Regulamentul nr. 1131/1924

Naţionalitatea română se dobîndeşte în afară de celelalte moduri prevăzute de lege şi prin naturalizare. Naturalizarea este individuală şi nici un străin nu o poate dobândi decât intrunind următoarele condiţiuni: 1. Sa aibă vîrsta de cel puţin 21 ani împliniţi; 2. Să-şi manifeste voinţa de a deveni român şi sa declare ca se leapada de cetăţenia străină; 3. Sa fi locuit, în urma acestei manifestări de voinţa, neintrerupt pe teritoriul României timp de 10 ani împliniţi. 4. Sa fi avut şi să aibă bune purtări. 5. Sa aibă mijloace suficiente pentru întreţinerea sa şi a familiei sale, sau posibilitatea de a le câştiga. 6. Sa fi pierdut naţionalitatea străină sau sa o piardă, potrivit legilor tarii sale, prin efectul dobîndirii naţionalităţii române.

Naturalizare se acordă de consiliul de miniştri în urma constatării comisiunii compusa din prim-preşedintele şi preşedinţii Curţii de apel din Capitala tarii, ca strainul solicitant întruneşte condiţiunile prevăzute mai sus.

Comisiunea de naturalizare funcţionează pe lîngă ministerul de justiţie şi este prezidata de prim-preşedinte al Curţii de apel. În lipsa acestuia funcţiunile sale se vor îndeplini de cel mai vechiu dintre preşedinţii cari compun comisiunea. Directorul general al afacerilor judiciare din ministerul de justiţie îndeplineşte funcţiunea de secretar al comisiunii.

În caz de vacanta a vreunuia din locurile de prim-preşedinte sau preşedinte, comisiunea va fi completată cu preşedintele sau consilierul care după legea de organizare judecătorească îndeplineşte de drept funcţiunile de prim-preşedinte sau preşedinte. Aceasta dispoziţiune se aplică şi în cazul cînd preşedintele sau unul din membrii comisiunii este împiedicat de a lua parte la lucrările ei.

Comisiunea se convoacă în scris de preşedintele

1. ei) Ea nu va putea lucra şi lua deciziuni decât cu majoritatea absolută a membrilor cari o compun. În caz de paritate avizul se considera favorabil cererii. § 1. La comisiunea de naturalizare

Cererea de naturalizare însoţită de toate actele necesare se adresează preşedintelui comisiunii de naturalizare şi se înregistrează la secretariatul acestei comisiuni. Stagiul prevăzut la art. 1

1. no) 3 din acest regulament va începe să curgă de la data înregistrării cererii de naturalizare.

Cererile de naturalizare pot fi:

1. a) cereri făcute în vederea curgerii stagiului, şi
2. b) cereri cu dispensa sau reducere de stagiu.

Cererile de naturalizare făcute în vederea curgerii stagiului trebuie a fi însoţite de următoarele acte: 1. Extractul actului de naştere, sau alte acte cari după lege pot avea forta probanta ca suplicantul are vîrsta de 21 ani. 2. Declaraţiunea autentică prin care petiţionarul îşi manifesta voinţa de a deveni român şi ca se leapada de supusenia străină. 3. Dovada ca petiţionarul a avut bune purtări pînă în momentul introducerii cererii de naturalizare. Aceasta dovada va rezultă:

1. a) Dintr-un certificat liberat de grefa judecătoriei şi altul de grefa tribunalului domiciliului petitionarului ca el nu e supus nici unei urmăriri şi că nu a suferit nici o condamnatiune penală;
2. b) Un certificat de buna purtare liberat în comunele urbane de poliţie, iar în comunele rurale de primărie sau şeful secţiunii locale de jandarmi şi certificate cu acelaşi cuprins, liberate de autorităţile similare străine în caz cînd petiţionarul a domiciliat în străinătate înainte de a fi stabilit în ţara. În acest din urmă caz se va prezenta şi certificatul dela ministerul român de afaceri străine că nu exista nici o cerere pentru extrădarea petitionarului.

Autorităţile competente de a da autenticitate declaraţiunilor prevăzute de art. 8, punctul 2 de mai sus, sînt: 1. În vechiul regat conform legii din 1886 pentru autentificarea actelor.

