiunilor de mai sus, ar deveni de competinţa judecătoriilor, vor continua a fi judecate de acele tribunale ca prima instanţa cu drept de apel. Art. 70. - Hotărîrile pronunţate de judecătoriile de ocoale în ultima instanţa vor fi supuse recursului la tribunalele respective pentru exces de putere, incompetinta, violare de lege, omisiune esenţială şi denaturare de acte. Omisiunea poate să consiste sau în nepronuntarea judecătorului asupra vreunui mijloc de apărare invocat de parte, sau neinvocarea de judecător din oficiu a vreunui mijloc de apărare care reesea din faptele cauzei. Recursul se declara la grefa judecătoriei care a pronunţat hotărîrea. Recursul este suspensiv de executare. Declaraţiunea de recurs se face în acelaşi mod ca şi cererea incepatoare de instanţa. Motivele recursului se vor arata prin petitiunea de recurs sau printr'un memoriu separat ce se va comunică intimatului cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecarea recursului. Termenul de recurs în orice materie este de cinci zile libere dela comunicarea cărţii de judecată pentru partea absenta sau dela pronunţare cînd părţile au fost prezente, chiar dacă prin alte legi se prevede un alt termen sau mod de calculare a termenului. Dacă tribunalul găseşte întemeiate motivele pentru cari s'a atacat evoaca întreaga afacere pe care o judeca în prima sau ultima instanţa după regulile competintei sale. Tribunalul chemat sa judece recursul în contra hotărârilor judecătorilor va fi compus conform dispoziţiunilor legii de organizare judecătorească. Art. 71. - Reconstituirea cărţilor funduare distruse, înlocuirea celor deteriorate, îngrijirea cărţilor şi a diferitelor registre, transformarea şi rectificarea cărţilor funduare şi orice alte lucrări privitoare la aceste instituţiuni, se vor face din oficiu de judecătorul delegat de Ministerul Justiţiei sub direcţia şi privigherea primului-preşedinte al Curţii de apel sau a unui alt membru al Curţii delegat de Minister. Cheltuielile ce necesiteaza reconstituirea se pot acoperi din cotizaţiile părţilor interesate conform regulamentului întocmit de Ministerul de Justiţie. Art. 72. - Condiţiunile de capacitate şi de funcţionare ale persoanelor cari vor putea fi autorizate a face oficiul de traducatori, respectându-se drepturile câştigate, sînt prevăzute în regulamentul din 18 Octomvrie 1925. Art. 73. - Dela data punerii în aplicare a legii de faţă se abroga dispoziţiunile legii din 19 Mai 1925. De asemenea se abroga şi dispoziţiunile din procedurile civile şi comerciale în vigoare pe întreg teritoriul tarii contrarii dispoziţiunilor de mai sus. Art. 74. - Această lege intră în vigoare pe ziua de 1 Septemvrie 1929." (Desbateri: Camera
25. nr) 85/87, 98-90, 120*) - 1928/29; Senat
26. nr) 58, 61, 69 şi 74 - 1928/29) (Votat de Adunarea deputaţilor la 27 Iunie şi de Senat la 4 Iulie 1929). ____________