1. a) Tribunalele de judeţ;
2. b) Judecătoriile de ocol. 2. În Ardeal, Banat, Crisana, Satmar şi Maramures, conform cu § 53 din art. de lege 35 din 1874, modificat prin § 7 al art. 7 din 1886, notarii publici. 3. În Bucovina:
3. a) În conformitate cu dispoziţiunile § 121 din norma de jurisdicţie austriaca (legea din 1 August 1895
4. no) 111) judecătoriilor de ocoale;
5. b) În conformitate cu dispoziţiunile § 1 şi 2 din regulamentul notarilor publici (legea din 2 Iunie 1871
6. no) 75) notarii publici. 3. În Basarabia:
7. a) De notarii publici conform legii notariale ruse din 1866 şi menţinută prin art. 47 şi următorii din decretul-lege din 6 Octomvrie 1918;
8. b) Judecătorii de ocol în localităţile unde nu sînt notari publici.

După împlinirea stagiului cerut de art. 1, alin. III din acest regulament, petiţionarul va depune comisiunii, pentru ca cererea să fie luată în cercetare, următoarele acte:

1. a) Acte din cari să rezulte ca a locuit, în urma introducerii cererii, timp de 10 ani neintrerupt pe teritoriul României. Aceasta dovada poate fi facuta cu următoarele acte: cu recipisele anuale de plată impozitelor către Stat, judeţ şi comuna, cu certificatul de înscriere la biuroul populatiunii, cu certificatul, liberat în comunele urbane de poliţie, iar în cele rurale de primărie, constatator ca a locuit neintrerupt în comuna, şi orice alte acte din cari ar putea rezultă aceasta;
2. b) Acte constatând ca în tot cursul stagiului a avut o buna purtare. Actele din cari poate rezultă aceasta sînt cele prevăzute la art. 8
3. no) 3, lit. b;
4. c) Acte din cari să rezulte ca petiţionarul poseda mijloace suficiente pentru întreţinerea sa şi a familiei sale, sau ca are posibilitatea de a le câştiga. Dovada aceasta poate rezultă din: Acte sau titluri de proprietate mobiliară sau imobiliară. Acte doveditoare ale exerciţiului unei profesiuni. Recepisele de plată impozitelor şi orice alte acte, titluri ori certificate de studii cari ar putea face dovada condiţiunii de mai sus;
5. d) Acte din cari să rezulte ca petiţionarul a pierdut naţionalitatea străină sau sa o piardă potrivit legilor tarii sale, prin efectul dobîndirii naţionalităţii române. Dovada aceasta se va face producand textul legii în vigoare în ţara de origina relativ la modul pierderii naţionalităţii, însoţit de traducere în limba română, ambele legalizate pentru conformitate de Legatiunea sau unde nu exista Legatiune, de consulatul tarii respective şi de ministerul român de afaceri străine. Cînd legea de origina a strainului nu ar considera ca o cauza de pierdere a naţionalităţii faptul dobîndirii unei cetăţenii străine decât cu îndeplinirea unor anume formalităţi, el este obligat a face dovada îndeplinirii acestor formalităţi.

Odată cu cererea de naturalizare facuta în scopul obţinerii şi a dispensei de stagiu, petiţionarul va trebui să prezinte odată cu cererea, pe lîngă actele prevăzute de art. 8 şi 10, şi acte din cari să rezulte ca este util naţiunii române sau ca este căsătorit cu o româncă, ori ca fiind născut, crescut şi domiciliat în România, n-a fost supus nici unei protectiuni străine. Proba acestor situaţiuni se poate face cu următoarele acte: 1. În ce priveşte utilitatea pentru naţiunea română.

1. a) Prin certificatele ministerului, institutiunii sau autorităţii publice sub autoritatea sau controlul căruia în mod firesc şi-a desfăşurat activitatea şi care este în măsura a cunoaşte serviciul adus tarii şi orice alte acte doveditoare de serviciile aduse tarii;
2. b) Certificatul ministerului de rasboi în cazul cînd a făcut serviciul militar ca voluntar sau prin recrutare legală şi modul cum s-a îndeplinit serviciul către ţara. 2. Căsătoria cu româncă:
3. a) Cu extractul actului de căsătorie;
4. b) Cu extractul actului de naştere al sotiei şi acte cu cari sa probeze ca tatăl sotiei a fost naturalizat român, ca şi-a exercitat drepturile politice figurand înscris în listele electorale sau ocupand o funcţiune publică. Proba calităţii de româncă a mamei naturale se va face în modul arătat mai sus, ca tatăl acesteia era român şi ca ea nu şi-a pierdut calitatea de româncă pînă în momentul naşterii fiicei căsătorite cu strainul solicitant. 3. Pentru străinii născuţi, crescuti şi domiciliaţi în România şi cari n-au fost supuşi vreunei protectiuni străine, cererea de naturalizare va trebui facuta în termen de un an socotit dela 24 Fevruarie 1924, data promulgării legii privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române să fie însoţită deosebit de actele enumerate la art. 8 şi de următoarele:
5. a) Extractul actului de naştere al petitionarului,
6. b) Acte din cari să rezulte ca a locuit neintrerupt pe teritoriul României. Aceasta dovada poate fi facuta cu următoarele acte: certificatele de studii ale solicitantului sau de invatarea unei meserii în ţara, recepisele anuale de plată impozitelor către Stat, judeţ şi comuna, certificatul de înscriere la biuroul populaţiei, certificatul liberat în comunele urbane de poliţie, iar în cele rurale de primărie, constatator ca a locuit neintrerupt în comuna şi orice alte acte din cari ar putea rezultă aceasta;
7. c) Certificatul prefectului de judeţ pentru cei domiciliaţi în comune rurale şi al poliţiei pentru cei din comunele urbane că nu au figurat şi nu figurează în registrul privitor la controlul străinilor.

În cazul cînd petiţionarul ar cere numai reducerea stagiului, odată cu cererea de naturalizare, va produce pe lîngă actele prevăzute la art. 8 şi pe cele arătate la art. 11

1. no) 1 şi urm. de mai sus, rămînînd ca restul actelor să fie depuse după împlinirea stagiului.

Cererile de naturalizare a celor cari invoaca dispensa legală de stagiu vor fi însoţite, deosebit de actele arătate la art. 8, şi de următoarele pentru cei menţionaţi sub punctele a şi b de mai jos:

1. a) Pentru strainul născut şi crescut în România pînă la vîrsta de 21 ani: Extractul actului sau de naştere şi certificate din cari să rezulte ca s-a născut, a crescut şi a locuit în ţara. Actele din cari poate rezultă aceasta poate fi: dovada dela autorităţi ca părinţii săi au locuit neintrerupt în ţara, recipisele de plată contributiunilor anuale către Stat, judeţ şi comune ale părinţilor şi certificatele de studii ale solicitantului sau de invatarea unei meserii în ţara. Petiţionarul în acest caz trebuie să introducă cererea de naturalizare în cursul anului ce urmează după împlinirea vârstei de 21 ani;
2. b) Pentru copiii care aveau 21 ani împliniţi în momentul cînd tatăl lor a dobîndit naturalizarea. Extractul actului de naştere al solicitantului şi diploma de naturalizare a tatălui;
3. c) Cererile de naturalizare ale românilor de origina supuşi unui Stat străin, indiferent de locul naşterii lor, vor trebui să fie însoţite numai de următoarele acte: 1. Extractul actului de naştere doveditor ca are vîrsta de 21 ani; 2. Extractul actului de căsătorie al părinţilor sau extractul de naştere al mamei naturale. 3. Dovada ca petiţionarul a avut bune purtări pînă în momentul introducerii cererii de naturalizare. Aceasta dovada va rezultă: Dintr-un certificat liberat de grefa judecătoriei şi altul de grefa tribunalului domiciliului petitionarului ca el nu e supus nici unei urmăriri şi că nu a suferit nici o condamnatiune penală. Un certificat de buna purtare liberat în comunele urbane de poliţie, iar în comunele rurale de primar sau de şeful secţiunii de jandarmi locali şi certificate cu acelaşi cuprins liberate de autorităţile similare străine, în caz cînd petiţionarul a domiciliat în străinătate înainte de a fi stabilit în ţara. 4. O declaraţie autentică de renunţare la supusenia străină.

Declaraţiunea de manifestare a voinţei de naturalizare şi de lepadare de cetăţenie străină se va face în forma autentică.

O copie identică după cererea de naturalizare se va publică la staruinta şi în contul solicitantul în Monitorul Oficial, într-unul din ziarele mai răspândite în ţara şi într-unul din ziarele dela domiciliul lui de va fi.

Preşedintele va supune comisiunii cererea de naturalizare numai după ce petiţionarul va prezenta exemplarele din Monitorul Oficial şi din ziarele în cari s-a inserat publicaţiunea şi după ce va fi trecut cel puţin 30 de zile libere dela data ultimei publicaţiuni.

Cererile de naturalizare ale românilor de origina se vor publică numai în Monitorul Oficial din oficiu şi gratuit.

În termenul de 30 zile libere prevăzute la art. precedent, ministerul public, autorităţile administrative centrale şi locale şi orice persoană în măsura de a dovedi cu acte ca solicitantul nu întruneşte condiţiunile prescrise în lege, vor putea sa adreseze cererile lor scrise preşedintelui comisiunii de naturalizare. Toate aceste întâmpinări se vor alătură la dosarul respectiv spre a se avea în vedere de comisiune cu ocaziunea rezolvarii cererii de naturalizare. Asemenea întâmpinări pot fi adresate şi consiliului de miniştri mai înainte de a se fi pronunţat asupra naturalizarii.

Mai înainte a aviza asupra cererii de naturalizare, comisiunea poate dispune în mod preparator:

1. a) Ca petiţionarul sa completeze actele sau sa dea explicaţiuni orale sau scrise;
2. b) Ca prin unul din membrii săi, sau prin delegatiuni date membrilor parchetelor de orice grad, sau autorităţilor administrative, sa culeagă informaţiuni sau să facă cercetările ce va crede necesare;
3. c) Sa cheme înaintea sa pe orice alte persoane ce ar crede ca pot da informaţiuni utile.

Cererile de naturalizare respinse de comisiune pentru neîndeplinirea vârstei sau a stagiului, vor putea fi reintroduse după împlinirea vârstei de 21 de ani sau a stagiului, fără ca petiţionarul să fie obligat a face o noua declaraţiune de manifestare de voinţa. Vor putea fi reînnoite şi cererile respinse pe motivul ca solicitantul nu are mijloace suficiente pentru întreţinerea sa şi a familiei sau posibilitatea de a le câştiga, cînd prin acte noui ar putea dovedi neîndoios ca el îndeplineşte şi aceasta condiţiune. Cererile respinse pe motivul ca petiţionarul n-a avut sau nu are buna conduita, nu vor mai putea fi reînnoite. Cererile de reducere şi de dispensa de stagiu respinse nu mai pot fi repetate, afară de cazul cînd cei cari au făcut cerere ar dovedi ca au adus tarii servicii excepţionale după respingerea cererii.

Încheierile comisiunii se vor da întotdeauna în scris şi motivat.

Cererile de naturalizare constatate prin încheiere de comisiune că nu întrunesc condiţiunile legii, nu se vor mai inainta consiliului de miniştri.

Încheierea comisiunii constatând ca strainul întruneşte condiţiunile cerute pentru naturalizare se înaintează împreună cu dosarul respectiv, consiliului de miniştri prin mijlocirea ministerului de justiţie. § 2. La consiliul de miniştri

Consiliul de miniştri examinând actele din dosar şi încheierea comisiunii, pe temeiul referatului consiliului de miniştri va acorda sau va refuza printr-un jurnal naturalizarea. În cazul art. 12 şi 13 de mai sus consiliul se pronunţa şi asupra reducerii sau dispensei de stagiu.

Jurnalul consiliului de miniştri prin care se refuza naturalizarea nu va fi motivat.

Jurnalul pentru acordarea naturalizarii se comunică ministerului de justiţie în copie legalizată de către secretariatul general al prezidentiei consiliului de miniştri. §3. La ministerul de justiţie

După primirea copiei jurnalului de admiterea naturalizarii ministerul justiţiei va invita formal pe beneficient ca în termen de 30 zile libere dela încunoştiinţare să depună recipisa constatând vărsarea la Stat a taxei cuvenită pentru diploma de incetatenire şi să se prezinte la localul ministerului spre a presta jurământul de credinţa.

Strainul care nu îndeplineşte aceasta îndatorire înăuntrul termenului arătat la art. precedent, va pierde beneficiul jurnalului de naturalizare.

După săvîrşirea jurămîntului, jurnalul de admiterea naturalizarii se publică în Monitorul Oficial la staruinta şi în contul celui interesat. Jurnalele de admiterea naturalizarii românilor de origina, se publică din oficiu şi gratuit în Monitorul Oficial.

Naturalizarea se constata prin exemplarul din Monitorul Oficial în care s-a publicat jurnalul de naturalizare şi cu diploma de incetatenire ce se liberează de ministerul justiţiei.

Diplomele se vor libera dintr-un registru a souche şi vor fi semnate de ministerul justiţiei şi contrasemnate de directorul general al serviciului judiciar. Ele vor purta un număr de ordine şi vor fi investite cu sigiliul ministerului justiţiei. § 4. Procedura de urmat în caz de redobandire şi pierdere a naţionalităţii prin opţiune sau renunţare

Romanca căsătorită cu un străin care voeşte a-şi păstra totuşi naţionalitatea sa, va face o declaraţiune autentică înainte de căsătorie sau cu ocaziunea contractării căsătoriei.

O declaraţiune identică va trebui să facă şi româncă devenită străină prin căsătorie, precum şi româncă de origina din Basarabia sau Bucovina căsătorită cu un străin, înainte de alipirea acestor provincii la vechiul regat, pentru redobandirea calităţii de româncă, în urma încetării căsătoriei.

Sotia strainului naturalizat român, pentru a-şi putea păstra naţionalitatea dobandita prin căsătorie, sau aceea pe care şi-a rezervat-o cu ocazia căsătoriei, va face o declaraţiune autentică de renunţare la naţionalitatea română.

Străină care a dobîndit calitatea de româncă prin căsătorie, în caz ca voieşte, în urma încetării căsătoriei a-şi redobândi naţionalitatea de origina, va face o declaraţiune autentică.

Copiii deveniti români prin naturalizarea tatălui şi cari vor să-şi păstreze naţionalitatea de origina, urmează a face o declaraţiune autentică de renunţare la naţionalitatea română în termen de un an dela împlinirea vârstei de 21 ani.

Declaraţiunile de cari se vorbeşte în art. 32-36 de mai sus, vor fi înaintate de îndată ministerului de justiţie, iar în străinătate legatiunilor sau consulatelor, cari prin mijlocirea ministerului de externe le vor trimite ministerului de justiţie.

La ministerul justiţiei se vor întocmi dosare speciale pentru păstrarea acestor declaraţiuni cum şi registre separate de renunţări şi optiuni în cari vor fi trecute în ordinea alfabetica numele persoanelor cari vor fi făcut asemenea declaraţiuni.

Romanul care şi-a pierdut aceasta calitate prin acceptarea unei funcţiuni publice în ţara străină sau prin supusenie temporară la o protectiune străină, precum şi cel născut din părinţi români cari şi-au pierdut aceasta calitate pentru a-şi putea redobândi calitatea de român, urmează sa renunţe formal la protectiunea străină printr-o declaraţiune scrisă. Declaraţiunea de renunţare o vor depune consiliului de miniştri, cerând autorizarea de a-şi stabili domiciliul în România. Consiliul de miniştri va aviza printr-un jurnal asupra cererii. Jurnalul de aprobare se va publică din oficiu şi gratuit în Monitorul Oficial.

Personalul de cancelarie al comisiunii se compune dintr-un registrator-arhivar şi unul sau mai mulţi scriitori, după trebuinta, desemnaţi prin delegaţiune, dintre funcţionarii directiunii generale a serviciului judiciar.

Secretariatul comisiunii va tine următoarele registre:

1. a) Un registru de intrare în care se vor trece în ordinea primirii lor cererile de naturalizare;
2. b) Un opis alfabetic în care se va trece numele tuturor persoanelor cari au făcut cereri de naturalizare.

Secretarul comisiunii de naturalizare va putea libera celor interesaţi certificate constatând ca s-a primit şi înregistrat la comisiune cererile lor de naturalizare făcute în conformitate cu dispoziţiunile art. 8 şi următorii din acest regulament. Aceste certificate vor conţine menţiunea că nu le conferă nici un drept.

În cazul art. 33 din regulament, ministerul de justiţie, primind declaraţiunea, va constata printr-o deciziune îndeplinirea condiţiunilor cerute de lege şi redobandirea de către solicitanta a calităţii de româncă. O copie de pe aceasta deciziune se va libera la cererea părţii interesate.

Ministerul de justiţie, direcţiunea serviciului judiciar, va tine un registru alfabetic în care se vor trece numele tuturor persoanelor cărora consiliul de miniştri le-a acordat naturalizare în temeiul dispoziţiunilor legii privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române. Ion

1. c) Bratianu,
2. c) Anghelescu,
3. g) Marzescu,
4. al) Lapedatu, General Traian Mosoiu, Tancred Constantinescu, General de divizie George Mardarescu,
5. d) Chirculescu,
6. i) Nistor. ------------